Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de consum faţă de un
anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu condiţia respectării principiului ceteris
paribus.

Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ ( EDP) arată cu câte procente va creşte sau se va reduce
cantitatea cerută de bun (ΔQ D %) ca rezultat al modificării cu un procent a preţului bunului dat (ΔP%):

De exemplu, dacă preţul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea cerută creşte cu 7%, coeficientul
elasticităţii cererii în funcţie de preţ va constitui:

Sau, dacă elasticitatea cererii în funcţie de preţ constituie (–2), atunci o majorarea cu 5% a preţului bunului
economic va contribui la diminuarea cantităţii cerute cu 10%:

 ,

Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai elastică, mărimea
absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie mai redusă a consumatorului faţă
de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate mai mic. Dacă modificarea preţului tinde la zero,
atunci relaţia ΔQ D / ΔP devine echivalentul funcţiei derivate a cererii după preţ:

Astfel, din punct de vedere matematic, elasticitatea poate fi exprimată prin relaţia:
Deoarece pentru marea majoritate a bunurilor economice (cu excepţia bunurilor Giffen şi Veblen), între
cantitatea cerută de bunuri şi preţul acestora există o dependenţă inversă, coeficientul elasticităţii cererii în
funcţie de preţ va avea semnul negativ (–). De obicei, economiştii ignoră semnul coeficientului de elasticitate,
acordând importanţă mărimii absolute a acestuia. Deci, coeficientul de elasticitate este egal cu valoarea
absolută a raportului dintre modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea procentuală a preţului.

Elasticitatea cererii poate fi calculată fie într-un anumit punct al curbei cererii, fie pe un interval. Decizia de a
utiliza o metodă sau alta depinde de scopul dorit a fi atins. Oricum, în ambele cazuri elasticitatea cererii exprimă
reacţia consumatorului la modificarea preţului bunului.

Elasticitatea cererii într-un punct măsoară gradul de sensibilitate a cererii într-un anume punct pe curba
cererii. Pentru a deduce formula de calcul a elasticităţii cererii într-un punct, determinăm iniţial modificările
procentuale în mărimea cantităţii cerute şi în preţ:

unde Q D0 , P 0 – valoarea iniţială a cantităţii cerute şi respectiv a preţului; Q D1 , P 1 – valoarea finală a cantităţii
cerute şi respectiv a preţului.

Substituind datele de mai sus în formula de calcul al coeficientului elasticităţii în funcţie de preţdeducem
coeficientul elasticităţii cererii în punct pentru preţul iniţial P 0 şi cantitatea iniţială Q 0 :

Modalitate similară poate fi aplicată pentru calculul coeficientului de elasticitate pentru preţul final P 1 şi cantitatea
finală Q 1 :

Formula se aplică în cazul modificării neesenţiale în preţ (de regulă < 5%), ea fiind simplă şi permiţând
compararea elasticităţii la acelaşi preţ pe mai multe curbe ale cererii sau la mai multe preţuri pe aceeaşi curbă.

Elasticitatea cererii în arc măsoară mărimea sensibilităţii cererii pe o porţiune a curbei cererii. Când se
determină elasticitatea cererii în funcţie de preţ între două puncte (A, B) ale curbei cererii, este posibil ca
elasticitatea din punctul A în punctul B să fie diferită de elasticitatea din punctul B în punctul A. Pentru a elimina
acest neajuns, în calcularea elasticităţii se foloseşte metoda punctului de mijloc sau elasticitatea în arc. Potrivit
acestei metode, pentru calcularea modificărilor relative se foloseşte ca numitor valoarea medie de modificare a
preţului şi, respectiv, a cantităţii:

Respectiv,

Substituind datele de mai sus în formula de calcul al coeficientului elasticităţii în funcţie de

preţdeducem coeficientul elasticităţii cererii în arc :

Tipurile elasticităţii cererii în funcţie de preţ

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, economiştii deosebesc următoarele
tipuri de cerere:

 elastică;
 inelastică (rigidă);
 cerere cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
  perfect inelastică.

Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare procentuală mai
mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai mare de o unitate:

De exemplu, dacă la o majorare a preţului cu 15% cantitatea cerută scade cu 60%, coeficientul de elasticitate va
avea valoarea (–4):

Prin urmare, consumatorii reacţionează prompt la modificarea preţului şi orice creştere sau scădere cu un
procent al preţului va determina o diminuare sau majorare de 4% a volumului de bunuri consumate. Drept
exemple de bunuri care au o cerere elastică la preţ sunt mobila, obiectele de lux, automobilele, imobilul,
blănurile naturale, articolele giuvaiere, bunurile care au substituenţi ş.a.

Cererea se consideră inelastică dacă o modificare procentuală a preţului determină o modificare într-o măsură
mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este mai
mică de o unitate .

De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, cantitatea cerută creşte cu 5%. În acest caz coeficientul de
elasticitate va constitui (–0,33).

Orice majorare sau diminuare procentuală în preţ va determina o scădere sau creştere de 0,33% în cantitatea
cerută din bunul dat. O astfel de situaţie poate fi explicată printr-o indiferenţă a consumatorului la modificările
înregistrate în preţul bunului sau serviciului dat. Exemple de bunuri care posedă o cerere inelastică în funcţie de
preţ pot fi: bunurile de primă necesitate, medicamentele, bunurile cu grad redus de substituibilitate, cum ar fi
sarea, energia electrică, petrolul ş.a.

Cererea se consideră cu elasticitate unitară când modificarea procentuală a preţului determină o modificare

în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine unitar:

De exemplu, creşterea preţului cu 2,5% determină o reducere de 2,5% a volumului cererii:

Dacă o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în mărimea cantităţii
cerute, cererea acestui bun este considerată perfect elastică . Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de
preţ tinde la infinit: situaţie în care curba cererii este o linie orizontală.

Cererea la bunurile unei firme de talie mică pe o piaţă perfect concurenţială, posedând un segment destul de
modest în volumul vânzărilor pe piaţă, poate servi drept exemplu de cerere perfect elastică. Chiar şi o modificare
foarte minoră în majorarea preţului poate contribui la o diminuare destul de mare în volumul bunurilor vândute, şi
invers – o diminuare neesenţială în preţ poate provoca o majorare infinit de mare a volumului de bunuri vândute.

Cererea este considerată perfect inelastică în funcţie de preţ, dacă mărimea cererii nu reacţionează la

modificările în factorul preţ. În acest caz, coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este zero: situaţie în
care curba cererii este o linie verticală.