SEMINARUL 1: INTRODUCERE IN ȘTIINȚA ECONOMICĂ

ORGANIZAREA SEMINARIILOR DE MICROECONOMIE

14 seminarii ce vor fi structurat în 3 părți:
a. O scurtă recapitulare a conceptelor predate la curs
b. Întrebări și discuții privind conceptele respective
c. Aplicații numerice

CONCEPTE CHEIE
 Raritatea resurselorși alocarea eficientă a resurselor limitate
 Alegerile și costul de oportunitate
 Rolul stimulentele în economie

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

1. Care este problema fundamentală pe care o studiază economia? Dar microeconomia?

Problema o reprezintă raritatea resurselor de care dispune o societate. De aici puteți deduce că economia
reprezintă studiul modului în care societate iși alocă eficient resursele limitate.
Prin resurse economice vom înțelege totalitatea resurselor naturale, umane și create de oameni ce pot fi
utilizate sau sunt efectiv utilizate in producția de bunuri si servicii. In general, le vom împarți in doua tipuri
de resurse: materiale si umane.

Microeconomia este o ramură a economiei care se ocupă de studiul comportamentului unităților economice
individuale – cum sunt : firmele şi gospodăriile. Comportamentul se analizează atât la nivelul unui
consumator ca agent al cererii, cât și la nivelul producătorului care se manifestă ca subiect al deciziei de a
combina factori de producție şi, pe această bază, de a susține oferta de bunuri si servicii.

2. Prin urmare care sunt problemele fundamentale la care încearcă știința microeconomică?

Problemele sunt următoarele:

Ce să se producă? Cum să se producă? Cât să se producă? Pentru cine să se producă?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, microeconomia studiază mecanismul general de funcționare a pieței şi
a concurenței, mecanismele formării prețurilor şi a veniturilor.

1
 3. Se spune ca resurse limitate și nevoi sunt nelimitate. Ce părere aveți despre această afirmație?
Nevoile sunt nelimitate deoarece sunt caracterizate de faptul că:
- Sunt nelimitate ca număr (sunt din ce în ce mai numeroase, fapt care se datorează progresului economic și
social)
- Sunt concurente (o nevoie nu poate să se dezvolte în detrimentul alteia);
- Sunt complementare (unele nevoi se satisfac împreună cu altele, completându-se reciproc);
- Unele nevoi au capacitatea de regenerare (ele se sting momentan prin satisfacerea lor, dar se refac în
timp);
- Sunt subiective (fiecare om are propriile aspirații, dorințe etc.);

Exemplu: La un moment dat o persoană poate să-și satisfacă doar anumite nevoi. De exemplu, dacă ne
așezăm la masă putem mânca pe saturate și ne satisfacem pe deplin nevoia de hrană. Aceasta nu înseamnă
satisfacerea tuturor nevoilor și, în plus, nevoia de hrană se va regenera pe măsură ce organismul va
consuma energia acumulată. De asemenea nu toate nevoile existente vor putea fi satisfăcute, pentru că nu
se pot produce toate bunurile și serviciile de care avem nevoie.

4. Ce-mi puteți spune despre afirmația conform căreia „nimic nu este gratuit” sau „There’s no such thing as a
free lunch”.

Nimic nu e gratis iar orice alegere presupune un cost și un beneficiu. Pentru a primi ceva trebuie sa cedăm
altceva. Practic tot timpul trebuie facem compromisuri și alegeri: sa alegem unele bunuri si sa renunțăm la
altele.

5. Să luam următorul exemplu. Dacă vă uitați la TV pentru patru ore, fără să consumați alimente și fără să fiți
nevoiți să plătiți pentru energia electrică consumată sau abonamentul TV, înseamnă ca vizionarea
emisiunilor nu a implicat nici un cost?

Costul acestei acțiuni specifice (deși nu costat nimic din punct de vedere financiar) este reprezentată de
lucrurile pe care le-ați fi putut face în cele patru ore: să lucrați part-time zilnic și să obțineți un venit; să citiți
pentru lucrarea de săptămâna viitoare în vederea unei note mai bune, să mergeți să alergați pentru a vă
spori condiția fizică etc.
Beneficiul sau utilitatea adusă de urmărirea celor patru ore de emisiuni TV e reprezentată de divertismentul
resimțit, informațiile primite etc.

2
6. În ce măsura ieftinirea unui telefon vă motivează să-lcumpărați? Dar o creștere a salariului minim pe
economie v-ar stimula sa vă angajați?

Stimulentele reprezintă motivația ce determină un individ sa întreprindă o anumita decizie sau o anumită
acțiune. Aceste stimulente pot fi de mai multe tipuri:
 Financiare sau remunerative (atunci când avem un interes economic)
 Morale (atunci când o persoană este convinsă că „face lucrul corect”)
 Coercitive (atunci când o persoană este stimulată să nu întreprindă o anumită acțiune ca urmare a unor
potențiale efecte negative pe care le-ar resimți ulterior)
 Naturale sau psihologice (curiozitatea, frica, plăcerea, etc.)

RECAPITULAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE:

 Economia studiază tensiunea dintre resursele limitate și nevoile nelimitate. Satisfacerea nevoilor se
realizează cu ajutorul resurselor iar producerea de bunuri și prestarea de servicii nu este posibilă fără
consumul de resurse. De aceea economia reprezintă studiul modului în care societate iși alocă eficient
resursele limitate.
 Agenții economici sunt constrânși să facă alegeri (trade-offs). Costul de oportunitatereprezintă raportul
dintre sacrificiu și câstig.”. El poate fi calculat prin formula:

∆𝑦 este parte din bunul substituit/sacrificat iar

∆𝒚 ∆𝑥 este bunul care substituie/ales;
𝑪𝑶𝒙 = −
∆𝒙
semnul „–” arată relația inversă care se stabilește între cele două valori)

 Studiul economiei îmbină metode specifice științelor exacte cu metode psiho-sociologice de analiză.

APLICAȚII:
1. Andrei are de ales intre doua situații ipotetice:
a. Să urmeze cursurile unei facultăți economice unde va trebui să-și plătească taxa anuală de
1000 de Euro fără posibilitatea de a se angajeze până la finalul celor 3 ani de studiu. După
terminarea anilor de studiu, acesta se angajează la Banca Națională a României, unde va
obține un salariu mediu anual de 9.600 de Euro (800 de Euro lunar).
b. Să nu urmeze cursurile unei facultăți și să se angajeze imediat după terminarea liceului in
cadrul unei agenții de publicitate, unde va câștiga aproximativ 5.400 de Euro anual (350 de
Euro lunar).

3
Întrebări studenți:

- Ce rol au avut stimulentele în aceste situații?

- Care a fost resursa limitată în cazul lui Andrei și care a fost costul de oportunitate?
- A luat Andrei o decizie corectă din punct de vedere economic prin înscrierea la facultate, pe o
perioadă de 10 ani?

Rezolvare:

Varianta a. Varianta B.
(9.600 x 7) – 3.000 = 64.200 euro 5.400 x 10 = 54.000 euro

64200

54600

45000
42000
37800
35400 33600
29400
25800
21000 25200
16800 16200
12600
8400 6600
4200
-1000 -2000 -3000
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 Anul 6 Anul 7 Anul 8 Anul 9 Anul 10

Student si angajat BNR Angajat al agentiei de publicitate

2. Presupunem că un consumator dispune de suma de 100 de RON și dorește achiziția unor cărți de
economie și a unor porții de mâncare la un restaurant. Prețul unei cărții este de 10 de Ron iar prețul unei
porții de mâncare este de 20 de Ron.
a. Calculați costul de oportunitate pentru o carte
b. Calculați costul de oportunitate pentru o porție de mâncare
c. Calculați costul de oportunitate pentru două cărți
d. Calculați costul de oportunitate pentru cinci porții de mâncare

4
P.cărții = 10 Ron a. b.
P.mâncării = 20 Ron 10 cărți ……………………. 5 porții 5 porții de mâncare …………….. 10 cărți
V = 100 Ron 1 carte ……………………. x porții 1 porție ………………………….. x ?
1∙5 1 ∙ 10
Rezolvare: 𝑥= 𝑥=
10 5
CO (carte) = 0,5 porții de mâncare CO (o porție de mâncare) = 2 cărți
Din acel venit, se pot
Pentru a putea achiziționa o carte, Pentru a putea achiziționa o porție de
cumpăra fie 10 cărți,
consumatorul trebuie sa renunțe la mâncare, consumatorul trebuie sa renunțe
fie 5 porții de
jumătate de porție de mâncare la două cărți.
mâncare.
c. d.
Astfel:
10 cărți ……………………. 5 porții 5 porții de mâncare …………….. 10 cărți
10 cărți = 5 porții
2 carte ……………………. x porții 5 porție ………………………….. x ?
2∙5 5 ∙ 10
𝑥= 𝑥=
10 5
CO (carte) = 1 porție de mâncare CO (5 porții de mâncare) = 10 cărți
Pentru a putea achiziționa două cărți, Pentru a putea achiziționa 5 porții de
consumatorul trebuie sa renunțe la o mâncare consumatorul trebuie sa renunțe
întreagă porție la 10 cărți

5
 SEMINARUL 2: MODELE ȘI INSTRUMENTE DE ANALIZA ALE ȘTIINȚEI ECONOMICE

CONCEPTE CHEIE
 Economia pozitivă și economia normativă
 Metodele și instrumentele de analiza ale științei economice
 Fluxul activităților economice
 Frontiera posibilităților de producție

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

Înainte de a trece la câteva exemple de modele economice, aș dori să faceți distincția dintre economia
pozitivă și economia normativă. O afirmație poziție este o afirmație referitoare la realitatea curentă. O
declarație normativă este o afirmație despre modul în care lumea ar trebui să fie. Când economiștii fac
declarații normative, ele acționează mai mult ca niște consilieri politici decât ca niște oamenii de știința.

1. Dați-mi exemple atât de afirmații pozitive cât și afirmații negative utilizând următorii termeni cheie:
șomaj, salariul mediu, prețul motorinei, nivelul impozitării profitului.

Ex: Economia Pozitivă Economia Normativă

Șomajul Rata şomajului în Bucureşti a scăzut Șomajul ar trebui să scadă în țările în dezvoltare.
la 1,91%, în martie 2015.
Salariul Salariul mediu în România este de Salariul mediu ar trebui să crească pentru a susține
mediu 2415 lei. cererea de bunuri și produse.
Prețul Prețul motorinei la nivel mondial a Prețul motorinei la nivel mondial ar trebui să scadă
motorinei scăzut în ultimii 5 ani. mai mult pentru a ieftini transporturile și industria
auto.
Nivel Nivelul impozitării în Romania este de Nivelul impozitării profitului ar trebui să scadă și mai
impozitării 16% pentru firme. mult pentru a atrage investitori străini și noi
profitului antreprenori români.

6
 2. De ce economiștii utilizează instrumente sau modele teoretice în studiul lor?
Economiștii încearcă să se adreseze subiectelor din aria lor de activitate cu obiectivitate științifică. La fel ca
oricare tip de om de știință, aceștia utilizează anumite ipoteze și construiesc anumite modele simplificate,
astfel încât să înțeleagă fluxurile economice din jur.

Spre exemplu, pentru voi ca studenți la Relații Economice Internaționale poate fi de ajutor să porniți de la
premisa că există numai două economii care produc numai două bunuri economice pentru a înțelege
comerțul internațional. Odată ce ați înțeles cum comerțul dintre cele două țări funcționează, puteți să vă
extindeți analiza la un nivel mai mare de țări și de bunuri economice.

De asemenea, economiștii utilizează grafice deoarece acestea sunt un instrument esențial pentru analiza
comportamentului economic. Acestea de regulă arată relațiile care se stabilesc între anumite variabile
economice. Relațiile pot atât pozitive, cât și negative.

Ex: În graficul următor avem în partea stângă relația dintre numărul de ore pe care studenții il alocă jocurilor
video săptămânal și nota primită la sfârșitul semestrului. În cazul în care numărul de ore crește de la 4 ore
pe săptămână la 8, nota va scădea de la 5 la 3.
Graficul din partea dreaptă ilustrează situația în care dacă studenții alocă un numărul de 4 ore săptămânal
studiului microeconomiei aceștia vor primi la sfârșit în medie o notă de 5. În schimb, dacă aceștia alocă un
număr de 6 ore nota va crește la 10.

7
RECAPITULAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE:
 Pentru a studia economia sunt utilizate anumite modele teoretice și ipoteze. Un model economic
reprezintă versiunea simplificată a realității care ne permite să observăm, să înțelegem și să facem
predicții cu privire la comportamentul economic.
 Economia pozitiva studiază realitatea economică efectivă pe când economia normativă arată cum ar
trebui să se desfășoare activitățile economice.
 Fluxul circular al activităților economice reprezintă un model simplificat al economiei care arată modul
în care banii și bunurile circulă în economie între gospodării și firme. Această diagramă ilustrează
modul în care firmele și gospodăriile răspund stimulentelor și modul în care funcționează piața
resurselor și piața bunurilor și serviciilor.
 Frontiera posibilităților de producție reprezintă ansamblul combinațiilor de bunuri și servicii ce pot fi
produse de către o economie sau o firmă prin utilizarea deplină și eficientă a resurselor. Acest model
ilustrează practic conceptele cheie pe care le-ați învățat până în prezent: resursele limitate, alegerile,
costul de oportunitate și eficiență alocării resurselor. Modelul implică un producător ce poate produce
numai două bunuri și mai multe combinații de planuri de producție.

APLICAȚII:
1. Uzina Dacia dorește să își modifice planul de producție pentru modele Logan și Duster.

8
 a. Utilizând grafic frontiera posibilităților de producție a producătorului, determinați costul de
oportunitate a deciziei economice dacă producătorul Dacia decide să treacă progresiv în anul
2010 de la planul de producție A la planul de producție B. În anul 2012 trece de la planul B la
planul C iar în 2015 la planul D.

A B C D
Duster 0 6 8 10
Logan 20 14 10 0

DUSTER

Presupunem că trecem de la punctul A la Presupunem că trecem de la punctul B la punctul C:

punctul B: ∆ logan = 14-10 = 4
∆ logan = 20-14 = 6 ∆ duster = 6-8 = -2
∆ duster = 0-6 = -6 Dacia intensifica producția de Duster in detrimentul
Dacia renunță să mai producă numai Logan și Logan în punctul C. In acest caz se vor produce cu 4
începe producția de Duster. In acest caz se vor unități de Logan mai puțin și cu 2 unități mai multe
produce cu 6 unități de Logan mai puțin și cu 6 Dustere.
unități mai multe Dustere. 4 𝑙𝑜𝑔𝑎𝑛
CO b/c= − =2
6 𝑙𝑜𝑔𝑎𝑛 −2 𝑑𝑢𝑠𝑡𝑒𝑟
CO a/b= − =1 Costul de oportunitate al producerii unui Duster este
−6 𝑑𝑢𝑠𝑡𝑒𝑟
Costul de oportunitate al producerii unui Duster renunțarea la producerea a două Loganuri.
este renunțarea la producerea unui Logan

9
 Presupunem că trecem de la punctul C la punctul D:
∆ logan = 10-0 = 10
∆ duster = 8-10 = -2
Dacia renunță la producția de Logan și începe să producă numai modelul Duster. In acest caz se vor
produce cu 10 unități de Duster si nici un Logan.
10 𝑙𝑜𝑔𝑎𝑛
CO c/d= − =5
−2 𝑑𝑢𝑠𝑡𝑒𝑟
Costul de oportunitate al producerii unui Duster este renunțarea la cinci Loganuri.
Rezolvare:

b. Este posibilă producția în punctele E sau F? Ce se întâmplă în cazul în care numai procesul de
producție al Dusterului se îmbunătățește? In ce condiții se poate produce in situația E?
 Se poate produce în situația F, dar cu risipă de resurse.
 Nu se poate produce în situația E, deoarece Uzina Dacia nu dispune de suficiente resurse.
 Atunci când procesul de producție al Dusterului se îmbunătățește, frontiera posibilităților de
producție se deplasează numai axa orizontală.

DUSTER

 Dacia poate produce în situația F numai în următoarele condiții:

o Se produc inovații tehnologice care să sprijine producția ambele modele
o Se dezvoltă mai multe capacitați de producție (se angajează personal suplimentar, se
achiziționează utilaje etc.)
o În aceste condiții curba se deplasează spre dreapta

10
 2. Identificați grafic cum se va deplasa curba posibilităților de producție a României pentru două tipuri
de bunuri în cazul în următoarele situații:
a. Calculatoare mai rapide și tehnologii mai performante;
b. Distrugerea unor centrale electrice;
c. Scăderea populației;
d. Creșterea educației lucrătorilor;
e. Existența șomajului în rândul tinerilor

3. Completați graficul de mai jos și explicații cum se transformă banii cheltuiți un student pe bunuri și
servicii în venituri pentru alte gospodării. De asemenea, explicați folosind aceleiași diagrame cum devin
banii pe care o companie ii utilizează pentru cheltuieli și salarii, venituri pentru alte companii.

11
4. Utilizând graficul de mai sus, plasați cifra care corespunde acțiunii respective în dreptul fiecărui flux.

1. Ionel cumpăra un litru de lapte cu 5 lei de la Mega Image.

2. Andrei lucrează la KFC Romana si este remunerat cu 1500 lei pe luna.
3. OMV-Petrom plătește către Banca Transilvania o dobândă de 5% pentru creditul acordat.
4. Adrian și-a închiriat terenul său către un organizator de târguri pentru organizarea unui eveniment.
5. În urma unei tranzacții desfășurate pe internet:
a. Cătălin comandă și plătește un o vacanță de pe Christian Tour
b. În următoarea săptămână, Cătălin pleacă într-un sejur all-inclusiv în Thassos.

