CAPITOLUL 4

Comportamentul economic al consumatorului

Teoria economică a consumatorului este, în esenţă, foarte simplă: economiştii

consideră că un consumator va consuma cea mai bună combinaţie de bunuri pe care şi-o
poate permite. Prin urmare trebuie să vedem ce înseamnă "cea mai bună combinaţie" şi
"îşi poate permite".

4.1. Dreapta bugetului

Ori de câte ori decideţi să consumaţi ceva, vă gândiţi atât la ce v-aţi dori, cât şi la
„câţi bani aveţi în buzunar”, adică la ce vă permiteţi. Venitul disponibil limitează
consumul, motiv pentru care vom discuta pentru început de constrângerea bugetară.
În realitate orice consumator are de ales între o mulţime de bunuri, însă pentru a
înţelege mai bine acest capitol vom presupune că poate opta doar pentru două bunuri x şi
y. Celor două bunuri le corespund preţurile p x şi respectiv py. Constrângerea sa bugetară
este scrisă sub forma:
x  p x  y  p y  V ,unde V reprezintă venitul total al consumatorului.
Această inecuaţie poartă denumirea de constrângere bugetară şi ne arată faptul că venitul
total de care dispune un individ în vederea achiziţionării bunurilor x şi y nu poate fi
depăşit.
Combinaţiile posibile dintre două bunuri x şi y pentru care este cheltuit întregul
venit poartă denumirea de dreapta bugetului, căreia îi corespunde ecuaţia :
x  p x  y  p y  V şi se reprezintă grafic astfel:

dreapta
bugetului

zona bugetului

V
0 x
px
Graficul 4.1. Linia bugetului

Zona bugetului cuprinde toate combinaţiile posibile în condiţiile venitului dat.

Dreapta bugetului poate fi scrisă şi sub forma:

25
 V p
y  x  x (1)
py py
Ecuaţia de mai sus ne arată cantitatea din bunul y care poate fi achiziţionată de
un consumator ţinând cont atât de venitul său total, cât şi de cantitatea pe care o consumă
din bunul x. Dacă cantitatea achiziţionată din bunul x =0, atunci el poate achiziţiona o
V
cantitate maximă din bunul y egală cu raportul p . Cu cât consumul din bunul x va
y

creşte, cu atât consumul din bunul y va scădea, iar ritmul de modificare a cantităţiilor
px
achiziţionate din cele două bunuri va depinde de raportul p .
y

Din ecuaţia numărul (1) se deduce panta dreptei bugetului, care este egală cu
px
 şi arată preţul la care bunul x poate fi substituit cu bunul y. Pentru a înţelege mai
py
bine semnificaţia pantei vom considera următorul exemplu :

Presupunem că Daiada are de ales între două bunuri x şi y. Cantitatea pe care

a ales să o consume din bunul x este x 0 şi din bunul y, y0. Dacă doreşte să-şi
mărească nivelul consumului din bunul x cu o cantitate x , cum se va modifica
cantitatea pe care o consumă din bunul y ţinând cont de constrângerea sa bugetară?
V  x0  p x  y0  p y ;
V  ( x0  x )  p x  ( y1  y )  p y ;
V  x0  p x  x  px  y1  p y  y  p y ;
V  V  x  p x  y  p y ;
0  x  p x  y  p y -aceasta înseamnă că valoarea totală a variaţiilor trebuie să fie
egală cu zero.
y px
Din ecuaţia de mai sus putem deduce că =  p (panta dreptei bugetului).
x y

Semnul “-“ ne arată faptul că x şi y se modifică întotdeauna în sens invers.

Dacă cantitatea din bunul x va creşte iar px>py atunci, y se va diminua mai rapid
(panta dreptei fiind mai mare în valoare absolută). Dacă în schimb p x<py atunci
cantitatea din bunul y se va diminua mai încet (panta fiind mai mică).

Dacă venitul consumatorul se modifică iar preţurile bunurilor x şi y rămân constante,

atunci dreapta bugetului se va deplasa la dreapta sau la stânga în timp ce panta dreptei
bugetului va rămâne constantă . Această modificare este prezentată în graficul de mai
jos , unde L0, L1, L2, reprezintă dreptele bugetelor corespunzătoare veniturilor V0, V1, V2:

26
 y

V2/py
V1/py
V0/py L1

L2
L0

0 V0/px V1/px V2/px x

Graficul 4..2 Modificarea liniei bugetului în funcţie de venit

V
Dacă preţul bunului x va scădea, atunci raportul p va creşte în timp ce
x
V
raportul p va rămâne constant iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (panta
y

