Seminar 8 - Grile şi probleme de calculare a productivității şi costurilor de producţie.

Determinarea echilibrului producătorului

Analiza teoriei producătorului pe termen scurt

Termenul scurt reprezintă intervalul de timp în care cel puțin un factor de producție nu variază.
Considerăm că factorul capital (K) este fix, firma nu face alte investiții, în timp ce factorul muncă (L)
este cel variabil, firma producând suplimentar doar prin modificarea numărului de lucrători. Producția
unei firme este influențată doar de modificarea numărului de lucrători.

A. Evoluția producției pe termen scurt

Pe termen scurt producția (Q) este influențată de legea randamentelor marginale descrescătoare.
Conform acesteia, pe măsură ce numărul de lucrători crește (K=fix), eficiența (productivitatea)
marginală a lucrătorilor crește până la un anumit nivel, după care descrește.

WmgL=ΔQ/ΔL;

Astfel, avem:
Când WmgL crește – Q crește
Când WmgL scade, dar este pozitiv – Q crește din ce în ce mai puțin
Când WmgL=0 – Q este maximă
Când WmgL este negativă – Q scade

Reprezentarea grafică a relației dintre productivitatea marginală a muncii și producția totală:

B. Relația dintre productivitatea marginală a muncii și productivitatea medie a muncii

Productivitatea marginală a muncii: WmgL= ΔQ/ΔL= (Q)'L
Productivitatea medie a muncii: WM=Q/L

Exemplu:
O firmă produce zilnic cu 20 lucrători 100 de monitoare. Aceasta crește numărul angajaților cu 10% și
producția crește cu 21%.
a. Productivitatea medie inițială
WML0=Q0/L0=100/20=5 monitoare pe lucrător.
b. Productivitatea medie actuală
Q1=Q0+0,21*Q0=121
L1=L0+0,1*L0=22
WML1=Q1/L1=121/22=5,5 monitoare pe lucrător.
c. Productivitatea marginală a muncii
WmgL= ΔQ/ ΔL= (121-100)/(22-20)=21/2=10,5 bucăți pe lucrător angajat suplimentar
Dacă WmgL este mai mare decât WML – WML crește (dacă lucrătorul angajat suplimentar este mai
eficient decât media firmei, atunci media firmei va crește)
Dacă WmgL mai mică comparativ cu WML, atunci WML va scădea
Dacă WmgL=WML, atunci WML este constantă și maximă.

C. Analiza costurilor de producție pe termen scurt

Costurile de producție
În general, prin costuri de producție înțelegem cheltuielile ocazionate de producerea unei
cantități determinate de bunuri. Aceste cheltuieli pot fi analizate dpdv economic și (sau) contabil.
Costurile economice – reflectă cheltuielile necesare atragerii, angajării și menținerii în
exploatare a unui volum de factori necesari producerii unei cantități determinate de bunuri, într-o
perioadă de timp.
Costurile contabile – reprezintă cheltuielile efective, așa cum rezultă din evidența contabilă,
suportate de către firmă pentru a realiza bunurile, într-o perioadă de timp.
Costul explicit – este alcătuit din toate cheltuielile efectuate de către întreprinzător către
posesorii resurselor economice, resurse atrase, utilizate și consumate în procesul de producere a unui
anumit bun, cum ar fi: cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie, cheltuieli cu munca.
În contabilitatea firmei toate cheltuielile efectuate către terțe persoane sunt înregistrate în conturi, iar
diferența dintre venitul total încasat din vânzarea produselor și costul explicit al acestora reprezintă
profitul contabil.
Costul implicit – costul alegerii făcute de întreprinzător (costul de oportunitate) și este egal cu
toate veniturile care ar fi putut fi obținute de către întreprinzător de pe urma resurselor avute în
proprietate, în cea mai bună variantă de utilizare a acestora și la care a renunțat.
Profitul economic=Venit total încasat – (cost explicit + cost implicit)

