Microeconomie

Editura Universitar Danubius, Gala|i
2011
DAN FLORIN PUCACIU
ROSE-MARIE PUCACIU

UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN GALAI
DEPARTAMENTUL DE NVMNT LA DISTANI FRECVEN REDUS
FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE
Anul I, semestrul I
MICROECONOMIE
Microeconomie 2

Toate drepturile pentru aceast lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integral sau fragmentar este interzis.

Editura Universitar Danubius este recunoscut de
Consiliul Na|ional al Cercetrii Stiin|ifice
din nv|mntul Superior (cod 111/2006)

ISBN 978-606-533-028-3

Tipografia Zigotto Gala|i
Tel.: 0236.477171

Microeconomie 3

CUPRINS

1. Teoria comportamentului consumatorului
Bunurile economice 10
Utilitatea economica 12
Maximizarea utilit|ii totale - obiectivul consumatorului 16
Obiectivele specifice unit|ii de nv|are
Rezumat 24
Teste de autoevaluare 24
Bibliografie minimal 27

2. Teoria comportamentului productorului
Produc|ia 29
Randamentele factorilor de produc|ie 34
Costul produc|iei 38
Produc|ia si costurile pe termen lung 45
Rezumat 51
Lucrare de verificare 53

3. Cererea si oferta de bunuri
Cererea-concept, factori de influenta 56
Elasticitatea cererii 63
Oferta-concept, factori de influenta 72
Elasticitatea ofertei 78
Microeconomie 4
Rezumat 82

4. Echilibrul, profitul, concurenta
Echilibrul par|ial 88
Echilibrul dinamic 94
Echilibrul general 97
Profit-concept, func|ii 103
Rentabilitatea unei firme 106
Concurenta-concept, func|ii, concurenta perfecta 111
Concurenta de monopol 116
Rezumat 119
Lucrare de evaluare 125

Bibliografie (de elaborare a cursului)

Microeconomie 5
INTRODUCERE
Microeconomia este disciplina care si propune ini|ierea studen|ilor din anul I,
forma de nv|mnt ID, n studiul microeconomiei, ramura a stiin|ei
economice (stiin|a alocrii optimale a resurselor) ce studiaz mijloacele de
satisfacere a nevoilor cresctoare ale oamenilor n condi|iile limitrii (a
rarit|ii) resurselor si, pe deasupra, comportamentele individuale ale
consumatorului, ale productorului si cteodat ale statului. Pe de alta parte,
analizeaz modul n care pre|urile se stabilesc pe diferite pie|e (pia|a bunurilor
si serviciilor, a muncii, monetar, a titlurilor etc.).
Lucrarea are un scop didactic, formativ si instructiv, iar prin aplica|iile
prezentate este, n acelasi timp, si un ghid practic la ndemna celor interesa|i,
care fac cunostin| cu elementele teoretice fundamentale ale obiectului si
metodei de cercetare a microeconomiei, cu principiile, procedeele si
instrumentele specifice utilizate n modelarea realit|ilor lumii economice.
Fiecare unitate de nv|are este un ansamblu de subcapitole ce con|in secven|e
de nv|are care asigur nv|area progresiv si structurat. Sarcinile de
nv|are formulate pe parcurs sunt menite s fixeze noile cunostin|e si s
participe la formarea competen|elor asumate a fi dobndite de ctre studen|i.
Testele de evaluare si de autoevaluare, formulate la sfrsitul fiecrei unit|i de
nv|are, alturi de rezumat si de bibliografie, particip la consolidarea
cunostin|elor si a competen|elor propuse.

Obiectivele cadru pe care |i le propun sunt urmtoarele:
selectarea informa|iilor esen|iale din curs si din bibliografie;
corelarea cu informa|ii din alte domenii (discipline) conexe si
aplicarea acestora in mod eficient;
asumarea no|iunilor fundamentale ale microeconomiei.

Con|inutul este structurat in urmatoarele unitati de invatare:
- Teoria comportamentului consumatorului
- Teoria comportamentului producatorului
- Cererea si oferta de bunuri
- Echilibrul, profitul si concurenta
n prima unitate de nv|are, intitulat Teoria comportamentului
consumatorului se va regsi operationalizarea urmtoarelor obiective specifice:
- sa definesti, exemplificnd conceptele cu care se opereaza;
- sa aplici notiunea de utilitate economica pe componente ale vie|ii cotidiene;
Microeconomie 6
- sa descrii comportamentul consumatorului din perspectiva maximizrii
utilit|ii totale.
Dup ce vei studia continutul acestui capitol, vei parcurge bibliografia
recomandat. Pentru aprofundare si autoevaluare i|i propun exerci|ii si teste
adecvate.
Dup ce vei parcurge informatia esential, n a doua unitate de nv|are Teoria
comportamentului productorului vei reusi sa achizi|ionezi urmtoarele
obiective:
- sa descrie procesul de productie din punct de vedere economic;
- sa calculeze randamentul productiei dupa formele date;
- sa evalueze costurile si modalitatile de eficientizare a acestora;
- sa anticipeze evolutia costurilor pe termene medii si lungi.
care iti vor permite s aplici n probleme concrete de natur economic,
cunostintele nvtate. Ca s iti poti evalua gradul de nsusire a cunostintelor,
vei rezolva testele de evaluare propuse. Bibliografia recomandata te va ajuta sa
aprofundezi cunostintele dobandite prin studiu si exercitii. Lucrarea de
verificare pe care ti-o propun sa o rezolvi, sa o expediezi apoi in termen de 5
zile, prin tutore sau prin posta electronica, face parte din evaluarea ta pe
parcurs si va fi luata in calcul pentru nota finala.
n a treia unitate de nv|are, intitulat Cererea si oferta de bunuri, vei regsi
operationalizarea urmtoarelor competen|e specifice:
- sa definesti cererea in functie de factorii de influenta ai acesteia;
- sa argumentezi elasticitatea cererii;
- sa conditionezi oferta prin factori de influenta;
- sa motivezi elasticitatea ofertei ofertei prin ratiuni de piata.
iar dup ce se va studia continutul cursului si vei parcurge bibliografia
recomandat, pentru aprofundare si autoevaluare iti propun exercitii si teste
adecvate.
Dupa cea de-a patra unitate de nv|are intitulat Echilibrul, profitul si
concurenta vei reusi sa operationalizezi urmtoarelele obiective specifice:
- sa explici modalitatile de calcul ale diferitelor tipuri de echilibru;
- sa calculezi profitul unei afaceri ca o conditie a rentabilitatii unei firme;
- sa argumentezi modul in care concurenta influenteaza rentabilitatea
economica
care iti vor permite s aplici, n probleme concrete, de natur economic,
cunostin|ele nv|ate. Ca s iti poti evalua gradul de nsusire a cunostin|elor,
vei rezolva testele de evaluare.
Vei primi, dup fiecare doua capitole parcurse, lucrri de verificare, cu cerin|e
clare, pe care le vei rezolva; n acest fel vei ndeplini obiectivele pe care le-am
formulat. Vei rspunde n scris la aceste cerin|e, folosindu-te de suportul de
curs si de resursele suplimentare indicate. Vei fi evaluat dup gradul n care ai
reusit s opera|ionalizezi obiectivele. Se va |ine cont de acurate|ea rezolvrii,
de modul de prezentare si de promptitudinea rspunsului. Pentru neclarit|i si
informa|ii suplimentare ve|i apela la tutorele indicat. 60% din not va proveni
Microeconomie 7
din evaluarea continu (cele dou lucrri de verificare) si 40% din evaluarea
final.

Lista Figurilor

FIGURA 1-1. TIPOLOGIA UTILIT|ILOR ................................................................................... 14
FIGURA 1-2. GRAFICUL UTILIT|II TOTALE ............................................................................ 15
FIGURA 1-3. GRAFICUL UTILIT|II MANAGERIALE .................................................................. 15
FIGURA 1-4 CURBA DE INDIFERENTA ..................................................................................... 18
FIGURA 1-5. HARTI DE INDIFERENTA...................................................................................... 19
FIGURA 1-6. ALEGEREA OPTIMA CARE MAXIMIZEAZ UTILITATEA TOTALA ............................. 21
FIGURA 1-7. APLICATIA NUMERICA........................................................................................ 23

FIGURA 2-1. PRODUCTIA TOTALA SI MARGINALA ................................................................... 32
FIGURA 2-2. PRODUSUL MEDIU SI MARGINAL ......................................................................... 33
FIGURA 2-3. COSTUL VARIABIL CV ....................................................................................... 40
FIGURA 2-4. COSTUL MARGINAL CMARG ............................................................................... 41
FIGURA 2-5. CURBELE COSTURILOR FIXE, VALABILE SI TOTALE .............................................. 42
FIGURA 2-6. COSTURILE MEDII SI MARGINALE ........................................................................ 42
FIGURA 2-7. PRODUCTIA, PRODUCTIVITATEA ......................................................................... 43
FIGURA 2-8. ISOCUANTE SI ISOCOSTURI ................................................................................. 43
FIGURA 2-9. GRAFICUL COSTURILOR PE TERMEN LUNG........................................................... 48
FIGURA 2-10. COSTUL MARGINAL CMARG ............................................................................. 50

FIGURA 3-1. DEPENDENTA DINTRE CANTITATEA CERUTA SI PRET ............................................ 57
FIGURA 3-2. DEPLASARI ALE CURBEI CERERII ........................................................................ 60
FIGURA 3-3. AGREGAREA CERERILOR INDIVIDUALE=CEREREA DE PIATA ................................. 61
FIGURA 3-4. SURPLUSUL CONSUMATORULUI .......................................................................... 62
FIGURA 3-5. ELASTICITATIE CERERII IN FUNCTIE DE PRET ....................................................... 65
FIGURA 3-6. AGREGAREA OFERTELOR INDIVIDUALE=OFERTA DE PIATA .................................. 73
FIGURA 3-7. CURBA OFERTEI EXTINDERII SI CONTRACTII ........................................................ 75
FIGURA 3-8 COSTURI MARGINALE SI VARIABILE MEDII ........................................................... 77
FIGURA 3-9. ELASTICITATEA OFERTEI IN FUNCTIE DE PRET ..................................................... 79
FIGURA 3-10 SURPLUSUL PRODUCATORULUI ......................................................................... 81
FIGURA 3-11. SURPLUSUL PRODUCATORULUI......................................................................... 82

FIGURA 4-1. ECHILIBRUL DE PIATA ........................................................................................ 88
FIGURA 4-2. ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN, EXTINDEREA CERERII ....................................... 89
FIGURA 4-3 ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN. CONTRACTIA CERERII ....................................... 90
FIGURA 4-4. ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN. EXTINDEREA OFERTEI ...................................... 91
FIGURA 4-5. ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN. CONTRACTIA OFERTEI ..................................... 91
FIGURA 4-6. ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN. EXTINDEREA CERERII SI OFERTEI ...................... 92
FIGURA 4-7 ECHILIBRUL DE PIATA UNUI BUN. CONTRACTIA CERERII SI OFERTEI ...................... 93
FIGURA 4-8. LIMITA POSIBILITATILOR DE PRODUCTIE ............................................................. 97
FIGURA 4-9 MAXIMIZAREA PRODUCTIEI .............................................................................. 100
FIGURA 4-10 ECHILIBRU GENERAL ...................................................................................... 101
FIGURA 4-11. VENITUL TOTAL, COSTUL TOTAL SI PROFITUL.................................................. 110
FIGURA 4-12. COSTUL MARGINALS I VENITUL MARGINAL ..................................................... 110
FIGURA 4-13 CURBA CERERII UNEI FIRME INDIVIDUALE ........................................................ 113
FIGURA 4-14. COSTURILE MARGINALE SI TOTALE MEDII ....................................................... 114
FIGURA 4-15. COSTURILE TOTALE MEDII SI VARIABILE MEDII................................................ 115
FIGURA 4-16. MAXIMIZAREA PROFITULUI E MONOPOL ............................................................. 117

Microeconomie 8

Lista Tabelelor
TABEL 3-1 CEREREA PENTRU INGHETATA PE SAPTAMANA, IN GRAME...................................... 61
TABEL 3-2 ELASTICITATEA SI VENITUL TOTAL ....................................................................... 69
TABEL 3-3 AGREGAREA OFERTELOR INDIVIDUALE =OFERTA DE PIATA ...................................................... 73
TABEL 4-1 IMPACTUL MODIFICRILOR CONDI|IILOR CERERII SI
OFERTEI ASUPRA ECHILIBRULUI .............................................................................. 94

Microeconomie 9

1. TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI
Bunurile economice 10
Utilitatea economica 12
Maximizarea utilitii totale - obiectivul consumatorului 16
Obiective specifice unitii de nvare
Rezumat 24

Obiective specifice:

La sfrsitul capitolului, vei avea capacitatea:
- sa definesti, exemplificnd conceptele cu care se opereaza;
- sa aplici notiunea de utilitate economica pe componente ale vie|ii
cotidiene;
- sa descrii comportamentul consumatorului din perspectiva
maximizrii utilit|ii totale.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore

Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Teoria comportamentului consumatorului
Microeconomie 10
1.1. Bunurile economice
1.1.1. Noiuni introductive
Definiie
Teoria comportamentului consumatorului studiaz modul in care agen|ii
economici consumatori, avnd in vedere att preferin|ele, cat si resursele de
care dispun, in condi|iile pie|ei, urmresc sa isi maximizeze satisfac|ia sub
anumite constrngeri.

1.1.2. Prezumii
Acesta teorie a consumatorului se bazeaza pe prezumtia ca agentul consumator
este o fiinta rationala, dispune de o functie de utilitate pe care doreste sa o
maximizeze, iar decizia pe care o ia se fundamenteaza pe baza calculului si a
unei informari depline asupra propriilor preferinte, cat si a pietei. In aceste
conditii, consumatorul isi maximizeaza bunastarea sau utilitatea prin achizitia
si consumul unui set de bunuri de o anumita cantitate, calitate si structura.
Definiie
Se numeste bun un element al realitatii, independent de om si caruia ii este
atribuita o anumita utilitate, sau altfel spus, este apt sa satisfaca o anumita
nevoie.
Bunuri, de regula, sunt considerate a fi acele marfuri care contribuie in mod
pozitiv la bunastarea economica, existand si bunurile care genereaza
dezutilitati, asa numitele bunuri negative.

1.1.3. Clasificarea bunurilor
Bunurile se pot clasifica dupa mai multe criterii, dar principala grupare este
reprezentata de bunurile libere si bunurile economice. Bunurile libere sunt
cele apreciate ca nelimitate, abundente in raport cu nevoile consumatorului in
conditii determinate de timp si de spatiu. Deoarece sunt abundente,
achizitionarea lor se realizeaza in mod gratuit, fara o contraprestatie sau efort.
Spre deosebire de acestea, bunurile economice sunt acelea care se
particularizeaza prin raritate si limitare in raport cu nevoile consumatorului in
conditii de timp si de spatiu. Obtinerea lor implica un anumit efort, un consum
de resurse sub forma unui cost si, implicit, un pret. Incadrarea unui bun intr-
una din cele doua categorii se realizeaza in functie de timp si de spatiu si
determina ca un anumit bun sa poata fi, in mod automat, apreciat ca fiind liber
sau economic. Astfel, aerul de munte pentru locuitorii unei zone montane este
un bun liber, in timp ce pentru vizitatori este un bun economic, presupunand un
anumit efort in procurarea lui.

Microeconomie 11
Bunului, din punct de vedere al teoriei economice, ii este specifica o anumita
utilitate in consum.
Bunurile pot fi clasificate si dupa caracterul material sau imaterial, ultimele
incluzand serviciile care produc utilitati, dar nu au un substrat material, si care
sunt din ce in ce mai prezente in viata consumatorului contemporan.

1.1.4. Bunurile complementare si substituibile
In functie de destinatia pe care o au, precum si de modul in care isi dovesesc
utilitatea, bunurile se pot grupa in bunuri:
- Complementare;
- Substituibile.
Definiie
Bunurile complementare sunt acele bunuri care, in cadrul anumitor limite,
se pot inlocui intre ele si aduc aceeasi utilitate sau una apropiata in consum. De
exemplu: ceai-cafea, unt-margarina, etc.
Definiie
Bunurile substituibile sunt acele bunuri care, in cadrul anumitor limite, se
pot inlocui intre ele si aduc aceeasi utilitate sau una apropiata in consum. De
exemplu: ceai-cafea, unt-margarina, etc.
Aceasta clasificare se dovedeste deosebit de importanta in studiul cererii si al
ofertei.

Sarcina de lucru 1
Rezuma intr-un text de 15-20 de rnduri modul in care diferitele tipuri
de bunuri influen|eaz func|ionarea economiei.

Microeconomie 12
1.2. Utilitatea economica

1.2.1. Noiuni introductive
Conceptul de utilitate are mai mai multe conotatii: tehnice, merceologice,
filosofice, economice. Sub aspect tehnic si merceologic, utilitatea are in vedere
capacitatea unui bun de a satisface o nevoie generica, fapt care se reflecta in
latura intrinseca a bunului. Spre deosebire de aceasta, utilitatea economica se
refera la o nevoie anume a unui agent consumator care va dori sa achizitioneze
bunul, care va presupune o raportare a nevoii resimtita, care va genera
predispozitia de achizitionare, iar piata va furniza bunul respectiv. Un alt plan
care deosebeste utilitatea tehnica de cea economica are in vedere caracterul
individual si subiectiv al utilitatii economice. Utilitatea economica a unui bun
va fi influientata de nivelul de cultura, de gradul de informare, de varsta, sex,
de optiunile fiecarui individ, de momentul in care este disponibil, de locul in
care este disponibil, etc.
1.2.2. Conditii impuse bunurilor referitoare la utilitate
Utilitatea economica presupune indeplinirea cumulativa de catre un bun a
anumitor conditii:
- proprietatile, insusirile bunului converg spre o nevoie reala sau
imaginara a consumatorului, nevoia putand fi prezenta sau viitoare.
Astfel, atunci cand se achizitioneaza o paine, nevoia este imediata si
totodata reala, urmare a dorintei de alimentatie curenta; dar cand se
achizitioneaza un bilet de vacanta intr-o locatie nemaivizitata,
componenta imginara este dominanta.
- pentru a beneficia de satisfactia generata de achizitia si consumul unui
bun, consumatorul trebuie sa dispuna de cunostintele si abilitatile
incumbate de generare a satisfactiei din acel bun, exceptie facand
achizitiile cu scop speculativ, constand in revanzari ulterioare la
preturi mai mari decat costul de achizitie. Un calculator oricat de
performant ar fi, nu isi va dovedi utilitatea pentru un utilizator fara
abilitati in utilizarea sa.

1.2.3. Definirea utilitatii economice
Definiie
In atare conditii, utilitatea economica va reprezenta importanta, aprecierea pe
care un consumator o acorda la un moment si in anumite conditii date fiecarei
unitati dintr-un anumit bun, dintr-o multitudine de bunuri identice de care nu
dispune, dar pe care este dispus sa o achizitioneze; cu alte cuvinte, satisfactia
pe care o resimte prin consumarea unei cantitati determinate dintr-un bun sau
un set de bunuri.

Microeconomie 13
1.2.4. Utilitatea cardinala si ordinala
Prin caracterul sau complex si subiectiv, comensurarea utilitatii reprezinta un
demers deosebit de dificil. Cu toate acestea, teoria economica opereaza cu
doua modalitati de evaluare, respectiv cardinala si ordinala.
- Utilitatea cardinala are in vedere acordarea, de catre agentul economic
consumator pentru fiecare unitate sau doza, o pretuire mai mare sau mai
mica a unui numar de unitati de utilitate, denumite utili;
- Utilitatea ordinala presupune ierarhizarea bunurilor intr-o anumita
ordine in functie de preferintele consumatorului.
In mod evident, utiliatea cardinala prezinta importanta mai mult sub aspect
teoretic, metodologic, in timp ce utilitatea ordinala poate fi utilizata in scopuri
pragmatice, un consumator putand aprecia cu destula acuratete ierarhizarea
preferintelor sale; prefera o carte anume sau un litru de vin, etc.

1.2.5. Functia de utilitate
Definiie
Dependenta dintre utilitatea totala si cantitatea bunurilor este exprimata printr-
o functie de utilitate de forma:
U=f (x
1
, x
2
, x
n
)
in care x
i
reprezinta cantitatea consumata dintr-un bun generic i, i=1n.

1.2.6. Proprietati ale functiei de utilitate
Functiile de utilitate prezinta urmatoarele caracteristici:
1) Se bazeaza pe prezumtia ca satisfactia consumatorului are la baza
modul de combinare a marimilor x
i
, fiecarei combinatii corespunzandu-
i o marime U
j,
j-ul desemnand un indice care va exprima ordinea de
preferinta a consumatorului, astfel, de exemplu, U
1
este preferata lui U
2
,
U
2
este preferata lui U
3
, deoarece prima combinatie aduce
consumatorului o satisfactie mai mare decat a doua, a doua decat a treia;
2) Are in vedere un aspect static, in sensul ca nu exista posibilitatea
reportarilor cheltuielilor de la o perioada la alta;
3) Se considera a fi o functie continua, cu alte cuvinte, nu se poate trece de
la o valoare la alta fara a se trece prin toate valorile intermediare.

1.2.7. Utilitatea individuala, totala si marginala
In evaluarea utilitatii in functie de cantitatile consumate se utlizeaza marimile:
a) utilitatea individuala;
b) utilitatea totala;
c) utilitatea marginala.
Microeconomie 14
Definiie
a) Utilitatea individuala reprezinta pretuirea pe care o acorda un
consumator pentru fiecare doza achizitionata si consumata dintr-un
anumit bun sau pachet de bunuri; de exemplu, o cana de ceai, o paine,
etc;
Definitie
b) Utilitatea totala reprezinta satisfactia pe care consumatorul o obtine sau
spera sa o obtina prin consumarea unei anumite cantitati dintr-un bun
sau un pachet de bunuri;
Definitie
c) Utilitatea marginala sau aditionala comensureaza sporul de utilitate
totala ocazionat de cresterea cantitatii consumate cu o unitate sau cu o
doza. Utilitatea marginala este egala si cu derivata de ordinul unu a
functiei de utilitate.