V
dreptei bugetului va scădea). Invers, dacă preţul bunului x va creşte , raportul p va
x

scădea , iar dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va creşte).
Aceste modificări sunt prezentate în graficele de mai jos :

y
y

V0/py
V0/py

0 V0/px V1/px V2/px x 0 V2/px V1/px V0/px x

(a) -preţul bunului x scade (b)-preţul bunului x creşte

Graficul 4.3.: Modificarea liniei bugetului în funcţie de preţul bunului x

27
 V
Dacă preţul bunului y va scădea, atunci raportul p va creşte în timp ce raportul
y

V
va rămâne constant iar dreapta bugetului se va deplasa la dreapta (panta dreptei
px
V
bugetului va creşte).Invers, dacă preţul bunului y va creşte , raportul p va scădea , iar
y

dreapta bugetului se va deplasa la stânga (panta dreptei bugetului va scădea). Aceste

modificări sunt prezentate în graficele de mai jos :

y
y
V2/py
V0/py
V1/py
V1/py
V0/py
V2/py

0 V0/px x 0 V0/px x

(b)- preţul bunului y scade

(a)- preţul bunului y creşte
Graficul 4.4. : Modificarea liniei bugetului în funcţie de preţul bunului y
TAXE : presupunem că ambele preţuri devin de n ori mai mari, atunci dreapta
Dacă
În exemplu de mai jos presupunem că preţul bunului yV nu se modifică şi că nu se
bugetului
aplică devine : n  xasupra
nici o taxă  p x  nsa.
 y  p y  V , de unde x  px  y  p y  . Aceasta înseamnă că
n
venitul  în cazul uneisetaxe
consumatorului aplicată
reduce de npe ori.unitatea vândută, preţul plătit de consumator va creşte
cu valoarea
Cum influenţează taxeletaxei (t), adică
, subvenţiile şi p x+t . De exemplu,
restricţiile cantitativedacă
liniapbugetului
x=10 um iar
? t=2 um, atunci
preţul final plătit de consumator este de 10+2=12 um ;
 în cazul unei taxe exprimată ca procent (%) din valoarea bunului, preţul plătit de
consumator va fi : (1+t%)px. De exemplu, dacă px=10 um, t=2% iar cantitatea
cumpărată este de 100 de unităţi, atunci consumatorul va plăti în plus 20 um.
În cele două cazuri panta dreptei bugetului va creşte iar linia bugetului devine mai abruptă.

SUBVENTII:
 în cazul în care se acordă o subvenţie pentru fiecare unitatea vândută, preţul plătit de
consumator va scădea cu valoarea subvenţiei (s), px-s. De exemplu, dacă px=10 um
iar s=2 um, atunci preţul final plătit de consumator este de 10-2=8 um ;
 în cazul în care subvenţia se acordă ca procent din valoarea bunului, preţul plătit de
consumator va fi : (1-s%)px. De exemplu, dacă px=10 um, s=20% iar cantitatea
cumpărată este de 100 de unităţi, atunci consumatorul va plăti 800 um.
Dacă preţul bunului y nu se modifică, panta dreptei bugetului va scădea iar linia bugetului
devine mai plată. 28
 RESTRICTIILE CANTITATIVE :
Statul poate impune în anumite situaţii o limită de consum, de exemplu până
în anii 90 ‘, statul român a raţionalizat anumite bunuri alimentare, ca de exemplu : ulei,
zahăr etc. Dacă presupunem că un individ poate să consume numai o cantitate x’ din
bunul x, atunci dreapta bgetului poate fi reprezentată astfel :
y

V/py zona
bugetului
A

V
0 x’ x
px
Graficul 4.5. Modificarea liniei bugetului în funcţie de restricţiile de consum impuse
de stat
In graficul de mai sus zona bugetară devine 0 V/py A x’, datorită limitării consumului la
cantitatea x’.