Exemplu:
Presupunem că avem un întreprinzător care obține un venit total de 100 lei și are costuri explicite
de 50 de lei. Înainte de a iniția afacerea întreprinzătorul obținea venituri din salariu și din chirie de 30
lei. Odată ce își deschide afacerea, el va renunța de veniturile sale anterioare.
a. Costul implicit = costul de oportunitate= 30 lei (deoarece își deschide afacerea, renunțând la
veniturile câștigate anterior)
b. Profitul contabil = VT-cost explicit = 100-50=50 lei
c. Profitul economic= VT – (cost explicit + cost implicit)= 100-(50+30)=20 lei.
d. Profitul normal reprezintă profitul care îi permite antreprenorului continuarea activității, mai
mare sau egal cu costul implicit, de 30 lei. Dacă ar obține un profit mai mic de 30 de lei, atunci
individul ar putea reveni la activitatea anterioară (care îi aducea venituri de 30 de lei).
 Relația dintre cost total, cost fix și cost variabil
CT=f(Q)
Elemente ale costului total:
- Chirii
- Cheltuieli cu materii prime
- Cheltuieli cu salarii (ale personalului administrativ și muncitori)
- Cheltuieli cu energia pentru producție

Chiria – nu depinde de variația producției și, prin urmare, reprezintă o cheltuială fixă. O firmă plătește
aceeași chirie chiar dacă are producție mai mare sau mai mică.
Cheltuieli cu materiile prime – sunt influențate de evoluția producției, fiind cheltuieli variabile.
Cheltuieli salariale pentru personalul administrativ – nu variază pe termen scurt cu producția, sunt
cheltuieli fixe.
Cheltuieli salariale pentru muncitori= sunt variabile
Cheltuieli cu energia pentru producție= cheltuieli variabile

Costul TOTAL de producție= Cost FIX + Cost VARIABIL

CT=CF+CV
CF (costuri fixe)- sunt acele cheltuieli care pe termen scurt nu sunt influențate de variația producției.
CV (costuri variabile)- acele cheltuieli care variază în același sens cu producția.

Presupunem CT= f(Q)= 10+2Q.

CF=10
CV=2Q
Dacă Q=0, atunci CT=CF.

Reprezentare grafică a relațiilor dintre CT, CF și CV

Costul total mediu(CTM), costul fix mediu (CFM) și costul variabil mediu(CVM)
CTM=CT/Q
CFM=CF/Q
CVM=CV/Q

Costul marginal (Cmg)= cheltuiala suplimentară generată de o creștere a producției cu o unitate.

CT=f(Q)
Cmg=ΔCT/ΔQ sau (CT)'Q
Cmg= ΔCV/ΔQ sau (CV)'Q

Relația dintre costul marginal și CVM Relația dintre costul marginal și CTM
Cmg> CVM, atunci CVM crește Cmg> CTM, atunci CTM crește
Cmg< CVM, atunci CVM scade Cmg< CTM, atunci CTM scade
Cmg=CVM, atunci CVM este minim Cmg= CTM, atunci CTM este minim
Pragul de rentabilitate - reprezintă acel nivel al producției la care firma își recuperează în totalitate
cheltuielile făcute. Veniturile totale (VT) sunt egale cu costurile totale (CT).
VT=Pr+CT, la pragul de rentabilitate Pr=0, deci VT=CT.

Exemplu: presupunem că funcția CT=15+2Q, iar cea a VT=3Q.

Dacă CT=VT, vom avea 15+2Q=3Q, prin urmare, Q la pragul de rentabilitate=15

Teoria producătorului pe termen lung

Pe termen lung știm că toți factorii de producție sunt variabili, atât L cât și K. În acest caz, firmele își
vor modifica producția și vor face și alte investiții, nu își schimbă doar numărul de lucrători. Analiza
pe termen lung presupune o combinație optimă între cei doi factori de producție, atât dpdv tehnic, cât
și economic.
Analiza costurilor pe termen lung

Dacă avem o funcție de producție de tipul Q=f(K,L), pe termen scurt factorul capital (K) este fix, în
timp ce factorul muncă (L) este variabil. Pe termen lung toți factorii de producție sunt variabili, iar
costurile de producție vor fi variabile.