DEZBATERE PRIVIND SISTEMELE ECONOMICE

Ce, Unde, Cum si Pentru cine sa producem? Acestea sunt întrebările fundamentale la care mai mulți
teoreticieni economici au încercat să răspundă. Din modelele, teoriile și asumpțiilor cercetătorilor au reieșit o
serie de sisteme economice ce s-au aplicat și în realitate. Cele mai elocvente sunt cazurile economiei de piață
(sistemul capitalist) și sistemul economiei planificate (sistemul comunist de piață).

Sistemul capitalist Sistemul comunist

12
Prezența Economie gravitează în jurul pieței și este bazată pe Statul este omniprezent in
statului în schimburi. Rolul statului este minimal si se manifesta economie. Deciziile economice
economie indirect (rol de reglementare a piețelor și de sunt luate in mod centralizat de
corectare a eșecurilor pieței, de apărare și furnizare a către instituțiile statului.
utilităților de bază).

Proprietatea Factorii de producție sunt deținuți de către agenții Statul deține proprietatea
factorilor de economici individuali, care decid cum să-i combine factorilor de producție și este
producție pentru producția de bunuri și servicii. unicul angajator.

Stimulentele Libertatea de decizie a agenților economice. Lipsa inițiativei private si a

economice Producătorii sunt stimulați de faptul că dețin stimulentelor de lucra mai mult
proprietatea factorilor de producție și de faptul că pentru venituri mai mari.
există concurență pe piață, să producă din ce în ce
mai eficient și mai calitativ pentru a obține profit.
Angajații sunt stimulați să lucreze cât mai eficient
pentru a avansa în carieră și pentru a obține venituri
mai mari.
Formarea Preturile se formează liber pe piață, sub efectul Prețuri stabilite arbitrar de către
prețurilor „mâinii invizibile” (întâlnirea dintre cerere și ofertă) administrația centrală

Capitalism

Avantaje
 Stimulentele producătorilor de a produce
cele mai de calitate bunuri și servicii
 Ofertă de bunuri diversificată și de calitate
 Stimulentul angajaților de lucra cât mai
bine pentru venituri mai mari
 Asigura cea mai înaltă eficiență economica
Dezavantaje
- Accentul se pune pe obținerea profitului și
mai puțin pe aspectelor sociale
- Existența șomajului
- Distribuția inegala a veniturilor si a bunăstării

Comunism

13
Avantaje
 Lipsa șomajului si siguranța
locurilor de munca
 Lipsa disparităților economice
Dezavantaje
- Bunuri standardizate, de slabă calitate sau inexistența lor.
Calitatea slabă a produselor comuniste ca urmare a
planurilor de producție obligatorii (producătorii erau
motivați să îndeplinească planul respectiv inclusiv prin
sacrificarea calității produselor)
- Șomaj „ascuns”
- Ineficiența factorilor de producție (angajați nemotivați,
clădiri și utilaje depășite tehnologic și energofage)
- Plafonarea veniturilor

SEMINARUL 3: SPECIALIZAREA ȘI BENEFICIILE COMERȚULUI

CONCEPTE CHEIE
 Avantajul absolut și avantajul comparativ
 Diviziunea muncii și specializarea producției
 Beneficiile comerțul

14
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:
3. Vă mai amintiți de frontiera posibilităților de producție? Atunci când un producător poate produce 2
bunuri și este constrâns de existența resurselor sale (fizice, naturale, tehnologice și timp). Mai
adăugați în modelul explicativ încă un producător.
Imaginați-vă că avem economia insulei Malta care fie poate produce 4 tone de măsline fie poate pescui 2
tone de pești într-o săptămână. Mai adăugați în cadrul acestei analize încă o insula ceva mai mare: Creta.
Economia din Creta fie poate produce 6 tone de măsline, fie poate pescui 8 tone de pești în același timp.

Daca dorim să vedem cine deține avantaj absolut, ne uitam la cantitatea bunurilor produse. Insula care
deține avantaj absolut, atât pentru producția de măsline cât și de pește este Creta, deoarece poate produce
mai multe decât Malta.
Daca dorim să vedem cine deține avantaj comparativ în producția celor două bunuri, pe ce se bunuri se vor
specializa cele două economii și daca schimbul între cele două economii ar fi reciproc avantajos, trebuie să
ne uităm la costurile de oportunitate. Avantajul comparativ apare atunci când un anumit producător are
costul de oportunitate cel mai mic în producția unui anumit bun.
În cazul nostru, Malta deține avantajul comparativ al producției de măsline, deoarece renunță la mai puține
tone de pește pentru producția de măsline comparativ cu Creta (are un cost de oportunitate mai mic: 0,5
față de 1,33), pe când Creta deține avantaj comparativ pe producția de pește deoarece renunță la mai
puține tone de măsline comparativ cu Malta (costul de oportunitate: 0,75 față de 2).

15
Pe baza unui avantaj comparativ, cele două insule se pot se pot specializa pentru producția acelor bunuri
pentru care au costuri de oportunitate mai mici (pot produce relativ mai ieftin un bun decât alte economii).
Malta se va specializa în producția de măsline, iar Creta se va specializa în producția de pește.

Daca cele două țări încep să facă schimburi la o rată de schimb de o tonă de pește = o tonă de măsline
situația va fi în felul următor:

Ambele țări vor beneficia de mai multe bunuri în urma schimbului decât le-ar fi permis frontiera
posibilităților de producție proprie!

16
 4. Îmi puteți spune ce reprezintă pentru voi specializarea sau diviziunea muncii si de ce s-au dezvoltat
acestea de-a lungul timpul?
Imaginați-vă o lume în care voi trebuie să produceți singuri toate bunurile economice. Pentru a putea
produce spre exemplu o pizza, ar fi trebuit să parcurgeți următoarele etape:
1. Să semănați un câmp cu grâu, să îl recoltați, să măcinați recolta
2. Să creșteți și o mică grădină cu roșii, ardei și rucola
3. Să crești o bivoliță pentru a produce mozzarela
4. Să construiți un cuptor și să tăiați lemne din pădure pentru a face focul
….
n. Să puneți cap la cap toate ingredientele și toate instrumentele, astfel încât să puteți produce o pizza.

Este mult mai ușor pentru societate și pentru membrii ei ca fiecare agent economic să se specializeze acolo
unde are atitudinile și cunoștințele necesare, deoarece resursele sunt utilizate mai eficient în acest mod.

Diviziunea muncii înseamnă că o persoană nu trebuie să se preocupe de cu toate lucrurile pe care nu le

înțelege sau la care nu este îndemânatică, sau pur și simplu nu are timpul sau stimulentul de a le învăța. Să
luam ca exemplu cazul producției de mașini. În procesul de producție de autovehicule, este necesară un
nivel înalt de specializare a personalului: o parte din lucrători realizează design-ul mașinii, o parte din ei
testează mașina, câțiva lucrează în cadrul departamentului de marketing, iar o alta parte din acești lucrează
pe diferite secțiuni ale liniei de producție iar job-urile lor sunt foarte specifice (un muncitor montează
motorul, altul roțile, etc.)

Acesta poate fi și cazul economiilor naționale. România nu se specializa pe producția de fructe exotice sau
pe avioane de vânătoare deoarece nu are clima necesară acestui lucru și nici capabilitățile tehnologice
necesare astfel încât să le producă într-un mod eficient. În schimb, se poate specializa pe anumite sectoare
economice unde deține avantaje comparative: http://cursdeguvernare.ro/competitivitatea-romaniei-10-
pozitia-avantajelor-comparative-ale-romaniei-in-raportul-european-asupra-competitivitatii-2013.html

5. După specializare, intervine schimbul de bunuri și servicii. Cu ce scop se angajează agenții economici în
schimburi și care considerați că sunt principalele avantaje ale acestuia?
Agenții economici se angajează în schimburi economice deoarece la fel cum menționat în exemplul cu pizza,
ei nu-și pot produce singuri toate bunurile de care au nevoie.

17
Spre exemplu: un consumator poate decide să plătească la Pizza Hut suma de 20,9 Ron deoarece acordă o
valoare mai mare porției de pizza decât acelei sume. În schimb, Pizza Hut acordă o valoarea mai mare sumei
de bani primite. În final ambele părți sunt mulțumite cu schimbul comercial.

Puteți observa avantajul schimburilor comerciale din punct de vedere istoric. De-a lungul istoriei, zonele de
coastă sau cele din preajma fluviilor au fost cele în care civilizațiile s-au dezvoltat mai rapid comparativ cu
celelalte regiuni care nu avut acces la ape navigabile. De ce acest lucru? Părintele macroeconomiei, Adam
Smith, a spus că acele căi navigabile au facilitat comerțul, ce mai departe a condus la specializare și la
dezvoltare economică.
Mai jos puteți vedea efectele proximității față de căile navigabile (și implicit de comerțul internațional) ale
regiunilor din China. Se observa cum regiunile de pe coastă, din est, sunt mult mai dezvoltate comparativ cu
cele din interiorul țării.

Grafic. Producția internă brută per locuitor în China la nivel regional

6. Cum stabilim pe ce bunuri se va specializa un producător?

Specializarea se stabilește în funcție de avantajul comparativ de care dispune fiecare producător. Acest lucru
înseamnă ca acel producător se va specializa pe producerea bunului ce înregistrează cel mai redus cost de
oportunitate.

Dacă producătorul respectiv deține avantaj absolut asupra producției unui bun, asta nu înseamnă neapărat că
respectivul ar trebui să producă acel bun. De exemplu, o țară poate avea un avantaj absolut în multe bunuri,
dar nu este recomandat să încerce să producă toate bunurile ci e recomandat să se concentreze numai

18
asupra produsele pentru care deține un avantaj comparativ.

RECAPITULAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE:

 Avantajul absolut înseamnă că o economie poate produce un bun cu costuri mai mici decât alta. Asta
înseamnă că respectiva economie are nevoie de mai puține resurse pentru a produce aceeași
cantitate de bunuri.
 Avantajul comparativ apare atunci când un anumit producător are costul de oportunitate cel mai mic
în producția unui anumit bun. Pe baza unui avantaj comparativ, producătorul se poate specializa
pentru producția unui anumit bun. Asta înseamnă că țara respectivă poate produce relativ mai ieftin
un bun decât alte țări.
 Diviziunea muncii sau specializarea producției intervine atunci când unui lucrător îi sunt atribuite
sarcini specifice în cadrul unui proces de producție, ceea ce va conduce la o creștere a productivității
muncii. De asemenea specializarea poate însemna și faptul că fiecare țară poate produce acele bunuri
la care este eficientă producția ca apoi sa le schimbe cu alte țări.
 Beneficiile rezultate de pe urma specializării constau în faptul că bunurile sunt produse într-un mod
mult mai eficient decât dacă producătorii ar produce în mod individual toate bunurile de care au
nevoie.
 Beneficiile rezultate de pe urma schimbului de pe piață reiese din faptul că producătorii se pot
specializa în producția acelor bunuri pentru care este mai eficient, deoarece își poate valorifica
producția pe piață și își poate procura bunurilor de care are nevoie de la alți producători.

APLICAȚII:

4. Să presupunem că sunt doi fermieri: Grigore și Ion. Ambii produc două tipuri de bunuri: roșii și carne
de vită. Ion poate produce într-o zi lucrătoare 4 kg de carne și 10 kg de roșii. Grigore în schimb poate
produce in același interval de timp 3 kg de carne și 6 kg de roșii.
Carne de vită Roșii
Grigore 3 6
Ion 4 10

a. Câte bunuri vor produce cei doi indivizi într-o săptămână lucrătoare (5 zile)? Reprezentanți
frontiera posibilităților de producție pentru cei doi producători.

19
 b. Care este costul de oportunitate pentru fiecare producător?
c. Cine deține avantajul absolut și cine deține avantajul comparativ?

Rezolvare:
a. Într-o săptămână lucrătoare, Grigore poate produce 15 kg de carne de vită și 30 de kg de roșii, pe
când Ion poate produce 20 kg de carne de vită și 50 de kg de roșii.
Carne de vită Roșii
Grigore 15 30
Ion 20* 50*

b. Care este costul de oportunitate săptămânal pentru fiecare producător?

Grigore Ion
Daca Grigore produce numai carne de vită Daca Ion produce numai carne de vită costul de
costul de oportunitate va fi reprezentat de oportunitate va fi reprezentat de renunțarea
renunțarea producerii de roșii. producerii de roșii.

30 𝑟𝑜ș𝑖𝑖 50 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒
𝐶𝑜 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒 = = 2 roșii 𝐶𝑜 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒 = 20 𝑟𝑜ș𝑖𝑖
= 2,5 roșii
15 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒

Pentru fiecare kg de carne realizat Grigore Pentru fiecare kg de carne realizat, renunță la 2,5
renunță la 2 kilograme de roșii. kilograme de roșii.
In situația inversă: In situația inversă:

15 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒 20 𝑐𝑎𝑟𝑛𝑒
𝐶𝑜 𝑟𝑜ș𝑖𝑖 = = 0,5 carne 𝐶𝑜 𝑟𝑜ș𝑖𝑖 = = 0,4 carne
30 𝑟𝑜ș𝑖𝑖 50 𝑟𝑜ș𝑖𝑖

Pentru fiecare kg de roșii realizat, Grigore Pentru fiecare kg de roșii realizat, Ion renunță la 0,6 kg
renunță la 0,5 kg de carne. de carne

Costul de oportunitate
Carne de vită Roșii

20
 Grigore 2 (per kg de roșii)** 0,5 (per kg de carne)
Ion 2,5 (per kg de roșii) 0,4 (per kg de carne)**

c. Ion are avantaj absolut* în producția ambelor bunuri. Acesta reușește să producă în același timp un
număr mai mare de kilograme de carne de vită cât și de roșii.
De asemenea, Ion are avantaj comparativ la producția de roșii**, deoarece are un cost de oportunitate mai
mic (0,4 față de 0,5). Grigore în schimb, are avantaj comparativ în producția de carne** (2 față de 2,5).

5. Utilizând aceiași doi fermieri: Grigore și Ion și aceiași producție zilnică, să presupunem următoarele:
a. Până să se specializeze și efectueze schimburi între ei, fiecare își ocupă timpul de lucru
săptămânal producând carne de vită 2 zile și roșii 3 zile. Care este posibilitatea producției
totale în cele 5 zile?
b. Dacă ambii producători decid să se specializeze pe baza avantajului comparativ, cât va fi
producția totală de carne și roșii?

Producția zilnică
Carne de vită Roșii
Grigore 3 6
Ion 4 10
2 zile pentru creșterea vitelor
3 zile pentru creșterea roșiilor

Rezolvare:
a. Producția săptămânală înainte de specializare
Carne de vită Roșii
Grigore 6 18
Ion 8 30
Total 14 48

b. Producția săptămânală după specializare

Carne de vită Roșii

21
 Grigore 15 0
Ion 0 50
Total 15 50

6. Presupunem că există două țări Suedia și România, ambele producând: cereale și autoturisme.
Utilizând toate resursele, acestea pot produce următoarele combinații de bunuri:
Cereale Autoturisme
Suedia 10 tone per ora 50 unități per ora *
Romania 40 tone per ora * 20 unități per ora

a. Care țară are avantaj absolut pentru fiecare tip de produs? Dar avantaj comparativ?

Avantaj absolut*:
Suedia pentru producția de autoturisme deoarece poate produce mai multe unități cu mai puține resurse de
timp;
Romania: producția de cereale deoarece poate produce mai multe tone de cereale într-o ora.

Avantaj comparativ:
Suedia 50 10
𝐶𝑂𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎𝑙𝑒 = 10 = 5 autoturisme 𝐶𝑂𝑎𝑢𝑡𝑜 = = 0,2 tone de cereale **
50

România 20 40
𝐶𝑂𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎𝑙𝑒 = = 0,5 autoturisme ** 𝐶𝑂𝑎𝑢𝑡𝑜 = = 2 tone de cereale
40 20

Costul de oportunitate al Suediei pentru producerea unei tone de cereale este de 5 unități de
autoturisme, iar costul de oportunitate pentru producerea unui autoturism este de 0,2 tone de cereale.
Costul de oportunitate al României pentru producerea unei tone de cereale este de 0,5 tone de
autoturisme, iar costul de oportunitate pentru producerea unei tone de autoturisme este reprezentat de 2
tone de cereale.
Prin urmare, România are un avantaj comparativ în producția de cereale, pentru că are un cost de
oportunitate mai mic în raport cu Suedia (0,5 față de 5). De asemenea, Suedia are un avantaj comparativ față
de România în producția de autoturisme, costul de oportunitate al autoturismelor fiind mai ridicat în România
(0,2 față de 2).

22
b. Considerăm că în țările respective se lucrează 10 ore zilnic, dintre care 5 ore se folosesc pentru producția
de cereale și 5 ore pentru producția de autoturisme. Care va fi producția zilnică totală în cele două țări?
Cereale Autoturism
Suedia 5 ore * 10 tone = 50 tone / zi 5 ore * 50 auto = 250 auto / zi
Romania 5 ore * 40 tone = 200 tone / zi 5 ore * 20 auto = 100 auto / zi
Total 250 tone / zi 350 auto / zi

Prin urmare, Suedia va obține 50 de tone de cereale pe zi și 250 de tone de autoturisme pe zi, iar România va
obține 200 de tone de cereale pe zi și 100 tone de autoturisme pe zi.
Producția totală: 250 tone de Cereale și 350 de autoturisme pe zi.

c. Cum se vor specializa cele două țări și cum se va modifica producția din cele două bunuri?
Specializarea: Dacă Suedia se specializează în producerea de autoturisme – aceasta va produce zilnic 500 tone
de Autoturisme. Dacă România se specializează în producerea de Cereale- aceasta va produce zilnic 400 de
tone de Cereale Producția globală: 400 tone de Cereale și 500 tone de Autoturisme pe zi.