4.2. Curbe de indiferenţă

29
 Să răspundem acum şi la întrebarea: ce înseamnă cea mai bună combinaţie de
bunuri? Pentru a răspunde, să considerăm că un consumator consumă doar două bunuri x
şi y. Vom scrie (x1,y1)>(x2,y2), dacă varianta, coşul, (x1,y1) este preferat lui (x2,y2) şi
(x1,y1)~(x2,y2), dacă cele două combinaţii de bunuri sunt indiferente consumatorului. În
studiul preferinţelor consumatorului, se utilizează trei axiome, şi anume:
1) Completitudinea, care spune că dacă (x1,y1)>(x2,y2) si (x2,y2)>(x1,y1), atunci
(x1,y1)~(x2,y2).
2) Reflexivitatea, care spune că orice coş de bunuri (x,y) este cel puţin la fel de bun ca el
însuşi.
3) Tranzitivitatea, conform căreia, dacă (x1,y1)>(x2,y2) si (x2,y2)>(x3,y3), atunci
(x1,y1)>(x3,y3).
Desigur, aceste axiome nu se verifică în absolut toate cazurile concrete. De
exemplu, veţi avea surpriza ca un copil se considere foarte bună o mâncare în ziua A, iar
ziua următoare, aceeaşi mâncare să nu-i mai placă. Dar pentru un adult, axiomele sunt în
general valabile.
Ansamblul combinaţiilor de bunuri între care consumatorul este indiferent
alcătuiesc curba de indiferenţă. Curbele de indiferenţă sunt instrumentele utilizate de
economişti pentru a descrie preferinţele consumatorilor. Aceste curbe au câteva
proprietăţi, şi anume:
a) Două curbe de indiferenţă nu se pot intersecta. Dacă s-ar intersecta, situaţia s-ar
prezenta astfel:

Y
B

A
C

Graficul 4.6. Ipoteza unor curbe de indiferenţă care se intersectează

30
 Dacă cele două curbe s-ar intersecta, combinaţiile de bunuri A, B şi C ar trebui să
fie indiferente consumatorului. Dar toate combinaţiile între care consumatorul este
indiferent se află pe o singură curbă de indiferenţă, deci curbele nu se pot intersecta.
b) Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare. Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi aşa? Să
presupunem că ele ar putea arăta astfel:

C
Y

X
A

Graficul 4.7. Curba de indiferenţă în buclă

Consumatorul este indiferent între combinaţiile de bunuri A, B şi C. Dar, dacă

bunurile au un preţ, cheltuiala consumatorului este mai mare în B şi C, faţă de A. deci
este raţional să admitem că el va opta pentru combinaţia A, situată pe porţiunea
descrescătoare a curbei de indiferenţă.
c) Panta curbei de indiferenţă este rata marginală de substituţie. Prin rata marginală de
substituţie vom înţelege preţul la care un consumator este dispus să substituie un
bun cu altul. Astfel să presupunem că reducem consumul din bunul y al consumatorului
cu o cantitate dy şi îi dăm în schimb o cantitate dx pentru a-l menţine pe aceeaşi curbă de
indiferenţă. Raportul dy/dx este preţul pentru care consumatorul este dispus să substituie
bunul y cu bunul x.
d) Curbele de indiferenţă sunt convexe, adică rata marginală de substituţie este
descrescătoare. Este logic să presupunem că preţul pe care o persoană este dispusă să-l
plătească pe bunul x descreşte pe măsură ce respectiva persoană are o cantitate din ce în
ce mai mare din acel bun.
Curbele de indiferenţă pot îmbrăca uneori forme particulare, şi anume:
a) Dacă bunurile sunt perfect substituibile, curbele de indiferenţă iau forma unor drepte
paralele. De exemplu, să presupunem că un student este perfect indiferent între pixuri
albe şi pixuri negre, care, toate scriu albastru. Să presupunem că el dorea să cumpere 2
pixuri negre şi 2 albe, dar nu găseşte decât unul singur negru. Cum îi este perfect

31
indiferent, el va cumpăra în total tot 4, din care trei albe şi unul negru. Deci substituţia
este de 1 la 1. Teoretic, dacă va găsi în cadrul aceleiaşi sume 3 şi 3, sau 4 şi 2, această
combinaţie va fi preferată celei dintâi şi se va afla pe o curbă de indiferenţă superioară.
Grafic, curbele de indiferenţă se vor prezenta astfel:

RmS
constantă

Graficul 4.8. Curbe de indiferenţă cu pantă constantă

b) Dacă bunurile sunt perfect complementare, adică se "completează" reciproc, din nou
curbele de indiferenţă îmbracă o formă aparte. Cazul cel mai simplu este cel al pantofilor.
Nu puteţi purta pantoful drept decât împreună cu pantoful stâng. Să spunem că aveţi 3
perechi de pantofi, deci coşul este (3,3). Cineva vă aduce un pantof drept foarte frumos.
Acum coşul este (4,3). Dar pantoful nu vă este folositor, deci sunteţi indiferent faţă de
poziţia anterioară. Acest lucru se reprezintă grafic prin curbe de indiferenţă în formă de L,
astfel:

Graficul 4.9. Bunuri perfect complementare

Vârful curbei este acela în care numărul bunurilor x este egal cu cel al bunurilor y,
sau, mai general, proporţia între x şi y este constantă. În cazul pantofilor proporţia este de