Pe termen lung analizăm productivitatea medie globală (WMG), adică eficiența medie obținută prin
utilizarea unei unități de muncă și/sau de capital (pe termen lung aceștia pot fi substituibili).

WMG=Q/(L+K)
Dpdv valoric, influența factorului muncă și a capitalului este măsurată sub forma cheltuielilor salariale
și, respectiv, cheltuielilor materiale.
Astfel, WMG=Q/(Chelt salariale + Chelt materiale)=Q/CT pe termen lung.
Sau WMG=1/CTM pe termen lung.

Avem trei zone:

Zona 1, în care CTM pe termen lung scade, iar productivitatea medie globală crește – în această zonă
firma înregistrează randamente de scară crescătoare pentru că producția crește mai mult decât
cantitatea de factori de producție utilizați. Printre factorii care pot determinarea înregistrarea unor
economii de scară se numără: achiziția unei cantități mai mari de materii prime datorită reducerii
prețurilor de achiziționare sau folosirea unor utilaje cu o capacitate mai mare de producție.
Zona 2, în care CTM pe termen lung este minim, iar productivitatea medie globală este constantă sau
maximă – producția crește în aceeași măsură cu factorii de producție utilizați iar firma înregistrează
randamente de scară constante.
Zona 3, CTM pe termen lung crește iar productivitatea medie globală scade – producția obținută crește
mai puțin comparativ cu factorii de producție utilizați, firma înregistrează randamente descrescătoare
(sau dezeconomii de scară – dezavantaje generate de extinderea capacității de producție, crescând
costurile de tranzacție, costurile de comunicare în cadrul firmei, etc.)

Randamentele de scară pe baza unei funcții de producție de tip Cobb-Douglas

Q=f(K,L)
Q=KαLβ

Știm că WmgL=ΔQ/ΔL= (Q)'L= KαβLβ-1

WML=Q/L= (KαLβ)/L= KαLβ-1
WmgL\WML= (ΔQ/ΔL)/(Q/L)=( KαβLβ-1)/ (KαLβ-1), ceea ce înseamnă că β=(ΔQ/ΔL)/(L/Q), adică β
reprezintă elasticitatea producției la factorul muncă, respectiv modificarea procentuală a
producției obținute ca urmare a variației procentuale a numărului de salariați.

Similar, coeficientul α reprezintă elasticitatea producției la factorul capital, respectiv

modificarea procentuală a producției obținute ca urmare a variației procentuale a capitalului.

Atunci când α+β >1, firma înregistrează randamente de scară crescătoare, producția crește mai
mult decât cantitatea de factori de producție utilizați.
α+β=1, firma înregistrează randamente de scară constante, producția crește în
aceeași măsură ca și cantitatea de factori de producție utilizați
α+β<1, firma înregistrează randamente de scară descrescătoare, producția crește
mai puțin decât cantitatea de factori de producție utilizați

Ex:
Dacă avem o funcție de producție de tip Cobb Douglas (Q=KαLβ), Q(K0,L0)=3*K0,8L0,6.
Presupunem că factorii de producție utilizați se dublează:
L1=2L0
K1=2K0
Q(K1,L1)=Q(2K0,2L0)= 3*(2K0)0,8(2L0)0,6= 3*20,8+0,6*K00,8L00,6=3*21,4*K00,8L00,6

Dacă se dublează producția:

Q=2*Q(K0,L0)=3*2*K0,8L0,6.

Se observă că atunci când factorii de producție utilizați s-au dublat, producția a crescut mai mult decât
factorii de producție. Factorii de producție au crescut de două ori, iar producția a crescut de 21,4 ori.
Prin urmare, randamentele de scară sunt crescătoare. (α+β >1)

A. Curba de izoproducție (sau izocuanta)

Curba de izoproducție reprezintă ansamblul combinațiilor tehnice dintre factorii de producție K și L,
pentru care firma obține aceeași producție. (similar curbei de indiferență la teoria consumatorului).
Astfel, are loc substituția L cu K sau a K cu L.
Atunci când L scade, K crește, însă L va scădea din ce în ce mai puțin deoarece firma nu va renunța în
totalitate la lucrători. Atunci când K scade, L crește, însă K scade din ce în ce mai puțin pentru că
firma nu poate renunța la tot capitalul.