Intre aceste masuri ale utilitatii exista anumite interconditionari pe care le
putem prezenta recurgand la un exemplu numeric. Sa presupunem ca un
anumit consumator inregistreaza urmatoarele utilitati ca urmare a consumului
unor cantitati succesive dintr-un anumit bun:

Figura 1-1. Tipologia utilitilor

Q(doze)
Ut i li t at ea
t ot al a
Ut i li t at ea
marginala
Suma ut ilit at ii
marginale
0 0 0 0
1 1 0 0 100 100
2 2 5 0 150 250
3 3 7 5 125 375
4 4 5 0 75 450
5 4 2 5 -25 425
Microeconomie 15

Figura 1-2. Graficul utilitii totale

Figura 1-3. Graficul utilitii manageriale
Astfel, se observa urmatoarele:
- utilitatea creste pana la un anumit nivel al dozelor consumate dintr-un
anumit bun, dupa care incepe sa scada;
- punctul de maxim al utilitatii totale, adica nivelul de consum pana la care
utilitatea totala creste, corespunde cantitatii la care utilitatea marginala este
egala cu zero; depasirea acelui nivel al cantitatii pentru care utilitatea totala
este maxima determina ca utilitatea totala sa scada, iar utilitatea marginala de
asemenea sa scada si sa devina negativa; cu alte cuvinte, depasirea acelui nivel
de consum nu mai aduce utilitate, satisfactie, ci dezutilitate sau insatisfactie,
Microeconomie 16
dar intervenind prezumtia de consumator rational se presupune ca acest nivel
critic sau de indiferenta nu va fi depasit;
- suma cumulata a utillitatilor maginale este egala cu utilitatea totala
- utilitatea marginala prezinta o tendinta descrescatoare
Ultima concluzie, cunoscuta si sub numele utilitatii marginale
descrescatoare, sau legea a doua a lui Gossen, prevede ca o data cu cresterea
cantitatii consumate dintr-un bun, utilitatea totala sporeste din ce in ce mai
putin, in timp ce utilitatea marginala scade.
Utilitatea se dovedeste un concept util in abordarea comportamentului
consumatorului, iar intre marimile de comensurare se stabilesc o serie de
interdependente. Deosebit de utila se dovedeste a fi relatia dintre consumul
continuu si neincetat dintr-un bun si descresterea utilitatii marginale.
Mentionam ca aceasta legitate se dovedeste numai in cazul bunurilor normale,
in timp ce in cazul bunurilor de viciu nu se inregistreaza.

1.3. Maximizarea utilitii totale obiectivul consumatorului

1.3.1. Utilitatea marginala si alegerea dintre doua bunuri
Pentru a intelege conceptul de utilitate marginala in contextul alegerii dintre
doua bunuri, sa presupunem ca un agent economic consumator are de ales
dintr-un set de consum format din bunurile (x
1
, x
2
) si ca urmareste sa afle
modul in care i se modifica utilitatea atunci cand va consuma cu o unitate mai
mult dintr-unul din bunuri, sa presupunem din x
1
. Aceasta rata de modificare
este tocmai utilitatea marginala in functie de bunul 1. Aceasta va fi de forma:

Sarcina de lucru 2
Explica in 3 fraze argumentate triplu modul in care diferitele tipuri de
utilit|i influen|eaz comportamentul consumatorului.

Microeconomie 17

si va masura rata modificarii utilitatii (AU) in functie de o mica modificare din
bunul 1 (Ax
1
), in conditiile in care bunul 2 se mentine constant, asa incat
pentru a calcula variatia utilitatii pentru o mica modificare in consumul bunului
1, va trebui sa calculam:
U=MU
1
x
1
si in mod similar pentru bunul al doilea.
1.3.2. Rata marginala de substitutie
Daca am considera nivelul utilitatii constant, dar am avea variatii ale
cantitatilor din cele doua bunuri, aceasta ar insemna ca:
MU
1
Ax
1
+ MU
2
Ax
2
AU=0 sau prin rearanjari vom obtine:

Definiie
Acest raport intre variatiile cantitatilor dintre bunuri care este egal cu raportul
invers al utilitatilor marginale cu semn negativ, reprezinta rata marginala de
substitutie dintre cele doua bunuri, sau cu alte cuvinte, variatia cantitatii dintr-
un bun in termenii variatiei din celalat bun, asa incat utilitatea totala sa fie
constanta. Dupa cum in mod intuitiv ne-am fi asteptat, RMS are semnul minus
deoarece o crestere a cantitatii dintr-un bun trebuie sa fie insotita de o scadere
din cantitatea celui de-al doilea bun pentru a se mentine utilitatea totala
constanta.

1.3.3. Curba de indiferenta
Definiie
Astfel, pot aparea o multitudine de combinatii intre cantitatile dintre cele doua
bunuri care asigura un acelasi nivel de utilitate, prin unirea carora se genereaza
astfel o curba de-a lugul careia utilitatea totala este constanta si care se
defineste drept curba de isoutilitate. Desigur, daca avem in vedere trei bunuri,
avem de-a face cu un plan de isoutilitate sau cu un hiperplan de isoutilitate
cand se combina si mai multe bunuri.

Microeconomie 18
1.3.4. Definirea curbei de indiferenta
Definiie
Curba de indiferenta reprezinta locul geometric al punctelor ale caror
coordonate desemneaza combinatii de bunuri care genereaza acelasi nivel de
utilitate.
O astfel de curba este prezentata in figura urmatoare:

Figura 1-4 Curba de indiferenta
Dup cum se poate observa, punctele A si B aduc acelasi nivel de utilitate in
condi|iile unor structuri diferite din cele doua bunuri. Astfel, punctul A
presupune 3 unitati din bunul x
1
si 15 unitati din bunul x
2
, in timp ce punctul B
presupune 5 unitati din bunul x
1
si numai 10 unitati din bunul x
2
.

1.3.5. Harti, familii de curbe de indiferenta
O curba de indiferenta face parte dintr-o colectie de harti sau familii de curbe
indiferente, care se vor prezenta precum in figura 1-5:
Microeconomie 19

Figura 1-5. Harti de indiferenta
Dupa cum se poate observa in figura sunt trasate trei curbe de indiferenta care
apartin aceleiasi familii de curbe. Se poate constata ca, cu cat o curba de
indiferenta sau de isoutilitate se indeparteaza de originea graficului, cu atat va
descrie o utilitate superioara. Astfel, prima curba in punctul de coordonate (2,
0, 5) presupunand divizibilitatea bunurilor, va insemna un consum de 2 bunuri
x
1
si 0, 5 din bunul x
2
, in timp ce a treia curba, cea mai indepartata de origine,
va descrie un consum tot de 2 bunuri x
1,
dar 2, 5 bunuri din x
2
, ceea ce in mod
evident este de preferat pentru consumator.
Cu titlu de concluzie, putem afirma ca obiectivul consumatorului consta in
maximizarea satisfactiei, a utilitatii resimtita din achizitia si consumul
bunurilor care, din punct de vedere grafic, consta in atingerea unei curbe de
isoutilitate cat mai departate de origine.
Dar agentul economic consumator este supus, totodata, si unei constrangeri
bugetare. Cu alte cuvinte, el dispunand de un venit V si confruntandu-se cu
preturile de piata P
x1
si P
x2
, va putea achizitiona cantitatile x
1
si x
2
conform
relatiei:
V=x
1
P
x1
+x
2
P
x2

Constrangerea poate fi prezentata si sub forma:

Microeconomie 20
Prin aceasta transformare, constrangerea bugetara este definita de prima
paranteza care va indica intersectia cu axa oy, deci cantitatea din bunul
desemnat cu x
2
, in timp ce a doua paranteza va semnifica panta dreptei
constangerii bugetare.

1.3.6. Maximizarea utilitatii totale sub o constrangere bugetara
In aceste conditii, dispunem de o functie de utilitate care se impune a fi
maximizata, dar si de o restrictie de care trebuie sa tinem cont. O astfel de
problema se poate rezolva cu ajutorul multilpicatorului Lagrange.
UT=f(x
1
, x
2
)
si de constrangerea bugetara scrisa sub forma:

Astfel functia de maximizat cu multiplicatorul Lagrange va fi :
.
1.3.7. Rezolvarea analitica
Pentru maximizarea acestei functii se impune derivarea partiala in functie de
x
1
, x
2
si egalarea cu zero si vom obtine ca:

asa incat:

iar prin impartire vom obtine acea combinatie de bunuri x si y care
maximizeaza utilitatea totala care va satisface conditia:

Putem concluziona astfel, ca agentul economic consumator isi maximizeaza
utilitatea totala sub o restrictie bugetara atunci cand raportulul utilitatii
marginale pe pret este egal intre bunuri.
1.3.7. Rezolvarea grafica
Din punct de vedere grafic, avand in vedere dorinta consumatorului de
maximizare a utilitatii totale, inseamna situarea pe o curba de isoutilitate cat
mai departata de origine, dar sub restrictia bugetara, inseamna ca in locul de
intersectie dintre cea mai inalta curba de isoutilitate si restrictia bugetara, se va
Microeconomie 21
gasi optimul alegerii consumatorului; cu alte cuvinte, locul de maximizare a
utilitatii totale, a se vedea figura 1-6:

Figura 1-6. Alegerea optima care maximizeaz utilitatea totala

Obiectivul consumatorului consta in maximizarea utilitatii totale sub o
constrangere bugetara care se inregistreaza in punctul in care cea mai inalta
curba de isoutilitate este tangenta la constrangerea bugetara.

Exemplu: Un consumator inregistreaza o functie de utilitate de forma
U=40A
0, 5
B
0,
, preturile celor doua bunuri sunt p
A
=20 u.m. si p
B
=5 u.m., iar
venitul este de 600 u.m.
a) Se cere sa se determine programul optim de consum, respectiv acea
structura din cantitatile celor doua bunuri care ii maximizeaza utilitatea totala
respectivului consumato ;
b) Care ar fi consecintele asupra programului optim de consum al unei
modificari de pre , sa presupunem astfel ca pretul bunului A ar deveni
p
A
=10u.m.?
c) Sa se interpreteze grafic rezultatele.

Solutie:

a) Pe baza enunului vom scrie functia Lagrange care va fi de forma:

L=40A
0, 5
B
0, 5
(600-20A-5B)

si vom calcula derivatele partiale in fuctie de A, B si pe care le vom egala cu
zero, obtinand astfel:

Microeconomie 22

Prin simplificarea primelor doua ecuatii si egalarea lor vom avea:

B=4A
Substituind in relatia a treia vom obtine :
A=15 si apoi ca B= 60
b) Realizam un demers similar in conditiile modificarii pretului la bunul A
care va afecta constrangerea bugetara care in aceste conditii va deveni:
600=10A+5B
obtinand in final A=30 si B=60.
Notam astfel ca efectul modificarii pretului a contribuit la cresterea
consumului la bunul A de la 15 la 30 de unitati, in timp ce consumul bunului al
doilea al carui pret nu s-a modificat ramane neschimbat.
c) Initial programul optim asigura un consum de 15 unitati din bunul A si 60
de unitati din bunul B, care corespunde cu punctul X din figura 1-7.
Modificarea pretului la bunul A , in sensul scaderii de la 20 u.m. la 10 u.m.
determina ca dreapta bugetului sa devina cu o panta mai mica si sa genereze
un nou echilibru care se gaseste in punctul Y, situat pe o curba de isoutilitate
superioara celei initiale. Acest lucru este de asteptat, intrucat va consuma
cantitati mai mari din bunul A si utilitatea totala ca urmare a acestei majorari
va fi de asemenea mai mare. Prima curba de isoutilitate se poate explicita prin
inlocuirea valorilor initiale ale lui A si B, fiind de forma:
40A
0, 5
B
0, 5
=1200 sau B=900A
-1
Astfel panta curbei de idiferenta I va fi:

Microeconomie 23
La un punct precum X curba de indiferenta va fi tangenta cu noua dreapta a
bugetului a carei panta este egala cu:

si egaland ultimele doua relatii obtinem ca A=21, 2132 si B=42, 4264, care
sunt coordonatele punctului H.

Figura 1-7. Aplicatia numerica
Astfel, modificarea rezultata ca urmare a modificarii pretului unui bun poate fi
descompusa in doua componente, respectiv pe efectul de substitutie care
consta in deplasarea din punctul X catre H si pe efectul de venit care consta in
deplasarea din punctul H catre Y. In aceste conditii, ca urmare a efectului de
substitutie, consumul din bunul A va creste de la 15 uniati la 21, 2132, in timp
ce consumul din bunul B se va reduce de la 60 de unitati la 42, 4264 unitati,
iar ca urmare a efectului de venit, consumul din bunul A va creste de la 21,
2132 unitati la 30 de unitati, consumul din bunul B va creste de asemene, de la
42, 4264 la 60 unitati.

Microeconomie 24

Teste de autoevaluare

I) In alegerea pe care agentul economic consumator o realizeaza in vederea
procurarii a doua bunuri A si B nu se ia in calcul:
a) Utilitatea totala a bunurilor A si B;
b) Pretul bunurilor A si B;
c) Venitul disponibil al consumatorului;
d) Utilitatea marginala ca urmare a consumurilor celor doua bunuri A si B;
e) Nici un raspuns nu este corect.
II) Care din raspunsurile urmatoare definesc utilitatea marginala:
a) Caracteristica bunurilor de a satisface nevoile consumatorului;
b) Sporul de productie obtinut la fiecare unitate monetara;
c) Sporul de utilitate care se obtine ca urmare a consumului unei unitati
suplimentare dintr-un anumit bun;
d) Rapiditarea in procurarea unei unitati dintr-un bun sau serviciu;
Rezumat
Consumatorul, pentru a putea trai, in sens biologic si social, trebuie sa
consume bunuri. O parte le obtine fara nici un efort, si acestea sunt abundente,
asa numitele bunuri libere, dar mai are nevoie si de bunuri care impun un efort
in procurarea lor si care se particularizeaza prin raritatea lor. Consumatorul
are o multitudine de nevoi pentru satisfacerea carora trebuie sa consume
bunuri. Dilema consumatorului consta in alegerea acestor bunuri pe care le
evalueaza pe baza utilitatii aduse. Dar, totodata, in aceasta alegere trebuie sa
tina cont de constrangerea sa bugetara. Prin urmare, el va alege bunurile care
ii confera cea mai mare utilitate sub constrangerea bugetara.

Microeconomie 25
III) Atunci cand utilitatea marginala a unui bun este pozitiva dar
descrescatoare, utilitatea totala resimtita de un consumator ca urmare a cresterii
dozelor consumate din bunul respectiv:
a) ramane nemodificata;
b) scade;
c) creste;
d) nu se poate preciza;
e) nici un raspus nu este corect.
IV) In conditii normale care masura a utilitatii poate lua valori negative:
a) individuala;
b) marginala;
c) totala;
d) nici una;
e) toate.
V) Suma utilitatilor marginale este egala cu:
a) utilitatea individuala;
b) utilitatea medie;
c) utilitatea totala;
d) cu venitul consumatorului;
e) utilitatea merceologica de care se bucura bunul din partea consumatorului.
VI) Un consumator obtine maximum de utilitate, considerand date venitul
disponibil si preturile, atunci cand:
a) utilitatile marginale a tuturor bunurilor sunt egale intre ele;
b) raportul utilitatilor marginale a unor perechi de bunuri sunt egale intre ele;
c) utilitatile marginale si individuale sunt egale pentru toate bunurile;
d) raporturile dintre utilitatile marginale si preturi pentru toate bunurile sunt
egale;
e) raporturile dintre utilitatile marginale si preturi pentru toate bunurile au
valori maxime.
Microeconomie 26
VII) Un individ consuma doua bunuri A si B, iar functia sa de utilitate este de
forma: U(A, B)=A
4
B
5
. Venitul disponibil este de 72 RON, iar preturile celor
doua bunuri sunt P
A
=2 RON/buc. si P
B
=3 RON/buc. In aceste conditii
individul va consuma din bunul A:
a) 15 buc;
b) 48 buc;
c) 18 buc;
d) 20 buc;
e) 16 buc.
VIII) Utilitatea marginala a consumului bunului A este exprimata de relatia:
U
marg A
=22-4Q
A

in timp ce utilitatea marginala a bunului B este:
U
marg B
=16Q
B

in care Q
A
si Q
B
reprezinta cantitatile consumate din cele doua bunuri. Preturile
bunurilor sunt: P
A
=2 um/buc si P
B
=1 um/buc, iar venitul consumatorului este
de 13 um. Cantitatile consumate din bunurile A si B vor fi de forma:
a) 1A+9B;
b) 2A+9B;
c) 3A+8B;
d) 9A+2B;
e) 8A+2B.
IX) Venitul unui individ care consuma doua bunuri A si B care au preturi
egale numere intregi este de 50 um.
Informatiile referitoare la utilitatile marginale ca urmare a consumului unor
doze diferite din cele doua bunuri sunt prezentate in tabelul urmator:
Utilitatea
Marginala
Doza 1 Doza 2 Doza 3 Doza 4 Doza 5 Doza 6
Bun A 25 20 18 15 10 1
Bun B 20 17 15 11 8 1
Microeconomie 27
Setul de consum ce confera cea mai mare utilitate individului este de forma
4A+3B. In urma achizitionarii bunurilor, consumatorului ii va ramane un rest
de:
a) 0 unitati monetare;
b) 1 unitate monetara;
c) 2 unitati monetare;
d) 3 unitati monetare;
e) 4 unitati monetare.
X) Un consumator nregistreaz o func|ie de utilitate de forma U=xy, in care
U=utilitatea totala, x si y cantitatile consumate din cele doua bunuri.
Cunoscndu-se preturile bunurilor P
x
=1 si P
y
=2 si venitul consumatorului de
100 u.m., sa se determine cantitatile din cele doua bunuri x si y care ii confer
utilitatea maxima:
a) 10 bunuri x si 25 bunuri y;
b) 25 bunuri x si 30 bunuri y;
c) 40 bunuri x si 25 bunuri y;
d) 50 bunuri x si 10 bunuri y;
e) 50 bunuri x si 25 bunuri y.
Pe baza aplica|iei Utilitatea cu programul Excel se vor face simulri in vederea
aprofundrii no|iunilor de utilitate individuala, totala si marginala.
Pe baza programului Excel se va trasa o constrngere bugetara si se vor studia
propriet|ile acesteia.

Bibliografie minimal
Dumitru Ciucur; Ilie Gavrila, Constantin Popescu (2004). Economie.
Bucuresti: Editura Tribuna Economica pp. 93-107.
Nita Dobrota. (1997). Economie politica. Bucuresti: Editura Economica
pp.78-88.
Philip Hardwick si colab. (2002). Introducere in economia moderna, Iasi:
Editura Polirom pp. 91-98.

2. TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI

Productia 29
Randamentul factorilor de productie 34
Costul productiei 38
Productia si costurile pe termen lung 45
Obiectivele specifice unitii de nvare
Rezumat 51


La sfritul capitolului, vei avea capacitatea:
sa descrie procesul de productie din punct de vedere economic;
sa calculeze randamentul productiei dupa formele date;
sa evalueze costurile si modalitatile de eficientizare a acestora;
sa anticipeze evolutia costurilor pe termene medii si lungi.

Timp mediu estimat pentru studiul individual: 4 ore

Florin-Dan Pucaciu i Rose-Marie Pucaciu Teoria comportamentului consumatorului
Microeconomie 29
2.1. Productia
2.1.1. Aspecte introductive
Deciziile in legatura cu productia solicita din partea agentilor specializati,
respectiv a producatorilor, concentrarea problematicii asupra alocarii si
utilizarii resurselor atrase in productie care sunt desemnate ca factori de
productie sau input-uri. Obiectivele producatorilor, tehnologia, disponibilitatea
si calitatea input-urilor influienteaza natura acestor decizii. Intrucat in
majoritatea lor obiectivele sunt exprimate in termeni monetari, se impune
stabilirea unei legaturi intre unitatile fizice de input-uri si nivelul productiei,
denumite si output-uri, care se realizeaza prin costurile productie.

2.1.2. Definirea productiei
Definiie
Productia reprezinta procesul de modificare a input-urilor, a factorilor de
productie, pentru a satisface cat mai bine nevoile.
In mod evident, bunurile inainte de a fi distribuite sau vandute trebuie sa fie
produse.

2.1.3. Ce urmareste activitatea de productie
Productia mareste abilitatea input-urilor de a satisface nevoile prin:
- Modificarea caracteristicilor fizice;
- Modificarea in amplasare;
- Modificare in timp;
- Modificarea proprietatii.

2.1.4. Ce urmareste economia in general si in plan productiv
Definiie
Dupa cum se cunoaste, economia reprezinta un proces social care urmareste
alocarea resurselor relativ deficitare pentru a satisface nevoile relative
nelimitate. In plan productiv aceast obiectiv impune ca input-urile sa fie
directionate catre acele utilizari care aduc cel mai mare rezultat.
Acest rezultat nu poate fi insa evaluat fara a tine cont de conditiile pietei, care
determina si confirma utilitatea productiei.

Microeconomie 30
2.1.5. Obiectivul consumatorului si al producatorului
In aceste conditii, agentii economici consumatori au ca obiectiv maximizarea
utilitatii sau a satisfactiei resimtite in conditiile restrictiei bugetare, in timp ce
obiectivul principal al producatorilor consta in maximizarea profitului, sau a
minimizarii costului unitar.
Obiectivul producatorului ar putea fi exprimat si prin dorinta de maximizare
a eficientei, a atingerii unei anumite cote de piata, obtinerea unei rate de
crestere a productiei, etc. Pe termen lung, mai ales in perioada contemporana in
conditiile unei puternice concurente intre producatori, obiectivul central consta
in a realiza acea productie care poate fi acceptata de consumatori, adica
vanduta, in detrimentul urmaririi in mod exclusivist a minimizarii costului.