32
1 la 1, dar sunt şi cazuri de proporţii fixe ca 7 linguri de zahăr pentru o prăjitură, 3
morcovi pentru o salată e.t.c..
c) În cazul bunurilor neutre, adică acele bunuri pentru care consumatorul este indiferent
dacă le consumă sau nu, curba de indiferenţă este o dreaptă. De exemplu, să considerăm
cazul în care unui consumator îi place pizza cu ciuperci, dar îi este indiferent cât caşcaval
are aceasta (caşcavalul este bun neutru). Curba de indiferenţă va arăta astfel:

Graficul 4.10. Curbe de indiferenţă pentru bunuri neutre

d) În cazul bunurilor "rele", care nu plac consumatorului, curbele de indiferenţă au panta

pozitivă. De ex., să luăm cazul unui coş de bunuri format din poluarea la locul de muncă
(bun rău, otrăvitor) şi venituri din muncă. Consumatorul va suporta mai multă poluare
numai dacă va obţine venituri mai mari, ceea ce face ca izophelima să arate astfel:

Graficul 4.11. Curbe de indiferenţă pentru bunuri dăunătoare

33
 Până acum am discutat despre venitul consumatorului şi despre preferinţele sale.
Un mod de a descrie preferinţele consumatorului este utilitatea. O funcţie de utilitate
reprezintă un mod de a atribui fiecărui program de consum (coş) câte un număr, astfel
încât să ierarhizăm preferinţele. Cu cât numerele sunt mai mari, cu atât programele sunt
mai preferate. Acest gen de utilitate poartă numele de utilitate ordinală, spre deosebire de
utilitatea cardinală, care cuantifică preferinţele, adică le măsoară în unităţi de utilitate.
Având în vedere conceptul de utilitate, putem acum defini curbele de indiferenţă
ca fiind ansamblul combinaţiilor de bunuri care furnizează consumatorului aceeaşi
utilitate economică agregată. Cu cât curbele de indiferenţă sunt mai înalte, cu atât
utilitatea resimţită de consumator va fi mai mare. Sporul de utilitate resimţit de un
consumator prin consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun poartă numele de
utilitate marginală. Rezultă din definiţie că utilitatea marginală este dUT/dx. Dacă un
consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţă, sporul global de
utilitate trebuie să fie zero, adică: Umxdx+Umydx=0, de unde rezultă că Umx/Umy=-
dy/dx=RMS.

4. 3.Optimul consumatorului

Consumatorul va alege cea mai bună combinaţie pe care şi-o poate permite. Altfel
spus, consumatorii se vor situa pe cea mai înaltă curbǎ de indiferenţǎ permisă de bugetul
pe care îl au.Aceasta înseamnă că linia bugetului trebuie să fie tangentă la curba de
indiferenţă.Grafic optimul consumatorului se prezintă astfel :

y
V
py
A

V
0 x
px
Graficul 4.12. Optimul consumatorului

În punctul A, panta curbei de indiferenţǎ (rata marginalǎ de substituţie) este egalǎ cu

 px Umg x dy p x
panta dreptei bugetului ( p ) adică, RMS= Umg  dx  p , în punctul de optim.
y y y

Ce se va întâmpla dacǎ venitul consumatorului va creşte?Aşa cum rezultă din prima

parte a capitolului, dreapta bugetului se va deplasa la dreapta, ceea ce va duce la
deplasarea punctului de optim,conform graficului de mai jos :
y
V0/px
A
A’
y1

V0 p x
34
y0 V0 V1
0 x0 x1
px px
Graficul 4.13. : Modificarea consumului optim în funcţie de venit

Iniţial, punctul de optim al consumatorului se gǎsea în A, de coordonate x 0 şi y0.

Dacǎ venitul consumatorului creşte, în condiţiile în care preţul bunurilor x şi y nu se
modificǎ, atunci el poate să consume o cantitate x1 din bunul x şi o cantitate y1 din bunul
y ceea ce presupune o deplasare a punctului de optim în A’.Altfel spus, o modificare a
venitului duce la modificarea consumului. Dacă unim punctele A şi A’ obţinem curba
consum-venit, numită şi curba lui Engel.