Cereale Autoturism
Suedia 0 10 ore * 50 auto = 250 auto / zi
Romania 10 ore * 40 tone = 400 tone / zi 0
Total 400 tone / zi 500 auto / zi

600 500
400
400 350
250
200

0
Cereale Auto

Inainte de specializare Dupa specializare

d. Presupunem că din cele 400 de tone de cereale produse zilnic, România păstrează 300 tone și dorește să
schimbe 100 tone de cereale pentru autoturisme. De asemenea, din producția totală zilnică de 500
autoturisme, Suedia dorește să utilizeze 350 și să tranzacționeze 150. Raportul de schimb utilizat între cele
două bunuri este de 1 tonă cereale pentru 1,5 autoturisme.

Numărul autoturisme și tone de cereale disponibile în fiecare țară după schimb:

23
 Cereale Autoturism
Suedia 100 (cf. raportului de schimb 150 mașini = 500-150 = 350
100 tone de cereale)
Romania 400 – 100 = 300 150 (cf. raportului de schimb 100 tone cereale
= 150 de autoturisme)

În urma tranzacțiilor se observă că Suedia poate produce și utiliza 350 de autoturisme (cu 100 mai multe
autorurisme mai mult decât în situația inițială) și 100 tone de cereale (cu 50 de tone mai mult decât până să
se specializeze), în timp ce România poate consuma 300 tone cereale (100 de tone mai mult) și 150
autoturisme (cu 50 mai multe autoturisme comparativ cu situația inițială), ceea ce depășește FPP ale celor
două țări analizate.

Daca doriți si cifre cu privire la economia reală, aveți în următorul link schimburile care se efectuează între
țari: http://atlas.cid.harvard.edu (The Atlas online is a powerful interactive tool that enables users to visualize
a country’s total trade, track how these dynamics change over time and explore growth opportunities for more
than a hundred countries worldwide. The Atlas is used by investors, entrepreneurs, policymakers, students and
the general public to better understand the competitive landscape of countries around the globe.)

SEMINARUL 4: TEORIA CONSUMATORULUI

24
CONCEPTE CHEIE
 Utilitatea totala și utilitatea marginală
 Constrângerea bugetară și dreapta bugetului
 Curbele de indiferență și rata marginală de substituție
 Optimul consumatorului

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

7. Ce își dorește un consumator rațional?

În principal un consumator își dorește să-și maximizez utilitatea, în condițiile de constrângere bugetară.
Practic, acesta dorește să fie cât mai fericit cu resursele pe care le are. Vectorii fericirii sale, din punct de
vedere economic, constau în achiziționarea bunurile economice necesare îndeplinirii nevoilor sale.

8. Teoria consumatorului se concentrează în jurul conceptului de utilitate. Ați auzit cu siguranță de

termenul de utilitate. La ce credeți că se referă acest termen în sensul economic?
În termeni economic, utilitatea reprezintă satisfacția obținută în urma consumului unui bun sau a unui
serviciu. Trebuie să faceți distincție între două moduri de cuantificare a utilității:
 Utilitatea marginală. Aceasta reprezintă satisfacția suplimentară resimțită în urma consumului unei
unități suplimentare dintr-un bun.
 Utilitatea totală. Aceasta reprezintă satisfacția generală percepută de un consumator în urma
consumului unui anumit număr de bunuri sau servicii.

Haideți să facem un experiment. Cui îi plac prăjiturile, mâna sus. Ok, presupunând că aveți o cantitate
nelimitată de prăjituri. Câtă fericire puteți obține de pe urma prăjiturilor? Ar putea fi o fericire infinită?

Condițiile experimentului sunt următoarele:

1. Puteți consuma numai prăjituri (fără a consuma băuturi sau alte produse).
2. Cantitate nelimitată de prăjituri, gratuite.
3. După fiecare prăjitură consumată, acordați o notă fiecărei unități consumate în funcție de plusul de
bunăstare pe care consumul suplimentar l-a adus.

25
 Număr de prăjituri Utilitatea marginală Utilitatea totală
1 10 10
2 8 18
3 5 23
4 2 25
5 0 25
6 -3 22

În urma experimentului, veți descoperi că în urma consumului succesiv din acel bun, fiecare unitate va
contribui într-o măsură din ce în ce mai mică bunăstării sau utilității consumatorului. Aceasta situație este
numită legea utilității descrescătoare sau Legea lui Gossen.
Unde ar fi trebuit să se oprească consumatorul pentru a-și maximiza utilitatea? El ar fi trebuit să se oprească
din consumul bunului atunci când utilitatea marginală este zero (nu mai resimte niciun plus de
bunăstare/satisfacție în urma consumului suplimentar dintr-un bun sau serviciu).

Umg = (UT)'Q, unde Q=cantitatea consumată.

Sau Umg = ΔUT / ΔQ.
maxUT: Umg = 0

9. Desigur modelul precedent nu a luat în calcul faptul că orice individ are nevoie și de alte produse, nu a
luat în calcul prețurile bunurilor, preferințele sau veniturile consumatorului. De aceea nu este un model
100% realist. Dar ce se întâmplă când introducem și aceste variabile?
Să presupunem că un consumator merge la Mall Vitan și dorește să achiziționeze 2 bunuri: pizza și mere.
Consumul unei bucăți de pizza este de 100 de unități de bunăstare iar consumul unui kg de mere este de 50
de unități. Ce ar trebui să aleagă consumatorul mai întâi dacă nu are grija prețului? În mod cert pizza, pentru
că are o utilitate mai ridicată pentru fiecare bucată.
Dar de cele mai multe ori, prețul bunurilor contează, de aceea vom introduce în model și
venitulconsumatorului (50 de Ron) precum și prețurile celor două bunurilor:
- pizza: 25 lei
- mere 10 leu.
În aceste condiții, cu bugetul de 50 de Ron putem achiziționa fie:
a. o pizza și 2,5 kg de mere
b. 2 pizza

26
c. 5 kg de mere

Pentru consumatorul nostru, din cauza faptului că acesta este nevoit să facem aceste alegeri (având în
vedere bugetul său limitat) putem spune că este constrâns bugetar. Constrângerea bugetară (dreapta
bugetului) reprezintă ansamblul combinațiilor de consum ce pot fi achiziționate de un consumator cu același
venit disponibil.

Este exprimată prin relația: V = x Px + y Py

𝑉 𝑃𝑥
De asemenea, rezultă că: 𝑌 = 𝑃𝑦
− 𝑥 (𝑃𝑦)
𝑃𝑥
= panta dreptei bugetului.
𝑃𝑦

Unde:
V = venitul / bugetul
x = numărul de bucăți din bunul X
Px = prețul bunului X
y = numărul de bucăți din bunul Y
Px = prețul bunului Y
Dacă consumatorul consideră că ar trebui să obțină cea mai mare utilitate pentru fiecare RON cheltuit ce ar
alege?

𝑈𝑚𝑔𝑝𝑖𝑧𝑧𝑎 100 𝑈𝑚𝑔𝑚𝑒𝑟𝑒 50

= = 4 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒/𝑅𝑂𝑁 = = 5 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒/𝑅𝑂𝑁
𝑃𝑟𝑒𝑡𝑝𝑖𝑧𝑧𝑎 25 𝑃𝑟𝑒𝑡𝑚𝑒𝑟𝑒 10

27
Alegem kilogramul de mere deoarece are o utilitate mai mare pentru consumator. Însă conform legii
utilității descrescătoare acest raport nu se menține constant și trebuie să ținem cont și de preferințele
acestuia.

10. Câte unități din fiecare bun ar trebui să aleagă consumatorul?

Numărul de bucăți din fiecare bun consumat poate fi indiferent câtă vreme utilitatea totală rămâne
constantă. Pentru a ilustra acest fapt, vom desena curba de indiferență.

Curba de indiferență cuprinde ansamblul combinațiilor de bunuri care generează aceeași utilitate totală
pentru un consumator. Astfel, UT în punctul A este egală cu UT în punctul B, egală cu UT în C și egală cu UT
în D. Forma curbelor de indiferență este convexă pozitivă și cu cât o curbă de indiferență este mai
îndepărtată de origine, cu atât utilitate totală resimțită de consumator este mai mare. Prin urmare,
Ci1<Ci2<Ci3. În același timp, panta curbei de indiferență este rata marginală de substituție (RMS). RMS
reflectă numărul de bunuri Y la care este dispus consumatorul să renunțe pentru numărul de bunuri X.

∆𝑌 𝑈𝑚𝑔𝑥 𝑃𝑥
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡𝑖𝑒 = − = =
∆𝑋 𝑈𝑚𝑔𝑦 𝑃𝑦

11. Credeți că există un mod în care putem calcul echilibrul consumatorului? Cum ajungem la numărul
optim de bunuri ale consumatorului?
Pe măsură ce consumăm progresiv din cele două bunuri ajungem la echilibrul consumatorului.

Echilibrul consumatorului (optimul consumatorului) apare atunci când utilitatea marginală a fiecărui RON
cheltuit per ansamblul tuturor bunurilor consumate și tot bugetul a fost cheltuit.

28
 𝑈𝑚𝑔𝑝𝑖𝑧𝑧𝑎 𝑈𝑚𝑔𝑚𝑒𝑟𝑒 𝑈𝑚𝑔𝑥
= =. … … . . =
𝑃𝑟𝑒𝑡𝑝𝑖𝑧𝑧𝑎 𝑃𝑟𝑒𝑡𝑚𝑒𝑟𝑒 𝑃𝑟𝑒𝑡𝑥

Prin urmare, echilibrul consumatorului implică 2 ecuații, una în

care se vizează constrângerea bugetară (dreapta bugetului) și
una curba de indiferență (utilitatea resimțită).

𝑉 = 𝑥 ∙ 𝑃𝑥 + 𝑦 ∙ 𝑃𝑦
{ 𝑈𝑚𝑔𝑥 𝑃𝑥
=
𝑈𝑚𝑔𝑦 𝑃𝑦

Potrivit graficului alăturat, echilibrul consumatorului se stabilește în punctul E deoarece se obține cea mai
mare Utilitate totală cu venitul disponibil. (punctul în care linia bugetului este tangentă la curba de
indiferență).

RECAPITULAREA PRINCIPALELOR CONCEPTE:

 Teoria consumatorului analizează preferințele consumatorilor raționali în condiții de constrângere
bugetară. Consumatoriiraționali urmăresc maximizarea efectului utilității resimțite prin consumul
anumitor bunuri.
 Utilitatea marginală. Aceasta reprezintă satisfacția suplimentară resimțită în urma consumului unei unități
suplimentare dintr-un bun.
 Utilitatea totală. Aceasta reprezintă satisfacția generală percepută de un consumator în urma consumului
unui anumit număr de bunuri sau servicii.
 Constrângerea bugetară se referă la bunurile și serviciile pe care consumatorul își permite să le
achiziționeze cu un anumit buget disponibil.
 Echilibrul consumatorului sau optimul consumatorului reprezintă echilibrul dintre preferințele acestuia și
constrângerea sa bugetară.

29
APLICAȚII:

1. Presupunem ca Andrei are o cutie de bomboane. Cum evoluează utilitatea totală si utilitatea marginală
pe măsura ce se consuma tot mai multe bomboane? Reprezentați grafic, motivați de ce utilitatea
marginală scade pe măsură ce se consumă unități progresive din același bun și indicați cantitatea
consumată la care utilitatea totala este maximă.
Cantitatea Utilitatea marginala Utilitatea totala
1 9
2 6
3 4
4 20
5 0
6 19

2. Considerăm un consumator cu un venit disponibil V=100 euro, care are de ales între două bunuri X și Y,
având prețurile Px=5 euro și Py= 10 euro.
a) Reprezentați grafic dreapta bugetului.
b) Presupunem o creștere a venitului de la 100 la 200 euro. Reprezentați in același grafic noua dreapta a
bugetului.
c) Presupunem că venitul revine la 100 de euro, dar prețul lui X crește de la 5 la 10 euro.
d) Presupunem că venitul și prețul lui x rămân constante (100 euro respectiv 10 euro), dar prețul lui Y
scade de la 10 la 6 euro.

Rezolvare:
a. V= Px X + Y Py, deci 100 = 5X + 10Y b. 200=5X+10Y
Dacă X=0, atunci 100=10Y, deci Y=10 Dacă X=0, atunci 200=10Y, deci Y=20
Dacă Y=0, atunci 100=5X, deci X=20 Dacă Y=0, atunci 200=5X, deci X=40

30
c. Px=10; d. Py=7
100=10X+10Y. 100=10X+7Y.
Dacă X=0, atunci 100=10Y, deci Y=10 Dacă X=0, atunci 100=8Y, deci Y=14,2
Dacă Y=0, atunci 100=10X, deci X=10 Dacă Y=0, atunci 100=10X, deci X=10

3. Nivelul de satisfacție perceput de un consumator pentru bunurile x si y este: Umg x = y, Umg y = x. Prețul
bunul x este de 2 lei iar prețul bunului y este de 5 lei. Bugetul consumatorului este de 100 de lei.
a. Scrieți ecuația dreaptei bugetului și reprezentați-o grafic.
b. Determinați panta dreptei bugetului.
c. Care sunt cantitățile din bunurile x și y ce maximizează utilitatea consumatorului?
d. Daca prețul bunului Y crește de la 5 la 10 lei care sunt noile cantități ce maximizează satisfacția
consumatorului?
e. Reprezentați grafic cele doua situații de optim și interpretați rezultatele.
Rezolvare:
a.
Formula generală Ecuația bugetului
V=x Px +y Py 100 = 2x + 5y
Pentru reprezentarea grafică:
(utilizând intersecția axelor sau formula V/Px respectiv
V/Py):
Dacă: X = 0 atunci Y = 20
Dacă: Y = 0 atunci X = 50

∆𝑌 𝑈𝑚𝑔𝑥 𝑃𝑥 2
b. 𝑃𝑎𝑛𝑡𝑎 (𝑅𝑀𝑆) = − ∆𝑋
= 𝑈𝑚𝑔𝑦 = 𝑃𝑦 = − 5 = −0,4

31
 100=2𝑥+5𝑦
100 = 2𝑥 + 5𝑦 100 = 2𝑥 + 5𝑦 { 0=2𝑥−5𝑦 50
c. { 𝑦 2 →{ → 100=4𝑥 → 100 = 2 ∙ 25 + 5𝑦 → 𝑦 = 5 → 𝒚 = 𝟏𝟎
= 5𝑦 = 2𝑥 𝒙=𝟐𝟓
𝑥 5

Cantitățile care maximizează utilitatea consumatorului este de 25 de bunuri x și 10 din bunul y.

100 = 2𝑥 + 10𝑦 100=2𝑥+10𝑦

100 = 2𝑥 + 10𝑦 { 0=2𝑥−10𝑦 50
d. { 𝑦 2 →{ → 100=4𝑥 → 100 = 2 ∙ 25 + 10𝑦 → 𝑦 = 10 → 𝒚 = 𝟓
= 10𝑦 = 2𝑥 𝒙=𝟐𝟓
𝑥 10

Noile cantități care maximizează utilitatea consumatorului este de 25 de bunuri x și 5 din bunul y. In cazul
în care prețul bunului y crește la 10 lei, utilitatea consumatorului va fi mai mică deoarece în situația
inițială putea achiziționa mai multe bunuri y.

32
 4. Un individ are un venit disponibil de 20 euro. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile P x= 1 euro şi
Py= 2 euro. În condiţiile în care Umgx=10-x iar Umgy= 28 – 2y, aflațiprogramul de consum care asigură
echilibrul consumatorului.

Rezolvare:
20 = 𝑥 + 2𝑦
20 = 𝑥 + 2𝑦 {
20 = 𝑥 + 2𝑦 0 = 2𝑥 + 8 − 2𝑦
{10 − 𝑥 28 − 2𝑦 → { → → 20 = 4 + 2𝑦 → 𝑦 = 8
= 20 − 2𝑥 = 28 − 2𝑦 12 = 3𝑥
1 2 𝑥=4

5. Un consumator își alocă întregul buget de 10 lei pentru cumpărarea bunurilor X și Y, Px=Py=1 Ron, iar
funcția utilității este U(x,y) = 2x2+2y2-10x-xy+10y. Pe baza acestor informații să se determine:
a. cantitățile din x şi y care maximizează utilitatea totală
b. modificarea utilității totale dacă bugetul crește cu 2 lei

Rezolvare:
a)
Umgx=U(x,y)'(x), adică Umgx = 4x-10-y
Umgy= U(x,y)'(y), adică Umgy = 4y-x+10

10 = 𝑥 + 𝑦 10 = 𝑥 + 𝑦
{
10 = 𝑥 + 𝑦 4=𝑥−𝑦
{4𝑥 − 10 − 𝑦 1 → { → → 10 = 7 + 𝑦 → 𝑦 = 3
= 4𝑥 − 10 − 𝑦 = 4 + 10 − 𝑥 (: −5) 14 = 2𝑥
4𝑦 − 𝑥 + 10 1 𝑥=7
UT0 = 98+18-70-21+30=55

b) Atunci cand venitul crește cu 2 ron:

Avem:

12 = x + y
4=𝑥−𝑦
16 = 2𝑥
𝑑𝑒𝑐𝑖 𝑥 = 8
{ 𝑦=4
UT1 = 18+32-80-32+40=88

33
6. Calculați rata marginală de substituție de la punctul A la punctul B și de la punctul B la C pentru
bunurile X și Y utilizând datele din graficul următor:

RMS = Δy / Δx

A la B: RMS = 60-40 / 20-30 = 20/-10 = -2

B la C: RMS = 40-20 / 30-50 = 20/20 = -1

34
 EFECTUL DE SUBSTITUȚIE ȘI EFECTUL DE VENIT

Cum reacționează consumatorii la o schimbare a venitului? Ce se va întâmpla dacă venitul unui consumator
crește?
Efectul asupra cantității bunurilor achiziționate depinde de natura bunului:

1. In cazul bunurilor normale (acele bunuri pentru care cantitatea cerută crește atunci când veniturile
cresc), atunci când veniturile unui consumator cresc, dreapta bugetului se deplasează spre dreapta
(faza 1 din grafic). Daca ambele bunuri sunt normale, consumatorul va consuma din ambele bunuri
mai mult (atât Pepsi cât și pizza) (fazele 2 și 3).