2.1.6. Functia de productie
Definiie
Dependenta dintre input-uri, sau altfel spus, dintre factorii de productie care
reprezinta acea parte de resurse care poate fi atrasa in productie si output-uri,
respectiv nivelul productiei, se realizeaza printr-o asa numita functie de
productie, care simbolic este de forma:
Q=( L,K,tehnologia,)
Un element major care influienteaza productia este timpul, in sensul ca, dupa
cum timpul se modifica, producatorii vor avea mai multe oportunitati de a
modifica la randul lor input-urile si tehnologia.

2.1.7. Productia si timpul
Astfel, se pot identifica 4 perioade de timp relevante:
1) perioada de piata, desemnata de intervalul de timp in care producatorul nu-
si poate modifica input-urile, tehnologia si nici output-urile;
2) perioada pe termen scurt, in care tehnologia este constanta, in timp ce
unul din input-uri este fix, iar celalalt este variabil;
3) perioada pe termen lung, in care toate input-urile sunt variabile, in
conditiile unei tehnologii constante;
4) perioada pe termen foarte lung, in care atat input-urile, cat si tehnologia
sunt variabile.
In teoria economica, analiza costurilor este relevanta atat in perioadele scurte,
cat si in cele lungi.

Microeconomie 31

2.1.8. Productia pe termen scurt
Pe termen scurt, cel putin un factor de productie, precum si tehnologia nu se
modifica. Functia de productie va fi de forma :
Q=f(L)
caz in care presupunem munca - factor de productie variabil, iar capitalul si
tehnologia constante; o modificare a elementelor variabile va afecta functia de
productie pe termen scurt.
In acest context, relatia dintre factorii de productie si output poate fi descrisa
din mai multe perspective.

2.1.9. Productia totala, medie si marginala
Definiie
Astfel, relatia poate fi scrisa ca productia totala - PT supra productia pe
unitatea de factor, care se denumeste productie medie PMed, sau variatia
productiei care este generata de modificarea input-ului variabil, denumita
productie marginala PMarg.
- Productia totala PT sau Q reprezinta output-ul total sau global .Q sau
PT=f(L); - Productia medie sau produsul mediu PMed
L
exprima in general
output-ul pe unitatea de input, iar in cazul presupus, productia pe lucrator sau
produsul mediu al muncii.
Se determina pe baza relatiei:
PMed
L
= =
Productia marginala sau produsul marginal PMarg
L
reprezinta modificarea
output-ului generata de o modificare a input-ului variabil (L).
Sarcina de lucru 1
Rezuma in 10-15 randuri modul in care productia este influentata de
diversi factroi de la input-uri pana la output-uri.

Microeconomie 32
Se determina pe baza relatiei:
PMarg
L
=

2.1.10. Interdependente intre productia totala si marginala
Pot exista patru posibile relatii intre input-uri (L) si productii (Q):
1. Productia totala sau Q poate creste cu o rata majorata, domeniu in care si
produsul marginal creste (a se vedea zona intre 0 si 4 unitati de factor din
figura 2-1);
2. Productia totala trece apoi printr-un punct de inflexiune,care din punct de
vedere matematic presupune ca derivata de ordinul doi a functie de
productie sa se anuleze, iar din punct de vedere economic, locul in care
PMarg sa fie maxim; in figura acesta este descris de punctul A care
corespunde exact unei marimi de 4 unitati din input. Productia totala sau
Q poate creste apoi cu o rata constanta intr-un anumit domeniu al input-
ului, caz in care PMarg se va mentine constant;

Figura 2-1. Productia totala si marginala
3) Productia totala poate creste cu o rata descrescatoare care va determina ca
PMarg al factorului variabil sa se reduca, respectiv zona intre 4 si 14 unitati;
4) Daca s-ar adauga prea multe unitati de factor variabil la factorul fix,
productia totala s-ar reduce asa incat PMarg ar deveni negativa, respectiv
zona dupa cea de-a 14-a unitate de factor variabil.

2.1.11. Productia (produsul) mediu, marginal si total
Produsul mediu PMed este dependent atat de produsul total, cat si de cel
marginal. Daca am construi o raza care ar poni din originea figurii nr.1, ea ar fi
tangenta la productia totala in punctul H. La acest nivel al factorului variabil,
respectiv pentru 6 unitati, produsul mediu PMed este maxim si, asa dupa cum
se poate observa in figura 2-2, este egal si cu produsul marginal PMarg, cele
doua curbe intersectandu-se la acel nivel al factorului variabil. Pana la acest
Microeconomie 33
nivel produsul marginal este mai mare decat produsul mediu. Dupa acest nivel
produsul mediu devine mai mare decat produsul marginal. Produsul mediu,
desi este descrescator, ramane pozitiv, in timp ce produsul marginal, in
tendinta sa de scadere, poate inregistra si valori negative. Produsul mediu
exprima si eficienta tehnica intrucat comensureaza productia obtinuta raportata
la factorul de productie variabil utilizat.

Figura 2-2. Produsul mediu si marginal
Definiie
In concluzie, producatorul utilizeaza factori de productie in vederea obtinerii
de bunuri. Ca urmare a prezumtiei de rationalitare, prezinta importanta
evaluarea productiei, a output-ului in functie de factorii de productie. Se
observa astfel, ca urmare a cresterii consumului de factori, productia totala
continua sa creasca, dar in ritmuri din ce in ce mai mici care se reflecta intr-o
descrestere a productiei marginale. Acesta tendinta reprezinta legea
randamentelor marginale descrescatoare ale factorilor de productie.
Cunoasterea acestei tendinte permite producatorului subtituirea factorilor de
productie care contribuie la mentinerea productiei macar la acel nivel, sau
chiar la un nivel superior.

Sarcina de lucru 2
Redacteaza un text de 10-12 randuri in care sa explici cauzele
interdependentelor dintre diferitele tipuri de productie.

Microeconomie 34
2.2. Randamentele factorilor de productie
2.2.1. Notiuni introductive
In acest subcapitol continuam aborarea teoriei producatorului prin intermdiul
celor doua concepte, respectiv costul productiei si randamentul sau
productivitatea factorilor de productie.

2.2.2. Definirea costului productiei
Definiie
Costul reprezinta expresia consumului de factori de productie solicitati in
vederea realizarii unui anumit volum de productie, fie global sau unitar.

2.2.3. Definirea productivitatii factorilor de productie
Definiie
Randamentul sau productivitatea reprezinta eficienta utilizarii factorilor de
productie, adica raportul dintre productia obtinuta si consumul dintr-un factor
sau mai multi factori implicati in activitatea productiva.
Se impune astfel aceasta delimtare teoretica intrucat furnizeaza informatii
diferite despre activitatea unui agent producator. Dar aceasta nu inseamna ca
cele doua concepte, prin marimile lor de exprimare, nu au si elemente
commune.

2.2.4. Interdependente intre cost si productivitate
Astfel,costurile unitare, respectiv cele care raporteaza consumul de resurse pe
unitatea de produs, sunt in acelasi timp si marimi care exprima eficienta
producatorului, fiind raporturi intre efort si efect. Nu acelasi lucru se poate
spune despre un cost global, repectiv care exprima consumul de factori de
productie, dar care nu este raportat efectiv la o anumita productie.
Intrucat am utilizat atat notiunea de randament si de productivitate se impune
precizat ca randamentul reprezinta conceptul, in timp ce productivitatea
reprezinta modul de exprimare,sau altfel spus indicatorul de evaluare a
randamentului.

Microeconomie 35
2.2.5. Formula productivitatii
Astfel, in general, nivelul productivitatii se evalueaza cu relatia:

in care:
- W - nivelul productivitatii;
- Q - productia,bunurile economice obtinute, in general, efectul obtinut. Se
exprima in unitati fizice (l,kg, tone, etc),valorice (RON, Euro, $, etc ), ceea ce
presupune ca productia fizica sa fie inmultita cu pretul (unitati conventionale -
kwatti, cai putere, etc);
- F prod util - factorii de productie utilizati care pot fi exprimati fixic sau
valoric, in general efortul depus de catre producator.

2.2.6. Consecintele cresterii productivitatii la nivel de firma si economie
Cresterea randamentului factorilor de productie, implicit a productivitatii, atat
la nivel de firma, ramura, economie nationala reprezinta un deziderat major cu
o importanta deosebita.
- La nivel de firma obtinerea unui nivel cat mai mare al productivitatii
reprezinta obtinerea, in general, a unor efecte mai mari cu acelasi
consum de resurse productive sau aceluiasi nivel de efecte cu un nivel
mai redus de resurse.
- La nivelul agreat al economiei nationale se va realiza mai multa
bogatie, bunastare cu acelasi consum de resurse, adica se va obtine o
satisfacere mai mare a nevoilor; astfel, putem spune ca se atenueaza
contradictia dintre nevoile nelimitate si resursele limitate. Totodata,
prin cresterea productivitatii la acest nivel se inregistreaza o diminuare
a inflatiei, o crestere a competitivitatii, atat pe piata interna, cat si pe
cea externa, constituind o premisa a diminuarii timpului de munca, etc.

2.2.7. Factori de influienta asupra productivitatii
Nivelul si tendinta productivitatii utilizarii factorilor de productie depind de
numerosi factori, din care unii de natura economica, iar altii de natura
extraeconomica. Dintre acestia, cei mai importanti prin intensitatea lor sunt:
- Calitatea factorilor de productie utilizati in activitatea productiva;
- Abilitatile manageriale ale intreprinzatorului;
- Motivatia economica a posesorilor de factori de productie;
- Factori climatici, naturali,politici,tehnici,sociali, psihologici, etc.
Microeconomie 36
2.2.8. Forme de exprimare ale productivitatii
In teoria si practica economica sunt utilizate doua forme de exprimare a
randamentului, respectiv:
1) Productivitatea partiala;
2) Productivitatea globala.

2.2.9. Productivitatea partiala
Productivitatea partiala are in vedere contributia unui singur factor in
activitatea economica, toti ceilalti factori de productie fiind considerati
constanti.
In atare conditii, se poate vorbi despre:
- Productivitatea muncii;
- Productivitatea capitalului;
- Productivitatea terenului (pamantului).

Toate aceste productivitati partiale pot fi medii si marginale si sunt egale si cu
produsul mediu si marginal. Productivitatea partiala medie va desemna
eficienta, rodnicia medie a unui factor de productie in obtinerea unui volum de
productie. Productivitatea partiala marginala va comensura variatia
productiei, a efectului util atunci cand consumul de factor se modifica cu o
unitate In cele ce urmeaza vom exemplifica cu productivitatile medii si
marginale ale factorului capital.

2.2.10. Relatiile de determinare ale productivitatii medii si marginale

In analiza economica, uneori, prezinta importanta si cunoasterea marimii
inverse a productivitatii partiale, respectiv a coeficientului factorului de
productie.

2.2.11. Definirea coeficientului capitalului
Coeficientul capitalului exprima necesarul de capital in vederea obtinerii unei
anumite productii,a unui efect util in general. Poate fi determinat atat in forma
medie, cat si marginala:

Microeconomie 37

2.2.12. Productivitatea globala
Productivitatea globala exprima eficienta tuturor factorilor de productie
implicati in activitatea economica.
Desi este un indicator deosebit de util in analiza economica, este foarte dificil
de calculat si, arareori utilizat, intrucat impune insumarea unor consumuri de
factori de productie diferiti. Se pot atribui in acest sens anumiti coeficienti de
corectie care sa faca posibila agregarea. Se poate exprima ca:
- Productivitate globala medie;
- Productivitate globala marginala.

2.2.13. Productivitatea medie globala
Productivitatea medie globala a factorilor de productie se determina ca raport
intre rezultatul util obtinut, respectiv productia si totalul factorilor de productie
utilizati exprimati valoric conform relatiei:

2.2.14. Productivitatea marginala globala
Definiie
Productivitatea marginala globala a factorilor de productie exprima eficienta
ultimei unitati din toti factorii de productie utilizati in activitatea economica si
se determina conform relatiei:

Cresterea randamentului factorilor de productie constituie o premisa a cresterii
bunastarii individuale si genenerale. Astfel, cresterea salariala este conditionata
de cresterea productivitatii muncii, iar la nivelul societatii doar prin cresterea

Microeconomie 38
randamentelor factorilor de productie se poate mari bunastarea generala,
implicit competitivitatea unei natiuni poate beneficia de avantajele participarii
la schimburile internationale. Determinarea productivitatii factorilor de
productie permite, de asemenea, o gestionare riguroasa si o depistare a
rezervelor de crestere.

2.3. Costul productiei
2.3.1. Conceptul de cost de oportunitate
Definiie
Costul de oportunitate desemneaza marimea urmatoarei celei mai bune
alternative de utilizare a unei resurse sau a unui bun. Reprezinta, totodata,
marimea sacrificiului cand se realizeaza o alegere. O persoana care isi
deschide propria afacere si decide sa nu-si plateasca un salariu trebuie sa
realizeze ca va exista un cost aferent muncii sale, el sacrificandu-si salariul
pe care ar putea sa-l utilizeze intr-un alt scop. Un angajator trebuie sa
plateasca un salariu unui angajat care sa fie egal sau mai mare decat salariul
oferit de alt angajator sau pe care acesta l-ar avea ca un stimulent in
schimbarea locului de munca. Se apreciaza ca factorul de productie capital
are o mobilitate mai mare decat factorul munca. Daca un proprietar de capital
apreciaza ca ar putea incasa o recompensa mai mare de pe urma acestuia isi
va deplasa resursa sa. Costul de oportunitate este foarte important pentru
intreprinzatori in sensul ca, daca nu incaseaza un profit normal dintr-o
activitate, cu certitudine va cauta alte oprtunitati.

2.3.2. Costuri implicite si explicite
Costurile de oportunitate asociate cu orice activitate economica pot fi explicite,
in sensul ca eforturile, cheltuielile sunt realizate in termeni monetari sau
implicite, care nu presupun ca sacrificiul sa fie masurat in termeni monetari.
Economistii si contabilii urmaresc, fie teoretic,fie practic sa estimeze costurile
implicite in termeni monetari. Deprecierea capitalului este un exemplu in acest
sens, capitalul fiind utilizat si consumat in productie, recuperarea sa
Sarcina de lucru 3
Explica in 10-15 randuri modul in care diferitele tipuri influenteaza
optiunea de afaceri a unui intreprinzator.

Microeconomie 39
realizandu-se pe baza unei perioade estimate de folosire si a unei metode,
scheme de amortizat in vederea calcularii valorii consumate in termeni
monetari.

2.3.3. Costurile si productia pe termen scurt
Daca pe termen scurt, functia de productie Q=f(L), input-ul fix, tehnologia si
preturile input-urilor sunt cunoscute, atunci costurile pot fi determinate.
Deseori se intampla ca un producator sa cunoasca numai costurile pentru
putine nivele de productie si trebuie sa estimeze sau sa calculeze functia de
productie in vederea fundamentarii deciziei legate de cat de multe unitati din
factorul variabil, sa utilizeze sau sa modifice dimensiunea fabricii sale,
respectiv a input-ului fix. In acest scop se recurge la urmatoarele marimi ale
costului; mentionam ca folosim aceasta prezumtie legata de existenta unui
input fix si a altuia variabil pentru a facilita intelegerea, dar in economia reala
fiecare input are o componenta fixa si una variabila in functie de output. Astfel,
costul factorului munca poate fi divizat intr-o componenta fixa, respectiv
costul salarial indirect productiv aferent personalului administrativ si una
variabila, referitoare la costul salarial al personalului direct productiv; aceasta
segmentare se realizeaza si in cadrul factorului capital.

2.3.4. Definire costurilor fixe, variabile, totale
Definiie
Costul fix (CF) este cantitatea de input-uri fixe multiplicata cu pretul input-
ului fix;
Costul variabil (CV) este cantitatea de input variabil multiplicata cu pretul
factorului variabil;
Costul total (CT) reprezinta suma dintre costul fix si costul variabil.

2.3.5. Definirea costurilor medii si marginale
Definiie
Costul fix mediu (CFM) reprezinta costul fix raportat pe output sau productie
(Q);
Definitie
Costul variabil mediu (CVM) reprezinta raportul dintre costul variabil si
output-ul sau productia (Q);

Microeconomie 40
Definitie
Costul total mediu (CTM) reprezinta costul total raportat la unitatea de
output sau productie (Q);
Definitie
Costul marginal (Cmarg) defineste modificarea costului total sau a celui
variabil ca urmare a unei modificari in output.In general, pentru a fi utila
informatia costului marginal, acesta se calculeaza la o variatie foarte mica de o
unitate a output-ulu .

2.3.6. Reprezentarea grafica a relatiei dintre productie si costuri
Pe termen scurt, functia productiei totale si pretul factorului variabil determina
functia costului variabil, cu alte cuvinte, functia PT din figura 2-1 si curba
produsului marginal d in figura nr. 2 ne vor ajuta la intelegerea curbei costului
variabil din figura 2-3:

Figura 2-3. Costul variabil CV
A) Astfel, pe domeniul dintre 0 si 4 unitati de factor variabil, productia creste
de la 0 la 30, asa incat PT se mareste cu o rata crescatoare; a se vedea figura
2-1. Produsul marginal al factorului variabil este, de asemenea, crescator; a se
vedea in figura nr. 2, inseamna ca se mareste prin adaugarea unor marimi
succesive din factorul variabil. Intrucat costul variabil CV reprezinta cantitatea
din factorul variabil multiplicata cu pretul factorului variabil, va determina ca
CV sa creasca cu o rata descrescatoare, afirmatie demonstrata si de faptul ca pe
A
B

Microeconomie 41
acest interval costul marginal este descrescator; a se vedea in acest sens figura
nr. 2-4;
B) Pe domeniul dintre 4 si 14 unitati de factor variabil, respectiv pe portiunea
intre A si B de pe curba productiei totale din figura 2-1, productia totala creste
dar cu o rata descrescatoare ceea ce determina ca produsul marginal al
factorului variabil sa se reduca; a se vedea figura 2-2, costul variabil marindu-
se cu o rata crescatoare care corespunde portiunii intre A si B din figura 2-3
si de la acest nivel costul marginal devine crescator; a se vedea figura 2-4;

Figura 2-4. Costul marginal Cmarg
C) La punctul de inflexiune A de pe curba productiei totale, produsul marginal
este maxm; acest nivel corespunde punctului A de pe functia costului variabil;
D) La punctul de productie totala maxima, respectiv la punctul B din figura nr.
1, functia costului variabil se intoarceI ar costul marginal creste vertical. Pe
baza prezumtiei de rationalitate, producatorul va inceta sa mai adauge unitati
de input atunci cand acestea, in loc sa se reflecte intr-o crestere a productiei,
vor contribui,din potriva, la scaderea acesteia.

2.3.7. Concluzii referitoare la evolutia costurilor pe termen scurt
Graficele costurilor globale, fixe, variabile si totale, precum si a celor medii si
marginale sunt prezentate in figurile 2-5 si 2-6 pe baza carora facem
urmatoarele remarci:
- Costul fix se inregistreaza si la nivelul zero al productiei;
- Costul variabil atunci cand productia este zero va fi, de asemenea,
zero;
- Costul total pentru o productie zero va fi egal cu marimea costului
fix;

Microeconomie 42
- Costul total fiind format din costul fix si cel variabil va fi egal cu
costul variabil translatat cu marimea costului fix, asa incat cele doua
curbe vor fi paralele;
- Costul fix mediu este reprezentat printr-o hiperbola echilaterala care
are drept asimptote sistemul de axe;
- Costul variabil mediu inregistreaza un minim pentru acel nivel al
productiei pentru care este egal si cu cel marginlal;
- Costul total mediu inregistreaza un minim pentru acel nivel al
productiei pentru care este egal si cu cel marginal;
- In zonele descrescatoare, atat costul variabil mediu, cat si cel total
mediu sunt mai mari decat costul marginal, in timp ce in zonele
crescatoare aceste costuri sunt inferioare celui marginal.

Figura 2-5. Curbele costurilor fixe, valabile si totale

Figura 2-6. Costurile medii si marginale

Microeconomie 43

Input unit at i de f act or
Product ia Q
QA
Q
H
A
H
B
QB
Pmar g A
PM H
CM H
C mar g A
Figura 2-7. Productia, productivitatea
si costurile
Microeconomie 44

2.3.8. Relatii intre costul marginal, costul total mediu, produsul mediu si marginal
Aceste interdependente se pot intelege pe baza figurii 2-7 care este formata din
trei zone. Astfel, in zona (a), in graficul superior este exprimata productia
totala PT in functie de consumul de factori sau, cu alte cuvinte, trasarea unei
functii de productie. In graficul din mijloc, (b), sunt trasate produsele medii
PM si marginale PMarg asociate functiei de productie. In graficul inferior, (c),
sunt trasate costurile variabile, medii si marginale.
Identificam trei nivele de productie care prezinta interes in prezentatare.
Punctul A reprezinta punctul de inflexiune din punct de vedere mathematic,
locul in care derivata de ordinul doi se anuleaza si unde functia de productie isi
modifica concavitatea, iar din punct de vedere economic, punctul care modifica
ritmurile de crestere. Punctul de productie H care desemneaza locul la care o
raza, pornind din origine, este tocmai tangenta la curba productiei totale.
Punctul de productie B reprezinta punctual in care nivelul de productie este
maxim. Toate aceste puncte se gasesc pe curba productiei totale, deci pe
functia de productie, si corespund unor nivele de input-uri,de factori de
productie. Aceste nivele de productie sunt asociate cu o serie de caracteristici
ale functiilor produsului mediu si marginal. La punctul de productie A, care
corespunde unui consum L
A
de factori, produsul marginal este maxim. Acest
maxim al produsului marginal este la randul sau asociat cu un minim al
costului marginal.

2.3.9. Relatia dintre maximul produsului marginal si minimul costului marginal

Daca produsul marginal este mai mare decat produsul mediu, produsul mediu
va fi crescator, iar costul marginal va fi mai mic decat costul variabil mediu,asa
incat costul variabil mediu va fi descrscator.
Inregistarea corecta a costurilor in functie de volumul de activitate constituie
un demers deosebit de important din punct de vedere practic intrucat
fundamenteaza deciziile firmei in conditii de rationalitate. Ajuta, de asemenea,
la determinarea unui nivel optim de productie.