Optimul consumatorului poate fi studiat în funcţie de natura bunurilor, astfel:

A.Optimul consumatorului pentru bunuri perfect substituibile

Dacă presupunem că x şi y sunt două bunuri perfect substituibile, iar p x şi py sunt

preţurile celor două bunuri putem întâlni trei situaţii :
Q
Umg x Umg y Umg x p x p y p x
a) px>py   ;  ;  x  x ;    panta curbei de
px py Umg y p y  Q py x p y
y
indiferenţă (rata marginală de substituţie) este mai mare decât panta dreptei
px
bugetului ( p ).In acest caz consumatorul va substitui bunul x cu bunul y , al
y

cărui preţ este mai mic. Grafic putem reprezenta situaţia astfel :

curba de indiferenţă

0 x

Graficul 4.14 : Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect substituibile-

px>py

35
 y px
  
x p y
b) px<py panta curbei de indiferenţă este mai mare decât panta dreptei
bugetului. In acest caz consumatorul va prefera bunul x în locul bunului y care,
este mai scump. Grafic, această situaţie se prezintă astfel :
y

curba de indiferenţă

0 x

Graficul 4.15 : Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect substituibile-

px<py.
c) px=py  consumatorul poate achiziţiona orice cantitate din bunul x şi bunul y
deoarece cele două bunuri au acelaşi preţ . Grafic, această situaţie se prezintă
astfel :

In acest caz dreapta

bugetului va coincide
cu “curba” de
indiferenţă

0 x

Graficul 4.16 : Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect substituibile-

px=py
B. Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect complementare

36
 y

0 x

Graficul 4.17 : Optimul consumatorului în cazul bunurilor perfect complementare

In cazul bunurilor complementare, curba de indiferenţă ia forma literei “L”. In

punctul de optim A, consumatorul va achiziţiona o cantitate egală din cele două
bunuri.Dreapta bugetului este:

 px  x  p y   x  V ;  x  px  p y   V  x 
px  x  p y  y  V V
 unde x reprezintă cantitatea
x y px  p y
consumată din cele două bunuri.

C.Optimul consumatorului în cazul bunurilor neutre

0 x

Graficul 4.18: Optimul consumatorului în cazul bunurilor neutre

37
 Optimul consumatorului se va găsi în punctul A, iar constrângerea bugetară va
avea următoarea formă: V  px  x  p y  y ; unde x reprezintă bunul preferat de
consummator, iar y bunul neutru.
V
y=0  V  p x  x  x  p ;consumatorul îşi va cheltui întregul venit pentru achiziţionarea
x

bunului x.

Efectul de substituţie şi efectul de venit

Modificarea preţului unui bun determină pe de o parte modificarea cantităţii

cerute din acest bun, iar pe de altă parte determină modificarea venitului real . In acest
caz putem vorbi de două efecte : efectul de substituţie şi efectul de venit.
Modificarea consumului ca rezultat strict al modificării preţului poartă denumirea
de efect de substituţie, iar modificarea consumului ca urmare a modificării venitului
poartă denumirea de efect de venit.
Evoluţia celor două efecte depind de natura bunului analizat. Astfel vom avea trei
cazuri:
a) bunuri normale-sunt acele bunuri care respectă legea cererii, adică o creştere a
preţului unui bun, determină o scădere a cantităţii cerute din acest bun şi invers.Cele
două efecte pot fi prezentate grafic astfel :

y
A
B
y2
y0 C
y1

0 x0 x1 x2 x
ES

Graficul 4.19. Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile normale

Iniţial, punctul de optim al consumatorului era reprezentat de A, de coordonate

(x0,yo).Presupunem că preţul bunului x a scăzut iar preţul bunului y a rămas constant. In
acest caz consumatorul va dori să cumpere o cantitate mai mare din bunul x şi o cantitate
mai mică din bunul y. Dreapta bugetului se va roti în jurul punctului de optim (A) astfel
încât noul punct de optim va deveni B, de coordonate (x 1,y1). Noul punct de optim se va

38
situa pe aceeaşi curbă de indiferenţă ca şi punctul anterior (A), ceea ce înseamnă ca ,
consumatorul nu şi-a modificat utilitatea ci doar preferinţa-va consuma o cantitate mai
mare din bunul x şi o cantitate mai mică din bunul y. Din grafic putem observa că, x 1>x0,
iar y1<y0, diferenţa x1-x0 poartă denumirea de efect de substituţie.
V
Dacă preţul bunului x a scăzut, venitul real al consumatorului ( p ) a crescut, iar
x

dreapta bugetului se va deplasa la dreapta. Noul punct de optim va fi C, de coordonate

(x2,y2) situat pe o altă curbă de indiferenţă. Diferenţa dintre x2-x1, poartă denumirea de
efect de venit-la o modificare a preţului atât venitul real cât şi consumul s-a modificat.
Efectul total este format din efectul de substiţuţie (ES) şi efectul de venit (EV) :
ET=ES+EV=(x1-x0)+( x2-x1)
In cazul unui bun normal întânim următoarea situaţie :
 p  ES  pozitiv; EV  pozitiv;  ET  pozitiv.
 p  ES  negativ; EV  negativ;  ET  negativ
In cazul în care preţul bunului x creşte, nouă dreaptă a bugetului se va deplasa
în partea stângă a dreptei iniţiale.