2. In cazul bunurilor inferioare (acele bunuri pentru care cantitatea ceruta scade atunci când veniturile
cresc). Un bun este considerat inferior atunci când un consumator decide să consume mai puțin
atunci când veniturile sale cresc. În următorul caz, Pepsi este considerat un bun inferior. Atunci
când veniturile consumatorul cresc, dreapta bugetului se deplasează spre exterior (faza 1) iar
consumatorul va consuma mai multe pizza (faza 2), si mai puține unități de Pepsi (faza 3).

35
Dar cum reacționează consumatorii la o schimbare a prețurilor?
Să presupune că prețul pentru Pepsi scade de la 2 euro la 1 euro și se pot consuma cu 500 de unități cu mai
multe. Acest lucru determină o deplasare a dreptei bugetului (faza 1) și o modificare a pantei deoarece
consumatorul are o putere de cumpărare mai mare (își permite mai multe bunuri cu același venit).
În faza următoare consumatorul se muta de la punctul de optim inițial către un nou punct optim, care
schimbă cantitățile cumpărate din ambele bunuri. În cazul acesta cantitatea de Pepsi consumată crește (2) și
cantitatea de pizza scade (3).

36
Cazul bunurilor de tip Giffen este unul atipic. Aceste bunuri contrazic legea generală a cererii deoarece în
cazul lor există o relație directă între preț și cantitatea cerută (atunci când prețul crește, crește și cantitatea
cerută). Ex: Pentru pensionari, creșterea prețului la cartofi conduce la creșterea a cantității cerute, deoarece
pentru ei contează mai puțin faptul că există o scumpire a cartofilor față de alte bunuri, ci mai mult faptul că
nu iși permit să achiziționeze altceva.

În mod normal, atunci cînd un prețul unui bun crește, consumatorii consumă mai puțin din acel bun. Să
presupunem un exemplu în care un consumator cumpără două tipuri de bunuri: carne (bun normal) și
cartofi (considerat bun inferior de tip Giffen). Inițial, bugetul consumatorului este dreapta dintre punctele A
și B. Optimul consumatorului se regăsește în punctul C.

37
După creșterea prețului la cartofi, dreapta bugetului se deplasează de la punctul A la punctul D (nouă
constrângere bugetară – faza 1). Noul optim al consumatorului este punctul E. În cazul acesta, se observă că
scumpirea cartofilor a condus la creșterea cantității cerute de cartofi (faza 2). În acest exemplu, cartofii sunt
considerați bunuri inferioare. Atunci când prețul cartofilor crește, consumatorului ii scade puterea de
cumpărare iar efectul de venit este mult mai puternic decât efectul de substituție.

Ce este efectul de substituție și efectul de venit?

Impactul modificării prețului unui bun asupra consumului poate fi descompus în două efecte: efectul de
substituție și efectul de venit. În cazul scăderii prețului la Pepsi consumatorul se poate manifesta în două
moduri:
• “Acum că Pepsi este mai ieftin, puterea mea de cumpărare este mai mare. Acum că am devenit mai bogat,
pot cumpăra mai multe pizza și mai multe sticle de Pepsi.” – acesta este efectul de venit.
• “Acum că prețul pentru Pepsi a scăzut, pot cumpăra mai multe sticle pentru fiecare pizza la care renunț,
deoarece Pepsi este relativ mai ieftin decât pizza acum.”. Acesta este efectul de substituție.

În ambele cazuri, afirmațiile sunt corecte dar depinde de măsura în care consumul de Pepsi aduce o anumită
utilitate suplimentare consumatorului.
Daca pizza si Pepsi sunt bunuri normal, consumatorul va dori să cumpere din ambele bunuri ca urmare a
efectului de venit. În același timp, consumul de Pepsi a devenit mai puțin costisitor relativ la consumul de
pizza. Acest efect de substituție determină consumatorul să cumpere mai multe sticle de Pepsi comparativ cu

38
pizza.

Atunci când prețul pentru Pepsi scade:

Efectul de venit Efectul de substituție Efectul total
Pepsi Consumatorul se simte Pepsi a devenit relativ mai Efectul de venit și efectul de
mai bogat, așa că va ieftin, așa că un consumator substituție acționează în aceiași
cumpara mai multe va consuma mai multe sticle. direție. Consumatorul va cumpăra
sticle mai multe sticle.
Pizza Consumatorul se simte Pizza este relativ mai scumpă. Efectul este ambiguu deoarece
mai bogat, așa că va Se consumă mai puțin. efectul de substituție și efectuld e
cumpara mai multe venit se deplasează în direcții
bucăți de pizza diferite.

Grafic, situația aceasta se prezintă în felul următor:

In concluzie:
Modificarea consumului ca rezultat strict al modificării prețului unui bun poarta denumirea de efect de
substituție. Efectul se manifesta prin faptul că schimbarea prețului determină ca consumatorul să se mute pe
o curbă de indiferență superioară sau inferioară.

Modificarea consumului ca urmare a modificării puterii de cumpărare poarta denumirea de efect de venit.
Efectul se manifesta prin faptul că schimbarea prețului determină ca consumatorul să se mute de-a lungul
unei curbe de indiferenta, la un punct cu o nouă rată marginală de substituție.

39
 SEMINARUL 5: CEREREA

CONCEPTE CHEIE
 Legea cererii
 Factorii care influențează cererea
 Elasticitatea cererii

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

1. Ce semnifică legea generală a cererii?
Legea generală a cererii precizează că există o relație inversă între prețul unui bun și cantitatea cerută din
acel bun. Astfel, atunci când prețul crește, cantitatea cerută scade (cererea se restrânge). Dacă prețul
scade, atunci cantitatea cerută crește (cererea se extinde).

2. Cum se deplasează cantitatea cerută în funcție de modificarea prețului?

40
Funcția cererii este de obicei de tipul: Qc= a – bPx.

Cantitatea cerută scade cu o pantă constantă dacă prețul crește și

invers. Deplasarea se face de-a lungul curbei cererii.

Ex: Qc=10-2P.
La un P=2, Qc=10-4=6
Dacă prețul scade la P=1, Qc=10-2=8 (cererea se extinde)
Dacă prețul crește la P=3, Qc=10-6=4 (cererea se restrânge)

Exemplu: Cererea săptămânală de Bergengier a lui Dorel. Daca adunăm si cererea lui Vasile (considerând
ca sunt numai 2 consumatori), cererea totala pentru Bergenbier este:
Preț Cantitate Dorel Cantitate Vasile Cererea totală
4 5 3 8
3 7 4 11
2 10 7 17
1,5 14 8 22
1 15 12 27

3. Există și alți factori care influențează cererea?

Factorii care influențează curba cererii (în afară de preț),
determină:
a) Creșterea cererii prin deplasarea sa către dreapta
b) Scăderea cererii prin deplasarea sa către stânga

Factori care influențează cererea în afară de preț:

a. Venitul consumatorilor
În cazul unui bun normal, o creștere a venitului duce la o creștere a cererii în timp ce o scădere a venitului
duce la o scădere a cererii. În cazul unui bun inferior, cererea scade dacă venitul se majorează și crește
dacă venitul scade.

b. Prețurile altor bunuri:

i. Bunuri substituibile: Există o relație directă între prețul unui bun și cererea pentru bunul
substituibil cu el. Px crește, cantitatea cerută din X scade și crește cea din bunul

41
 substituibil. Px scade, cantitatea cerută din X crește și scade cea din bunul substituibil.
Perechi de bunuri substituibile: Shaorma si pizza. Pepsi-Cola. Sprite-7UP.
ii. Bunuri complementare: Există o relație inversă între prețul unui bun și cererea pentru bunul
său complementar. Dacă Px crește, cantitatea cerută din X scade și cantitatea din bunul
complementar scade. Dacă Px scade, atunci cantitatea din X crește și la fel cea din bunul
său complementare. Perechi de bunuri complementare: Kindle – eBooks, Autoturismul-
carburant,

c. Preferințele consumatorilor se află în relație directă cu cererea. Firmele investesc fonduri

importante în publicitate și în marketing pentru a influența preferințele consumatorilor astfel
încât cererea pentru bunurile proprii să crească.

d. Numărul consumatorilor influențează direct cererea. Creșterea natalității, un aflux de imigranți,

eliminarea unor barierelor comerciale externe conduce la creșterea numărului de consumatori,
respectiv la creșterea cererii.

e. Anticipările legate de evoluția prețurilor. Dacă se anticipează o creștere a prețului unui bun, atunci
cererea din prezent pentru acel bun tinde se crească. Dacă anticipează o creștere a prețului unui
bun, atunci cererea scade în prezent. Există o relație directă între anticipații și cererea prezentă.

Pe scurt, cererea creste atunci când:

- Cresc veniturile consumatorilor
- Se accentuează preferințele
- Creste numărul consumatorilor
- Creste prețul bunurilor substituibile sau scade prețul bunurilor complementare
- Se anticipează o creștere a prețului, a venitului sau o criza de bunuri

De reținut: Cerere nu este același lucru cu cantitatea cerută. Cantitatea cerută se modifică în funcție de
modificarea prețului de-a lungul curbei cererii. În schimb, curba cererii se poate deplasa în stânga
(scădere) sau în dreapta (creștere) în funcție de modificarea factorilor de mai sus.

4. Pot exista și cazuri în care cererea evoluează atipic?

Efectul Giffen: bunurile inferioare de tip giffen sunt cele pentru care cererea crește atunci când prețul
crește (si invers). Astfel, in perioadele de recesiune economica sau de inflație (creștere generalizata a

42
Modificarea Efectul asupra cererii

preturilor) puterea de cumpărare pe ansamblul economiei scade. Unele categorii sociale se vad in
consecință excluse de la consumul anumitor bunuri normale si pentru completarea consumul apelează la
bunuri inferioare, cum ar fi pâinea, cartofii sau fasolea. Pe piața acestor bunuri cererea va creste odată cu
prețul, deci curba cererii va avea panta pozitiva.

5. Cum evoluează cantitatea cerută in funcție de modificarea veniturilor in cazul bunurilor?

În analiza noastră utilizăm patru tipuri de bunuri: normal și inferioare (ex: carne de vită vs. cartofi),
respectiv complementare (ex: energia electrică și aparatele electrice; carburantul și motoarele) și cele
substituibile (ex: sucul de mere cu sucul de portocale)

a. Normale: Atunci când veniturile cresc, cererea pentru bunurile normale creste.
b. Inferioare: La o creștere a veniturilor, cererea pentru acel bun va scadea
c. Complementare: La o creștere a veniturilor, cererea pentru pachetul de bunuri va creste
d. Substituibile: La creșterea veniturilor, cererea pentru bunurile substituibile va creste.

APLICAȚII:
1. Tabelul de mai jos se referă la anumite acțiuni/măsuri care pot avea loc pe piața călătoriilor cu taxiul
din București. În coloana din dreapta precizați dacă schimbările vor determina o deplasare a curbei
cererii sau o modificare de-a lungul acesteia pentru călătoriile cu taxiul și explicați pe scurt.

43
O creștere a prețului călătoriilor cu autobuzul Creștere a cererii pentru că se modifică prețul unui
bun substituibil
Dorința consumatorilor pentru călătorii mai Creștere a cererii pentru că se modifică preferințele
confortabile consumatorilor
O creștere a venitului mediu real cu 8% Creștere a cererii ca urmare a majorării venitului
consumatorilor
O decizie a guvernului local de a spori serviciile de Scădere cererii ca urmare a creșterii ofertei dintr-un
transport în comun pe timp de noapte bun substituibil
O creștere a tarifelor taximetriștilor Restrângerea cantității cerute din cauza majorării
prețului pe km
O creștere a populației orașului Creștere a cererii ca urmare a unui număr mai mare
de consumatori

2. În graficul de mai jos se prezintă modificările posibile care pot avea loc în cantitatea cerută și în
cererea de pe piața bunului X. Considerăm că inițial piața se afla în echilibru la punctul E. Precizați în
dreptul fiecărui factor cifra corespunzătoare din grafic si dați un exemplu.
a) Creșterea prețului unui bun complementar;
b) Creșterea prețului unui bun substituibil;
c) Reducerea venitului (considerăm că X este un bun inferior);
d) Reducerea prețului bunului x;
e) Creșterea venitului (considerăm că X este un bun inferior);
f) Creșterea prețului bunului X;
g) Reducerea venitului (considerăm că X este bun normal);
h) X este un bun la modă.

Rezolvările:
a) 4, Ex: Dacă prețul unui stilou crește atunci și cererea de cerneală
scade;
b) 2, Ex: Avem două bunuri substituibile – Sprite și Coca Cola.Dacă
prețul la Coca Cola crește atunci cererea pentru Sprite crește;
c) 2, Ex: atunci când venitul scade, crește cererea de cartofi
deoarece consumatorii vor renunța la achiziționarea altor bunuri,
mai scumpe, precum carnea;

44
d) 3, cererea se extinde de-a lungul dreptei cererii, având loc o modificare de preț;
e) 4, Ex: atunci când venitul crește, cererea de bunuri inferioare scade (cartofi), deoarece consumatorii își vor
permite bunuri mai scumpe și de o calitate mai ridicată (să spunem carne);
f) 1, creșterea prețului determină contracția cererii, cantitatea cerută diminuându-se;
g) 4, scădere a cererii
h) 2, modificare în preferințele consumatorilor

ELASTICITATEA CERERII LA PREȚ

CONCEPTE CHEIE
 Elasticitatea cererii la preț, la venituri și elasticitatea cererii încrucișată
 Formele si factorii care influențează elasticitatea cererii

1. Ce reprezintă elasticitatea cererii la preț, cum se determină aceasta și care sunt factorii care o
determină?
Elasticitatea cererii în funcție de preț reprezintă reacția cererii la modificarea prețului (modificarea
procentuală a cantității cerute ca urmare a modificării procentuale a prețului.)

Kec/p=coeficientul de elasticitate al cererii la preț

Δ%Qc= modificarea procentuală a cantității cerute
Δ%P= modificarea procentuală a prețului
ΔQc= modificarea absolută a cantității cerute
ΔP= modificarea absolută a prețului
P0/Q0 = panta funcției cererii

Forme ale elasticității cererii în funcție de preț

a) Dacă cererea este inelastică (Kec/p<1), modificarea procentuală a preţului va fi mai mare decât
modificarea procentuală a cantităţii cerute. Dacă preţul creşte, cantitatea cerută se reduce, iar
venitul total încasat de firmă va creşte (deoarece creşterea preţului a fost mai mare decât
reducerea cantităţii cerute). Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total se va

45
 reduce (deoarece reducerea preţului a fost mai mare decât creşterea cantităţii cerute). În
general, bunurile cu o cerere inelastică sunt cele de strictă necesitate (pâine), sau cele cu puțini
înlocuitori (curentul electric).
b) Dacă cererea este elastică (Kec/p<1), modificarea procentuală a cantităţii cerute va fi mai mare
decât modificarea procentuală a preţului. Dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade, iar venitul
total se va reduce (deoarece creşterea preţului a fost mai mică decât reducerea cantității cerute).
Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total va creşte (deoarece reducerea
preţului a fost mai mică decât creşterea cantităţii cerute). Exemple de bunuri: cele de folosință
îndelungată (frigidere, televizoare, mașini) sau cele care au mulți înlocuitori (sucuri, dulciuri)
c) În cazul cererii cu elasticitate unitară (Kec/p=1), modificarea procentuală a prețului va fi egală cu
modificarea procentuală a cantității cerute. Dacă prețul creste, cantitatea cerută scade, iar
venitul total va rămâne constant (deoarece creșterea prețului a fost egală cu reducerea cantității
cerute). Dacă prețul scade, cantitatea cerută crește, iar venitul total va rămâne constant
(deoarece reducerea prețului a fost egală cu creșterea cantității cerute).
d) Cerere perfect inelastică (Kec/p=0) – cantitatea cerută nu reacționează deși prețul se modifică. În
general medicamentele vitale fac parte din această categorie de bunuri cu cerere perfect
inelastică (insulina)
e) Cerere perfect elastică (Kec/p= infinit) – cantitatea cerută se modifică deși nu există o modificare
a prețului

Factorii care influențează elasticitatea cererii in funcție de preț:

1. Gradul de necesitate a unui bun:
a. Bunurile de stricta necesitate: sunt bunurile inelastice deoarece nu avem cu ce sa le înlocuim
b. Bunurile de lux: bunuri cu elasticitate ridicata – ușor de înlocuit.
O schimbare de 10% a prețului celor doua tipuri de bunuri va determina o creștere a cantității mai mare in
cazul bunurilor cu elasticitate ridicata.
2. Gradul de substituire a bunurilor (cu cat gradul e mai mare, cu atât elasticitatea cererii in funcție e mai
mare).
3. Ponderea cheltuielilor in veniturile consumatorilor (daca ponderea ch. in venit e mai mare,
elasticitatea este de asemenea mai mare): Ex: in cazul covrigilor, o creștere cu 50% a preturilor nu
determina o fluctuație prea mare a cantității cerute. In schimb, o creștere cu 50% a prețului la
iphone-uri, va determina o fluctuație majora a cantității.
4. Orizontul de timp de la modificarea prețului. Un bun tinde sa fie mai elastic cu cat modificarea s-a
petrecut într-o perioada de timp mai ridicata. (Ex: impactul modif. preturilor pe termen lung

46
 progresiva. Diferența schimbării prețului abrupt vs. schimbare a preturilor progresiv)

APLICAȚII:
1. Cererea de biscuiți la un preț de 12u.m/bucată este de 12.000 bucăți. Dacă prețul crește la
15u.m/bucată, cantitatea scade la 10.000 bucăți. Calculați elasticitatea cererii la preț.