Panta curbei de izoproducție= -ΔK/ΔL

Atunci când se trece din A în B (deci se renunță la capital pentru a angaja mai mulți lucrători), panta
este -ΔK/ΔL, adică -(KB-KA)/(LB-LA).

Știm că producția pe curba de izoproducție este aceeași, deci producția în punctul A (Q A) este egală cu
producția în punctul B (QB) .
Pe măsură ce se substituie K cu L (deci ne deplasăm de la A spre E), factorul muncă sporește și K
scade din ce în ce mai puțin, deci ΔK tinde spre 0 și, prin urmare, și panta curbei este descrescătoare și
tinde spre 0.
Panta curbei de izoproducție se numește rata marginală de substituție tehnică (RMST)
RMST= - factorul care substituie/ factorul substituit = -ΔL/ΔK, dacă înlocuim K cu L.
𝛥𝐿 𝑊𝑚𝑔𝐾
De asemenea, RMST= − 𝛥𝐾 = 𝑊𝑚𝑔𝐿 .

B. Dreapta izocostului
Dreapta izocostului reprezintă ansamblul combinațiilor economice dintre capital și muncă pe care
firma le poate realiza efectuând aceleași cheltuieli totale de producție. (similar dreptei bugetului la
teoria consumatorului)

Ecuația liniei izocostului: CT=L*PL+K*PK,

unde L= numărul de lucrători, P L=prețul muncii, K=capitalul, Pk=prețul capitalului. De asemenea, L*P L= cheltuieli
salariale cu forța de muncă, în timp ce K*P k=cheltuieli materiale.

𝛥𝐾 𝑃𝐿
Panta dreptei izocostului = – 𝛥𝐿 = 𝑃𝐾. Este constantă.

A, B, C sunt combinații economice între K și L pe care producătorul

le poate realiza cu aceleași costuri totale.

Echilibrul producătorului
Echilibrul producătorului se realizează atunci când producția crește în condițiile în care firma are
același cost total (Q maxim pentru un CT dat) sau atunci când producția obține aceeași producție cu un
CT mai mic (CT minim pentru o Q dată).

Echilibrul producătorului se stabilește în punctul în care curba de izoproducție este tangentă la dreapta
izocostului.
Condițiile pentru identificarea echilibrului producătorului:

(1)CT=L* PL +K*PK
𝑾𝒎𝒈𝑳 𝑷𝑳
(2) 𝑾𝒎𝒈𝒌 = 𝑷𝑲

APLICAȚII

1. Presupunem că Ionuț Popescu lucrează ca broker, câștigând 2000 de euro lunar, și deține o
clădire de birouri pe care o închiriază primind în schimb 400 de euro pe lună. Acesta se
hotărăște să își deschidă o firmă la marginea orașului al cărei domeniu de activitate este
producția și comercializarea pâinii.
Firma are următoarele cheltuieli lunare: cheltuieli salariale cu personalul angajat 2000
de euro, cheltuieli cu materiile prime 2500 euro, cheltuieli cu energia electrică 500 de euro și
cheltuieli cu combustibil de 200 de euro. Venitul lunar încasat de companie se ridică la 10000
de euro pe lună.
a. Determinați costul explicit al firmei = 2000+2500+500+200=5200
b. Determinați costul implicit al firmei= 2000+400=2400
c. Calculați profitul economic și profitul contabil obținut de firmă: Pr contabil=10000-
5200=4800 euro; Pr economic= 10000 – (5200+2400)= 10000-7600=2400 euro
d. Care este profitul normal? Pr normal = costul implicit=2400.
e. Ar trebui IP să continue activitatea de întreprinzător sau să revină la starea inițială de
broker?

2. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, să se determine productivitatea medie a muncii și
productivitatea marginală a muncii. Reprezentați grafic.
Munca (L) Capital (K) Producție Productivitatea Productivitatea marginală
totală (Q) medie a muncii (WML) a muncii (WmgL)
1 1 100 100 -
2 1 220 110 120
3 1 450 150 230
4 1 640 160 190
5 1 780 156 140
6 1 720 120 -60
7 1 560 80 -160

3. Volumul producției unei firme cu 125 de salariați este 2500 de produse. Câți salariați trebui să
mai angajeze firma pentru a-și dubla producția, în condițiile creșterii productivității medii a
muncii cu 25%?

R:
Q0=2500
L0=125
Q1=2*2500=5000
WmL1=WmLo+0,25WmLo
WmLo=2500/125=20
WmL1= 20+0,25*20=25
25=5000/L1, adică L1=200.
ΔL=L1-L0= 200-125=75.

4. Productivitatea medie a capitalului la momentul T0 a fost de 2000 de bucăți. În perioada T0-T1,

producția totală a crescut cu 30%, iar volumul capitalului cu 20%. Să se determine
productivitatea marginală a capitalului.
 R:
WmK=2000
Q1=Q0+0,3Q0
K1=K0+0,2K0
WmgK=?

Știm că WmgK=ΔQ/ΔK
ΔQ=0,3Q0
ΔK=0,2K0
WmgK= 0,3Q0/0,2K0= (0,3/0,2)*WmK=1,5*2000=3000.

5. Dacă într-o perioadă producția a crescut cu 60%, iar cantitatea de muncă utilizată (număr de
ore lucrate) s-a redus cu 20%, să se precizeze care va fi evoluția productivității medii a muncii
în perioada următoare.

Q1=Q0+0,6Q0=1,6Q0
L1=L0-0,2L0=0,8L0
WmL1=?

WmL1=Q1/L1=1,6Q0/0,8L0=(1,6/0,8)* (Q0/L0)=2*WmL0
Productivitatea medie a muncii se va dubla (va spori cu 100%).

6. În T0: WmL0=1000 de produse pe salariat. În T1: Q a sporit de trei ori față de T0, iar L a crescut
cu 100%. Determinați productivitatea marginală a muncii.

Q1=3Q0, deci ΔQ=2Q0

L1=2L0, deci ΔL=L0
WmgL1=2Q0/L0= 2* WmL0=2*1000=2000.

7. O editură dorește să publice un roman. În calitate de consultant, vi se prezintă următoarea

situație: prețul estimat de vânzare va fi de 10 lei, costurile fixe ocazionate de publicarea cărții
sunt de 5.000 lei, iar costul variabil mediu de 5 lei. Care este pragul de rentabilitate pentru
publicarea cărții?

P=10 lei
CF=5000 lei
CVM=5 lei
Pragul de rentabilitate: CT=VT, adică CF+CV=P*Q.
CVM=CV/Q, deci CV=CVM*Q
CF+CVM*Q=P*Q, deci 5000+5Q=10Q, prin urmare Q=5000/5=1000 cărți.

8. Se dă următorul grafic. Indicați CTM, Cmg, CFM și CVM și relațiile dintre acestea.
 9. Costul total fix este de 500 lei, costul variabil total este 1000 lei, iar volumul producției este
250 bucăți. În cazul în care Costul marginal este 7, creșterea producției cu o unitate determină:
a. Reducerea CTM
b. Creșterea CTM
c. Reducerea Cmg

CF=500
CV=1000
Q=250
Cmg=7

Rezultă CT=1500, deci CTM=1500/250=6. Prin urmare Cmg este mai mare decât CTM, deci CTM va
crește. (vezi graficul de mai sus)

10. Producția unei întreprinderi în perioada T0 este de 200 de bucăți, iar costurile totale reprezintă 8
milioane de lei. În perioada T1, costurile variabile totale sunt de 5,4 milioane de lei, iar
producția se reduce cu 10%. Să se determine mărimea costurilor fixe în T0 și a costurilor totale
în T1, presupunând că indicii evoluției costurilor variabile și producției sunt egali.