b) Bunuri inferioare. La o scădere a preţului bunului x, cantitatea cerută din acest

bun va creşte (respectă legea cererii), deci ES este pozitiv. Venitul real va creşte, iar
consumatorul în acest caz va prefera să consume bunuri normale în detrimentul celor
inferioare, EV este negativ. Efectul total este pozitiv deoarece ES>EV-cantitatea
consumată din bunul x, ca urmare a scăderii preţului este mai mare decât cantitatea din
bunul x care va scădea ca urmare a creşterii venitului real.
 p  ES  pozitiv; EV  negativ;  ET  pozitiv  ES  EV .
 p  ES  negativ; EV  pozitiv;  ET  pozitiv  ES  EV 
Grafic putem reprezenta cele două efecte astfel :

39
 y
A C

0 x0 x2 x1 x
ES

Graficul 4.20. Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile inferioare

In graficul de mai sus observăm, ca la o scădere a preţului bunului x, cantitatea cerută din
acest bun a crescut (x1>x0). Dreapta bugetului s-a rotit în jurul punctului de optim iniţial
A, astfel încăt noul punct de optim va fi B, situat pe aceeaşi curbă de indiferenţă.
Diferenţa dintre x1 şi x0 reprezintă efectul de substituţie.
La o scădere a preţului bunului x, venitul real va creşte iar dreapta bugetului se
va deplasa la dreapta. Deoarece bunul x, este un bun inferior, iar venitul consumatorului a
crescut, acesta va prefera să cumpere bunuri normale în detrimentul celor inferioare ; deci
consumul din bunul x va scădea, în timp ce consumul din bunul y va creşte (bun normal).
Diferenţa dintre x2 şi x1 poartă denumirea de efect de venit.

c) Bunurile GIFFEN1 sunt definite ca fiind « un caz special de bunuri inferioare, la

care efectul de venit apărut dintr-o scădere a preţului bunului este destul de puternic
pentru a depăşi efectul de substituire al scăderii preţului. Ca rezultat cererea scade atunci
când preţul bunului scade ».
Dacă presupunem că preţul bunului x (bun Giffen) scade, cantitatea consumată din
acest bun va scădea. De ce ?Pentru a înţelege mai bine vom lua următorul exemplu. Ion
consumă zilnic două pâini şi 1kg de cartofi. Dacă preţul pâinii va scădea, Ion nu va
cumpăra mai multă pâine, deoarece el are nevoie numai de 2 pâini/zi ; însă el va putea
cumpăra 1 kg de cartofi în plus. In acest caz, Ion ar putea reduce cantitatea de pâine
consumată, deoarece consumă mai mulţi cartofi sau să cumpere alte bunuri cu banii
economisiţi.Deci la o scadere/creştere a preţului, cantitatea cerută
scădea/creşte ;deci,bunul Giffen nu respectă legea cererii ; efectul de substituţie va fi
negativ, în cazul în care preţul bunului x scade, şi pozitiv, dacă preţul bunului x creşte.(In
exemplu de mai sus am plecat de la ipoteza ca, venitul consumatorului rămâne constat)

40
 Dacă preţul bunului Giffen x scade, venitul real al consumatorului va creşte. Insă
acesta nu va consuma o cantitate suplimentară din bunul x, ci din contră va consuma o
cantitate mai mică din acest bun. Cu venitul suplimentar, Ion de exemplu, va putea să-şi
cumpere alte bunuri (bunuri inferioare sau chiar bunuri normale). Efectul de venit în acest
caz este negativ şi mai mare decât cel de substituţie, deoarece cantitatea consumată din
bunul x, va scădea mai mult datorită creşterii venitului real, decât în cazul scăderii
preţului. Grafic, aceste efecte pot fi prezentate astfel :

C
y
A

Ecuaţia lui Slutski :variaţia totală a cererii este egală cu suma dintre efectul de
substituţie şi efectul de venit. Aceasta ecuaţie este de regulă utilizată pentru a
determina efectul total.Efectul de substituţie a lui Slutski ne arată variaţia cantităţii
cerute ca urmare a modificării preţului, în timp ce venitul real al consumatorului
rămâne constant.
0 x Aceasta
x0 x1 înseamnă că pentru a determinax efectul de substituţie,
dreapta bugetului 2trebuie să se rotească în jurul punctului de optim iniţial (cele trei
cazuri).Efectul de substituţie a lui Hicks poate fi reprezentat astfel :

y Efectul de substituţie şi efectul de venit pentru bunurile Giffen

Graficul 4.21.