Prețul a crescut cu 25% (adica (15-12)/12 = 0,25), iar cantitatea a scăzut cu 16,6% (10.000-
12.000/12.000=0,1666). (Cantitatea cerută a reacționat mai puțin decât modificarea prețului)
Δ%P=+25%
Δ%Qc=-16,6%
Kec/p= -Δ%Qc/Δ%P = -(-16,6/25) = 0,66 --> cererea este inelastica la modificarea prețului

2. Presupunem că Kec/p=3, iar prețul bunului scade cu 10%. Cu cât s-a modificat cantitatea cerută?

Kec/p= -Δ%Qc / Δ%P, prin urmare -Δ%Qc= Kec/p * Δ%P

Rezultă -Δ%Qc = 3 x (-10%) = -30%
Deci Δ%Qc=+30%

3. Presupunem că P0 =10, iar cererea inițială este 100. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcție de
preț este 2. Cu cât se modifică cererea dacă prețul se majorează cu 50%?

P1=10+0,5%x10=15.
Kec/p=(-ΔQc/ΔP)*(P0/Q0), deci 2=(-ΔQc/5)(10/100), prin urmare –ΔQc/50=2, prin urmare –ΔQc=-100.
ΔQc=Qc1-Qc0, 100=Qc1-100, deci Qc1=0.
Cantitatea cerută scade cu 100 de bucăti, adică se reduce cu 100%.

4. Cantitatea cerută din bunul X în t0 era de 40.000 buc. la un preţ unitar de 50 u.m. În situaţia în care
cantitatea cerută devine 45.000 de buc. la un preţ unitar de 40. u.m., cat este coeficientul de
elasticitate a cererii în funcţie de preţ?

5. Cererea pentru un bun X are un coeficient de elasticitate în funcţie de preţ de 1,5. În situaţia în care
cantitatea cerută creşte cu 30%, ce se intampla cu preţul bunului X?

47
 ELASTICITATEA CERERII LA VENIT

1. Ce reprezintă elasticitatea cererii la venit?

Elasticitatea cererii in funcție de venit reprezintă modificarea procentuala a cantității cerute raportată
la modificarea procentuală a venitului.
Ec/v = Δ %Q/Δ %V
Ec/v >0, bunuri normale Ec/v<0, bunuri inferioare
Ec/v>1, bunuri de lux Ec/v<1, bunuri de stricta necesitate

APLICAȚII:

1. Bugetul săptămânal al lui Ionel creste de la 200 la 220 de lei însă consumul lui de meniuri de la
McDonald’s scade de la 2 la 1. Care este elasticitatea cererii in funcție de venit si ce tip de bun este meniul
la McDonald’s?

Δ %Q = (1-2)/2= - 50%
Δ %V = (220-200)/200=10%
Ec/v = -50%/10% = -5 => Meniul la McDonald’s reprezintă un bun inferior pentru Ionel. Bugetul creste dar
cererea scade.

2.Cererea pentru SmartTV-uri in 2014 a fost de 10.000 de unități. Care este coeficientul elasticității cererii
in raport cu venitul daca la o creștere a veniturilor consumatorilor de 10%, cererea devine 12.000 de
unități? In funcție de rezultat interpretați in ce categorie de bunuri se încadrează SmartTV-urile.

Ec/v = Δ %Q/ Δ %V
Δ %Q = (12.000-10.000)/10.000 = 2.000/10.000 = 20%
Ec/v = 20%/10% = 2 => bunuri de lux

ELASTICITATEA CERERII ÎNCRUCIȘATĂ

48
1. Ce reprezintă elasticitatea cereriiîncrucișată?
Elasticitatea cererii încrucișata reprezintă modificarea procentuala a cantității cerute raportata la
modificarea procentuala a prețului altui bun. Produsele substituibile au elasticități încrucișate pozitive,
pe când produsele complementare au elasticități încrucișate negative.

Elasticitatea încrucișată a cererii exprimă reacția cererii pentru un bun în funcție de modificarea prețului
unui alt bun.
Kecx/py=(Δ%Qcx/Δ%Py) sau Kecx/py= (ΔQcx/ΔPy)(Py0/Qcx0)
 Dacă x și y sunt două bunuri substituibile, o creștere a Py duce la o creștere a cererii din X ,
Kecx/py >0.
 Dacă x și y sunt două bunuri complementare, o creștere a Py duce la o scădere a cererii din X,
Kecx/py<0.

APLICAȚII:

1. Cererea pentru un bun X depinde de prețul său, Px, de prețul altui bun Y, Py, și de venitul
consumatorului, V. Considerăm cererea Qx(Px,Py,V)= V-Px+0,5Py.
a) Calculați pentru V=200, Px=30 și Py=20 elasticitatea cererii lui X față de Py, atunci cand PY creste cu 10%.
b) Interpretați ce fel de bunuri sunt X și Y.

La un Py=20, Qx=200-30+0,5*20=180.
La o creștere a Py cu 10%, adică Py=22, avem Qx=200-30+0,5*22=181.
Ecx/py= (180-181)/(22-20)*(20/180)=1/2*1/9=1/18=0,055.
Cele două bunuri sunt substituibile, existând o elasticitate pozitivă. Astfel, dacă prețul bunului y crește,
cererea cerută din bunul X crește.

SEMINARUL 6: TEORIA PRODUCĂTORULUI

CONCEPTE CHEIE
 Profitul contabil și profitul economic
 Costurile: evoluția producției pe termen scurt și pe termen lung
 Pragul de rentabilitate
 Productivitatea și legea randamentelor descrescătoare
 Relația dintre costuri și productivitate
 Echilibrul producătorului

49
ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

1. Care este obiectivul firmelor și cum își îndeplinesc acestea obiectivul?

Obiectivul oricărei firme este maximizarea profitului! Pentru a îndeplini acest obiectiv trebuie sa obțină cât
mai multe venituri din vânzarea bunurilor și serviciilor produse și sa limiteze costurile pe cât posibil.

Profitul = Cifra de afaceri – Costuri totale

Cifra de afaceri = Preț * Cantitate
Costurile totale = Costuri variabile + Costuri fixe

2. Cum este privit profitul și costul de producție în viziunea economiștilor față de cea a contabililor?
Profitul contabil: Are in vedere numai costurile explicite. Ex: fluxurile monetare cu privire la achiziția unor
materii prime/plata unor salarii/costuri cu dobânzile si tot ce se înregistrează in contabilitatea unei
întreprinderi. Este rezultatul diferenței dintre veniturile firmei si costurile explicite.
Profitul economic: Are in vedere atât costurile explicite cat si cele implicite. Cele implicite se refera la costul
de oportunitate al producătorului (acele costuri care nu sunt reflectate în contabilitatea unui producător).

În general, prin costuri de producție înțelegem cheltuielile ocazionate de producerea unei cantități
determinate de bunuri. Aceste cheltuieli pot fi analizate atât din punct de vedere economic cât și contabil.
- Costurile economice – reflectă cheltuielile necesare atragerii, angajării și menținerii în exploatare a
unui volum de factori necesari producerii unei cantități determinate de bunuri, într-o perioadă de
timp.
- Costurile contabile – reprezintă cheltuielile efective, așa cum rezultă din evidența contabilă,
suportate de către firmă pentru a realiza bunurile, într-o perioadă de timp.
- Costul explicit – este alcătuit din toate cheltuielile efectuate de către întreprinzător către posesorii
resurselor economice, resurse atrase, utilizate și consumate în procesul de producere a unui anumit
bun, cum ar fi: cheltuieli cu materii prime, materiale, combustibil, energie, cheltuieli cu munca. În
contabilitatea firmei toate cheltuielile efectuate către terțe persoane sunt înregistrate în conturi, iar
diferența dintre venitul total încasat din vânzarea produselor și costul explicit al acestora reprezintă
profitul contabil.

50
 - Costul implicit – costul alegerii făcute de întreprinzător (costul de oportunitate) și este egal cu toate
veniturile care ar fi putut fi obținute de către întreprinzător de pe urma resurselor avute în
proprietate, în cea mai bună variantă de utilizare a acestora și la care a renunțat.

Exemplu: să presupunem că un antreprenor își deschide o cafenea pe Dorobanți. Economic vorbind, el va

lua in calcul atât costurile explicite (achiziția spațiului, echipamentele, materiile prime, salariile pe care
urmează sa le plătească etc.) dar si costurile implicite determinate de timpul pierdut cu deschiderea acestei
afaceri și renunțarea la alte venituri:
- în acest timp ar fi putut să se angajeze și să obțină un salariu;
- dobânda de care putea beneficia daca plasa banii investiți în cafeneaua respectivă intr-un cont de
economii la o bancă;
- dividendele pe care le putea primi daca investea banii in acțiuni pe bursă etc.

Numeric, presupunem că întreprinzătorul nostru lunar obține un venit total de 1000 euro și are costuri
explicite de 500 de euro. Înainte de a iniția afacerea întreprinzătorul obținea venituri din salariu de 400
euro. Odată ce își deschide afacerea, el va renunța de veniturile sale anterioare.
Costurile explicite = 500 euro
Costul implicit = costul de oportunitate = 400 euro (deoarece își deschide afacerea, renunțând la veniturile
câștigate anterior)
Profitul contabil = Venit total - cost explicit = 1000 – 500 = 500 euro
Profitul economic = Venit total – (cost explicit + cost implicit) = 1000 - (500+400)= 100 euro

3. Care este diferența dintre costurile de producție pe termen scurt și cele pe termen lung?
Termenul scurt este definit ca fiind acel interval de timp în care capitalul rămâne constant (firma nu face
alte investiții) iar producția unei firme este modificată numai de variabilitatea numărului de lucrători. Pe
termen scurt, evoluția producției este legea randamentelor descrescătoare! Conform acesteia, pe măsura
ce numărul de lucrători crește (capitalul disponibil fiind același), eficiența lucrătorilor crește până la un
anumit nivel apoi descrește.

Pe termen scurt, costurile de producție pot fi clasificate în două moduri:

- Costuri variabile (sunt acele costuri care depind exclusiv de producție)
- Costuri fixe (sunt acele costuri care sunt independente de producție)

Exemplu în cazul unei brutării:

- Salariile brutarilor și al persoanelor direct implicate în producția pâinii, prețul materiei prime (faină,
apă, drojdie, costul gazului pentru întreținerea focului etc) sunt costuri variabile. Dacă numărul zilnic
de pâini produse crește, costurile variabile vor crește și ele.
- Chiria brutăriei, costurile inițiale de amenajare (utilajele, cuptorul), salariul personalului
administrativ (contabila, portarul, secretara sau echipa de management etc.) sunt costuri fixe.
Indiferent de fluctuațiile de producție, acele costuri rămân constante pe termen scurt.

51
Presupunem că funcția costurilor totale este: CT: f(Q) = 10+2Q

Costul total mediu(CTM), costul fix mediu (CFM) și costul variabil mediu(CVM)
CTM=CT/Q CFM=CF/Q CVM=CV/Q

Costul marginal (Cmg)= cheltuiala suplimentară generată de o creștere a producției cu o unitate.

Cmg=ΔCT/ΔQ sau (CT)'Q say Cmg= ΔCV/ΔQ sau (CV)'Q

Pe termen lung, toate costurile sunt variabile!

4. Ce reprezintă pragul de rentabilitate?

Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al producției la
care firma își recuperează în totalitate cheltuielile făcute.
Prin urmare, veniturile totale (VT) sunt egale cu costurile
totale (CT). La pragul de rentabilitate profitul este 0, deci
VT=CT.

APLICAȚII:

1. Completați tabelul următor:

52
 Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg
0
1 100 200
2 300
3 500
4 720
5 1000

Rezolvare:
Q CF CV CT (CF+CV) CFM (CF/Q) CVM (CV/Q) CTM (CT/Q) Cmg (CT/Q)

0 100 0 100 - - - -
1 100 200 300 100 200 300 200
2 100 300 400 50 150 200 100
3 100 500 600 33.3 166.6 200 200
4 100 720 820 25 180 205 220
5 100 1000 1100 20 200 220 280

2. Pentru o producție de 200 de bucăți, o firma are costuri fixe de 300 lei si costuri variabile de 800 lei.
Sa se determine costul pe unitate produsă daca producția a crescut cu 10% si sa se compare acest
cost cu cel anterior.
In primă fază:
CT0 = CF0 + CV0 = 300 + 800 = 1100
CTM0 = CT0 / Q0 = 1100 / 200 = 5,5 Ron / bucată

După creșterea producției cu 10%:

Q1 = Q0 + Q0*10% = 200 + 200*(10/100) = 220 de bucăți

Noul CV va fi:
CV1 = CV0 + CV1*10% = 800 + 800 * (10/100) = 880

Se calculează noul cost total:

CT1 = CF + CV1 = 300 + 880 = 1180 Ron
CTM1 = 1180/220 = 5,36 Ron / bucată

3. Costurile totale ale unei companii sunt date de funcția CT(Q) = 15 + 3Q. Prețul bunului vândut de
companie este de 4 euro.
a. Calculați Cmg si CVM.
b. Pentru ce cantitate se atinge pragul de rentabilitate al companiei?

53
 a. CF = 15
CV = 3Q (CF rămâne neschimbat pentru orice nivel al producției)
Cmg = (CT)’Q = 3
CVM = CV/Q = 3Q/Q = 3

b. Q = VT(Q) – CT(Q) = Q x 4 –(15 + 3Q) = 4Q – 15 – 3Q = Q – 15.

(Q) = 0 => Q – 15 = 0 => Q = 15

4. O editură dorește să publice o carte. Prețul estimat de vânzare al cărții va fi de 10 lei, costurile fixe
ocazionate de publicarea cărții sunt de 5.000 lei, iar costul variabil mediu de 5 lei. Care este pragul de
rentabilitate pentru publicarea cărții?
P=10 lei
CF=5000 lei
CVM=5 lei
Pragul de rentabilitate: CT=VT, adică CF+CV=P*Q.
CVM=CV/Q, deci CV=CVM*Q
CF+CVM*Q=P*Q, deci 5000+5Q=10Q, prin urmare Q=5000/5=1000 cărți.

5. Presupunem că funcția costului total este: CT=15+2Q, iar cea a venitului total este: VT=3Q. Care este
cantitatea la care se atinge pragul de rentabilitate? Reprezentați grafic.
CT=VT adică 15+2Q = 3Q
Prin urmare, Q la pragul de rentabilitate=15

6. Producția unei întreprinderi în perioada t0 este de 200 de bucăți, iar costurile totale reprezintă 8
milioane de lei. În perioada t1, costurile variabile sunt de 5,4 milioane de lei, iar producția se reduce
cu 10%. Să se determine mărimea costurilor variabile în t0 și a costurilor totale în t1, presupunând că
evoluția costurilor variabile și a producției sunt egale.

T0: Q0=200, CT0=8 mil.

T1: CV1=5,4 mil., Q1=0,9Q0

Q1=0,9Q0=180 bucăți
CV1=0,9CV0=5,4 mil, deci CV0=5,4/0,9=6 mil.
CT0=CF0+CV0=8 mil., rezultă că CF0=8-6=2 mil.

Știm că pe termen scurt CF=constant, deci CF0=CF1, prin urmare CT1=5,4+2=7,4 milioane.

7. Presupunem că Ionuț Popescu lucrează ca broker, câștigând 2000 de euro lunar, și deține o clădire de
birouri pe care o închiriază primind în schimb 400 de euro pe lună. Acesta se hotărăște să își deschidă
o firmă la marginea orașului al cărei domeniu de activitate este producția și comercializarea pâinii.
Firma are următoarele cheltuieli lunare: cheltuieli salariale cu personalul angajat 2000 de euro,

54
 cheltuieli cu materiile prime 2500 euro, cheltuieli cu energia electrică 500 de euro și cheltuieli cu
combustibil de 200 de euro. Venitul lunar încasat de companie se ridică la 10000 de euro pe lună.
Determinați costul explicit al firmei, costul implicit al firmei, profitul economic și profitul contabil.
Interpretați dacă Popescu ar trebui să continue activitatea de întreprinzător sau să revină la starea
inițială de broker.

Costul explicit al firmei = 2000+2500+500+200=5200

Costul implicit al firmei= 2000+400=2400
Profitul contabil=10000-5200=4800 euro
Profitul economic= 10000 – (5200+2400)= 10000-7600=2400 euro

PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCȚIE

1. Care sunt principalii factori de producție? Ce reprezintă productivitatea factorilor și de ce este aceasta
importantă în cadrul producției de bunuri și servicii?
Principalii factori de producție utilizați sunt munca (L) și capitalul (K). Producătorii combină acești factorii
pentru a obține cantitatea de bunuri necesară vânzării de bunuri și servicii. De aceea, funcția de producție
este următoarea: Q = f (L,K)
Această funcție de producție arată relația dintre cantitatea de factori de producție utilizați si cantitatea
produsa.