Microeconomie 45

2.4. Productia si costurile pe termen lung
Productia pe termen lung presupune ca toate input-urile si output-urile sa fie
variabile in conditiile unei tehnologii constante. Functia de productie este astfel
multidimensionala. Daca se presupun numai doi factori de productie si o
productie, productia pe termen lung este tridimensionala, caz pe care-l vom
folosi in prezentare intrucat poate fi reprezentat intr-un plan. Vom utiliza in
acest sens doua instrumente specifice in studierea comportamentului economic
al producatorului, respectiv isocuantele si isocosturile.

2.4.2. Definirea isocuantei
Definiie
Prin isocuante intelegem locul geometric de-a lungul caruia productia este
egala, in schimb presupune structuri diferite de factori.
Doua astfel de isocuante sunt prezentate in figura 2-8, desemnate cu Q
1
si Q
2
si
care au aliura unor arce de hiperbola.
Isocuanta Q
1
va desemna toate combinatiile posibile dintre cei doi factori de
productie presupusi, respectiv munca (L) si capitalul (K) care vor genera un
acelasi nivel de productie Q
1
; pe aceasta isocuanta vom inscrie combinatiile de
factori aferente punctelor J, B si H. O isocuanta precum Q
2
va descrie o
productie superioara fata de Q
1
pe care se regaseste punctul A,care va necesita
o combinatie L
A
de munca si K
A
de capital. Sunt trasate in aceasta figura si
doua functii isocost.

Sarcina de lucru 4
Descrie modul in care diferitele tipuri de costuri influenteaza produsul
mediu si marginal.

Microeconomie 46
2.4.3. Definirea dreptei isocost
Definiie
O dreapta isocost desemneaza toate combinatiile posibile dintre factorii de
productie care genereaza acelasi nivel de cheltuiala.
Astfel, functia isocost CT
1
sau dreapta apreciind dupa forma sa, descrie un cost
mai mic decat cel aflat pe functia isocost CT
2
. O functie isocost poate fi
determinata cu usurinta daca sunt stabilite intersectiile sale cu sistemul de axe
pe care sunt inscrise cantitatile de factori de productie. Astfel, pentru functia
isocost CT
1
intersectia cu L-ul care se gaseste pe axa 0X se va determina prin
impartirea lui CT
1
la pretul factorului munca si, in mod similar, intersectia cu
K. Prin unirea celor doua intersectii se obtine astfel dreapta isocost care va
desemna toate combinatiile posibile de munca si capital care vor genera acelasi
nivel de cost total, CT
1
. Pe aceasta baza se demonstreaza imediat ca dreapta
isocost CT
2
implica un cost total de-a lungul sau mai mare decat dreapta
isocost CT
1
intrucat are intersectiile cu cele doua axe mai mari decat cele mai
apropiate de origine.

Figura 2-8. Isocuante si isocosturi
Astfel, productia Q
1
poate fi obtinuta prin utilizarea a L
j
unitati de munca si K
A

unitati de capital, acestea fiind coordonatele punctului J. Punctul H aflat pe
aceeasi isocuanta Q
1
, ceea ce presupune un acelasi nivel de productie precum J,
necesita L
A
H
unitati de capital. Dar observam ca, atat
punctul J, cat si H nu se afla pe dreapta isocost CT
1
, ci sunt in afara acesteia,
mai departate de origine. Un punct precum B are propietatea ca se gaseste pe

B

Q
1
Q
2
CT
1
CT
2

L munca
K capital
A J
B
H
L
j
L
B

L
A

K
A
K
B
K
H
Microeconomie 47
isocuanta Q
1
descriind un acelasi nivel de productie precum punctele J si H si
se gaseste exact pe dreapta isocost CT
1
, cu alte cuvinte, punctul de productie B
este cel care asigura cel mai mare nivel de productie si, totodata, cu cel mai
mic cost. Punctul de productie B va implica L
B
B
unitati
de capital.

2.4.4. Definirea optimului producatorului
Definiie
Generalizand, putem spune ca optimul producatorului se va gasi in locul in
care o dreapta isocost este tangenta la o curba isocuanta si determina
combinatia de factori de productie care minimizeaza costul unitar pentru acel
nivel de productie.

2.4.5. Semnificatia economica a pantei unei isocuante
Definiie
Panta unei isocuante reprezinta rata la care un factor poate fi substituit cu un
alt factor in asa fel incat productia sa nu se modifice. Panta unei drepte isocost
este exprimata prin raportul preturilor factorilor de productie sau a pretului
relativ al acestora.

2.4.6. Costurile pe termen lung
Costurile pe termen lung se determina pe baza functiei de productie si a
preturilor factorilor de productie in conditiile in care nu mai exista input-uri
fixe si, implicit, costuri fixe, fiind numai variabile.
Sarcina de lucru 5
Compara graficele din figurile 2-7 si 2-8 si explica diferentele de
reprezentare specifice notiunilor utilizate (3 paragrafe a cate 3-5 randuri
fiecare)

Microeconomie 48
2.4.7. Interpretarea de termen lung
Termenul lung poate fi interpretat ca o succesiune de termene scurte, asa incat
costurile pe termen lung pot fi stabilite pe baza unor serii ale functiilor de cost
pe termen scurt.
2.4.8. Conceptul de curba infasuratoare
Definiie
Se utilizeaza in acest sens conceptul de curba infasuratoare in aproximarea
functiei costului pe termen lung. In acest sens, a se vedea figura nr.9 in care
sunt prezentate o serie ce curbe ale costului mediu (CM) pe termen scurt.
Fiecare reprezinta marimi diferite ale fabricii. Astfel, marimea fabricii A este
reprezentata de CM
A
.Cu cat fabrica devine mai mare, pana la o marime a
costului variabil mediu CM
D
, functia costului variabil pe termen scurt asociat
cu o marire a capacitatii de productie a fabricii va genera costuri medii pe
termen lung mai mici. Motivatia consta in principal in asa numitele economii
de scara in productie generate, in special, de specializarea si /sau diviziunea
muncii. Fabrica D, reprezentata prin costul mediu CM
D
inregistreaza cel mai
mic cost pe unitatea de produs. Se observa ca prin deplasarea spre dreapta
costurile medii incep sa creasca, domeniu care exprima dezeconomii de scara
in productie. Curba infasuratoare sau curba costului mediu pe termen
lung va ajusta si va atinge toate costurile variabile medii pe termen scurt. In
figura 2- 9 economiile de scara se inregistreaza pana la nivelul Q
CL
, in timp ce
depasirea acestui nivel genereaza dezeconomii de scara in productie.
2.4.9. Graficul costurilor pe termen lung
Costuri medii
CM termen lung

Figura 2-9. Graficul costurilor pe termen lung

CMTL
CM
F
CM
E
CM
D
CM
C
CM
B
CM
A

Q
LC

Microeconomie 49
2.4.10. Veniturile de scara in productie
Pentru intelegerea acestui concept recurgem la cea mai utilizata forma a
functiei de productie, respectiv la o functie Cobb-Douglas: Q=AL
in care
Q este productia, L cantitatea de munca, K idem de capital, iar A, reprezinta
parametri care sunt determinati de tehnologia de realizare a unui anumit bun.
- Cand =1, functia de productie inregistreaza venituri constante de
scara, cu alte cuvinte, daca L si K cresc cu 10 %, productia va creste tot
cu 10%. Curba costului mediu pe termen lung (infasuratoare ) va avea o
panta egala cu zero.
- Cand >1, functia de productie inregistreaza venituri crescatoare de
scara, o crestere de 10 %, atat in L, cat si K va determina o crestere mai
mare in Q, aceasta situatie este relevanta pe domeniul descrescator al
functiei costului mediu pe termen lung;
- Cand <1, functia de productie inregistreaza venituri descrescatoare
de scara. Spre exemnplu, daca, atat L, cat si K cresc cu 10 %, productia
creste, dar cu mai putin de 10%, situatie care se inregistreaza pe
portiunea crescatoare a functiei costului mediu pe termen lung.

Coeficientul A exprima proportia cresterii productiei peste cresterea
determinata de sporirea lui L si K.
Coeficientii si desemneaza coeficientii de elasticitate ai productiei in raport
de factorii de productie munca si capital; in acest caz, vor exprima cu cate
procente va creste productia atunci cand munca sau capitalul sporeste cu un
procent. Aceste semnificatii ale parametrilor si rezulta din urmatoarele
prelucrari ale functiei de productie:

Microeconomie 50
2.4.11. Graficul functiei de productie pentru venituri de scara crescatoare, constante si
descrescatoare

Figura 2-10. Functia de productie pentru venituri de scara
descrescatoare, constante si crescatoare

In figura 2-10 este prezentata o functie de tip Cobb-Douglas pentru toate cele
trei cazuri ale coeficientilor si ; astfel, pornind de la baza pe inaltime avem
succsesiv cazurile: <1, =1 si >1 care genereaza venituri de scara in
productie descrescatoare, constante si crescatoare.

Exemplu: Un producator inregistreaza o functie a costului total de forma:
CT=100+60Q-12Q
2
+Q
3

si doreste sa afle pentru ce nivel al productiei CMV este minim.
Soluie: CVM este minim pentru acel nivel al productiei ptr. care
CVM=Cmarg .
CVM=CV/Q
CV=60Q-12Q
2
+Q
3
=>CVM=(60Q-12Q
2
+Q
3
)/Q=>60-12Q+Q
2
.

Cmarg=60-24Q+3Q
2
=> 60-12Q+Q
2
=60-24Q+3Q
2
=>Q
2
-6Q=0=>
Microeconomie 51
Ecuatia are solutiile Q
1
=6 si Q
2
=0.In mod evident numai Q
1
=6 se poate
accepta intrucat daca productia ar fi zero si CV ar fi zero.

I) Pe termen scurt, atunci cand Q=0, CT este egal cu:
a) 0;
b) CV;
c) Cmarg;
d) costul de oportunitate;
e) CF.
II) Costurile fixe sunt acelea care:
a) nu se modifica in timp pe termen lung;
b) sunt independente de evolutia preturilor cu care sunt achizitionati factorii de
producie;
c) raman relativ neschimbate atunci cand se modifica volumul productiei;
d) sunt subventionate de la buget;
e) sunt imobile in spatiu.
III) Nivelul productivitatii muncii dintr-o firma influenteaza in sens direct
proportional:
a) costul unitar;
b) nivelul dobanzii;
c) nivelul salariului;
d) costul marginal;
e) amortizarea capitalului fix.
IV) Randamentul capitalului nu se exprima prin:
Rezumat
In vederea realizarii productiei in conditii de rationalitate, producatorul
trebuie sa urmareasa si sa-si gestioneze corect consumul si randamentul
factorilor de de productie. Cresterea randamentului factorilor de productie
are consecinte atat la nivel microeconomic, cat si macroeconomic.
Obiectivul producatorului consta in maximizarea profitului si se
inregistreaza in punctul in care cea mai inalta isocuanta este tangenta la
dreapta isocost.
Microeconomie 52
a) coeficientul mediu al capitalului;
b) coeficientul marginal al capitalului;
c) productivitatea globala a factorilor de productie;
d) productivitatea medie a capitalului;
e) productivitatea marginala a capitalului.
V) Legatura existenta intre factorii de productie si rezultatele obtinute este
definita de:
a) inclinatia marginala spre consum;
b) multiplicatorul investiilor;
c) functia de productie;
d) productivitatea marginala;
e) elasticitatea cererii.
VI) Chiria pe care o plateste o firma creste cu 50 Ron. Ca urmare a acestei
modificari, costul marginal:
a) creste;
b) scade;
c) ramane nemodificat;
d) nu se poate preciza;
e) nici un raspuns nu este corect.
VII) La o firma se cunoaste functia costului total care este de forma:
CT=Q
3
-6Q
2
+50Q+75. Costul variabil mediu in cazul in care costul marginal
este minim, va fi:
a) 42;
b) 48;
c) 52;
d) 60;
e) 75.
VIII) La o firma, pe termen scurt, se cunosc urmatoare informatii:
Q 0 1 2 3 4 5 6
Cmarg 30 20 10 25
CFM 6
Costul variabil mediu, cand productia este de 3, are valoarea:
Microeconomie 53
a) 10;
b) 20;
c) 30;
d) 40;
e) Nu se poate determina.
IX) Referitor la o firma, se cunosc urmatoarele date referitoare la dependenta
dintre catitatea de munca consumata, productie si productivitatea muncii:
L 0 1 2 3 4 5 6
Q 100
W
margL
20 15 11
Productivitatea medie a muncii cand sunt folosite trei unitati de munca va fi:
a) 15;
b) 18;
c) 9;
d) 3;
e) 25.
X) La o firma se inregistrea urmatoarele relatii referitoare la costuri:
CFM
1
-CFM
0
= -5; CVM
1
-CVM
0
=4.
In aceste conditii CTM, Cmarg si Q vor evolua astfel:
a) toate cresc;
b) toate scad;
c) toate raman constante;
d) CTM si Cmarg cresc iar Q scade;
e) CTM scade,iar Cmarg si Q cresc.
Pe baza aplicatiei Costuri cu programul Excel se vor face simulari in vederea
aprofundarii cunostintelor referitoate la tipologia costurilor pe termen scurt.

Lucrare de verificare

a) Definiti conceptual de utilitate economica, individuala, totala si marginala.
b) Un consumator consuma doze diferite din bunurile x si y, iar utilitatea totala
resimtita din consum este exprimata de tabelul urmator :
Microeconomie 54
Cantitatea doze
consummate
Utilitate totala
bunul x
Utilitate totala
bunul y
1 100 80
2 140 130
3 160 160
4 170 170
5 170 170

Preturile celor doua bunuri sunt p
x
= 20 Ron/buc si p
y
=10 Ron/buc ,iar venitul
disponibil este 100 Ron.
Sa se traseze graficele utilitatilor :
- Individuale ;
- Totale ;
- Marginale;
- Sa se determine programul optim de achizitie ,respectiv acel program care
asigura o maximizare a utilitatii totale .

Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu (2004). Economie.
Bucuresti: Editura Tribuna Economica pp. 119-166.
Catalin Huidumac, Angela Rogojanu (1998). Introducere in studiul economiei
de piata. Bucuresti: Editura All.

3. CEREREA SI OFERTA DE BUNURI

Cererea concept si factori de influenta 56
Elasticitatea cererii 63
Oferta concept si factori de influenta 72
Elasticitatea ofertei 78
Rezumat 82


La sfritul capitolului, vei avea capacitatea:
sa definesti cererea in functie de factorii de influenta ai acesteia;
sa argumentezi elasticitatea cererii;
sa conditionezi oferta prin factori de influenta;
sa motivezi elasticitatea ofertei ofertei prin ratiuni de piata.


Florin-Dan Pucaciu i Rose-Marie Pucaciu Cererea i oferta de bunuri
Microeconomie 56
3.1. Cererea concept, factori de influenta
In prezentul capitol ne propunem sa abordam cererea bunurilor intrucat aceasta
reprezinta particularizarea cererii factorilor de productie, dar ori de cate ori ne
vom referi la cerere, in mod generic, vom avea in vedere numai cererea de
bunui si de servicii de consum.

3.1.2. Definitia cererii
Definiie
Cererea desemneaza cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care un individ
sau un grup de indivizi doreste sa o achizitioneze la pretul curent.

3.1.3. Cerere reala - cerere ireala (insolvabila)
Definiie
Aceasta definire a cererii impune o distinctie legata de resursele
consumatorului, in sensul ca daca acesta dispune de resursele de satisfacere a
dorintei de achizitie, este vorba de o cerere reala de bunuri si servicii, in caz
contrar, cand individul are dorinta de achizitie, dar aceasta nu este sustinuta de
capatitatea de plata, implicit nu poate fi comunicata ofertantilor de bunuri si de
servicii, este vorba de o cerere insolvabila sau ireala. De asemenea, se
impune notat ca cererea reprezinta comportamentul agentilor economici
cumparatori si poate fi abordata la nivel individual sau colectiv, respectiv la
nivelul unui grup de cumparatori de pe o piata.

3.1.4. Obtinerea unei functii a cererii
Din abordarea comportamentului economic al consumatorului a rezultat
obiectivul acestuia, respectiv maximizarea utilitatii totale in conditiile unei
restrictii bugetare In aceasta decizie intervin: pretul bunului respectiv, pretul
unui alt bun si venitul nominal al consumatorului. Astfel, daca desemnam p
1
si
p
2
, preturile celor doua bunuri, V venitul si Q
1
cantitatea solicitata din bunul 1,
functia cererii individuale se poate scrie:
Q
1
=Q
1
(p
1
,p
2
,V)
Se admite ca, in general, functia cererii pentru un bun este descrescatoare
in functie de pretul sau. Pentru a demonstra aceasta afirmatie, sa presupunem
ca agentul economic consumator are de ales intre doua bunuri , un bun x si un
bun y, cu preturile p
x
si p
y
, functia de utilitate fiind presupusa de forma U=xy,

Microeconomie 57
problema consta in maximizarea funtiei de utilitate in conditiile restrictiei
bugetare si poate fi rezolvata precum urmeaza:
U=xy; V=xp
x
+yp
y
; y=V/p
y
-(p
x
/p
y
)x
U=x(V/p
y
-(p
x
/p
y
)x)=xV/p
y
-x
2
(p
x
/p
y
) care prin derivare in functie de x va fi:

Pentru ca utilitatea sa fie maxima, trebuie ca derivata sa fie egala cu zero,
relatie pe care o rezolvam apoi dupa variabila x:
.
Rezulta astfel,ca pentru un anumit nivel al venitului V, cantitatea din bunul x
este o functie descrescatoare de pretul sau p
x
.

3.1.5. Graficul unei functii a cererii
Din punct de vedere grafic, aceasta dependenta dintre cantitatea ceruta si pretul
sau se rezinta precum in figura 3-1:

Figura 3-1. Dependenta dintre cantitatea ceruta si pret
In mod similar se poate obtine si functia cererii bunului y in functie de pretul
sau care va avea, de asemenea, aceeasi aliura, adica va fi descrescatoare in
functie de pretul sau.

Microeconomie 58

3.1.6. Alti factori de influenta ai cererii
Cererea unui bun depinde si de alti factori, precum preturile altor bunuri, de
venitul consumatorului, de conditiile de creditare care vor afecta venitul,
gusturile,asteptarile. Preturile altor bunuri inrudite in consum implica anumite
detalieri asupra relatiei in care se afla fata de bunul in cauza.

3.1.7. Cererea si bunurile substituibile
Definiie
Distingem bunuri substituibile, respectiv cele care aduc o utilitate apropiata
in consum. De exemplu, cafeaua si ceaiul sau serviciu de transport cu
autoturismul personal cu cel public ,untul cu margarina, etc. Este de asteptat,
ca urmare a cresterii pretului la unt, cererea la margarina sa creasca.

3.1.8. Cererea si bunurile complementare
Definiie
O a doua categorie de bunuri care prezinta importanta in studierea cererii o
reprezinta asa numitele bunuri complementare, respectiv cele la care
satisfactia de pe seama consumului unui bun impune consumul si din alt bun;
precum ar fi cererea pentru seviciul de transport cu autoturismul personal si
benzina. Daca are loc o crestere a pretului la bunul complementar, in acest caz
la benzina, cererea pentru serviciul de transport se va reduce.

Sarcina de lucru 1
Argumenteaza in 4 fraze cum influenteaza cererea productia de bunuri
substituibile si bunuri coplementare.

Microeconomie 59
3.1.9. Cererea si preferintele consumatorilor
Preferintele, gusturile consumatorilor care reprezinta de asemenea factori de
influenta ai cererii se modifica, urmare a aparitiei altor bunuri; moda
vestimentara este un exemplu elocvent in acest sens.
Asteptarile consumatorilor referitoare la pret, raritatea bunului, modificari in
venit, schimbarile socio-economice influenteaza cererea; astfel, asteptarile
legate de pretul bunului actioneaza intr-o perioada cu o inflatie mare in sensul
cresterii cererii intrucat sporirea achizitiilor constituie un mod de atenuare a
deprecierii monetare.

3.1.10. Cererea si venitul consumatorului

Venitul consumatorului reprezinta un factor cu actiune primordiala asupra
cererii pentru un anumit bun, el conditionand insasi transformarea unei
dorinte in cerere deoarece, oricat de stringenta ar fi nevoia consumatorului
pentru un anumit bun, indiferent cat de mic ar fi pretul, nu se va putea
transforma in cerere fara un suport al venitului.

3.1.11. Bunurile normale si inferioare
De regula, cererea unui bun, in conditiile in care influenta ceilalti factori de
determinare, este constanta, se modifica in acelasi sens cu modificarea
venitului, dar aceasta relatie nu este una exclusivista. Din aceasta legatura
cerere venit, bunurile pot fi grupate in doua categorii:normale si inferioare.
Definiie
Un bun este considerat normal numai atunci cand cererea pentru consumul
sau creste sau descreste pe masura maririi sau micsorarii venitului
consumatorului. La randul sau, in functie de ritmul modificarilor, putem
clasifica bunurile normale: in bunuri prioritare si de lux;
Definitie
a) bunurile prioritare sunt cele a caror cerere creste mai incet decat cresc
veniturile, care mai sunt denumite si bunuri de stricta necesitate;
b) bunurile de lux la care cererea creste din ce in ce mai mult, o data cu
cresterea venitului;
Definitie
Bunurile inferioare sunt cele a caror cerere scade pe masura cresterii venitului
sau reciproc, a caror cerere creste pe masura scaderii venitului.

Microeconomie 60
Urmare celor prezentate rezulta faptul ca cererea unui bun este influientata de
pretul sau, dar si de alti factori care se insumeaza in asa numitele conditii ale
cererii.

3.1.12. Modificari in conditiile cererii
Subliniem faptul ca o deplasare pe o functie a cererii unui bun, precum cel
generic desemnat cu x , este consecinta unei modificari a pretului bunului x in
conditiile in care toti ceilalti factori de influienta sunt considerati constanti.
Atunci cand are loc o modificare, in ceilalti factori de influienta ai cererii se
realizeaza o deplasare a curbei cererii, fie spre stanga ceea ce inseamna o
contractie, fie spre deapta ceea ce inseamna o extindere a cererii .A se vedea in
acest sens modificarile curbei cererii din figura 3-2.