T0: Q0=200, CT0=8 mil.

T1: CV1=5,4 mil., Q1=0,9Q0

Q1=0,9Q0=180 bucăți
CV1=0,9CV0=5,4 mil, deci CV0=5,4/0,9=6 mil.
CT0=CF0+CV0=8 mil., rezultă că CF0=8-6=2 mil.
Știm că pe termen scurt CF=constant, deci CF0=CF1, prin urmare CT1=5,4+2=7,4 milioane.

11. În perioada inițială întreprinderea XFSD realiza zilnic 200 de perechi de pantofi cu toc de 10
cm, iar costurile acestei întreprinderi erau descrise de funcția CT=100+4Q+Q2. Ținând cont de
faptul că firma dorește să-și crească producția cu 50% și că productivitatea medie a muncii este
10 perechi de pantofi pe lucrător, determinați:
a. Care este nivelul producției la nivelul minim al costului total mediu? (Q=10)
b. Nivelul inițial al numărului de lucrători (L0=20)

12. La momentul inițial productivitatea medie a muncii (WL0) într-o companie era de 5 perechi de
pantofi realizați de fiecare lucrător. În momentul T1, firma hotărăște să majoreze numărul de
lucrători, văzând că pe piață cererea s-a majorat puternic. Astfel, aceasta își crește numărul de
lucrători cu 35%, și observă că producția se majorează cu 70%.
Determinați:
a. productivitatea medie a muncii în momentul T1
b. productivitatea marginală a muncii.

a) Dacă Q crește cu 70%, Q1 = 1,7*Q0

L creștere cu 35%, L1=1,35*L0
WL1 = Q1/L1 = 1,7 Q0 / 1,35L0 = 1,7/1,35 * WL0 = 1,7/1,35 * 5 = 6,38

b) WmgL = ∆Q/∆L = 1.7Q0 – Q0 / 1,35L0 – L0 = 0,7Q0/0.35L0 = 0,7/0.35 * 5 = 2*5=10

13. Dacă profitul economic obținut de un antreprenor este de 10.000 de lei, costurile explicite ale
acestuia sunt 2.000 lei, iar costurile implicite sunt mai mari cu 50% decât costurile explicite,
determinați profitul contabil al acestuia.
 14. O firmă din sectorul de panificație are o funcție a costurilor totale egală cu CT=6Q2+4Q+54.
Determinați care este producția pe care o poate realiza firma respectivă atunci când CTM este
minim.

Condiția de minimizare a CTM: CTM=Cmg

𝐶𝑇 6𝑄 2 + 4𝑄 + 54 54
𝐶𝑇𝑀 = = = 6𝑄 + 4 +
𝑄 𝑄 𝑄
Cmg=(CT)’ = (6Q2+4Q+54)’ = 12Q+4
54
6𝑄 + 4 + =12Q+4
𝑄
54
= 6𝑄, deci Q2 =9, Q=3
𝑄

15. Compania Șoșonul SRL produce 250 de perechi de papuci de casă cu un cost fix de 500 lei și
un cost variabil de 750 lei. Totodată, costul marginal al companiei este de 4 lei. Ce se întâmplă
cu CTM și CVM dacă producția crește cu o unitate? Reprezentați grafic evoluția CTM și CVM.

Cmg=4
𝐶𝑇 1250
CT=CF+CV=500+750 = 1250, deci 𝐶𝑇𝑀 = 𝑄 = 250 =5
𝐶𝑉 750
CVM= = 250=3
𝑄
Cum Cmg este mai mare decat CVM, atunci CVM o să crească.
Cum Cmg este mai mic decat CTM, atunci CTM o sa scada.

16. În perioada t0, costurile variabile erau de 16 milioane de euro, iar volumul producției era de
8000 de bucăți. În condițiile în care producția crește cu 20%, costul marginal este de 1,5 ori
mai mare decât costul variabil mediu din t0. Să se determine sporul absolut al costurilor totale
și indicele costurilor variabile totale.