Eficiența acestor factorilor este determinantă pentru evoluția economică a unui producător. Cu cât
productivitatea este mai mare, cu atât costurile sunt mai mici, ceea ce determină un profit mai mare. La
nivelul oricărei companii/economii productivitatea are 4 determinanți: capitalul fizic per lucrător (gradul
de tehnologizare a producție de care depinde fiecare muncitor), capitalul uman per lucrător (cunoștințele
și abilitățile acestuia), resursele naturale per lucrător și cunoștințele tehnologice ale lucrătorilor.

De asemenea, la nivelul unei economii, productivitatea factorilor de producție este unul dintre factorii
determinanți ai bunăstării populației așa cum este explicat și în video-ul următor:
https://www.youtube.com/watch?v=UHiUYj5EA0w

Productivitatea se poate cuantifica în două moduri:

Productivitatea medie (producția obținuta pe unitate de factor de producție utilizat)
W = Q/FP WL = Q / L Wk = Q / K

Productivitatea marginala (sporul de producție obținut prin creșterea cu o unitate a unui factor de
producție).
Wmg = ΔQ / ΔFP
WmgL = ΔQ / ΔL sau WmgL = (Q)'L

55
WmgK = ΔQ / ΔK sau WmgK = (Q) 'K

2. Care este relația dintre productivitatea marginală (Wmg) și productivitatea medie (WM) a factorilor
de producție?
Orice producător dorește să se dezvolte și să obțină profituri cât mai mari rezultate din vânzarea bunurilor pe
piață. Însă pe măsura ce producătorul vinde mai multe bunuri de piață, acesta este nevoit să-și dezvolte
capacitatea de producție, adăugând diverși factori de producție în procesul de producție.

Să presupunem că pe termen scurt o fabrică de prăjituri dorește să angajeze mai mulți lucrători pentru a
putea susține oferta și a îndeplini cererea din partea consumatorilor. În funcție de eficiența noilor angajați,
productivitatea marginală (WmgL) și productivitatea medie (WML) vor putea evolua diferit:
 Dacă WmgL este mai mare decât WML – WML crește (dacă lucrătorul angajat suplimentar este mai
eficient decât media firmei, atunci productivitatea medie a firmei va crește)
 Dacă WmgL mai mică comparativ cu WML, atunci WML va scădea
 Dacă WmgL=WML, atunci WML este constantă și maximă.

3. Ce reprezintă legea randamentelor descrescătoare?

56
Să luam ca exemplu cazul fabricii de prăjituri. Pe măsură ce se angajează tot mai mulți lucrători,
productivitatea marginală a factorului muncă tinde să scadă, ceea ce determină și o scădere a productivității
medii.

Pe măsură ce se introduc tot mai mulți factori de producție în procesul de producție cu atât randamentul
mediu al acestora scade, deoarece se inregistrează dezeconomii de scală. Această situație este definită ca
fiind legea randamentelor descrescătoare.

Gândiți-vă în cazul nostru că în mica fabrică de prăjituri apare o concurență a lucrătorilor pentru utilizarea
utilajelor de panificație (aceștia nu pot utiliza în același timp echipamentele și trebuie să aștepte până ce
colegii lor termină lotul de prăjituri, ceea ce determină o pierdere de eficiență și de timp și implicit creșterea
costurilor variabile medii). Această situație se poate întâmpla și la un service auto sau la o vulcanizare. Chiar
dacă se angajează 5 noi mecanici, pe lângă cei 15 ce erau deja angajați, există numai 2 rampe la care pot
lucra maxim 4 persoane. Această neconcordanță între alocarea factorilor de producție îi obligă pe ceilalți 16
lucrători să lucreze în condiții mai puțin eficiente, ceea ce le afectează productivitatea medie și provoacă
costuri variabile și totale medii mai mari la nivelul service-ului. În această situație, angajarea unor 5 noi
muncitori nu aduce un spor de productivitate ridicat (productivitatea marginală este redusă ceea ce
afectează productivitatea medie).

La fel se poate întâmpla și pe termen lung în cazul celuilalt factor de producție: capitalul. Gândiți-vă la cazul
în care o fermă deține 5 hectare de teren agricol. Prin achiziționarea unui tractor și a unei combine de
secerat/treierat productivitatea medie crește exponențial comparativ cu situația în care aceste utilaje
agricole nu existau în cadrul fermei și toata munca era depusă de către fermieri. În acest caz volum de lucru
al fermierilor scade, împreună cu reducerea costurilor de funcționare ale fermei (fermierii lucrează mai
puțin timp pentru aceeași recoltă). În funcție de dimensiunea terenului agricol, dacă se mai adaugă încă un
tractor și o combină, productivitatea marginală va fi mai mică iar efectul asupra productivității medii va fi
mai redus. De asemenea, productivitatea depinde și de natura producției: în acest caz, producția agricolă va
fi aproximativ similară ca urmare a condițiilor naturale (bonitatea solului, apa disponibilă în sol etc.). Oricât
de multe utilaje sunt prezente pe cele 5 hectare, producția va fi aproximativ aceiași însă costurile de
producție (variabile) vor fi mai reduse.

57
Situația fermei sau fabricii de prăjituri poate fi explicată utilizând evoluția costurilor totale medii pe termen
scurt și costurile totale medii pe termen lung:
1. În prima fază (zona 1), prin angajarea de personal/achiziția de capital, apar economii de scală (costurile
medii pe termen lung scad pe măsura ce cantitatea produsă crește);
2. În faza a doua (zona 2), adăugarea de noi factori de producție nu are un efect asupra costului total mediu
pe termen lung. Randamentul factorilor de producție si costurile totale medii sunt constante;
3. În ultima fază (zona 3) apar dezeconomiile de scală: pe măsură ce se adaugă tot mai mulți factori de
producție, producția crește mai încet decât costul factorilor de producție.

În general, aceste economiile de scală apar ca urmare a faptului că un nivel al producției mare determină o
specializare a lucrătorilor și a utilajelor din ce în ce mai mare, ceea ce mărește eficiența în cadrul unei
companii. De asemenea, prin creșterea dimensiunii unei companii aceasta beneficiază de reducerea
anumitor costuri (spre exemplu prin achiziția de materii prime mai ieftin dată fiind comanda mai mare).

Dezeconomiile de scală pot apărea atunci când într-o companie apar probleme de coordonare a factorilor
de producție deoarece a devenit prea mare și prea rigidă în a se adapta la modificările pieței și de a asigura
un nivel înalt al eficienței producției (Ex: căderea companiei Nokia - http://nxtinsight.com/why-nokia-failed-
top-4-reasons/).

4. Cum se pot determina randamentele de scară utilizând funcția de producție de tip Coub-Douglas?

Funcția de tip Coub-Douglas este: Q(L;K)=KαLβ

Știm că WmgL=ΔQ/ΔL= (Q)'L= KαβLβ-1

WML=Q/L= (KαLβ)/L= KαLβ-1

WmgL\WML= (ΔQ/ΔL)/(Q/L)=( KαβLβ-1)/ (KαLβ-1), ceea ce înseamnă că β=(ΔQ/ΔL)/(L/Q), adică β reprezintă

elasticitatea producției la factorul muncă (modificarea procentuală a producției obținute ca urmare a

58
variației procentuale a numărului de salariați).

Similar, coeficientul α reprezintă elasticitatea producției la factorul capital (modificarea procentuală a

producției obținute ca urmare a variației procentuale a capitalului).

Atunci când:
α+β >1, firma înregistrează randamente de scară crescătoare, producția crește mai mult decât cantitatea de
factori de producție utilizați.
α+β=1, firma înregistrează randamente de scară constante, producția crește în aceeași măsură ca și
cantitatea de factori de producție utilizați
α+β<1, firma înregistrează randamente de scară descrescătoare, producția crește mai puțin decât cantitatea
de factori de producție utilizați

Ex:
Dacă avem o funcție de producție de tip Cobb Douglas (Q=KαLβ), Q(K0,L0)=3*K0,8L0,6.
Presupunem că factorii de producție utilizați se dublează:
L1=2L0
K1=2K0
Q(K1,L1)=Q(2K0,2L0)= 3*(2K0)0,8(2L0)0,6= 3*20,8+0,6*K00,8L00,6=3*21,4*K00,8L00,6

Dacă se dublează producția:

Q=2*Q(K0,L0)=3*2*K0,8L0,6.

Se observă că atunci când factorii de producție utilizați s-au dublat, producția a crescut mai mult decât
factorii de producție. Factorii de producție au crescut de două ori, iar producția a crescut de 2 1,4 ori. Prin
urmare, randamentele de scară sunt crescătoare.(α+β >1)

APLICAȚII:

1. O firmă produce zilnic 100 de monitoare cu 20 lucrători. Aceasta crește numărul angajaților cu 10% și
producția crește cu 21%. Calculați productivitatea muncii inițială, productivitatea muncii actuală și
productivitatea marginală a muncii.

Productivitatea medie inițială

WML0 = Q0/L0 = 100/20 = 5 monitoare pe lucrător.

Productivitatea medie actuală

Q1 = Q0+0,21*Q0 =121
L1 = L0+0,1*L0 = 22
WML1 = Q1/L1 = 121/22 = 5,5 monitoare pe lucrător.

Productivitatea marginală a muncii

WmgL= ΔQ/ ΔL= (121-100)/(22-20)=21/2=10,5 bucăți pe lucrător angajat suplimentar

59
 2. Dacă salariul mediu lunar intr-o firma este de 3200 de Ron, să se arate la al câtelea lucrător angajarea
nu mai este eficientă.

Număr de lucrători Producție firmei lunară

6 25.000
7 30.000
8 36.000
9 41.000
10 43.000

Rezolvare:
Se calculează productivitatea marginală și se compară cu salariul mediu lunar:

WmgL7 = (30.000-25.000) / (7-6) = 5.000; 5.000 > 3.200

Productivitatea marginală este mai mare decât salariul mediu (angajarea unui lucrător suplimentar este
eficientă)

WmgL8 = (36.000-30.000) / (8-7) = 6.000; 6.000 > 3.200

Productivitatea marginală este mai mare decât salariul mediu (angajarea unui lucrător suplimentar este
eficientă)

WmgL9 = (41.000-36.000) / (9-8) = 5.000; 5.000 > 3.200

Productivitatea marginală este mai mare decât salariul mediu (angajarea unui lucrător suplimentar este
eficientă)

WmgL10 = (43.000-41.000) / (10-9) = 2.000; 2.000 < 3.200

Productivitatea marginală este mai mică decât salariul mediu (angajarea unui lucrător suplimentar nu mai
este eficientă)

3. Volumul producției unei firme cu 125 de salariați este 2500 de produse. Câți salariați trebuie să mai
angajeze firma pentru a-și dubla producția, în condițiile creșterii productivității medii a muncii cu
25%?

Rezolvare:
Q0=2500
L0=125

Q1=2*2500=5000

60
WmLo=2500/125=20

WmL1=WmLo+0,25WmLo
WmL1= 20+0,25*20=25
25=5000/L1, adică L1=200.

ΔL=L1-L0= 200-125=75.

4. Dacă într-o perioadă producția a crescut cu 60%, iar cantitatea de muncă utilizată s-a redus cu 20%, să
se precizeze care va fi evoluția productivității medii a muncii în perioada următoare.
Q1=Q0+0,6Q0=1,6Q0
L1=L0-0,2L0=0,8L0
WmL1=?

WmL1=Q1/L1 = 1,6Q0 / 0,8L0 = (1,6/0,8) * (Q0/L0) = 2 * WmL0

Productivitatea medie a muncii se va dubla (va spori cu 100%).

5. În T0: WmL0=1000 de produse pe salariat. În T1: Q a sporit de trei ori față de T0, iar L a crescut cu 100%.
Determinați productivitatea marginală a muncii.
Q1=3Q0, deci ΔQ=2Q0
L1=2L0, deci ΔL=L0
WmgL1=2Q0/L0= 2* WmL0=2*1000=2000.

ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI

Pe termen lung toți factorii de producție sunt variabili. Analiza pe termen lung presupune o
combinație optimă între cei doi factori de producție, atât din punct de vedere economic (al costurilor) cât și
tehnic.
1. Izocuanta (curba de izoproducție) reprezintă ansamblul combinațiilor tehnice dintre factorii de
producție, capital și muncă, pentru care firma obține aceiași producție. Panta curbei de izoproducție
se numește rata marginală tehnică de substituție.

Atunci când se renunță la lucrători în favoarea capitalului:

∆𝑲 𝑾𝒎𝒈𝑲
𝑹𝑻𝑴𝑺𝒍 = − =
∆𝑳 𝑾𝒎𝒈𝑳

Atunci când se renunță la capitalul în favoarea lucrătorilor:

∆𝑳 𝑾𝒎𝒈𝑳
𝑹𝑻𝑴𝑺𝒌 = − =
∆𝑲 𝑾𝒎𝒈𝑲

61
Exemplu practic în ceea ce privește dorința unui producător de a substitui un bun cu altul:
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Dacia+vrea+sa+inlocuiasca+angajatii+cu+roboti+10+000+de
+lei+pret

2. Dreapta izocostului evidențiază ansamblul combinațiilor economice dintre capital și muncă pe care le
poate realiza un producător cu același buget sau același cost total.

ecuația dreptei izocostului: 𝑪𝑻 = 𝑳 ∙ 𝑷𝒍 + 𝑲 ∙ 𝑷𝒌

∆𝑲 𝑷𝑳
panta dreptei izocostului: 𝑷𝒂𝒏𝒕𝒂 = − ∆𝑳 = 𝑷𝑲

3. Echilibrul producătorului se stabilește în punctul de echilibru dintre izocost și izocuantă (punctul de

tangență „E”). La acest nivel firma obține cea mai mare producție posibilă în condițiile în care are
aceleași costuri.

Condițiile pentru identificarea echilibrului producătorului este:

𝑪𝑻 = 𝑳 ∙ 𝑷𝒍 + 𝑲 ∙ 𝑷𝒌
{ 𝑷𝑳 = 𝑾𝒎𝒈𝑳
𝑷𝑲 𝑾𝒎𝒈𝑲
APLICAȚII:

1. In anul 2014 un producător are 100 de salariați. Daca acest producător substituie 2 utilaje cu factorul
munca, la o rata marginala tehnica de substituție de 10, care va fi numărul de salariați in 2015,
presupunând că producția rămâne constantă?
L0 = 100 salariați
K1 = K0-2
RTMS = 10
L1=?
Factorul substituit este capitalul. Se calculează modificarea factorului munca (ΔL)
RTMSk = - ΔL/ΔK = - ΔL/(-2) => ΔL = 20

62
Se calculează numărul de salariați actual (L1)
ΔL = L1-L0 => L1 = L0 + ΔL = 100 +20 = 120 => numărul de salariați in T1 este de 120.

2. Presupunem că avem un producător al cărui cost total de producție este de 1000. Prețul capitalului
este 100, iar prețul muncii este 50. Considerăm că funcția ce descrie producția realizată de firmă este
Q(K,L)=2K0,5L0,5. Reprezentați grafic dreapta izocostului, curba de izoproducție și cantitățile optime din
cei doi factori de producție?
1000=100K+50L, prin urmare, avem 20=2K+L
WmgFP = (Q)’FP
WmgL=(Q)’L = 2 K0,5 * 0,5L - 0,5
WmgK=(Q)’K =2 * 0,5K - 0,5*L0,5
2K0,5 * 0,5L-0,5/2 * 0,5K-0,5 * L0,5= 50/100
2K0,5 *0,5L-0,5/2 * 0,5K-0,5 * L0,5= ½
2K = L, deci 20=L+L=2L, prin urmare L=10, K=5

SEMINARUL 7: OFERTA ȘI ECHILIBRUL PIEȚEI

CONCEPTE CHEIE
 Legea ofertei
 Elasticitatea ofertei
 Echilibrul pietei
 Surplusul consumatorului și surplusul producătorului
 Efectele implicării statului în economie

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

5. Ce reprezintă oferta de bunuri și servicii și care este legea ofertei?

Oferta reprezintă relația dintre cantitatea pe care un producător doreşte şi poate să o vândă dintr-un
anumit bun şi preţul respectivului bun de-a lungul unei perioade de timp determinate.

63
Funcția generală a ofertei este: Q = a + bP , b>0
∆𝑄
unde b reprezintă panta ofertei: 𝑝𝑎𝑛𝑡𝑎 (𝑏) = ∆𝑃

Legea ofertei exprimă relaţia directă dintre cantitatea oferită şi prețul unui bun/serviciu la nivelul
producătorului.
- Când prețul crește cantitatea oferită se extinde;
- Când prețul scade cantitatea oferită se restrânge.