Figura 3-2. Deplasari ale curbei cererii

3.1.13 Concluzii referitoare la dependenta dintre cerere si pretul bunului
Am prezentat faptul ca, de regula, intre cererea unui bun si pretul sau exista o
relatie inversa. Aceasta este o asertiune care nu are caracter de generalitate, ea
fiind valabila numai in cazul bunurilor asa numite normale. Exista insa si
anumite bunuri care se abat de la aceasta legitate. Astfel, sa ne imaginam o
crestere a tututor preturilor de pe piata si alegem spre exemplificare untul si
margarina. Ca urmare a cresterii pretului la unt, o parte din consumatori nu-si
mai permit sa achizitioneze acest bun, urmare a venitului lor limitat, dar pentru
a subzista trebuie sa se hraneasca si, implicit, isi vor indrepta consumul catre
Microeconomie 61
margarina, bunul considerat inferior. Ca urmare a acestui comportament al
consumatorului se inregisteaza o situatie in care, desi pretul acestui bun
inferior a crescut, cererea sa creasca de asemenea. In mod generic, aceste
bunuri care nu respecta legitatea generala a cererii sunt denumite bunuri
inferioare, sau bunuri Giffen.

3.1.14 Cererea de piata - cererea individuala
Definiie
Pana in prezent, prin cerere am avut in vedere cererea unui individ, dar pentru
a analiza modul de actiune al pietei se impune determinarea cererii de piata
care reprezinta suma tuturor cererilor individuale pentru un anumit bun sau
serviciu.
Astfel, daca cererile individuale pentru inghetata exprimate in grame pe
saptamana a cinci consumatori ar fi exprimate conform tabelului urmator,
cererile individuale si de piata se vor prezenta precum in figura 3-3:

Figura 3-3. Agregarea cererilor individuale=cererea de piata
Tabel 3-1
Cererea pentru inghetata pe saptamana in grame
Indivizii
Pretul Florin Viorica Dan
Rose-
Marie Rafael
Cantitatea
cumparata intr-o
saptamana
0 95 150 300 75 100 720
1 84 145 275 65 92 661
2 75 130 250 60 85 600
3 66 125 225 55 76 547
4 55 115 200 50 66 486
5 50 100 175 45 55 425

Microeconomie 62
6 45 95 125 40 48 353
7 40 85 100 38 37 300
8 35 75 75 35 29 249
9 30 60 50 25 11 176
10 25 40 25 10 4 104

3.1.15. Conceptul de surplus al consumatorului
Din cele prezentate a rezultat ca functiile cererii exprima legatura dintre cerere
si pretul bunului sau alti factori de influienta. Ca o consecinta, un punct
oarecare de pe curba cererii va fi unic determinat de o anumita cantitate
solicitata si un pret. Pe piata de bunuri, urmare a fortelor care se confrunta,
respectiv cererea consumatorilor si oferta producatorilor, se va forma un pret al
pietei unanim acceptat de agentii economici.
Definiie
Cererea unui consumator are la baza utilitatea, mai precis utilitatea marginala
care va exprima satisfactia resimtita de catre consumator prin achizitia si
consumul ultimei doze, cantitati de bun dar, totodata, am demonstrat ca suma
utilitatilor marginale reprezinta utilitatea totala, cu alte cuvinte, satisfactia pe
care o va resimti consumatorul prin consumul bunului care va fi reprezentata
de aria de sub curba cererii. Pe piata, prevaland un pret unanim acceptat,
inseamna ca diferenta dintre predispunerea de achizitionare a unor doze
succesive cu preturi corespunzatoare si pretul pietei, efectiv pe care il plateste
pentru o anumita cantitate achizitionata, poate aparea si reprezinta conceptul
de surplus al consumatorului. Pentru intelegerea conceptului putem recurge
la figura 3-4:

Figura 3-4. Surplusul consumatorului

Microeconomie 63
Cumparatorul, in vederea dobandirii cantitatii 0D unitati dintr-un bun, ar fi
dispus sa plateasca suma reprezentata de aria de sub curba cererii,respectiv
ODBA, dar avand in vedere pretul de piata care este de marime 0C, el plateste
efectiv marimea ODBC, definita prin cantitatea ori pretul, rezulta ca aria
triunghiului ACB defineste grafic conceptul de surplus al consumatorului. Din
figura se poate observa ca daca pretul de piata creste, surpusul consumatorului
se reduce si reciproc, daca pretul de piata al bunului se reduce, surplusul
consumatorului se mareste. In cazul unei cererii neliniare, precum in acest
graphic, presupune folosirea calculului integral.
Din parcurgerea acestui subcapitol a rezultat ca cererea reprezinta cantitatea
dintr-un bun pe care un individ sau un grup de indivizi doreste sa o
achizitioneze la un anumit pret. Dar cererea nu este influentata numai de pretul
repectivului bun, ci si de alti factori, precum: pretul altor bunuri,venitul
consumatorului, asteptarile consumatorului, gusturile si preferintele acestuia.
Legitatea cererii evidentiaza legatura inversa dintre cantitatea ceruta si pretul
bunului. Legea prezinta si exceptii,precum in cazul bunurilor inferioare.

3.2 Elasticitatea cererii
Din cele prezentate a rezultat ca cererea este influentata de o multitudine de
factori care actioneaza cu intensitati si sensuri diferite asupra cererii. Stabilirea
acestor intensitati si sensuri de actiune a factorilor asupra cererii impune
studierea elasticitatii cererii in functie de acesti factori.

Sarcina de lucru 2
Argumenteaza in 10-15 randuri modul in care comportamentul
consumatorului influenteaza cererea de bunuri.

Microeconomie 64
3.2.2. Definirea elasticitatii
Definiie
In sens general, elasticitatea masoara in termeni procentuali sensibilitatea,
reactia unei variabile atunci cand factorii de influenta se modifica tot in
termeni procentuali, cu alte cuvinte, cu cate procente se modifica variabila
dependenta atunci cand unul din factorii de influienta se modifica cu unu la
suta.

3.2.3. Definirea elasticitatii cererii
Definiie
Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau,
ori a oricarui factor care influienteaza cererea, cu alte cuvinte, masoara cu cate
procente se modifica cererea atunci cand pretul se modifica cu 1%; similar
pentru celalti factori de influienta ai acesteia.

3.2.4. Relatia de calcul a elasticitatii cererii
Relatia de calcul este de forma:

in care: C desemneaza cererea in perioada initiala (0) si dupa modificare (1),
idem P. Cunoscand legea generala a cererii, respectiv de reducere a cererii in
conditiile cresterii pretului din care rezulta initial o valoare negativa, semnul
minus este introdus pentru a determina o valoare pozitiva a coeficientului de
elasticitate.

3.2.5. Interpretarea cererii in functie de elasticitate
In functie de marimea coeficientului de elasticitate a cererii unui bun fata de
pretul sau, putem aprecia natura cererii, precum:
a) E
c/p
> 1 cerere elastica;
b) E
c/p
< 1 cerere inelastica;
c) E
c/p
= 1 cerere unitara;
d) E
c/p
=0 cerere perfect inelastica;.
e) E
c/p
cerere perfect elastica.

Microeconomie 65
Prezentam aceste cazuri in graficele urmatoare in care am pastrat ordinea de
mai sus, iar sistemul de axe al fiecarui grafic prezinta cantitatea pe ox si pretul
pe oy:

Exemplu: Sa presupunem ca dorim sa determinam elasticitatea cererii in
functie de pretul sau atunci cand cunoastem coordonatele punctelor A si B
aflate pe curba cererii:
- punctul A cantitatea 140 unitati, pretul 4 um/unitate;
- punctul B cantitatea 100 unitat, pretul 8 um/unitate.
Solutie: Conform formulei, daca ne deplasam de la punctul B spre A vom
avea:
Figura 3-5. Elasticitatie cererii in functie de pret
Microeconomie 66

In schimb, daca presupunem sensul de la A la B vom obtine:

Observam ca am obtinut diferite valori in functie de sensul deplasarii pe curba
cereri. Un mod de evitare a acestui aspect consta in determinarea elasticitatii
prin utilizarea asa numitei metode a punctului mediu. Aceasta presupune ca
in loc sa consideram valorile initiale si finale, sa determinam mai intai mediile
modificarilor. Astfel , punctul mediu al pretului va fi de 6 um/unitate, asa incat
o modificare de la 4 la 8 va reprezenta o crestere de (8-4)/6=66,67 % si in
mod similar, o modificare de la 8 la 4 a pretului presupune o scadere cu (4-
8)/6=66,67% . Astfel, metoda punctului mediu ne da acelasi rezultat ca
valoare absoluta a ritmului modificarii pretului indiferent de sensul deplasarii
pe curba cererii. In mod similar se inregistreaza si ritmul modificarii
cantitatii.

3.2.6. Elasticitatea prin metoda punctului mediu
In aceste conditii, elasticitatea cererii in functie de pret prin metoda punctului
mediu se poate determina cu ajutorul formulei:

Microeconomie 67

3.2.7. Elasticitatea pentru valori continue-functii
Metodele de determinare a elasticitatii cererii in functie de pret au avut in
vedere valori discrete ale cererii si pretului, asa incat vom prezenta in
continuare determinarea coeficientului pentru valori continue pornind de la o
functie a cererii. In aceste conditii, formula de determinare a coeficientului de
elasticitate este de forma:

Vom considerea astfel o functie liniara a cererii in functie de prt, care este de
forma:
C(P)=a-bP
astfel, panta acestei drepte care va semnifca rata de variatie a cererii in functie
de pret va fi de forma:

Daca pretul variaza de la 0 la (a/b), elasticitatea variaza de la 0 la , iar pentru

elasticitatea este unitara pentru:

Sarcina de lucru 3
Enumera si descrie factorii care influenteaza elasticitatea cererii in diferite
contexte (3 fraze a cate 3-5 randuri fiecare).

Microeconomie 68
In cazul in care functia cererii este de forma:
C(P)=bP
-a
, pentru a si b >0
elasticitatea cererii in functie de pretul sau este egala cu a pentru oricare P.
O functie liniara a cererii in functie de toti factorii sai de influienta
poate fi de forma:
Q
d
=a+b
1
P+b
2
V+b
3
P
y
+..+b
n
X
in care:
- P reprezinta pretul bunului respectiv;
- V, venitul consumatorului;
- P
y,
pretul unui alt bun complementar sau substituibil care influenteaza
cererea bunui restectiv;
- X, orice determinant al cererii.
Intr-un model liniar al cererii, coeficientii fiecarei variabile b
1
,b
2
,b
n
vor
exprima efectul unei modificari cu o unitate dintr-o variabila asupra cantitatii
cerute in conditiile in care celelalte variabile raman constante. In aceste
conditii, avand in vedere formula coeficientului de elasticitate scrisa sub
forma:

fiecare coeficient din functia cererii este egal si cu panta variabilei. Astfel, vom
avea coeficientii de elasticitate ai cererii in functie de fiecare variabila:

In cazul in care cererea este de forma multiplicativa:
Q
d
=aP
b
1
V
b
2
P
y
b
y
X
b
n
prin logaritmare, se poate ajunge la o forma de genul:
log Q
d
= log a + b
1
log P +b
2
log V +b
3
log P
y
+..+b
n
log X
Microeconomie 69
care este o ecuatie liniara cu logaritmi. In atare conditii:

Demonstratia faptului ca exponentul unei variabile este egal cu elasticitatea
impune considerarea unei functii a cererii cu doua variabile:
Q
d
=aP
b
V
c
pe care o vom deriva partial in functie de pret, asa incat vom obtine:

pe care o vom inmulti cu P si o vom imparti la Q:

Astfel, am obtinut ca exponentul unei variabile este egal si cu elasticitatea
cererii in functie de acea variabila de determinare a cererii intr-un model
multiplicativ.

3.2.8. Importanta cunoasterii elasticitatii cererii la nivel de firma
Cunoasterea elasticitatii cererii in functie de pretul sau este importanta in
fundamentarea unei decizii strategice la nivelul firmei pentru care obiectivul
consta in cresterea vanzarilor, adica a venitului total incasat sau din punct de
vedere al cumparatorului, in scaderea cheltuielilor totale generate de
achizitionarea unei cantitati de bunuri la un anumit pret. Pentru o firma, in mod
concret, se poate fundamenta o decizie de genul modificarii pretului in asa fel
incat venitul total sa creasca, respectiv de a scadea pretul si, implicit, sa se
mareasca cererea, ceea ce se transpune la mai multi clienti sau ,din contra, de a
creste pretul si, implicit, de a scadea cererea, a-si selecta clientela, iar in final,
incasarile totale sa creasca.

3.2.9. Dependenta dintre elasticitatea cererii si venitul total
Aceasta dependenta dintre tipul de cerere, din punctul de vedere al elasticitatii
si modificarea pretului, avand ca rezultat modificarea venitului total, este
prezentata in tabelul urmator:
Microeconomie 70

Tabel 3-2 Elasticitatea si venitul total
Tipul
de
cerere Ec/p
Modificarea
pretului
Impact
asupra
venitului
total VT
Elastica >1 creste scade
scade creste
Inelastica <1 creste creste
scade scade
Unitara 1 creste constant
scade constant

3.2.10. Elasticitatea cererii unui bun in functie de pretul altui bun
Definiie
Elasticitatea cererii unui bun 1 poate fi calculata si in functie de modificarile
unui alt bun, simbolizat cu 2, definita ca incrucisata, dupa o relatie de genul:

In cazul in care:
- EC
P2
>0 cele doua bunuri sunt substituibile ;
- EC
P2
<0 cele doua bunuri sunt complementare.

3.2.11. Elasticitatea cererii in functie de venit
Definiie
Elasticitatea cererii in functie de venitul consumatorului va comensura
impactul modificarii cererii ca urmare a modificarii venitului. Se calculeaza ca
raport procentual intre modificarea relativa a cantitatii cerute si modificarea
relativa a venitului, respectiv:

Microeconomie 71
sau

Sarcina de lucru 4

Descrie, in termeni economici, mecanismele care genereaza aceasta
fluctuatie (10-12 randuri).

3.2.12. Interpretarea elasticitatii cererii in functie de venit
Marimea coeficientului de elasticitate a cererii in functie de venit este in
general o marime pozitiva, exceptie facand bunurile inferioare. O valoare
supraunitara (>1) se intalnieste la o cerere elastica, in timp ce o valoare
subunitara (<1) la o cerere inelastica. Acest coeficient de elasticitate al cererii
in functie de venit permite totodata aprecierea, ierarhizarea bunurilor in functie
de necesitatea lor. Astfel, cu cat un bun este mai inelastic, cu atat va fi un bun
cu o necesitate in consum mai mare, de exemplu, alimentele, iar cu cat un bun
va avea o elasticitate mai mare in functie de venitul consumatorului, va fi un
bun de lux.

3.2.13. Legaturi intre coeficientii de elasticitate ai cererii
Intre coeficientii de elasticitate ai cererii in functie de pretul propriu, pretul
unui alt bun si venit, exista o relatie de genul:

In vederea demonstrarii acestei relatii, vom presupune cazul a doua bunuri, un
venit V si o functie a cererii pentru bunul 1 de forma: C
1
(P
1
,P
2
,V).
Daca toate variabilele care afecteaza cererea bunului 1 se modifica cu aceeasi
marime, sa spunem k, consumatorul nu-si va modifica alegerea optima intrucat
venitul sau nu se modifica:
kC
1
P
1
+kC
2
P
2
=kV

Microeconomie 72
Cererea din bunul 1, la randul sau, nu se va modifica ca urmare a acestei
marimi, cu alte cuvinte, va avea aceeasi ordonata la origine si, de asemenea,
nici panta nu se modifica, deci:
C
1
(kP
1
,kP
2
,kV)=C
1
(P
1
,P
2
,V)
Prin derivarea ambilor membri ai acestei relatii in functie de k, obtinem:

iar prin amplificare cu k/C
1
vom obtine:

Aceasta relatie reprezinta o identitate pentru oricare marime a lui k; pentru k=1
ne gasim in cazul pe care am dorit sa-l demonstram. Cu titlu de concluzie,
putem afirma ca sumele marimilor coeficientilor de elasticitate sunt nule.
Exemplu: Functia cererii pentru un produs este de forma:

Sa se determine elasticitatea cererii pentru P=10000.
Solutie:

-1
Cererea are o elasticitate unitara.

3.3 Oferta concept, factori de influenta
3.3.1. Definirea ofertei
Definiie
Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care un anumit agent
economic sau o agregare a tuturor acestora, definiti generic ca producatori,
sunt dispusi sa o produca sau sa o presteze si, totodata, sa o vanda intr-o
anumita perioada de timp, in principal, avand la baza pretul dar si alte conditii,
atat economice, cat si extraeconomice.

Microeconomie 73

3.3.2. Clarificari conceptuale
Din aceasta definire se impun anumite clarificari:
- Se refera la o anumita perioada de timp,asa incat poate fi vorba de oferta
zilnica, saptamanala, anuala;
- Precum in cazul cererii, oferta se refera la un producator singular, situatie in
care este vorba de o oferta individuala sau o oferta agregata/globala sau a pietei
care va presupune cantitatea totala dintr-un bun pe care toti producatorii
individuali vor fi dispusi sa o realizeze si sa o vanda la un anumit prt; a se
vedea in acest sens figura 3-1 in care pe baza unor oferte individulale agregate
se stabileste oferta de piata;
- Oferta reprezentand o predispozitie de productie si de vanzare dintr-un
anumit bun nu se confunda cu vanzarile reale;
- Depinde de pretul bunului oferit ,dar si pretul factorilor de productie , de
tehnologia utilizata ,de nivelul taxelor si subventilor ,de asteptarile
producatorilor ,precum si de factorii naturali ,climatici ,abilitati dobandite prin
traditie etc .
- Se poate asocia o anumita perioada de timp ofertei, asa incat poate fi vorba
de o oferta pe termen scurt si o oferta pe termen lung. Pe termen
scurt,capacitatile de productie si tehnologia raman aproximativ aceleasi,
cresterea ofertei datorata unui pret superior se va putea realiza numai pe baza
cresterii expolatarii, fie intensive sau extensive a capacitatilor productive, dar
in conditii limitate, lente. Pe o perioada de timp lung, se presupune ca firmele
productive vor avea posibilitatea modificarii capacitatilor productive, de
asemenea, vor putea implementa noi tehnologii, cu alte cuvinte, vor avea loc
modificari majore de ordin cantitativ si calitativ a bunurilor oferite.
Tabel 3-3 Agregarea ofertelor individuale =oferta de piata
pret
Oferta
producator A
Oferta
producator B
Oferta
producaor C Oferta de piata
0 0 0 0 0
1 2 1 5 8
2 5 4 8 17
3 7 7 10 24
4 8 9 14 31
5 10 13 16 39
6 14 15 20 49
7 16 18 24 58
8 20 22 30 72
9 24 25 32 81
10 30 26 35 91
Microeconomie 74

Figura 3-6. Agregarea ofertelor individuale=oferta de piata
3.3.3. Oferta si pretul bunului

Definiie
Pretul bunului reprezinta un element care determina marimea cantitatii oferite.
Atunci cand pretul pe piata bunului este mare, vanzarea este profitabila si, in
atare conditii, producatorii vor fi motivati sa-si mareasca oferta si, reciproc,
atunci cand pretul este mic, afacerea in sine devine mai putin profitabila si
astfel, cantitatea oferita se va diminua sau chiar, intr-o anumita situatie, pretul
sa fie atat de mic incat afacerea isi pierde complet profitabilitatea, iar
productorului nu-i ramane decat sa renunte la respectiva activitate, oferta sa
devenind nula. Urmare a acestui rationament putem afirma ca, in general,
oferta si pretul pentru un anumit bun sunt in relatie directa, in conditiile in care
toti ceilalti factori de determinare raman constanti, dependenta care formeaza
si continutul legii ofertei.

3.3.4. Oferta si pretul paradoxul King
Definiie
Precum in cazul cererii de bunuri, pot exista si situatii cu titlu de exceptie de la
legea ofertei in care, intre cantitatea oferita si pretul bunului sa existe o
dependenta inversa, asa numitul paradox King.

Este cazul micilor producatori agricoli care, avand in vedere ciclul lung de la
insamantare pana la recoltarea productiei, trebuie sa recurga la credite. Acestia,
chiar in conditiile reducerii pretului la produsele agricole, sunt nevoiti sa-si

Microeconomie 75
extinda oferta pentru ca numai astfel vor avea incasarile care sa le permita
achitarea creditelor contractate.

3.3.5. Extinderea si contractia ofertei
O functie care respecta legea ofertei se prezinta precum dreapta ingrosata din
figura 3-7:

Figura 3-7. Curba ofertei extinderii si contractii
Dreapta ingrosata reprezinta o curba de oferta initiala care descrie
dependentele dintre cantitatile oferite si pret. Se cuvine sa facem o remarca in
sensul ca, de regula, in matematica, intr-un sistem de axe, pe ox se inscrie
variabila independenta, in timp ce pe oy se afla variabila dependenta, dar in
intreaga literatura economica, mai ales in cea americana, s-a incetatenit o
trasare inversa, precum in figura de mai sus,care corespunde functiei inverse a
ofertei de genul p=f(Oferta). Dar acest aspect nu afecteaza relatia directa dintre
cele doua marimi. Astfel,de exemplu, daca pretul ar fi de 10 um/bucata,
cantitatea oferita ar fi de 5 bucati de bun, iar daca pretul ar creste la 20
um/bucata, cantitatea oferita ar creste la 10 bucati-atentie, ne-am deplasat
numai pe dreata ingrosata. Daca asupra ofertei ar actiona acei factori, exclusiv
pretul bunului oferit care ar contribui la cresterea ofertei, curba ofertei s-ar
translata spre dreapta fata de cea initiala, a se vedea dreapta punctata. Astfel,
putem observa ca la un pret de 5 um/bucata, oferta s-ar extinde la 7,5 bucati. In
schimb, daca asupra ofertei ar actiona acei factori exclusiv, si de aceasta data
pretul bunului care reduce oferta unui pret de 20 um/buc ii corespunde o
cantitate oferita de 7,5 bucati, cu alte cuvinte, oferta se contracta si presupune
Microeconomie 76
o deplasare spre partea stanga fata de curba initiala a ofertei,a se vedea dreapta
punctata din stanga graficului.