T0: CV0=16 mil.,

Q0=8000 buc

T1:Q1=1,2Q0, Cmg1=1,5*CVM0
Icv=?, ΔCT=?

Cmg= ΔCT/ΔQ = ΔCV/ΔQ= 1,5*CVM0

Cmg=1,5*(CV0/Q0)=1,5*(16 mil/8000)=1,5*2000=3000

Cmg= ΔCT/ΔQ, deci ΔCT=Cmg*ΔQ =3000*(9600-8000)=3000*1600=4,8 mil.

Icv=(CV1/CV0)*100

Pe termen scurt, Cmg= ΔCV/ΔQ , deci ΔCV=Cmg*ΔQ= 4,8 mil.

CV1= ΔCV+CV0=16 mil+4,8mil=20,8mil.
Icv=(20,8/16)*100=130% sau 1,3.

17. Costurile fixe ale unei firme sunt CF=100, iar CVM = 20. Dacă prețul la care firma vinde o
unitate de produs este de 40, care este nivelul producției de la care firma începe să obțină
profit?

Pentru Q la prag de rentabilitate, VT=CT

CVM=CV/Q = 20, deci CV=20Q
VT=P*Q=40Q
CT=CF+CV=100+20Q
40Q=100+20Q
 Deci 20Q=100, Q=100/20=5.

18. Costul total în perioada T1 este 2000, iar producția este mai mare cu 33,3% comparativ cu cea
din T0, cand era 1000 buc.. Știmă că în T0 costurile totale reprezentau 75% din CT1, iar costul
variabil era de trei ori mai mare decât costul fix. Să se determine nivelul Costului marginal și al
costului fix în T0.

CT1=2000
Q1=Q0+0,333Q0=1,333Q0
Q0=1000
CT0=0,75*CT1
CV0=3CF0

Cmg=?
CF0=?

Cmg = ΔCT/ΔQ
CT1=2000
CT0=0,75*2000=1500
ΔCT=CT1-CT0=2000-1500=500.

Q0=1000
Q1=1,333Q0=1,333*1000=1333
ΔQ=Q1-Q0=1333 -1000 = 333.
Cmg=500/333=1,5.

CF0=?
CT0=CF0+CV0
1500=CF0+3CF0 = 4CF0
CF0=1500/4=375.

19. Ce tip de randamente de scară caracterizează un producător a cărui funcție de producție este Q=
(K*L)/K+L?
Dacă Q1=2Q0, rezultă Q1=2(K*L)/K+L
Dacă K1=2K0 și L1=2L0, atunci Q1= (2K*2L)/(2K+2L)= (2K*2L)/2(K+L)=2KL/(K+L)
Prin urmare, randamentele de scară sunt constante.
Echilibrul producătorului

20. Presupunem că avem un producător al cărui cost fix este de 400, în timp ce costu variabil este
de 600. Prețul capitalului este 100, iar prețul muncii este 50. Considerăm că funcția ce descrie
producția realizată de firmă este Q(K,L)=2KL. Reprezentați grafic dreapta izocostului și aflați
panta dreptei. Care va fi producția de echilibru?

CT=CV+CF=600+400=1000.

Pentru dreapta izocostului:

1000=100K+50L
Daca L=0, K=10
Daca K=0, L=20
K

10

L
20

Panta= PK/PL=100/5=2

Echilibrul producatorului

CT=K*Pk+L*PL
𝑊𝑚𝑔𝐿 𝑊𝑚𝑔𝐾
=
𝑃𝐿 𝑃𝑘

WmgL=2K
WmgK=2L

1000=100K+50L
2𝐾 2𝐿
= , deci 200K=100L, 2K=L
50 100

2K=L, deci 1000=100K+50*2K,

1000=200K, deci K=1000/200=5
prin urmare L=2*5=10.