6. Care sunt factorii care influențează deplasarea ofertei?

Creşterea şi scăderii ofertei este determinată de modificarea altor factori decât prețul. Cei mai importanţi
factori care influenţează oferta sunt:
a) Costul producţiei. O reducere a preţului factorilor de producţie determină reducerea costurilor, astfel că
firmele pot produce mai mult. Invers, o creştere a preţului acestor factori reduce oferta de bunuri şi
servicii de pe piaţă. De exemplu, şocul petrolului din 1973 a redus oferta şi a mărit presiunile inflaţioniste
în toate țările dependente de importurile petroliere.
b) Modificările tehnologice. Descoperirea şi aplicarea unor tehnologii mai performante conduce la
creşterea ofertei cu acelaşi volum de resurse. De exemplu, descoperirea și utilizarea fertilizanţilor şi
pesticidelor a condus la creşterea ofertei de produse agricole.
c) Preţul altor bunuri. Există două categorii de bunuri: bunuri substituibile în ofertă şi bunuri complementare
în ofertă. Substituibile în ofertă sunt acele bunuri ce se pot realiza alternativ cu aceleaşi resurse. De
exemplu, iaurtul şi brânza. Dacă preţul la brânză creşte, scade oferta de iaurt, pentru că producătorii
întrevăd câştiguri mai mari la brânză. Complementare în ofertă sunt bunurile ce rezultă împreună in

64
acelaşi proces de producţie: de exemplu făina şi târâtele. O creştere a preţului la faină va atrage automat o
creştere a ofertei de tărâţe.
d) Aşteptările privind evoluţia preţului. Dacă producătorii estimează o creştere a preţului pentru produsele
lor în viitor, oferta prezentă se va reduce. Reciproca este şi ea adevărată. De exemplu, dacă se estimează
creşterea cursului acţiunilor BRD la bursă în viitor, oferta prezentă de titluri se va reduce.
e) Numărul ofertanţilor. Creşterea numărului de producători antrenează, în general, creşterea ofertei şi
invers. De exemplu, apariţia facultăţilor particular după 1989 în România a condus la creşterea ofertei de
economişti pe piaţa muncii.
f) Taxele şi subsidiile. O creștere a poverii fiscale creşte costurile firmei şi reduce oferta, în timp ce
reducerea impozitelor stimulează oferta. Subvențiile sunt un fel de taxe negative care reduc artificial
costurile firmelor şi stimulează producția.

Sintetizând, oferta creşte când:

- scad costurile pentru că se reduce preţul factorilor de producţie;
- se descoperă tehnologii şi produse mai performante;
- creşte preţul bunurilor complementare în ofertă şi scade preţul celor substituibile;
- se aşteaptă o reducere a prețurilor în viitor;
- creşte numărul ofertanților;
- scad taxele şi cresc subvențiile.
Creșterea ofertei deplasează curba ofertei către dreapta, iar reducerea sa deplasează curba către stânga,
după cum puteți observa din grafic:

7. Ce reprezintă elasticitatea ofertei și cum se determină aceasta?

Elasticitatea ofertei exprimă modul în care reacționează oferta la modificarea factorilor care o
influenţează, altfel spus cât de sensibilă este oferta la schimbarea condiţiilor sale.

65
Elasticitatea ofertei la preţ exprimă modificarea cantităţii oferite în funcţie de modificarea preţului.
∆%𝑄
𝐸𝑜/𝑝 =
∆%𝑃

∆𝑄 𝑄0
𝐸𝑜/𝑝 = ∙
∆𝑃 𝑃0
Forme ale elasticității la preț:
1. ofertă perfect inelastică: Eo/p = 0 (cantitatea oferită nu se modifică deși prețul variază)
2. ofertă inelastică: o/p < 1 (cantitatea oferită se modifică mai puțin decât prețul)
3. ofertă unitară: Eo/p = 1 (cantitatea oferită se modifică la fel de mult ca și prețul)
4. ofertă elastică: Eo/p > 1 (cantitatea oferită se modifică mai mult decât prețul)
5. ofertă perfect elastică: Eo/p = ∞ (cantitatea oferită se
modifică deși prețul rămâne constant)

8. Care sunt factorii care influențează elasticitatea ofertei?

Factorii care influențează elasticitatea ofertei:

- Costul producției;
- Gradul de substituire al bunurilor în ofertă;
- Complementaritatea;
- Posibilitățile de stocare şi costul stocării;
- Perioada de timp de la modificarea prețului.

ECHILIBRUL PIEȚEI

1. Ce reprezintă echilibrul pieței?

66
Echilibrul pieței este denumită în economie situația de pe o piață, în care prețul unui bun economic
conduce la o egalitate întrecantitatea cerută și cantitatea oferită. Prețul este denumit preț de echilibru, iar
cantitatea este denumită cantitate de echilibru.

2. Având în vedere ca acum știți cum funcționează cererea și ofertă pe o piață, îmi puteți spune de ce
diamantele sunt mai scumpe decât apa?

Paradoxul „apă-diamant” este o expresie metaforică formulată de A. Smith ca răspuns la mult

controversata problemă a raportului dintre utilitatea obținută prin folosirea unui bun şi prețul acestuia.
Paradoxul valorii s-a dorit a fi o abordare concretă a fundamentării şi comparării prețului apei şi prețului
diamantelor. În fapt, formularea paradoxului valorii a început cu întrebarea următoare devenită faimoasă:
de ce un bun esenţial pentru existenţa omului, cum este apa, are un preţ aşa de mic, în timp ce preţul
diamantelor, fără de care oameni pot trăi, este aşa de mare.

Răspunsul la această întrebare a fost fundamentat pe conceptul de surplus al consumatorului, surplus care
diferă foarte mult în cazul apei faţă de cel al diamantului. Apa asigură un surplus al consumatorului mult
mai mare, acest bun contribuind incomparabil mai mult la asigurarea bunăstării individului (a tuturor
indivizilor), cu toate că el are un preţ relativ mic.

Cantitatea oferită de diamante foarte mică asigură un preţ mare şi un surplus al consumatorului foarte mic
- în schimb, cantitatea foarte mare de apă oferită generează un preţ mic, dar un surplus al consumatorului
foarte mare. Teoria utilităţii marginale a explicat paradoxul valorii prin aceea că preţul (valoarea de
schimb) este determinat de utilitatea marginală atribuită şi nu de utilitatea totală (valoarea de
întrebuinţare) a dozelor consumate.

67
 3. Există situații în care piețele nu se află în echilibru din cauza prețului pe care consumatorii doresc să-l
plătească pentru un bun și prețul la care producătorii sunt dispuși sa-l vândă.. Să luam ca exemplu
piața conurilor de înghețată.

In graficul (a), există un excedent de ofertă deoarece prețul de piață de 2.50$ este mai mare decât prețul
de echilibru, astfel cantitatea furnizată (10 conuri) depășește cantitatea cerută (4 conuri). Furnizorii
încerca să crească vânzările prin reducerea prețului de con, iar acest lucru va muta prețul spre nivelul de
echilibru.

În graficul (b), există un deficit de cerere. Deoarece prețul de piață de 1.50 $ este sub prețul de echilibru,
cantitatea cerută (10 conuri) depășește cantitatea furnizată (4 conuri). Cu prea mulți cumpărători
urmărind prea puține bunuri, furnizorii pot profita și pot crește prețul. În ambele cazuri, ajustarea
prețurilor mută piața spre echilibrul dintre cerere și ofertă.

4. Cum se poate modifica echilibrul pieței?.

A . Atunci când se modifică numai cererea: O vară toridă poate crește cererea de înghețată. Asta
înseamnă că se deplasează curba cererii spre dreapta (1). Astfel, prețul de echilibru și cantitatea de
echilibru cresc. Trecerea curbei cererii de la D1 la D2, determină ca prețul de echilibru să crească de la $
2,00 până la $ 2.50 (2) și cantitatea de echilibru să crească de la 7 la 10 conuri (3).

68
b. Atunci când se modifică numai oferta: O creștere a materiei prime pentru înghețată (zahăr și lapte)
reduce cantitatea furnizată și deplasează curba ofertei spre stânga (1). Prețul de echilibru se ridică (2) iar
cantitatea de echilibru scade (3). Deplasarea ofertei de la S1 la S2, determină ca prețul de echilibru
pentru înghețata să crească de la 2,00$ până la 2.50$ și cantitatea de echilibru sa scadă de la 7 la 4
conuri.

69
c. Atunci când se modifică simultan atât cererea cât și oferta: Se pot întâmpla două scenarii. În graficul (a),
prețul de echilibru crește de la P1 la P2, precum și cantitatea de echilibru se ridică de la Q1 la Q2. In
graficul (b), prețul de echilibru se ridică din nou la P1 la P2, dar cantitatea de echilibru scade de la Q1 la
Q2.

5. Ce reprezintă surplusul consumatorului, respectiv surplusul producătorului?

Surplusul consumatorului este definit ca diferența dintre suma maximă pe care consumatorul ar fi dispus
să o plătească pentru o unitate dintr-un bun și suma pe care el o plătește efectiv.
Surplusul producătorului este definit ca diferența dintre suma minimă pe care producătorul ar fi dispus
să o primească pentru o unitate dintr-un bun și suma pe care el o primește efectiv.

Surplusul consumatorului poate fi aproximat utilizand aria de sub curba cererii şi de deasupra preţului de
echilibru, triunghiul P*AE.

70
Suplusul producătorului poate fi aproximat de aria de deasupra curbei ofertei şi de sub preţul de
echilibru, triunghiul P*EO.

INTERVENȚIA STATULUI ÎN ECONOMIE

Guvernele pot interveni asupra prețurilor pieței fie în mod direct, prin controlul prețurilor, fie indirect,
prin măsuri care să afecteze comportamentul producătorilor şi consumatorilor.

Intervenția directă a statului se face prin stabilirea unor niveluri maxime sau minime de preţ.
Dacă statul fixează un nivel maxim al prețului, sub prețul de echilibru, producătorii nu au voie să-l
depășească şi atunci vor produce mai puţin. Aşa cum se poate observa grafic, pe piaţă apare o penurie
de bunuri. În practică această situaţie poate să apară într-o perioadă de război sau de recesiune
economică prelungită şi inflaţie ridicată, intenţia declarată a statului fiind protecţia populaţiei şi mai
ales a săracilor.

Pentru că pe piață există mai puțin decât se cere, iar prețul nu mai joacă în mod real un rol restrictiv în
calea accesului la acest bun, apare problema alocări cantității produse între consumatori. O primă
posibilitate de alocare este cea de tip "primul venit-primul servit", care va conduce la formarea unor
liste de așteptare („cozi", în limbajul curent) şi la pierderi importante de timp din partea
consumatorilor. O altă alternativă este raționalizarea consumului, astfel încât puținul care există să se
împartă tuturor.

Prețurile minime, mai mari decât cel de echilibru, se practică in scopul declarat al statului de a asigura
un venit mai mare anumitor producători, cum ar fi fermierii in Uniunea Europeană. In acest caz,

71
producătorii vor fi tentați să producă peste cererea pieței, după cum relevă şi graficul următor:

În condițiile creșterii producției, singura posibilitate a guvernului este să cumpere excedentul existent
pe piață pentru ca prețul să fie menținut la acel nivel.

Intervenția indirectă a statului îmbracă cel mai adesea forma taxelor. Taxele sunt cele mai importante
venituri ale statului şi îmbracă în general forma unui procent aplicat asupra prețului unui produs.
Consecința taxei aplicate asupra unui produs este că prețul plătit de cumpărător nu mai este egal cu
cel primit de vânzător. Cel mai bine vom înțelege acest lucru tot cu ajutorul metodei grafice:

Din punct de vedere al modificării surplusului producătorului, respectiv al consumatorului, o taxă are
următorul efect:

A: reprezintă noul surplus al consumatorului

B: reprezintă taxa platita de consumator pentru cantitatea achiziționată
D: reprezintă taxa platita de producator pentru cantitatea vanduta
C și E: reprezintă pierderea irecuperabilă în urma implementării taxei (deoarece nu s-au mmai
achiziționat bunurile respective)
F: reprezintă noul surplus al producătorului

72
APLICAȚII:
1. Dacă funcția cererii este C = 30-2P iar funcția ofertei O = 18+P, să se determine prețul și cantitatea de
echilibru.

C=O  30-2P = 18+P Pech = 4

30-2*4 = 18+4  Qech = 22

2. Determinați surplusul de cerere sau de ofertă de pe piața cartofilor utilizând datele următoare:

Preț / kg Cantitatea cerută (kg) Cantitatea oferită (kg) Surplusul (kg)

1 10.000 4.000 -6.000 (exces de cerere)
1,5 9.000 9.000 0 (echilibru)
2 6.000 12.000 +6.000 (exces de ofertă)
2,5 4.000 14.000 +10.000 (exces de ofertă)
3 1.000 16.000 +15.000 (exces de ofertă)

3. Fie o piață a unui bun caracterizat de C=40-2P și O=3P-10. Statul fixează un preț administrativ de 16
Ron. Să se determine surplusul sau deficitul de pe piața acelui bun.

Se determină prețul de echilibru inițial: C=O

40-2P = 3P – 10  Pech = 10

73
Se determină și cantitatea de echilibru inițială:
C0 = 40 – 2*10 = 20
O0 = 30 – 10 = 20
 Qech = 20

Se calculează cantitatea ceruta și oferta la prețul administrativ:

C1 = 40 – 2*16 = 8
O1 = 3*16 – 10 = 38

La prețul administrativ de 16 ron, există un exces de ofertă: 38-8 = 30

4. Presupunem că pe piața grâului funcția cererii este P=100-Q, iar funcția ofertei P=Q-20.
a. Aflați prețul și cantitatea de echilibru de pe piața grâului.
b. Considerăm că, pentru a proteja producătorii agricoli, statul decide să intervină, impunând un
preț minim de 60. Cum se modifică valorile cantității cerute și, respectiv, oferite. Calculați
surplusul de ofertă.
c. Presupunem că statul impune un preț maxim de 30. Cum se modifică valorile cantității cerute
și, respectiv, oferite. Calculați surplusul de cerere.
d. Reprezentați grafic!

Rezolvare:

a. 100-Q=Q-20, 2Q=120, deci Qe=60 și Pe=40.

b. Qo=60+20=80, Qc=100-60=40, deci ΔQo=Qo-Qc=+40
c. Qo=30+20=50, Qc=100-30=70, ΔQc=Qc-Qo=70-50=+20

74
 d.

SEMINARUL 8: TIPURI DE PIEȚE

CONCEPTE CHEIE
 Piața cu concurență perfectă
 Monopolul
 Oligopolul
 Piața cu concurență monopolistică

ÎNTREBĂRI PENTRU STUDENȚI ȘI EXEMPLE:

12. Ce reprezintă piața și care sunt principalele tipologii de piețe?

Piața este în general orice varietate de sisteme, proceduri, instituții, relații sociale sau

75
infrastructuri unde are loc comerțul, se schimbă bunuri și servicii, ceea ce e o parte
constituentă a economiei. În particular, piața este un loc special amenajat unde oamenii se
ocupă cu comerțul.
Structura unei piețe se definește în funcție de numărul și mărimea firmelor, natura
produsului și ușurința intrării și/sau ieșirii pe/de pe piață. Conceptul de structură a pieței
este folosit în analiza teoriei comportamentului producătorului și a maximizării profitului.
Sunt patru structuri de piață analizate de regulă în teoria economică: (1) piața cu
structură de concurență perfectă, (2) piața cu structură de monopol, (3) piața cu structură
de oligopol şi (4) piaţa cu structură de concurență monopolistică.
De regula, în cadrul științei microeconomice, cercetătorii încearcă să răspundă
următoarelor întrebări cu privire la structura piețelor:
- „Care sunt diferențele dintre cele 4 tipuri de piețe, in ceea ce privește numărul si mărimea
firmelor?”
- „Cum afectează natura bunurilor o anumita piața?”
- „Unde se înregistrează barierele de intrare pe piață?”

13. Ce reprezintă piața cu concurență perfectă și care sunt trăsăturile acesteia?

Concurența perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a
pieței în care niciun producător sau consumator nu are puterea de a influența prețurile de pe piață,
deoarece există un număr mare de firme mici. Cu alte cuvinte, nicio firmă de pe piață nu deţine o
cotă semnificativă de piaţă, astfel încât să influențeze preţul pieţeiprin acțiunile ei.

De asemenea, piaţa cu concurență perfectă este caracterizată de omogenitatea produselor(dacă

produsele sunt omogene înseamnă că produsele diferitelor firme sunt substituibile, astfel încât
firmele pot să intre sau să iasă cu ușurință din ramura respectivă), de intrarea/ieşirea liberă pe/de
pe piaţă a firmelorși de faptul că firmele sunt „price-takers”.

Intrarea/ieşirea liberă pe/de pe piaţă a firmelorînseamnă că firmele nou intrate pe piaţă pot să

76
concureze pe poziţii egale cu firmele deja existente, în ceea ce priveşte preţul factorilor de
producţie, tehnologia de producţie, accesul la licenţe sau brevete etc. Iar prin uşurinţa ieşirii de pe
piaţă se înţelege faptul că firmele nu se confruntă cu bariere legale sau de altă natură atunci când
vor să părăsească piaţa şi pot să găsească uşor cumpărători sau alţi utilizatori pentru inputurile fixe
de care dispun. Altfel spus, costurile irecuperabile („sunk costs”) nu sunt atât de mari încât să
constituie o barieră la ieşire.

Conceptul de „price-takers” se referă la faptul că o firmă care nu îşi stabileşte preţul la care vinde la
prețul dorit, ci preia preţul pieţei. Cum toate firmele dintr-o industrie perfect concurenţială sunt
mici şi vând produse omogene, ele preiau preţul pieţei. Astfel, preţul de vânzare al fiecărei firme
este determinat de forţe pe care ea nu le poate controla. Preţul este determinat de condiţiile cererii
şi ofertei pe piaţă.

Pe scurt, trăsăturile pieței cu o concurență perfectă sunt:

- Atomicitatea ofertei – există un număr mare de producători care au pe piață o forță
economică redusă, astfel că nicio firmă nu poate influența prețul pieței, ci fiecare firmă va
prelua prețul existent („price takers”)
- Cererea la nivel de firmă este perfect elastică
- Atomicitatea cererii – număr mare de consumatori cu o forță economică redusă
- Transparența pieței – atât consumatorii cât și producătorii dețin informații privind evoluția
pieței, prețul se formează liber, în funcție de evoluția cererii și ofertei
- Omogenitatea perfectă a produselor tranzacționate – firmele vând produse identice, iar
consumatorii sunt indiferenți de unde achiziționează bunurile.
- Libera intrare pe piață și libera ieșire de pe piață
- Mobilitateaperfectă a factorilor de producție

Echilibrul pieței pe termen scurt:

Pe piață vor pătrunde noi producători cât timp aceștia înregistrează un profit economic pozitiv,
adică P>CTM si VT > CT. Condiția de maximizare a profitului pe orice tip de piață, deci și în cazul
concurenței perfecte este Cost marginal = Venit marginal.