3.3.6. Factori de influenta ai ofertei
Definiie
Dintre factorii care actioneaza asupra ofertei si care constituie asa numitele
conditii ale ofertei, mentionam:
- Preturile factorilor de productie utilizati de producator modifica
oferta. Atunci cand pretul unuia sau a mai multor factori creste, activitatea de
productie pentru intreprinzator devine mai putin rentabila si oferta
producatorului se va diminua, si in mod reciproc, atunci cand pretul factorilor
de productie se reduce, oferta producatorului va creste. Astfel, oferta este
invers dependenta de pretul factorilor utilizati in realizarea ofertei;
- Tehnologia utilizata de producator in realizarea ofertei modifica, de
asemenea, marimea ofertei. Daca, de exemplu, in procesul de fabricatie
producatorul va utiliza un utilaj mai performant, mai automatizat care va
necesita mult mai putina munca, costurile totale ale firmei se vor reduce si
astfel, oferta va creste. Cu alte cuvinte, o tehnologie mai avansata va mari
oferta producatorului;
- Asteptarile producatorului influenteaza oferta, adica marimea ofertei
prezente depinde de asteptarile viitoare ale producatorului. Daca, de exemplu,
producatorul estimeaza ca in viitor ar putea avea loc o crestere a pretului
bunului realizat de el,atunci va fi tentat sa stocheze o parte din productia
prezenta in vederea unei vanzari viitoare considerata mai profitabila. In aceste
conditii, asteptarile favorabile diminuiaza oferta prezenta;
- Nivelul taxelor si subventiilor influenteaza marimea ofertei. Daca se
introduce sau se mareste nivelul unei taxe percepute aupra productiei, afacerea
intreprinzatorului devine mai putin rentabila si va determina diminuarea
ofertei. Daca, in schimb, statul doreste stimularea productiei prin subventii
acordate producatorului, atunci afacerea devine mai profitabila si producatorul
devine motivat in cresterea ofertei;
Toti acesti factori reprezinta conditiile ofertei, iar modificarea lor se va
reflecta in extinderea sau in contractia ofertei, adica in translarile curbei
ofertei. Tehnologia utilizata de producator in realizarea ofertei modifica de
asemenea marimea.

Microeconomie 77

3.3.7. Oferta si costurile medii si marginale
Curba ofertei este dependenta de curbele costului marginal si variabil mediu, a
se vedea in acest sens figura 3-8:

Figura 3-8 Costuri marginale si variabile medii
Curba ofertei coincide cu aceea a costului marginal de la nivelul de productie
de la care costul variabil mediu incepe sa cresca; reamintim ca la acest nivel
costul variabil este egal cu cel marginal, a se vedea portiunea ingrosata de pe
curba costului marginal.
Sarcina de lucru 5
Descrie factorii care influenteza oferta si pretul bunului intr-un text de 10-15
randuri.

Microeconomie 78
Din parcurgerea acestui subcapitol a rezultat ca oferta reprezinta cantitatea
dintr-un bun pe care un producator sau un grup de producatori sunt dispusi sa o
produca si sa o vanda la un anumit pret. Oferta este influentata de costul
productiei, de tehnologie, de asteptarile producatorilor, de nivelul taxelor si al
subventiilor. Legitatea ofertei evidentiaza o legatura directa intre cantitatea
oferita si prt, insa legea prezinta si excepii.

3.4. Elasticitatea ofertei
3.4.1. Definirea elasticitatii ofertei
Definiie
Elasticitatea ofertei masoara sensibilitatea ofertei la modificarile in pretul
bunului, precum si a celorlalti factori care afecteaza oferta.
Legea ofertei statueaza legatura dintre oferta si pretul bunului, in sensul unei
dependente directe, cu alte cuvinte, o crestere a pretului va contribui la o
crestere a ofertei producatorilor, elasticitatea comensureaza intensitatea acestei
dependente.
3.4.2. Relatii de calcul
Elasticitatea ofertei in functie de pret = (Procentul modificarii cantitatii
oferite)/(Procentul modificarii pretului);

3.4.3. Tipuri de oferte in functie de elasticitate
In functie de marimea acestui coeficient, vom avea:
a) oferta perfect inelastica Eof=0, atunci cand, desi pretul se modifica,
cantitatea oferita ramane nemodificata;
b) oferta inelasica Eof<1, atunci cand unei modificari procentuale a pretului ii
va corespunde o creste mai mica in cantitatea oferita; de exemplu, in cazul
cresteri de 25 % a pretului va corespunde o crestere de numai 15 % in
cantitatea oferita;
c) oferta unitar elastica Eof=1, atunci cand unei modificari procentuale a
pretului ii corespunde exact, si de acelasi sens, o aceeasi modificare a cantitatii
oferite;
d) oferta elastica Eof>1, atunci cand unei modificari procentuale ii corespunde o
modificare mai mare in cantitatea oferita;

Microeconomie 79
e) oferta perfect elastica Eof=, atunci cand, desi pretul nu se modifica,
cantitatea oferita se modifica.

3.4.4. Reprezentarea grafica a elasticitatilor ofertei in functie de pret
Aceste elasticitati ale ofertei in functie de pret sunt prezentate in figura 3-9,
mentionam ca pe axa ox se gaseste cantitatea oferita, iar pe oy pretul bunului;
de asemenea, mentionam ca am pastrat ordinea prezentarii lor.

Figura 3-9. Elasticitatea ofertei in functie de pret
Aceasta sensivitate a ofertei la modificarea pretului are la baza o serie de
conditii, din care unele sunt specifice fiecarui intreprnzator, tin de strategia sa
de piata, dar si de aspecte generale, de exemplu: conditiile de stocare a marfii
determinate la randul lor de gradul de perisabilitate, de dimensiunea marfii, de
cheltuielile de stocare, sau de perioada de timp inregistrata de la modificarea
pretului, etc.

Microeconomie 80
3.4.5. Elasticitatea ofertei in functie de cost
Avand in vedere influenta costului marginal si a celui mediu, prezinta
importanta teoretica si practica determinarea elasticitatii ofertei in functie de
cost, care se va determina ca raport intre variatia relativa a cantitatii oferite si
modificarea relativa a costului unitar, respectiv pe baza unor relatii de genul:

Atentie, si in acest caz, precum si la determinarea elasticitatii cererii in functie
de prt, am introdus semnul minus pentru a obtine o marime pozitiva intrucat
oferta producatorului se afla intr-o relatie inversa cu marimea costului unitar si
marginal. Interpretarea acestui coeficient este asemenea tuturor coeficientilor
de elasticitate.

3.4.6. Surplusul producatorului
Definiie
Surplusul producatorului reprezinta diferenta dintre ceea ce producatorul ar
dori si, totodata, ar fi capabil sa ofere dintr-un bun si pretul pe care il incaseaza
efectiv. Marimea surplusului producatorului este exprimata de aria marginita
de curba ofertei si pretul pietei, a se vedea figura 3-10:
Sarcina de lucru 6
Interpreteaza elasticitatea ofertei in functie de diferitele tipuri de costuri.
Argumentatia se va regasi in 3-5 paragrafe de cate 3-5 randuri fiecare.

Microeconomie 81

Figura 3-10 Surplusul producatorului
Pretul minim pe care un producator il va accepta in vederea producerii si
oferirii pe piata este A de 5 u.m. In conditiile in care pretul se mareste,
producatorul va fi tentat sa produca si sa ofere mai mult din acest bun. La un
nivel de pret p egal cu 15 u.m., surplusul producatorului va fi reprezentat de
aria ApB care reprezinta o parte din venitul total la acest nivel de pret,
exprimat prin aria OCBp. Aria 0ABC exprima costul total al productiei oferite
cunoscand faptul ca oferta preia informatii din costul marginal, iar intreaga arie
de sub curba costului marginal este egala cu costul total. Rezulta marimea
surplusului producatorului, ceea ce producatorul incaseaza, dar nu-l si suporta.
Marimea surplusului producatorului este influentata de pretul de piata, in
sensul ca, cu cat pretul este mai mare, cu atat si surplusul va fi mai mare, dar si
de elasticitatea ofertei in functie de pretul respectivului bun. Astfel ,cu cat
curba ofertei este mai elastica,cu atat mai mic va fi surplusul producatorului.
Daca aceasta curba a oferei este perfect elastica, surplusul producatorului este
zero intrucat pretul la care producatorul va dori sa ofere productia sa este
acelasi cu pretul pietei.
Cunoasterea elasticitatii ofertei in functie de diferite variabile se dovedeste
foarte utila intrucat fundamenteaza o serie de decizii la nivelul firmei.
Exemplu: Un producator inregistreaza o functie a ofertei de forma Q=3P, iar
pretul pietei este P=4 um/bun. Sa se determine surplusul producatorului.
Microeconomie 82

Figura 3-11. Surplusul producatorului
Solutie: Din functia ofertei si a pretului determinam marimea cantitatii oferite
pentru acel pret, rezulta 12 bu .
Incasarea producatorului va fi aria 0CBA, respectiv Q*P=12*4=48 um.
Marimea costului real suportat de producator va fi aria 0CB, respectiv

Rezulta ca surplusul producatorului este definit de aria 0AB=48-24 =24 um.

Rezumat
Studierea cererii si ofertei reprezinta un demers deosebit de complex avand in
vedere diferitii factori de influenta, dar si unul util, atat din punct de vedere
teoretic, cat si practic. Cunoasterea cererii se dovedeste utila si pentru
producator deoarece intreaga sa activitate trebuie sa fie orientata pornind de la
cererea consumatorilor. Oferta este influentata de mai multi factori,
identificarea lor, precum si sensurile de actiune, reprezinta elemente
fundamentale in luarea deciziilor producatorului.
Prin insusirea acestui capitol ati dobandit cunostintele fundamentale despre
cerere si oferta. Ati aflat care sunt elementele care influenteaza cererea si
oferta unui bun. De aceste elemente trebuie sa se tina cont in operarea unei
firme. Cunoasterea elasticitatii cererii si ofertei in functie de diferite variabile
se dovedeste foarte utila intrucat fundamenteaza o serie de decizii la nivelul
firmei.
Microeconomie 83

I) O data cu cresterea venitului unei familii,de regula,cheltuielile ei pentru
alimente:
a) scad ca volum si isi imbunatatesc structura;
b) isi reduc ponderea si sporesc ca volum;
c) isi mentin ponderea si sporesc ca volum;
d) cresc ca pondere si ca volum;

II) Pentru o variatie liniara a cantitatii cerute in functie de pret, coeficientul de
elasticitate al cererii in functie de pret va fi:
a) constant in orice punct;
b) crescator cand pretul creste;
c) descrescator cand pretul creste;
d) cu variatie care nu se poate preciza;

III) Daca functia cererii se expliciteaza de forma: Q=10+2P, bunul este:
a) de lux;
b) normal;
c) inferior;
d) alimentar;
e) complementar.

IV) Elasticitatea cererii in functie de pret este egala cu 4/3. Intre modificarea
pretului (P) si modificarea cantitatii cerute (Q) exista relatia:
a) cresterea cu 4 % a lui P determina scaderea cu 3% a lui Q;
b) cresterea cu 3 % a lui P determina scaderea cu 4% a lui Q;
c) scaderea cu 3 % a lui P determina cresterea cu 4% a lui Q;
d) cresterea cu 4 % a lui P determina scaderea cu 4% a lui Q;
e) cresterea cu 3 % a lui P determina scaderea cu 3% a lui Q.

V) Curba cererii este de forma 5.000-1.000P
1/2
. Firma va vinde Q=2.000 buc la
un pret de:
a)5;
Microeconomie 84
b) 9;
c)15;
d)20;
e)25.

VI) Conducerea unei firme cunoaste doua puncte de pe curba cererii pentru
produsele realizate de ea. Acestea sunt: A) Q=4500 P=20 si B) Q=500 P=100.
Atunci curba cererii va fi de forma:
a) Q=5500-50P;
b) Q=4500-500P;
c) Q=-5500-500P;
d) Q=5500-100P;
e) Q=5500+100P.

VII) Dandu-se functia cererii Q=2500P
0.7
, elasticitatea cererii in functie de
pret, cand P=120, va fi:
a) E=0.2;
b) E=0.5;
c) E=0.7;
d) E=0.9;
e) E=1.

VIII) Daca pretul bunului A scade cu 12% si cererea pentru bunul B creste cu
12 %, bunurile A si B sunt:
a) substituibile;
b) inferioare;
c) normale;
d) complementare;
e) fara legatura .

IX) Diagrama de mai jos arata o crestere a cererii de PC-uri:

Aceasta crestere se explica prin:
p r e t
cerere
C 1
C 2
Microeconomie 85
a) scaderea pretului la PC-uri;
b) o productie mai eficienta;
c) cresterea salariala in cadrul firmei care le produce;
d) cresterea veniturilor cumparatorilor;
e) scaderea veniturilor cumparatorilor.

X) Daca cererea pentru telefoane mobile este inelastica, solutia cea mai buna
pentru un vanzator de telefoane este de a:
a) mari pretul telefoanelor;
b) micsora pretul telefoanelor;
c) a mentine neschimbate preturile;
d) toate raspunsurile de mai sus sunt corecte;

XI) Daca marimea coeficientului de elasticitate a ofertei in functie de pret este
0.80, o crestere a pretului cu 1% va deremina:
a) cresterea cantitatii oferite cu 0,8 %;
b) cresterea cantitatii oferite cu 1 %;
c) cresterea cantiatii cerute cu 1%;
d) cresterea cantitatii oferite cu 75 %;

XII) Oferta este exprimata de functia Q=9+6P+P
2
. Elasticitatea ofertei in
punctul P=5 va fi:
a) 1;
b) 2/3;
c) 1/7;
d) 3/2;
e) 5/4.

XIII) La aceleasi resurse folosite,cresterea consumurilor medii de productie
determina:
a) cresterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflatiei;
d) reducerea utilitatii marginale;

Microeconomie 86
XIV) In conditiile unei oferte inelastice in functie de pret, modificarea acestuia
determina o modificare a cantitatii oferite:
a) in aceeasi proportie;
b) intr-o proportie mai mica;
c) intr-o proportie mai mare;
d) de sens contrar;

XV) Un producator inregistreaza o functie a ofertei de forma Q=5P, iar pretul
pietei este P=5. Sa se determine surplusul producatorului.
a) 10;
b) 20;
c) 25;
d) 50;
Pe baza aplicatiei Cererea individuala cu programul Excel se vor face simulari
in vederea determinarii cererii de piata.
Pe baza aplicatiei Oferta cu programul Excel se vor face simulari in vederea
determinarii ofertei de piata.

Dumitru Ciucur si colab. (2004). Economie. Bucuresti: Editura Tribuna
Economica pp. 119-166.
Nita Dobrota (1997). Economie politica. Bucuresti: Editura Economica pp.
101-116.
Philip Hardwick si colab. (2002). Introducere in economia moderna. Iasi:

4. ECHILIBRUL, PROFITUL, CONCURENTA

Echilibrul partial 88
Echilibrul dinamic pe piaa unui bun 94
Echilibrul general 97
Profit-concept, functii 103
Rentabilitatea unei firmei 106
Concurenta-concept, functii, concurenta perfecta 111
Concurenta de monopol 116
Rezumat 119
Teste propuse 120

La sfrsitul capitolului, vei avea capacitatea:
sa explici modalitatile de calcul ale diferitelor tipuri de echilibru;
sa calculezi profitul unei afaceri ca o conditie a rentabilitatii unei
firme;
sa argumentezi modul in care concurenta influenteaza rentabilitatea
economica.


Florin-Dan Puscaciu si Rose-Marie Puscaciu Echilibrul, Profitul, Concurena
Microeconomie 88
4.1. Echilibrul partial
Pana in prezent am abordat in mod izolat cele doua forte care se confrunta pe
piata, respectiv cererea si oferta. Din capitolele anterioare am prefigurat
sensurile de extindere sau de contractie ale cererii si oferetei.
Pentru inceput vom trasa o curba a cererii si a ofertei, precum in figura 4-1:

Figura 4-1Echilibrul de piata
Acesta figura reda cantitatile cerute de catre consumatori, precum si cele
oferite de catre producatori pentru diferite nivele de pret prin intermediul
cererii si ofertei.

4.1.2. Definirea echilibrului
Definiie
Din intalnirea si confruntarea pe piata a celor doua forte se stabilesc pretul si
cantitatea de echilibru pentru care se realizeaza echilibrul respectivei piete. In
echilibru, cantitatea solicitata de catre consumatori va fi egala cu aceea oferita
de catre producatori.

Microeconomie 89
4.1.3. Aparitia exceselor de cerere si de oferta
Daca pretul pietei ar fi diferit de pretul de echilibru s-ar inregistra excese;
astfel, daca pretul pietei ar fi mai mare decat cel de echilibru, se va inregistra
un exces de oferta , iar daca pretul pietei ar fi mai mic decat cel de echilibru, s-
ar inregistra un exces de cerere.
Definiie
Echilibrul pietei unui bun reprezinta o stare spre care se tinde, avand un
continut dinamic; ca si in fizica, intervin forte perturbatoare care il modifica.
Sa realizam o comparatie cu un pendul care se gaseste in echilibru atunci cand
este intr-o pozitie perfect verticala, dar pendulul isi continua miscarea spre
stanga si spre dreapta. In economie, echilibrul se modifica urmare a unor
schimbari in cererea si oferta bunului.
Am stabilit ca o extindere a cererii si ofertei unui bun ca urmare a
modificarilor, in conditiile cererii si ofertei, transleaza cele doua curbe spre
dreapta, iar contractiile determina translatii spre stanga.
Prezentam in cele ce urmeaza impactul modificarilor asupra echilibrului pietei,
respectiv a cantatitatii de echilibru si a pretului de echilibru, initial ca urmare a
unei singure modificari, in conditiile cererii sau ofertei, iar ulterior, in
conditiile unor modificari simultane.

4.1.4. Extinderea cererii si echilibru
Sa presupunem, pentru inceput, ca s-ar inregistra o extinere a cererii fata de o
situatie initiala; intr-o astfel de situatie ne vom confrunta cu o figura precum
cea urmatoare:

Figura 4-2. Echilibrul de piata unui bun, extinderea cererii

Microeconomie 90
Se observa ca la o extindere a cererii in conditiile unei oferte nemodifcate, atat
cantitatea de echilibru, cat si pretul de echilibru cresc.

4.1.5. Contractia cererii si echilibrul
Daca s-ar inregistra o contractie a cererii, echilibrul pietei s-ar modifica
precum in figura 4-3:

Figura 4-3 Echilibrul de piata unui bun. Contractia cererii
Observam ca la o contractie a cererii, atat cantitatea de echilibru, cat si pretul
de echilibru s-ar reduce.

4.1.6. Modificarea cererii si echilibrul
Putem concluziona, referitor la modificarile in conditiile cererii ca, atat
cantitatea de echilibru, cat si pretul de echilibru urmeaza tendinta din
modificarea cererii in sensul ca, atunci cand cererea se extinde, cantitatea si
pretul de echilibru se maresc, si reciproc in conditiile unei contractii a cererii.
Vom analiza in cele ce urmeaza modificarile in cantiatea de echilibru si in
pretul de echilibru atunci cand se modifica oferta pe piata bunului.

Extinderea si contractia ofertei si echilibrul
Sa presupunem ca s-ar inregistra o extindere in oferta unui bun, situatie pe care
o prezentam in figura 4-4, in care observam ca fata de o situatie initiala de
echilibru, o extindere a ofertei contribuie la o marire a cantitatii de echilibu si
la o micsorare a pretului de echilibru.
Vom realiza analiza si in conditiile in care s-ar inregistra o contractie a ofertei,
a se vederea figura 4-5:
Microeconomie 91

Figura 4-4. Echilibrul de piata unui bun. Extinderea ofertei

Figura 4-5. Echilibrul de piata unui bun. Contractia ofertei
Din figura 4-5, in care prezentam o contractie a ofertei fata de o situatie initiala
de echilibru, observam ca marimea cantitatii de echilibru s-a redus, in timp ce
pretul de echilibru a crescut.

4.1.8. Concluzii referitoare la modificarile ofertei asupra pretului de echilibru
Putem concluziona ca modificarile in conditiile ofertei determina ca marimea
cantitatii de echilibru sa urmeze sensul modificarii ofertei, in timp ce pretul de
echilibru urmeaza o tendinta contrara celei din modificarea ofertei.
Microeconomie 92
Pana in prezent am redat consecintele modificarilor in pretul de echilibru si in
cantitatea de echilibru printr-o modificare numai intr-una din fortele pietei, fie
cerere, fie oferta.

4.1.9. Modificari simultane in conditiile cererii si ofertei
Ne propunem in continuare sa analizam consecintele unor modificari simultane
si de aceasi intensitate in conditiile cererii si ofertei. In figura 4-6, pornind de
la o situatie initiala de echilibru, prezentam extinderile, atat ale cererii, cat si
ale ofertei.

Figura 4-6. Echilibrul de piata unui bun. Extinderea cererii si ofertei

Observam ca in conditiile unei cresteri de o aceeasi amplitudine in
conditiile, atat ale cererii, cat si ale ofertei, determina o crestere a
cantitatii de echilibru si un pret de echilibru constant.
In continuare vom analiza consecintele unei contractii de aceasi
intensitate, atat in cererea, cat si in oferta unui bun; a se vedea figura 4-7:
Microeconomie 93

Figura 4-7 Echilibrul de piata unui bun. Contractia cererii si ofertei
Se observa, ca urmare a unei contractii egale, atat a cererii, cat si a ofertei,
cantitatea de echilibru se diminuiaza, in timp ce pretul de echilibru ramane
nemodificat.