 p  ESV pozitiv x1  x0  ; EV  negativ x2  x1  ;  ET  negativ EV  ES 

py
 p  ES  negativ; EV  pozitiv;  ET  pozitiv EV  ES 

Pentru a determina grafic efectul de substituţie, dreapta bugetului nu trebuie să se mai

rotească în jurul punctului de optim iniţial A ca în cazul efectului de substituţie a lui
Slutski, ci vom construi o nouă dreaptă a bugetului paralelă cu prima (linia punctată),
deoarece venitul se va modifica în acest caz. Noul punct de optim (B) se găseşte pe
aceeaşi curbă de indiferenţă, ceea ce permite obţinerea aceluiaşi nivel de utilitate
obţinut în punctul de optim iniţial (A).
Principalele diferenţe între cele două puncte de vedere sunt :
-modul de construire a noului punct de optim, cel care determină ES ;
-în cazul efectului de substituţie a lui Slutski, veniturile aferente celor două bunuri x
şi y rămân constante ;în timp ce la Hicks,venitul consumatorului se modifică.
In ambele cazuri consumatorul obţine aceeaşi utilitate .
41
 A

V
0 x0 x1 p
x

Curba preţ-consum.Cererea compensată şi cererea necompensată

42
 Am studiat până acum modificarea optimului consumatorului în funcţie de preţ şi
am văzut cum, pentru bunurile normale, consumatorul reacţionează la reducerile preţului
prin creşterea consumului. Ce se va întâmpla la reducerile succesive ale preţului? Să
ilustrăm acest lucru prin următorul grafic:

Y
C

Curba
consum-preţ

X
A B

Graficul 4.22. Curba consum-preţ

Dacă se unesc punctele succesive de optim A, B, C se obţine curba consum-preţ.

♦ Cererea compensată

Pe baza efectului de substituţie a lui Hicks, se poate construi curba cererii compensate
astfel:

43
 y
A
y1
B
y2 C

x
p

0 x1 x2 x3 x

Graficul 4. 23. Cererea compensată

Curba compensată a cererii ne arată relaţia care există între preţul unui bun şi
cantitatea cerută din acest bun. Punctele de optim A, B şi C oferă consumatorului aceeaşi
utilitate. Pentru ca nivelul de satisfacţie să nu se modifice, venitul trebuie ajustat atunci
când preţurile variază.Cosumatorul este deci « compensat » pentru variaţia preţurilor
astfel încât nivelul de utilitatea să rămâne acelaşi.

♦ Curba cererii compensată-curba cererii necompensată

44
 p

curba necompensată a cererii

px1

px0
px2
curba compensată
a cererii

0 xnc1 xc1 xc2 xnc2

Graficul 4.24. Curba cererii necompensată şi curba cererii compensată

In punctul de intersecţie cele două curbe au acelaşi venit, iar cantitatea care se poate
cumpăra din bunul x este aceeaşi. Dacă px1>px0 atunci, venitul real al consumatorului va
scădea. Pentru ca acesta să se menţină pe aceeaşi curbă de indiferenţă trebuie ca venitul
său să crească, şi astfel are loc o compensare de venit în sens pozitiv. Creşterea venitului
determină creşterea cantităţii cerute din bunul x. La preţul px1 se poate achiziţiona o
cantitate xnc1, de pe curba necompensată a cererii şi o cantitate xc1 de pe curba compensată
a cererii (xnc1>xc1).
Dacă px2>px0 atunci, venitul real va creşte . In acest caz, venitul trebuie să scadă,
pentru ca nivelul de utilitate să nu se modifice-are loc o compensare de venit în sens
negativ.Deoarece venitul a scăzut consumul din bunul x trebuie să scadă. Pe curba
compensată a cererii , cantitatea cerută este mai mică decât cea de pe curba necompensată
(xc2> xnc2 –cantitatea cerută de pe curba cererii necompensate scade mai mult decât cea de
pe curba cererii compensate).
In concluzie am putea să spunem că, curba cererii compensate este mai puţin
sensibilă la modicarea preţului decât curba cererii compensate.