Știm că Profitul =VT-CT, deci Profitul marginal=Vmg-Cmg.

Pentru ca Profitul să fie maxim, profitul marginal trebuie să fie egal cu 0. Prin urmare, 0=Vmg-Cmg,

77
de unde rezultă că Vmg=Cmg (condiția de maximizare a profitului)

Profit= VT-CT=(Q*P) – CT=Q*(P-CTM);

când Prețul > CTM, profitul economie este pozitiv (aria galbenă)

În același timp, o firmă care acționează pe o piață cu o concurență perfectă este pe termen scurt în
echilibru atunci când înregistrează Vmg = Cmg= Prețul. Pe termen lung profitul economic al firmei
este egal cu zero, iar condiția de echilibru devine Vmg = Cmg = Prețul=CTM.

De ce pe termen lung firmele în concurența perfectă au un profit 0? Dacă pe termen scurt firmele
aflate pe o piață cu concurență perfectă înregistrează un profit economic pozitiv, acest profit va
atrage și alte firme care doresc să intre pe piață. Prin urmare, din cauza numărului mai mare de
firme oferta pieței va crește și în condițiile în care cererea rămâne aceeași prețul de echilibru va
scădea. Ceteris paribus (dacă CTM rămâne constant), profitul la nivel de firmă va scădea, iar
numărul de firme noi de pe piață va crește până când profitul economic va fi 0 (sau până când
P=CTM). Dacă profitul este 0, firmele nu vor mai fi atrase să intre pe această piață, astfel se
realizează echilibrul.

Echilibrul firmei în concurența perfectă pe termen lung:

Profit= VT-CT=(Q*P) – CT=Q*(P-CTM);
Atunci când P= CTM  Profitul =Q*0=0.

78
 14. Ce reprezintă monopolul?

La polul opus pieţei cu structură de concurenţă perfectă este piaţa cu structură de monopol. Acesta
este o structură a pieţei în care există o singură firmă, unde există un produs greu substituibil (prin
urmare, cererea este tradițional inelastică) şi care este protejată de intrarea rivalilor pe piaţă.În cazul
monopolului nu există atomicitatea ofertei. Există însă atomicitatea cererii (foarte mulți
consumatori cu putere de a influența piața redusă).

Existența barierelor de intrare pe piața face imposibilă intrarea de noi firme, firme care ar putea fi
atrase de profitul existent.Barierele la intrare pe piață sunt determinate de:
a. Monopolul asupra unei resurse: Deținerea unei resurse naturale de către o singură firmă
b. Monopolul creat prin lege: acordarea prin lege a dreptului de a produce un bun (monopol
legal), legi ale patentului (oferirea unui drept legal unic de a produce un anumit produs într-
o perioadă de timp), reglementarea și licențele acordate firmelor (în domeniul telecom,
bancar)
c. Monopolul natural: firma poate oferi bunurile sau serviciile la un cost mult mai mic fata de
celelalte firme. Mărimea costurilor de producție (investițiile inițiale, de exemplu în
transportul de energie) sunt barierele de intrare pe piață.

Și în cazul monopolului avem la fel ca în concurența perfectă condiția de maximizare a profitului:

Vmg = Cmg, însă Vmg < Prețul.

79
Echilibrul monopolului pe termen scurt:
Profitul =(P*-CTM*) Q*
dacă P>CTM, profitul economic este pozitiv

Pe termen lungpentru că pe piață nu mai intră alte firme, echilibrul monopolului va fi reprezentat
de același grafic,deoarece se păstrează condiția de Vmg=Cmg, iar profitul economic este mai mare
decât zero (P>CTM).

Exemplu:http://www.zf.ro/business-construct/francezii-de-la-apa-nova-monopolul-apei-in-
bucuresti-au-scumpit-apa-de-15-ori-din-2000-incoace-si-au-incasat-profituri-de-1-1-miliarde-lei-
14746116

15. Ce reprezintă oligopolul?

Piața cu structură de oligopol este definită de existența unui număr relativ mic de firme, cedețin o
cotă semnificativă de piață. (ex: piața telefoniei mobile în România: Orange, Telekom, Vodafone,
RCD&RDS). Numărul firmelor ofertante nu este o cifră exactă sau un interval precis. Prin număr
redus de ofertanți înțelegem faptul că firmele sunt interdependente (adică un producător trebuie să
țină seama de deciziile celorlalți atunci când îşi stabileşte propria strategie).

Produsul poate fi diferențiat sau omogen.De exemplu pe piaţa oțelului din întreaga lume oferta este
asigurată doar de câteva societăți care produc aceleași tipuri de oțel. În schimb, oferta de
automobile globală este puternic diferențiată.

80
De asemenea, pe această piață pot fi frecvente unele bariere la intrarea pe piațăprecum:
a) Anumite bariere sunt de natură reglementară sau instituțională.Este de exemplu cazul când o
activitate organizată sub controlul puteriipublice este rezervată unui număr mic de întreprinderi sau
grupăriindustriale sau când este supusă unor restricții relative accesului la oanumită
tehnologie(brevet).
b) Un alt tip de bariere de intrare rezultă din economiile de scală și diferențierile costurilor de
producţie. Diferențierea apare atunci când costului de producţie unitar este mai mic pentru firmele
deja instalate pe piață decât pentru potențialii competitori. De asemenea, există cazuri în care
firmele instalate au pus în practică un proces de integrareverticală care le garantează tarife
privilegiate pe lângă anumiți furnizori saucare le permit să beneficieze de o rețea de distribuție mai
eficace (ceea ce determină economii de scală). Mai mult, diferențierile de cost pot să rezulte dintr-
un efect “deînvățare”, dezvoltându-şi producția după un anumit timp, întreprinderiledeja instalate
au acumulat deja o experiență care-i creează un dezavantajunui potențial concurent. Toate aceste
diferențe conferă un avantaj firmelor deja existente pe piață, și bariere de intrare majore pentru
nou-intrați.

Pe scurt, trăsăturile oligopolului sunt:

- O piață cu câțiva producători care oferă produse similare (omogene sau diferențiate);
- Producătorii tind saîşi conceapă acțiunile în funcție de comportamentul celorlalți actori de
pe piață sau chiar tind să coopereze (formând un cartel) pentru a acționa ca un monopol pe
piață.

Echilibrul pe TS si pe TL in cazul oligopolului sunt aceleași ca în cazul monopolului.

16. Ce reprezintă piața cu concurență monopolistică?

Piaţa cu structură de concurenţă monopolistică se aseamănă cu concurenţa perfectă în ceea ce

priveşte numărul de firme şi uşurinţa intrării pe piaţă şi ieşirii de pe piaţă. Însă spre deosebire de
piața cu concurenţa perfectă, pe piaţa cu structură de concurenţă monopolistică produsele firme
sunt diferențiate între ele.
Deoarece produsele sau serviciile vândute de firmele ce își desfășoară activitatea pe o piața cu
concurenta monopolistică diferă într-o oarecare măsura,firmele au o anumita flexibilitate in privința
stabilirii preturilor. De asemenea, profitul obținut pe piața cu concurenta monopolistică, pe termen
scurt, depinde de tipul cererii(adică de poziția si elasticitatea curbei cererii).Firma poate înregistra

81
șipierderi, atunci când prețul pe care îl poate percepe se afla sub costul mediu. In cazul in care firma
continua sa producă la acest nivel, pierderile sunt minimizate daca firma produce în punctul în care
Cmg=Vmg.

Pe termen lung, firma aflată in condiții de concurenta monopolistică va obține un profit economic
zero.In cazul in care firmele înregistrează profituri economice pozitive, pe termen lung, intrarea
unor noi firme in ramura determină migrarea unei parți a clientelei firmelor deja existente. Astfel,
cererea pentru produsele firmelor existente se diminuează si curba cererii lor se va deplasa spre
stânga. Ca urmare, prețul pe care fiecare dintre aceste firme îl va putea percepe va scădea. Pe de
alta parte, piața factorilor de producție va crește, deoarece noile firme vor dori sa se aprovizioneze
cu resursele necesare producerii bunului respectiv. In consecință, prețurile resurselor folosite vor
crește si ele, determinând diminuarea profitului. Când însă firmele înregistrează pierderi, unele
dintre acestea vor avea tendința de a părăsi piața. Acest lucru va determina o creștere a cererii
pentru firmele ramase pe piață, precum si o reducere a costurilor lor. Acest proces continuă până
când profiturile economice vor deveni zero si firmele vor obține doar profitul normal. Acesta este
echilibrul pe termen lung pe piața cu concurenta monopolistică: profiturile sunt zero, iar firmele nu
mai sunt stimulate sa intre sau sa iasă de pe piață.
Pe scurt piața cu concurenta monopolistică poate fi caracterizata prin:
a) Numărul mare de competitori. Sunt multe firme, dar nici una dintre ele nu poate influenta prețul
pieței prin cantitatea pe care o produce. Aceste firme sunt mici in comparație cu dimensiunea
pieței. Prin aceasta caracteristica, concurenta monopolistică se deosebește de monopol sau de
oligopol, existând o posibilitate limitata de fixare si control al preturilor si se aseamănă cu modelul
concurentei perfecte.
b) Libertatea de intrare si ieșire a firmelor in cadrul pieței.
c) Bunurile comercializate nu sunt omogene. Bunurile sunt doar asemănătoare, nu si identice.
17. Exemple de piețe:

Structurile de piaţă se împart în două categorii: structuri de piaţă ideale şi structuri de piaţă
descriptive. Concurenţa perfectă şi monopolul sunt structuri de piaţă ideale, pentru că asemănarea
cu pieţele existente în economie poate fi doar aproximată.
a) În realitate, este greu de găsit o piaţă care întrunește în totalitate caracteristicile pieţei cu
concurenţă perfectă. De exemplu, rareori produsele diferitelor firme sunt perfect
substituibile, intrarea şi ieşirea pe şi de pe piaţă sunt rareori în totalitate libere sau firmele
individuale au doar rareori mici dimensiuni. Unele pieţe se apropie totuşi destul de mult de

82
 caracteristicile pieţei cu structură de concurenţă perfectă. De exemplu, piaţa produselor
agricole. Această piață este caracterizată de un număr mare de ofertanți, o cerere relativ
inelastică și produse aproape perfect substituibile. Dar acest lucru poate fi adevărat numai
în anumite locuri și perioade istorice, dar nu și în cazul economiilor moderne. De exemplu,
pe piața globală a agriculturii, agricultorilor europeni sau americani li se oferă subvenții, iar
aceștia își exportă produsele la prețuri de dumping, prețuri sub costurile de producție. Orice
formă de intervenție guvernamentală, cum ar fi subvențiile, deformează piața, ceea ce duce
la dispariția concurenței perfecte. Un alt exemplu sunt pieţele financiare. Bursa de valori se
apropie cel mai mult de modelul pieţei cu concurenţă perfectă prin: (1) modul de formare a
cotației acțiunilor; (2) modul de informare a deţinătorilor de titluri sau de capital bănesc
(transparența pieței);(3) mecanismul încheierii tranzacţiilor.

b) De asemenea, este dificilă identificarea unor pieţe care întrunesc trăsăturile pieţei cu
structură de monopol. În ultimă instanţă, pentru orice produs se găsesc înlocuitori şi nici o
piaţă nu este perfect protejată de intrarea altor firme concurente. Există însă cazuri în care
anumite firme dețin cote foarte mari de piață, cu putere de monopol.

c) Oligopolul şi concurenţa monopolistică sunt structuri descriptive, caracteristicile lor

corespunzând majorităţii pieţelor din lumea reală. De exemplu, pieţe cu structură de
oligopol ar include industria automobilelor, aluminiu, ţigări, bere, serviciile de telefonie sau
televiziune prin cablu.

d) Caracteristicile concurenţei monopolistice sunt întrunite de un număr mare de pieţe din

domeniul serviciilor (restaurante, staţii de benzină), precum şi din domeniul industriei
prelucrătoare (de exemplu, industria textilă).
Nu există însă o linie de demarcaţie clară între aceste structuri de piaţă. Clasificarea unei pieţe ar
putea să depindă de modul de definire al produsului. De exemplu, piaţa publicaţiilor săptămânale ar
putea fi considerată ca fiind o piaţă cu structură de concurenţă monopolistică, în timp ce o piaţă
definită într-un sens mai restrâns, cum ar fi publicaţiile economice săptămânale poate fi considerată
o piaţă cu structură de oligopol.
Utilitatea structurilor ideale (concurenţa perfectă şi monopolul) constă în faptul că pe baza acestora
se pot construi cu uşurinţă modele formale care explică funcţionarea pieţelor reale. De exemplu,
piaţa imobiliară, deşi nu întruneşte caracteristica omogenităţii produsului (un apartament cu trei
camere în cartierul Rahova nu este un substituent perfect pentru un apartament cu trei camere în
cartierul Primăverii) poate fi totuşi analizată pe baza unui model formal simplu al pieţei cu structură

83
de concurenţă perfectă.

CONCLUZII

Numărul şi mărimea Natura produsului Condițiile de intrare și ieşire

firmelor

Concurenţa Multe firme mici Produse omogene Nu există bariere

perfectă

Concurenţa Multe firme, toate mici Produse diferenţiate Nu există bariere

monopolistică

Oligopol Puține firme, dintre care Produse diferenţiate sau Pot exista bariere la
câteva sunt mari omogene intrarea pe piaţă

Monopol O singură firmă Un singur produs care Protecție totală fată de

nu poate fi substituit cu intrarea rivalilor pe piaţă
alte produse

APLICAȚII:

1. Fie o firmă care activează în condiții de concurență perfectă și are o funcție a CT=4Q 2+4Q+20. Prețul de
echilibru pe termen scurt este 36. Determinați: Q de echilibru, VT, Profitul total și cel mediu, CTM și CFM.

CT=4Q2+4Q+20
P=36
Cmg = (CT)'Q
Cmg=8Q+4

P=Cmg, deci 36=8Q+4, astfel Q=32/8=4.

VT=P*Q=36*4=144

Profit =144-(64+16+20) = 144-100=44

Profit mediu = Pr/Q = 44/4 = 11

CTM = CT/Q = 100/4 = 25

CFM = CF/Q = 20/4 = 5

2. Un monopol se confruntă cu următoarea funcție a cererii: P=50-0,5Q. El produce cu următoarea funcție a

costurilor medii: CTM=(20/Q)-10+0,5Q. Determinați prețul de vânzare al monopolului în vederea maximizării
profitului. Reprezentați grafic. (Q=30, P=35)

84
P=50-0,5Q

CTM=20/Q-10+0,5Q

CT=20-10Q+0,5Q2

Cmg=Q-10

VT=Q*P=Q* (50-0,5Q)=50Q-0,5Q2

Vmg = (VT)'Q

Vmg =50-Q

Știm că în cazul monopolului Vmg=Cmg, deci 50-Q =Q-10. Astfel, rezultă că Q=30 și P=35.

CTM=2/3 – 10+15=5,66

3. Se cunosc următoarele date privind o firmă care acționează în condiții apropiate concurenței
perfecte:CV=2Q+1,5Q2, CF=40, iar profitul țintă este de 110 u.m. Determinați prețul și cantitatea care permit
obținerea acestui profit.

CT=CV+CF=2Q+1,5Q2+40 (se adaugă costul fix)

Cmg = (CT)'Q

Cmg = 2+3Q

Condiția de echilibru la concurenta perfecta:

P=Cmg

Profit =Q*P-CT=Q(2+3Q) – CT

110=2Q+3Q2-2Q-1,5Q2-40=1,5Q2-40.

85
1,5Q 2= 150

Q2 = 150/1,5=100, deci Q=10.

P=2+3*10=32.

4. Costul total al unei firme care operează în concurenţă perfectă este CT=0,1Q2+10Q+50, iar preţul pieţei
este P=20 u.m. Determinați:

a. producția optimă;

b. profitul maxim;

c. funcția ofertei acestei firme.

a. CT=0,1Q2+10Q+50

Cmg=0,2Q+10

Cmg=P, deci 0,2Q+10=20, de unde rezultă că Q=50.

b. Pr=VT-CT=Q*P-CT= 50*20-800=200.

c. Știm că Cmg=P, deci 0,2Q+10=P, adică Q=-50+5P.

5. Consideram un monopol cu functia cererii Q = 21-P si si functia costurilor CT = 0.2Q2-3Q+100.

a) Determinati productia optima, pretul si profitul

b) Productia optima, pretul si profitul daca se fixeaza un impozit unitar de 12

a)

Vmg = Cmg

Cmg= (CT)’= 0.4Q-3

Vmg= (VT)’

VT = P*Q => P = 12-Q => VT = (21-Q)*Q = 21Q-Q2

Vmg = (21Q – Q2)’= 21-2Q

=> 21-2Q = 0.4Q-3 => 24 = 2.4Q => Q=10

P = 21 – Q = 21 – 10 => P = 11

Pr = VT – CT => Pr = 21*10 – 10*10 – (0.2*10+30-100) = 20

b)Impozitul majoreaza costul marginal => Cmg = 0.4Q – 3 + 12 => Cmg = 0.4Q – 9

Vmg = Cmg => 21-2Q = 0.4Q+9 => 2.4Q = 12 => Q = 120/24 = 5

P= 21-5 = 16

86
Pr= P*Q – CT = 5*16-0.2*25+15-100 = 80-5-85=-10

87