4.1.10. Concluzii referitoare la modificarile simultane de aceiasi intensitate
Analizand ultimele doua exemple, putem spune ca in conditiile unei modificari
simultane si de aceeasi intensitate, in conditiile cererii si ofertei, cantitatea de
echilibru preia sensul modificarii, in timp ce pretul de echilibru ramane
nemodificat.

4.1.11. Modificari simultane de sensuri si intensitati diferite
Pe piata unui bun se pot inregistra modificari de sensuri si intensitati diferite in
conditiile cererii si ale ofertei care vor avea uneori efecte care vor depinde de
raportul dintre intensitatile in modificarile conditiilor cererii si ale ofertei.
Prezentam in acest sens o sinteza a modificarilor; a se vedea tabelul nr. 1:

Microeconomie 94
Tabel 4-1
Impactul modificarilor conditiilor
cererii si ofertei asupra echilibrului

cererea oferta
pretul de
echilibru
cantitatea
de
echilibru
creste constanta creste Creste
creste scade creste Depinde
creste creste depinde Creste
scade constanta scade Scade
scade scade depinde Scade
scade creste scade Depinde
constanta constanta constanta Constanta
constanta scade creste Scade
constanta creste scade Creste

de catre producatori. Parcurgerea acestui subcapitol ne-a ajutat sa intelegem
modul de modificare, atat a cantitatii de echilibru, cat si a pretului de echilibru
atunci cand fortele pietei se modifica.

4.2. Echilibrul dinamic pe piata unui bun
Pe anumite piete, precum cele agricole, dar si pe cele ale bunurilor industriale
cu un ciclu lung de fabricatie, oferta nu se poate extinde imediat pentru a
intalni o cerere marita. Astfel, o recolta trebuie mai intai plantata, apoi crescuta
si, ulterior, recoltata, actiuni care implica o anumita durata de timp.
Sarcina de lucru 1
Redacteaza un text de 10-12 randuri in care sa explici cum influenteaza
comportamentul consumatorul cererea, oferta, pretul de echilibru si
cantitatea de echilibru.

Microeconomie 95

4.2.2. Modelul Cobweb
Modelul Cobweb este acel care ia in considerare acest decalaj de timp al
reactionarii ofertei la modificarile cererii de pe o anumita piata, presupunand
ca marimea cantitatii oferite in prezent depinde de pretul dintr-o perioada
anterioara , cu alte cuvinte ca, =f( ), in care bazele indica
perioada de timp. Cererea consumatorilor pe piata aceluiasi bun este
dependenta de pretul curent, adica =f( ).

4.2.3. Modelul liniar
In cazul unui model liniar vom avea:
=a+b si =c+d
in care a,b,c,d sunt parametri specifici functiilor cererii si ofertei, iar in cazul
bunurilor normale, b este presupus a fi negativ.

4.2.4. Echilibrul pietei
Definiie
Echilibrul pietei implica egalizarea cererii si a ofertei care presupune:
= => a+b =c+d => =( )+
Ultima relatie desemneaza o ecuatie diferentiata de ordinul intai, intrucat
preturile difera numai cu o unitate de timp.

4.2.5. Ecuatia generalizata a echilibrului
In termeni generali, aceasta ecuatie poate fi generalizata sub forma:
u
in care x desemneaza variabila care se modifica in timp, iar u si sunt marimi
constante de forma: u =(c-a)/b si =d/b.

4.2.6. Componentele unei solutii
Solutia unei ecuatii diferentiate de ordinul intai are doua componente :

Microeconomie 96
1) Solutia de echilibru care in cazul modelului Cobweb corespunde cu
echilibrul pretului pe termen lung. Intrucat pretul de echilibru este acelasi in
fiecare perioada de timp, inseamna ca = , ceea ce inseamna ca solutia
de echilibru reprezinta o marime constanta fata de ajustarile in variabila care se
modifica in timp;
Desemnam cu P* pretul de echilibru pe termen lung care se mentine in
fiecare perioada, asa incat: P*= = si prin substituire in ecuatia
diferentiata , =( )+ , vom avea: P*=( )+ P*, P*= , in mod
egal si cu pretul de echilibru cu o singura perioada.
2) Solutia complementara desemneaza modul in care variabila, pretul in
cazul modelului Cobweb, se modifica de la solutia de echilibru o data cu
timpul. Ecuatia diferentiata =( )+ , se poate scrie si sub forma =
, intrucat primul termen nu se modifica in timp. Se presupune, de
asemenea, ca =A , in care A si k sunt constante; aceasta functie
aplicandu-se pentru toate valorile lui t, asa incat =A , si substituind
preturile in ecuatia diferentiata prescurtata, obtinem: A = A , din care
rezulta k= , astfel, solutia complementara este de forma =A( . Valoarea
lui A se poate determina cunoscandu-se o anumita marime a pretului dintr-o
anumita perioada de timp.
Solutia finala a unei ecuatii diferentiate de tip Cobweb va fi: P
t
=solutia de
echilibru+solutia complementara, adica: = )+A .

Sarcina de lucru 2
Simuleaza, prin date estimate, calculatia pretului dupa solutia de echilibru
si dupa solutia complementarii, conform formlor date.

Microeconomie 97
4.3. Echilibrul general
Intreaga abordare de pana acum s-a bazat pe piata unui singur bun, motiv
pentru care in cele ce urmaza vom extine abordarea la doua piete.

4.3.2. Conditiile de productie intr-un echilibru general
Definiie
Conditiile de productie, intr-o asemenea situatie, pot fi evidentiate printr-o
asa numita curba a posibilitatilor de productie sau frontiera /limita a
posibilitatilor de productie.
O astfel de limita a posibilitailor de productie este prezentata in figura 4-8:
bunul j

Figura 4-8. Limita posibilitatilor de productie

4.3.3. Definirea limitei posibilitatilor de productie
Definiie
Limita posibilitatilor de productie descrie toate combinatiile posibile de
obtinere a doua bunuri realizate de un producator, in conditiile utilizarii
depline a factorilor de productie si a tehnologiei disponibile la un moment dat.
A se vedea curba TT
*
. Un producator nu ar putea produce in afara acestei
curbe intrucat nu dispune de resursele productive, iar o productie in interiorul
sau ar desemna o subutilizare a factorilor de productie. Daca producatorul isi
aloca toti factorii de productie in realizarea bunui I, atunci ar fi capabil sa
produca o cantitate OT din acel bun si zero din bunul al doilea; similar, daca
B
*
D
b u n u l i
B
T
Q
i
Q
j
T
*

Microeconomie 98
aloca toti factorii de productie numai in vederea producerii bunului j,atunci va
putea produce o cantitate OT
*
din acel bun si zero din bunul i. Dar, totodata, el
se poate decide sa produca si, implicit, sa ofere si combinatii din cele doua
bunuri care se vor regasi pe curba TT
*
, precum aceea din punctul D in care va
produce o cantitate OQ
i
din bunul i si OQ
j
din bunul j.
In figura 4-8 este trasata si o dreapta BB
*
care este tangenta la curba
posibilitatilor de productie intr-un punct precum punctul D. Panta acestei
drepte exprima pretul relativ al bunului i in termenii bunului j, cu alte cuvinte,
este de forma:
.
4.3.4. Punctul care maximizeaza productia
Producatorul care va realiza si va oferi o structura din cele doua bunuri,
precum cel descris de punctul D, va fi cel mai bine situat intrucat acest punct
de productie maximizeaza productia sa indiferent de bunul in care acesta este
evaluat. Astfel, el va produce in mod concret Q
i
unitati din bunul i si Q
j
unitati
din bunul j, cu preturile P
i
si P
j
, asa incat valoarea productiei totale este:
Y=P
i
Q
i
+P
j
Q
j

Daca producatorul respectiv ar realiza si ar oferi o alta structura de productie,
precum Q
i
*
si Q
j
*
cu aleasi preturi P
i
si P
j
, cu alte cuvinte, s-ar deplasa pe curba
posibilitatilor de productie si ar modifica valoarea productiei la Y
*
. Scazand
valoarea productiei modificate din aceea initiala si grupand termini, vom
obtine:
Y
*
-Y=P
i
(Q
i
*
-Q
i
)+P
j
(Q
j
*
-Q
j
)
Notam in continuare modificarile cu d si vom avea:
d Y= P
i
d Q
i
+P
j
d Q
j

Cum producatorul isi mareste productia dintr-un bun, in mod automat si-o
diminuiaza din celalalt bun, ajungand la un nivel de productie in care d Y =0.

4.3.5. Definirea pretului relativ

Definiie
Membrul stang al acestei relatii reprezinta pretul relativ al bunului i, in timp
ce partea dreapta reprezinta panta curbei limitei posibilitatilor de productie
la dreapta tangenta, cu alte cuvinte, panta dreptei BB
*
si panta curbei frontierei

Microeconomie 99
posibilitatilor de productie, in punctul D. Pretul relativ masoara, de asemenea,
costul de oportunitate, respectiv al cantitatii sacrificate din bunul j in vederea
obtinerii unei unitati de cantitate din bunul i. Astfel, pretul relativ al bunului i
este egal, datorita asemanarii triunghiurilor din figura, si cu:
OB
*
/OB=Q
j
B
*
/Q
j
D=Q
j
B
*
/OQ
i.

4.3.6. Definirea productiei in termenii bunului j
Se poate exprima valoarea totala a productiei Y in termenii oricarui bun,
precum a bunului j, prin impartire la P
j
,asa incat:
Y/P
j
=Q
j
+Q
i
(P
i
/P
j
)=Q
j
+Q
i
* pretul relativ al bunului i
In punctul de productie D, productia din bunul i este 0Q
i
, iar cea din bunul j
este 0Q
j
,asa incat, prin inlocuiri, obtinem valoarea productiei totale exprimata
in termenii bunului j, Y
j
:
Y
j
=0Q
j
+0Q
i
(Q
j
B
*
/OQ
i
)= 0Q
j
+Q
j
B
*
=OB
*

Definiie
Am obtinut astfel valoarea productiei masurata in termenii bunului j, care
este egala cu productia efectiva din acel bun 0Q
j
plus echivalentul 0Q
i
din
bunul i exprimat in termenii bunului j, respectiv Q
j
B
*
.
In mod similar, se poate determina valoarea productiei masurata in termenii
bunului i prin raportarea productiei totale exprimata in termenii bunului j la
pretul relativ al bunului i, care va fi:
0B
*
/(0B
*
/0B)=0B.

4.3.7. Definirea punctului care maximizeaza productia
Mai ramane de demonstrat ca productia realizata in punctul D maximizeaza
valoarea productiei indiferent de bunul in care este exprimata. Reamintim
faptul ca punctul D are propietatea ca prin acel loc o dreapta BB
*
este tocmai
tangenta la limita posibilitatilor de productie. In vederea demonstrarii
propietatii punctului D, vom presupune ca dreapta nu ar fi tangenta, ci secanta
la limita posibilitatilor de productie, cu alte cuvinte, dreapta ar intersecta
aceasta curba in punctele H si H
*
.
Microeconomie 100

Figura 4-9 Maximizarea productiei
Punctele de productie H si H
*
determina o valoare a productiei totale, fie de
OA masurata in termenii bunului i sau OA
*
in termenii bunului j. Dar dupa
cum se observa in mod evident din figura, OB>OA si OB
*
>OA
*
, ceea ce
inseamna ca numai punctul D asigura acea structura de bunuri produse si
oferite de catre un producator care ii asigura o maximizare a productiei
indiferent de bunul in care este evaluat.

4.3.8. Definirea componentei cererii
Daca aspectele prezentate au vizat componenta producatorului, componenta
cererii consumatorului care utilizeaza doua bunuri poate fi studiata cu ajutorul
curbelor de isoutilitate si a costrangerii bugetare; a se vedea in acest sens
subcapitolul referitor la teoria consumatorului. Reamintim numai faptul ca
nivelul optim al consumului se inregistreaza in acel loc in care cea mai inalta
curba de isoutilitate este tangenta la dreapta bugetului.

4.3.9. Identificarea echilibrului general
In atare conditii, pentru determinarea echilibrului unui producator care produce
doua bunuri si a unui consumator care consuma acele bunuri, va implica
reunirea componenetei de productie cu cea de consum, precum in figura 4-10:
Microeconomie 101

Figura 4-10 Echilibru general

Dreapta BB
*
are o panta cu o dubla semnificatie: pe de-o parte, in legatura cu
productia, evidentiaza pretul relativ al bunului i, respectiv (P
i
/P
j
) care este egal
si cu marimea costului de oportunitate, iar pe de alta parte dreapta in sine
desemneaza si costrangerea bugetara a consumatorului.

4.3.10. Proprietati ale punctului de definire a echilibrului general
In legatura cu punctul de tangenta dintre limita posibilitatilor de productie si
curba de isoutilitate, cea mai inalta care se poate atinge in conditiile
constrangerii bugetare, precum punctul E din figura 4-10, se pot preciza
urmatoarele:
- Punctul E reprezinta un punct de echilibru, intrucat in acel loc se vor
gasi producatorul si consumatorul celor doua bunuri, adica referitor la bunul i,
productia va fi 0Q
i
, iar consumul 0C
i
, cele doua marimi fiind egale, similar
pentru bunul j, productia va fi 0Q
j
, iar consumul 0C
j
si acestea fiind egale;
- Putem localiza acel punct, fara cunoasterea pretului relativ al bunului i,
intrucat in acel punct se regasesc trei elemente, punctul necesitand numai doua;
- Abordand cazul a doua bunuri i si j, atunci cand am stabilit echilibrul pe o
piata, sa spunem a bunului i, in mod implicit am determinat si echilibrul pe
piata celui de-al doilea bun, in cazul bunului j. Aceasta intrucat, pe o piata fara
schimburi valoarea productiei Y trebuie sa fie egala si cu valoarea consumului
W, adica:
Y=P
i
Q
i
+P
j
Q
j
; W= P
i
C
i
+P
j
C
j

iar prin transformari succesive vom obtine:
Microeconomie 102
P
i
Q
i
+P
j
Q
j
=P
i
C
i
+P
j
C
j

P
i
(Q
i
-C
i
)=P
j
(C
j
-Q
j
)
In mod cert, P
i
si P
j
sunt marimi pozitive:
- Daca Q
i
> C
i,
rezulta ca pe piata bunului se inregistreaza un exces de oferta
si, in acelasi timp, pe piata bunului j se va inregistra un exces de cerere, adica
C
j
> Q
j
;
- Daca Q
i
= C
i
, cu alte cuvinte ne gasim intr-o situatie de echilibru pe piata
bunului i, in mod evident ne gasim in echilibru si pe piata bunului j, pentru ca
C
j
= Q
j
.
Abordarea echilibrului general reprezinta o problematica de interes in teoria
microeconomica intrucat reprezinta o extindere a echilbrului partial.
de catre producatori. Solutia finala a unei ecuatii diferentiate de tip Cobweb va
fi:
P
t
=solutia de echilibru+solutia complementara, adica: = )+A . In
cazul echilibrului general, acesta se gaseste in locul in care frontiera
posibilitatilor de productie este tangenta la cea mai inalta curba de isoutilitate.

Exemplu: Pe o piata se inregistreaza urmatoarele informatii referitoare la
cererea si oferta unui bun pentru diferite nivele de pret:
Pretul cererea oferta
500 um/buc 4500 6500
400 um/buc 5000 6000
350 um/buc 5200 5700
300 um/buc 5500 5500
250 um/buc 6000 5000

Daca intr-o perioada viitoare cantitatile cerute cresc cu 1000 de buc, in timp
ce cantitatile oferite raman neschimbate, pretul de echilibru devine:
Sarcina de lucru 3
Ce relatii stabilesti intre nivelul optim al consumului si punctul de definire a
echilibrului general ? (3-5 posibile relatii enumerate si descrise succint)

Microeconomie 103
Solutie:
Pretul Cererea marita oferta
500 um/buc 4500+1000=5500 6500
400 um/buc 5000+1000=6000 6000
350 um/buc 5200+1000=6200 5700
300 um/buc 5500+1000=6500 5500
250 um/buc 6000+1000=7000 5000
Pretul de echilibru se inregistreaza pentru nivelul la care cererea=oferta =>
P=400 um/buc.

4.4. Profitul concept, functii
Din capitolele referitoare la activitatea de productie a rezultat ca maximizarea
profitului constituie un obiectiv importantant al producatorului. Acest obiectiv
nu trebuie inteles in mod exclusivit, in sensul de unic obiectiv. Astfel, in
conditiile contemporane, sub impactul concurentei si a revolutiei tehnico
stiintifice, se mai pot aduga si urmatoarele:
- Maximizarea pe termen scurt sau lung a venitului dintr-o investitie;
- Atingerea unei cote pe piata produsului;
- Maximizarea satisfacerii clientilor, etc.

4.4.2. Profitul - indicator al rationalitatii
Chiar daca nu se poate vorbi despre un unic obiectiv, profitul constiuie unul
dominant, fiind un indicator al rationalitatii activitatii economice, un factor de
progres al firmei, dar si al economiei in ansambul sau.

4.4.3. Profitul contabil
Exista mai multe acceptiuni ale profitului, cum ar fi profitul contabil si cel
economic.
Definiie
Profitul contabil reprezinta diferenta dintre expresia valorica a productiei si
costul total sau dintre pretul de vanzare si costul total mediu.

Desi vorbim in general despre activitati productive, nu ne rezumam numai la
costurile stricte de productie, ci trebuie avute in vedere si costurile de
distribuitie intrucat profitul se inregistreaza numai in momentul vanzarii, cand

Microeconomie 104
bunul realizat este acceptat de catre cumparator. Ne putem imagina ca la o
serie de bunuri, precum apa minerala, o serie de materiale de constructii, etc,
costul distributiei este mult mai mare decat cel de fabricatie.

4.4.4. Profitul economic
Definiie
Profitul economic reprezinta diferenta dintre venitul total si costurile de
oportunitate ale tuturor factorilor de productie utilizati de catre o firma intr-o
anumita perioada de timp.
Aceasta diferentiere a celor doua acceptiuni ale profitului are in vedere
abordarea diferita a costurilor factorilor de productie care pot proveni, in
general, din afara firmei sau din cadrul firmei, generand costurile explicite si
cele implicite. Astfel, o abordare contabila are in vedere costurile explicite, in
timp ce abordarea economica le include si pe cele implicite.

4.4.5. Costuri explicite
Definiie
Notiunea de cost explicit nu ridica probleme de intelegere cuprinzand in mod
concret: salarii platite angajatilor, plati cu achizitionarea materiei prime,
amortizarea capitalului fix apartinand firmei, plati pentru servicii productive
transport , depozitare, asigurari, comisioane, etc; toate aceste elemente au
costurile de oportunitate egale cu nivelul platii efective.

4.4.6. Costuri implicite
Definiie
Costurile implicite se refera la factorii de productie care provin din interiorul
firmei, utilizarea lor realizandu-se gratuit fata de costurile explicite care impun
plati, procurarea avand caracter oneros. Astfel, munca propietarului unei firme,
cladirile firmei, capitalul banesc adus de intreprinzator in afacere, etc. Toate
aceste elemente au si intrebuintari alternative. Munca intreprinzatorului ar
putea fi recompensata intr-o alta firma in care acesta ar avea statutul de
angajat; cladirile ar putea fi inchiriate catre alte firme; capitalul banesc al
intreprinzatorului ar putea fi depus la o banca. Ori prin aceste utilizari
alternative ar rezulta venituri aferente factorilor de productie, respectiv: salarii,
rente, dobanzi. Evaluarea acestor costuri implicite se realizeaza in termenii
costului de oportunitate /de sacrificiu, adica luand in considerare cea mai buna
alternativa, cu randamentul de plasare cel mai mare daca s-ar utiliza in afara
firmei, si nu in interioul sau.

Microeconomie 105

4.4.7. Functiile profitului
Profitul indeplineste mai multe functii, dintre care putem aminti:
a) Profitul constituie o motivare a intreprinzatorului in desfasurarea
activitatii economice. Astfel , profitabilitatea intr-un anumit domeniu il
va atrage pe intreprinzator care il va evalua in raport cu riscurile
inerente unei afaceri;
b) Profitul reprezinta baza cresterii, modernizarii si dezvoltarii economice.
O parte din profit poate fi reinvestit direct in cadrul aceleasi firme, iar o
parte care se cuvine actionarilor sub forma de dividende, se va regasi tot
sub forma de investitii in alte afaceri apreciate ca profitabile de catre
actionari. Se impune precizat ca, in general, afacerile care au un grad
mai mare de risc sunt si mai profitabile, asa incat in dorinta obtinerii
unui profit cat mai mare, intreprinzatorii sunt inclinati catre domenii noi
si de utilizare a unor tehonologii cat mai performante;
c) Profitul reprezinta indicatorul de evaluare a oricarei afaceri, prin care
intreprinzatorul evalueaza actiunile sale investitionale;
d) Profitul care constituie baza de calcul a impozitului pe profit, care
constituie la randul sau o importanta sursa la bugetul de stat, are si o
importanta si sociala.

Putem concluziona spunand ca profitul reprezinta un indicator de maxima
importanta in evaluarea firmei. Conceptual trebuie realizata diferenta dintre
profitul contabil si cel economic. Profitul indeplineste mai multe functii cu
influenta microeconomica, macroeconomica si sociala.

Sarcina de lucru 4
Indentifica 3 conditionalitati ale costurilor in raport cu diferitele tipuri de
profit. Explica prin termini economici in 3 fraze a cate 3-5 randuri.

Microeconomie 106
4.5. Rentabilitatea firmei
Definiie
Din cele prezentate, a rezultat ca profitul reprezinta diferenta dintre incasari si
costuri, iar inregistrarea sa denota rentabilitatea firmei.
O informatie deosebit de utila este si rata profitului care evalueaza profitul
raportat la efort sau la un rezultat.
4.5.2. Rata economica a profitului
Definiie
Rata economica a profitului se calculeaza ca raport intre masa profitului (Pf)
si totalul activelor proprii si imprumutate (TA):
*100%
4.5.3. Rata comerciala a profitului
Definiie
Rata comerciala a profitului se defineste ca raport intre masa profitului si
cifra de afaceri (CA):

4.5.4. Rata financiara a profitului
Definiie
Rata financiara a profitului se defineste ca raport intre masa profitului si
activele propii (AP):

Sarcina de lucru 2
Defineste rata financiara a profitului.