Pentru firme este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să cunoască pentru
fiecare client în parte curba cererii, astfel încât să stabilească preţuri diferenţiate în
funcţie de consumatori. După cum bine ştiţi, rareori aveţi posibilitatea să negociaţi
individual preţul cu producătorii sau cu distribuitorii. De cele mai multe ori preţul pieţei
este acelaşi pentru toţi consumatorii. Imaginaţi-vă acum că sunteţi înaintea examenului de
economie şi v-aţi uitat toate instrumentele de scris acasă. Încercaţi să împrumutaţi de la
colegi, dar nici aceştia nu vă pot ajuta. Ce vă faceţi? Aveţi în buzunar o sută de mii de lei
şi aţi fi dispus să-i sacrificaţi pe toţi pentru un pix. Dar nu este nevoie s-o faceţi,
deoarece, coborând în faţa instituţiei noastre, găsiţi un pix pentru numai zece mii de lei.
Poate în alte circumstanţe vi s-ar fi părut scump, dar acum sunteţi fericit: puteţi susţine
examenul. Ei bine, în această situaţie, dumneavoastră aţi apreciat utilitatea marginală a
unui pix la 100.000 de mii de lei, dar preţul pe care l-aţi plătit a fost de numai zece mii.
Spunem în consecinţă că aţi realizat un surplus de 90.000 de lei. Rezultă că, prin

45
surplusul consumatorului vom înţelege diferenţa dintre cât suntem dispuşi să plătim
la un moment dat pe un bun (utilitatea marginală) şi preţul respectivului bun pe
piaţă la acel moment.
Vom vedea cât de importantă este cunoaşterea acestui surplus în capitolul dedicat
concurenţei imperfecte.
Iată cum analiza comportamentului consumatorului ne deschide calea cunoaşterii
altor probleme economice fundamentale, cum sunt cererea şi concurenţa imperfectă.

Idei în rezumat

1. Linia bugetului exprimă combinaţiile dintre două bunuri de consum x şi y pentru care
consumatorul îşi cheltuieşte întregul venit.
2. Modificarea dreptei bugetului în funcţie de venit nu modifică panta acestei drepte, în
timp ce modificarea preţurilor determină o modificare a pantei liniei bugetului.
3. Taxele şi subvenţiile modifică preţul bunurilor de consum şi, în consecinţă, modifică
panta liniei bugetului.
4. Curba de indiferenţă exprimă ansamblul programelor de consum între care
consumatorul este indiferent, altfel spus pentru care consumatorul resimte aceeaşi
utilitate economică agregată.
5. Curbele de indiferenţă se caracterizează prin următoarele proprietăţi:
- nu se intersectează
- sunt descrescătoare şi convexe
- au panta egală cu rata marginală de substituţie; rata marginală de substituţie este preţul
la care un consumator este dispus să substituie un bun cu altul.
6. Se pot construi curbe de indiferenţă specifice pentru bunuri perfect substituibile, bunuri
perfect complementare, bunuri neutre şi bunuri nocive.
7. Utilitatea marginală exprimă sporul de utilitate resimţit de un consumator prin
consumul unei unităţi suplimentare dintr-un bun.
8. Optimul consumatorului este dat de punctul de tangenţă a curbei de indiferenţă la
dreapta bugetului, deoarece presupunem că întotdeauna consumatorul va alege cea mai
bună combinaţie de bunuri pe care şi-o poate permite.
9. Modificarea optimului consumatorului în funcţie de venit conduce la construirea curbei
lui Engel.
10. Modificarea optimului consumatorului în funcţie de preţ depinde de categoria în care
se încadrează bunul consumat, şi anume: bunuri normale, bunuri inferioare sau bunuri
Giffen. În cazul bunurilor normale şi a celor inferioare, consumul creşte când preţul
scade, pe când în cazul bunurilor Giffen consumul scade o dată cu preţul.

46
11. Din modificarea optimului consumatorului în funcţie de preţ deducem curba consum-
preţ şi, mai departe, curba cererii, compensate şi necompensate.
12. Surplusul consumatorului este dat de diferenţa dintre utilitatea marginală resimţită la
un moment dat prin consumul unui bun (exprimată valoric) şi preţul respectivului bun la
acel moment.

Studiu de caz

Bucureştiul este un oraş extrem de aglomerat şi de poluat din cauza

autoturismelor care înţesează şoselele, mai ales în zona centrală. Pentru a-i determina pe
locuitori să opteze mai mult pentru mersul pe jos sau pe bicicletă, autorităţile s-au gândit
la următoarele măsuri:
- introducerea unei taxe suplimentare fixe de 5000 de lei/litru în preţul oricărui
combustibil sau
- subvenţionarea cu un procent mergând până la 50% a preţului bicicletelor.
Evidenţiaţi cu ajutorul unui grafic efectele potenţiale ale celor două
categorii de măsuri.

47