10

E
5

L
10 20
21. Considerăm funcția unui producător de cereale ca fiind Q(K,L)=KL.
Costul total pe care îl are producătorul este de 900 de lei, prețul capitalului fiind de 15 lei, iar
cel al muncii tot 15 lei.

a) Determinați și reprezentați grafic dreapta izocostului;

CT=K*Pk+L*PL
900=15K+15L
Pentru dreapta izocostului:
Daca L=0, K=60
Daca K=0, L=60
K

60

L
60

b) Stabiliți producția optimă și venitul obținut de acesta dacă pe piață prețul cerealelor este 2
lei.(L=K=30, Q=900, VT= P*Q=900*2=1800 lei)

CT=K*Pk+L*PL
𝑊𝑚𝑔𝐿 𝑊𝑚𝑔𝐾
=
𝑃𝐿 𝑃𝑘

WmgL=K
WmgK=L

900=15K+15L
𝐾 𝐿
= 15, deci K=L
15

900
K=L, deci 900=15K+15K=30K, deci K= 30 =30.
L=30.

Echilibrul producatorului

30 E

30
 c) Determinați profitul înregistrat de producător.
Pr=VT-CT = 1800 – 900=900.

22. Presupunem că funcția de producție este Q(K,L)=2KL. Dacă prețul muncii este 400 și firma
utilizează 100 unități de capital, aflați costul marginal.
Q=2KL, PL=400, K=100.
Pe termen scurt in general costurile cu forta de munca sunt variabile, deci doar relatia dintre
costul salarial si productivitatea marginala a muncii influenteaza costul marginal.

Stim că pe termen scurt Cmg=Sal mediu/WmgL

WmgL=Q'(L)=2K.
Prin urmare, Cmg=400/2*100=2.

23. Funcția de producție a unui agent economic este Q(K,L) = 5K2L. Prețul forței de muncă este de
10, în timp ce prețul capitalului este 5.
a. Aflați forța de muncă și capitalul optime la nivelul minim al CT, știind că producția
totală ce rezultă este de Q=640.
b. Care este nivelul minim al CT și Veniturile totale ale firmei (VT) și Profitul total (Pr) la
un preț de vânzare al bunului de 2 lei.
c. Comparați productivitatea medie a muncii cu Wmg și explicați cum va evolua
productivitatea medie dacă producția crește
d. Ce evoluție va avea CTM?

Rezolvare:
a. 640=5K2L
În același timp,
WmgL/WmgK = PL/PK,
CT=K*PK + L*PL

Vom avea productivitățile marginale ale muncii și capitalului următoare:

WmgL= 5K2 și WmgK=10KL

astfel 5K2 /10KL=10/5, de unde rezultă că K=4L.

640=5K2L = 5*16*L3, deci vom avea 640=80L3, adică L=2, iar K=4*2=8.

b. CT=K*PK+L*PL= 5*8+10*2, deci CTminim=40+20=60.

VT=Qx*P=640*2=1280
Pr=VT – CT = 1280 – 640 = 640

c. WmgL = 5*64 = 320

WmedieL = Q/L = 640/2=320 , cum productivitatea medie este egală cu productivitatea marginală a
muncii, înseamnă că productivitatea medie este maximă.
d. CTM este in punctul minim – o creștere a producției pe baza creșterii numărului de lucrători
va conduce la creșterea CTM.

24. Funcția de producție pentru bunul X este Qx=4KL. Considerăm că P L=PK=20 u.m. Firma
dorește să producă 100 de unități x cu minimum de cheltuieli. Prețul de piață al unei unități x
(Px) este 3 u.m. Care este mărimea profitului obținut de firmă?

25. Presupunem că funcția de producție pentru o companie auto este Q=10LK. Volumul planificat
al producție dintr-o lună este de Q=1.500 unități, prețul muncii (PL) este 20 u.m. și prețul capitalului
(PK) este 30 u.m.
 a. Care sunt cantitățile de muncă și de capital necesare realizării producției în condițiile
minimizării costurilor de producție?
b. Care este costul total? Reprezentați grafic dreapta izocostului și calculați rata marginală
de substituție tehnică.
c. Determinați profitul obținut de firmă în condițiile unui preț unitar de 7 u.m.