Microeconomie 107
4.5.5. Rata rentabilitatii
Definiie
Rata rentabilitatii se defineste ca raport intre masa profitului si costul de
productie (CT):

4.5.6. Pragul de rentabilitate
Definiie
Pentru un intreprinzator, prezinta o importanta deosebita cunosterea nivelului
de productie de la care firma devine rentabila, adica inregistreaza profit; cu alte
cuvinte, pana la acel nivel firma inregistreaza pierderi, costul fiind mai mare
decat incasarea, iar depasirea acelui prag, denumit minim de rentabilitate sau
punct de ecilibru al rentabilitatii, firma inregistreaza profituri.
La pragul de rentabilitate profitul este zero, asa incat incasarea este egala cu
costul.
Prin transformari successive, obtinem:
QP=CT=> QP=CF+CV=>QP=CF+CVM*Q= > Q(P-CVM)=CF

4.5.7. Nivelul de productie pentru generarea unei anumite mase a profitului
O alta informatie utila pentru conducerea unei firme consta in determinarea
nivelului de productie care sa genereze o anumita masa a profitului. Se va
folosi o relatie de genul:

4.5.8. Venitul total
Din cele prezentate a rezultat ca profitul poate fi determinat ca diferenta dintre
venitul total si costurile totale, adica:
Pf=VT-CT
Definiie
Venitul total, la randul sau, poate fi determinat ca marimea cantitatii vandute
inmultit cu pretul:

Microeconomie 108
VT(Q)=QP sau VT(Q)=QP(Q)
Aceasta ultima relatie de determinare a venitului total are in vedere produsul
dintre pret si cantitatea corespunzatoare pretului din curba inversa a cererii
pentru toate nivelele de pret. Reamintim ca o curba a cereii este de forma:
Q(P)=a-bP; b>0
asa incat inversa acestei functii este:

4.5.9. Venitul marginal
Definiie
Venitul marginal reprezinta variatia venitului total ca urmare a modificarii
cantitatii vandute cu o unitate:

4.5.10. Relatia dintre venitul marginal, pretul si elasticitatea cererii
Se poate stabili o relatie de determinare a venitului marginal in functie de
pretul produsului si elasticitatea cererii in functie de pret la orice punct de
pe curba cererii:

In vederea demonstrarii, sa presupunem ca o firma are o cerere pentru bunurile
realizate de forma Q=f(P), un pret P de vanzare si o cantitate Q. Inversa
functiei cererii va fi P=g(Q), iar venitul total:
VT(Q)=PQ=Qg(Q)
Dar prin definitie, venitul marginal al firmei este:

Ultima relatie reprezinta dependenta dintre venitul marginal de pretul
bunului si elasticitatea cererii.
Putem interpreta aceasta relatie in functie de coeficientul de elasticitate al
cererii in functie de pret.

Microeconomie 109
- Daca cererea este elastica in functie de pret inseamna, e
c/p
> 1 => VM<P;
VM=P numai daca e
c/p
=;
- Daca cererea este cu elasticitate unitara, e
c/p
=1 => VM=0;
- Daca cererea este inelastica, e
c/p
<1 => VM<0.

4.5.11. Conditia de maximizare a profitului
Definiie
In vederea maximizarii profitului, o firma trebuie sa indeplineasca conditia
de egalitate dintre venitul marginal si costul marginal.
Pentru a demonstra aceasta relatie vom scrie functia profitului pe care o vom
deriva in vederea determinarii unui nivel maxim:
Pf(Q)=VT(Q)-CT(Q)
=>
MAX Pf= VM(Q)-CM(Q)=0 => VM(Q)=CM(Q).

4.5.12. Graficele marimilor totale, ale costului marginal si ale venitului marginal
Functiile venitului total, ale costului total si ale profitului total sunt prezentate
in figura 4-11, in timp ce venitul marginal si costul marginal sunt prezentate in
figura 4-12. Se observa ca profitul este maxim pentru o productie egala cu 200
care corespunde nivelului de productie pentru care venitul marginal este egal
cu costul marginal; a se vedea figura 4-12:

Sarcina de lucru 5
Coreleaza profitul cu rentabilitatea si venitul si explica intr-un text de 10-15
randuri interconditionalitatile acestora.

Microeconomie 110

Figura 4-11. Venitul total, costul total si profitul

Figura 4-12. Costul marginals i venitul marginal
Calcularea ratei profitului releva gradul de rentabilitate al firmei. Determinarea
pragului de rentabilitate reprezinta un indicator deosebit de util in activitatea
firmei intrucat de la acel nivel de productie firma incepe sa inregistreze profit.
Conditia de maximizare a profitului consta in egalizarea costului marginal si a
venitului marginal.

Exemplu: La o firma, costurile fixe anuale sunt de 200 mil um, costul variabil
mediu este de 30.000um /kg, iar pretul pietei este de 35.000 um/kg. Productia
care reprezinta pragul de rentabilitate si productia care asigura obtinerea
unui profit anual de 5 mil um sunt:
CF=200 mil um;
CVM=30.000 um;
Microeconomie 111
P=35.000 um/kg;
PI=5 mil um.
Solutie:
Productia la pragul de rentabilitate: =

Productia care gerereaza un profit de 5 mil

4.6. Concurenta-concept,functii-concurenta perfecta
4.6.1. Definirea concurentei
Definiie
Concurenta reprezinta modul de manifestare al agentilor economici in vederea
atingerii obiectivelor si poate lua forme de la cooperare la confruntare, avand
ca premise propietatea privata si libera initiativa.
Concurenta care se realizeaza pe piata este urmarita si sustinuta de
reglementari juridice. Lipsa supraveghierii si, totodata, a reglementarii putand
contribui la distrugerea ei.

4.6.2. Functiile concurentei
Concurenta este specifica economiilor de piata si indeplineste mai multe
functii:
a) reprezinta un factor de progres economic intrucat incita agentii
economici la inovatie si creatitivitate care se vor reflecta in cresterea
eficientei, intr-o atenuare a contradictiei dintre resurse si nevoi;
b) realizeaza o grupare a agentilor economici in functie de rezultatul
confruntarii de pe piata in, cei afectati in mod benefic, care sunt cei
creativi, inventivi, abili si, cei care sunt afectati in mod malefic, cei care
se dovedesc retrograzi, conservatori si incapabili sa tina pasul cu aceasta
confruntare de pe piata. Concurenta nu se rezuma numai la o simpla
ierarhizare, ci ii va favoriza pe primii si-i va sanctiona pe ultimii;
c) concurenta creaza conditiile de diversificare a ofertei, de reducere a
costurilor si de scadere a pretului de vanzare. Astfel, concurenta
afecteaza, atat agentul economic producator, cat si pe cel consumator;
d) urmarea concurentei, agentul economic consumator va putea sa-si
gaseasca marfa convenabila sub conditia pret-utilitate, iar agentul
economic producator va fi obligat continuu sa-si mentina si sa-si

Microeconomie 112
mareasca cota de piata;
e) nu in orice conditii concurenta isi poate manifesta valentele sale, asa
incat o concurenta nereglementata si nesupravegheata corespunzator se
poate transforma intr-un factor generator de risipa, ineficienta,
defavorizarea consumatorului.

Natura concurentei exitente pe o anumita piata confera participantilor
posibilitatea de control in grade diferite a pietei si a pretului pe care-l vor
practica.

4.6.3. Forme extreme ale concurentei
1) concurenta perfecta;
2) monopolul pur.
4.6.4. Particularitati ale concurentei perfecte
1) In cazul concurentei perfecte exista o atomicitate un numar mare de
vanzatori cu o putere mica ce desfac acelasi tip de produs; in aceste conditii,
nici unul dintre acestia nu poate sa stabileasca pretul pietei.
4.6.5. Particularitati ale monopolului pur
2) In cazul monopolului pur, un singur vanzator detine controlul pietei si,
astfel, si al pretului.

4.6.6. Conditiile concurentei perfecte
Concurenta perfecta care se inregistreaza pe o anumita piata impune
indeplinirea concomitenta a urmatoarelor conditii:
- de omogenitate produsul oferit prezinta aceleasi caracteristici, indiferent
de firma care-l produce si-l ofera; in aceste conditii, consumatorii nu fac
diferentieri intre ofertanti;
- de atomicitate se refera la numarul foarte mare de firme individuale
ofertante care compun oferta totala in asa fel incat si dimensiunea
productiei fiecareia dintre acestea este foarte mica fata de marimea pietei;
astfel, oricare firma individuala nu are capacitatea de a influenta pretul
pietei; n mod similar se comporta si consumatorii;
- de informare perfecta consumatorii sunt permanent, operativ si gratuit
informati in legatura cu pretul oricarui producator; consecinta rezida in
faptul ca, atat producatorii, cat si consumatorii pot reactiona la mesajele
pietei transmise prin intermediul preturilor;
- de libera circulatie a resurselor firmele sunt libere, adica fara costuri
sau orice restrictii, sa intre si sa iasa de pe piata. In cazul unui profit
pozitiv, firmele vor intra pe piata, iar in cazul in care cererea scade,
firmele mai putin eficiente vor iesi de pe piata in conditiile mentionate.
Microeconomie 113
Actiunea este perceputa numai pe termen lung, intrucat pe termen scurt
numarul firmelor de pe piata este constant.

4.6.7. Comportamentul pe piata al concurentei perfecte
Aceste conditii influenteaza comportamentul de actiune al fimelor si
consumatorilor pe piata. Conditia de atomicitate, prin numarul mare si puterea
de piata mica, atat a producatorilor, cat si a consumatorilor determina ca pretul
bunului sa fie considerat ca dat. Participantii la respectiva piata sunt astfel
primitori de pret, in sensul ca, nici in mod individual si nici in grup nu pot sa-l
stabileasca sau sa-l modifice. Curba cererii unei firme individuale va fi o
dreapta orizontala care va evidentia caracterul invariabil al cantitatii cerute in
functie de pret; a se vedea figura 4-13:

Figura 4-13 Curba cererii unei firme individuale
in conditiile concurentei perfecte

4.6.8. Nivelul optim al productiei
Definiie
Nivelul optim al productiei se realizea atunci cand:
Costul marginal=Venitul marginal
In conditiile concurentei perfecte, venitul marginal este egal si cu pretul:
Venitul marginal=P
Pentru a demonstra aceasta relatie, sa presupunem ca marimea cantitatii ar
creste cu o unitate in conditiile unui pret constant, aceasta ar insemna ca:
VM=(Q
0
+1)P
0
-Q
0
P
0
=P
0

Aceasta egalitate este consecinta formei orizontale a cererii in conditiile
concurentei perfecte. Astfel, in conditiile concurentei perfecte, venitul obtinut
P
Q c a n t i t a t e
P p r e t

c e r e r e a

Microeconomie 114
prin vanzarea unei unitati suplimentare este egal cu pretul bunului. In figura
4-14 prezentam curbele costului marginal si total mediu pentru un producator
care se confrunta cu un pret al pietei de P
0
=VM=400 um/bucata:

Figura 4-14. Costurile marginale si totale medii
Avem in vedere conditia de maximizare a profitului, respectiv ca VM=Cmarg
si ca VM=P => P=Cmarg. Din intersectia celor doua figuri rezulta cantitatea pe
care producatorul trebuie sa o produca in vederea maximizarii profitului,
respectiv 196.3574936 unitati corespunzator unui pret al pietei de P=400; a se
vedea punctul A din figura 4-14. Acestui nivel al productiei ii va corespunde
un anumit cost total mediu care se va obtine prin substituiea marimii Q=196,35
in functia costului total mediu care este de 308.1461926; a se vedea punctul B
din figura 4-14. La un pret al pietei de P=400 si un cost total mediu de 308,14,
producatorul va obtine un profit unitar de 91,86 um, care reprezinta marimea
segmentului AB, in timp ce marimea totala a profitului va fi de
96,35*91,86=18036,71 um.
Ce s-ar intampla daca pretul pietei ar fi de numai P=300 um/buc? Ar mai
inregistra producatorul un profit? Raspunsul la aceasta intrebare implica luarea
in considerare si a evolutiei costurilor variabile medii; a se vedea figura 4-15:
Microeconomie 115

Figura 4-15. Costurile totale medii si variabile medii
Impunand conditiile specifice concurentei perfecte, de aceasta data la noul pret
P=275 um/bucata, respectiv Cmarg=VM=275, vom obtine o cantitate care
respecta conditia de maximizare a profitului de Q=168.9384723 unitati; a se
vedea punctul B din figura 4-15. Corespunzator acestei productii, agentul
economic va inregistra un cost total mediu de 303,99 um, a se vedea punctul A
si un cost variabil mediu de 244,79 u.m., corespunzator punctului C. Observam
ca in acest caz, P>CVM, respectiv punctul B se gaseste mai sus decat punctul
C, 275 fata de 244, cu alte cuvinte, pretul acopera costul variabil mediu.
Comparand insa pretul si cu costul total mediu 303.9921110 obervam ca
P<CTM, respectiv 275<303,99, cu alte cuvinte, firma nu asigura si recuperarea
costurilor totale medii, inregistrand o pierdere.
Decizia firmei pe termen scurt consta in a continua sa produca intrucat isi
acopera costurile variabile medii,dar in acelasi timp, de a-si diminua pierderea
prin neacoperirea costurilor totale medii, punctul A este superior punctului B.

4.6.9. Concurenta perfecta si lumea reala
Definitie
Concurenta perfecta reprezinta numai un demers teoretic intrucat, in lumea
reala, nu sunt indeplinite simultam conditiile impuse de aceasta structura de
piata.
Concurenta reprezinta modul de manifestare al agentilor economici in
vederea atingerii obiectivelor si poate lua forme de la cooperare, la
confruntare, avand ca premise propietatea privata si libera initiativa.

Microeconomie 116
Concurenta perfecta impune indeplinirea simultana a unor conditii. Pe o astfel
de piata, curba cererii unei firme individuale este de forma unei drepte
orizontale.

4.7. Concurenta de monopol
Definitie
La extremitate fata de concurenta perfecta apare modelul sau concurenta de
monopol pur.

4.7.2. Prezumtiile monopolului pur
Monopolul pur se bazeaza pe urmatoarele prezumtii:
- existenta unui unic ofertant al produsului;
- inexistenta unor bunuri substituibile pentru bunul oferit;
- nici un alt producator nu poate intra pe piata acelui produs.

4.7.3. Curba cererii
Pe o piata in care se inregistreaza un monopol de catre o firma, aceasta nu va
mai fi confruntata cu o curba a cererii orizontala, ci cu una cu panta
descrescatoare intrucat in acest caz firma nu mai este o receptoare, ci o
emitatoare de pret.

Sarcina de lucru 7
Argumenteaza intr-un text de 15-20 de randuri modalitatile in care
concurenta influenteaza profitul unei firme

Microeconomie 117

4.7.4. Monopolul poate controla pretul, dar nu si cantitatea
Totodata, trebuie avut in vedere faptul ca, desi un monopol isi poate inregistra
pretul la nivelul dorit in conformitate cu obiectivele sale, el nu poate totusi
controla in mod simultan pretul si cantitatea.

4.7.5. Maximizarea profitului de monopol
In vederea maximizarii profitului, o firma care are o pozitie de monopol isi
va alege nivelul de productie la care costul marginal va fi egal cu venitul
marginal. Dar de aceasta data, venitul marginal nu va mai fi egal si cu pretul
precum in cazul concurentei perfecte.

Figura 4-16. Maximizarea profitului de monopol

4.7.6. Exemplu de situatie de monopol
Figura 4-16 prezinta o situatie de monopol in care o cerere este trasata cu panta
descrescatoare in punctual A este indeplinita conditia de maximizare a
profitului, Cmarg=VM careia ii corespunde o productie egala cu 0D. Aceasta
cantitate trebuie sa fie vanduta la un pret determinat din functia cererii, acesta
reprezentand pretul la care agentii economici consumatori vor dori sa
Microeconomie 118
achizitioneze cantitatea 0D, cu alte cuvinte, pretul va fi determinat prin
substituirea cantitatii 0D in functia cererii care corespunde punctului B din
figura 4-16, egal si cu 0F. Astfel, venitul total de monopol va fi egal cu
0F*OD. Realizarea unei productii egale cu 0D implica un cost total unitar
conform punctului C care se gaseste pe curba functiei CTM si care este egal cu
0E. Astfel, profitul de monopol este egal cu aria FBCE.

4.7.7. Indicele Lerner
Definitie
O marime menita sa comensureze puterea de monopol o reprezinta indicele
Lerner, de forma:

In conditiile concurentei perfecte, pretul este egal cu costul marginal, asa incat
indicele Lerner are valoarea zero. Atunci cand pretul depaseste costul
marginal, indicele Lerner devine pozitiv si va avea o valoare cuprinsa intre
zero si unu. Cu cat indicele are o valoare mai apropiata de unitate, cu atat mai
mare va fi puterea detinuta de monopol pe piata.

4.7.8. Comparatii intre concurenta perfecta si monopol
Din prezentarea concurentei perfecte si a celei de monopol, ca forme extreme
ale concurentei, au rezultat o serie de aspecte care le deosebesc:
- Pretul de monopol este mai mare decat pretul fixat in conditii
concurentiale, in timp ce productia este mai mica in primul caz decat in
al doilea;
- Pretul practicat de monopolist este mai mare decat costul marginal,
acesta in echilibru fiind egal si cu venitul marginal;
- Monopolistului ii revin supraprofituri,adica pretul excede minimului
Sarcina de lucru 3
Explica prin ce mecanisme si proceduri poate fi controlata situatia de
monopol. Redacteaza un text explicativ de 15-20 randuri

Microeconomie 119
costului mediu cu titlu permanent, in timp ce in cazul concurentei,
acestea sunt ocazionale si limitate in timp intrucat libera intrare a
firmelor pe piata permite cresterea ofertei si reducerea pretului pana la
nivelul la care aceste supraprofituri dispar;
- Monopolul este dezavuat de consumatori intrucat achizitioneaza o
cantitate mai mica de bunuri si cu un pret mai mare; exista insa
teoreticieni care apreciaza monopolul ca fiind capabil sa genereze
inovatii mai mari decat cele inregistrate in conditii de concurenta.

Monopolul se situeaza la extremitate fata de concurenta perfecta. Se bazeaza
pe existenta unui unic ofertant al produsului, inexistenta unor bunuri
substituibile pentru bunul oferit, nici un alt producator nu poate intra pe piata
acelui produs.
Exemplu: Un monopol inregistreaza o functie a cererii de forma: Q=20-2P
1/2
.
Q este exprimat in mii ,iar costul total este CT=12,5Q+0,25Q
3
/3.
a) Sa se stabileasca venitul marginal si costul margial;
b) Sa se determine cantitatea si pretul optim, precum si profitul de monopol.
Solutie: a) Inversa funtiei cererii este P=(10-0,5)
2
=> 100-10Q+0,25Q
2

Venitul total este Q*P=100Q-10Q
2
+0,25Q
3

b) Cantitatea si pretul optim presupune ca Vmarg=Cmarg => Q
*
=5 si
P
*
=56,25 um/buc.
Profitul de monopol= QP-CT=281,25-72,9167=208,3 um.
Rezumat
Economia de schimb constituie baza aparitiei, existentei si functionarii pietei.
Datorita specializarii agentilor economici, satisfacerea nevoilor de consum nu
se putea realiza decat prin intermediul schimbului de marfuri. Piata este
necesara pentru a realiza legatura dintre producatori si consumatori, oferind
participantilor informatiile necesare pentru a putea decide ce, cat si pentru
cine sa produca, dar si ce, cum si cat sa se consume. Aceste informatii nu pot
fi ignorate in cadrul schimburilor economice. Rela|iile dintre agen|ii
economici pe pia|a, n func|ie de interesele lor, constituie un sistem economic
de concuren|, n care fiecare are libertatea s produc si s vnda ce-i
convine, n condi|iile pe care le considera cele mai favorabile. Sistemul
Microeconomie 120


I) Pretul de echilibru este acela la care:
a) oferta este mai mare decat cererea;
b) oferta si cererea satisfacute sunt egale;
c) piata este golita de marfuri;
d) pretul este minim;
e) nici un raspuns nu este adevarat.
II) Pretul de echilibru pe piata unui bun scade:
a) cand veniturile cumparatorilor cresc;
b) cand CTM scade;
c) cand oferta scade si cererea creste;
d) cand rata somajului creste;
e) cand creste rata somajului.
III) Daca dependenta cererii si ofertei in raport cu pretul unui bun se exprima
prin functiile:C=240-4P, O=100+3P, iar statul impune un pret P=25 um/bun. In
aceste conditii pe piata bunului se va inregistra:
a) un exces de cerere de 25 buc;
b) un exces de oferta de 35 buc;
c) un exces de cerere de 35 buc;
d) un exces de oferta de 25 buc;
concuren|ial reprezint totalitatea rela|iilor dintre agen|ii economici afla|i in
competi|ie pe pia|a, in func|ie de interesele lor.
Profitul reprezinta un indicator de maxima importanta in evaluarea firmei.
Conceptual trebuie realizata diferenta dintre profitul contabil si cel economic.
Profitul indeplineste mai multe functii cu influente polivalente. Calcularea
ratei profitului releva gradul de rentabilitate al firmei. Determinarea pragului
de rentabilitate reprezinta un indicator deosebit de util in activitatea firmei
intrucat de la acel nivel de productie firma incepe sa inregistreze profit.
Conditia de maximizare a profitului consta in egalizarea intre costul marginal
si venitul marginal.
Profitul, fiind mobilul activtatii productive, are consecinte la nivel
microeconomic,dar si macroeconomic si social.
Microeconomie 121
e) se va inregistra un pret egal cu cel de echilibru.
IV) Urmare a cresterii cererii de la Q=50-5P la Q=65-5P, in conditiile unei
oferte nemodificate de Q=10P+5, indicele pretului de echilibru va fi:
a) 2/3;
b) 166,7%:
c) 100%;
d) 200%;
V) Daca oferta scade si pretul de echilibru creste, cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) creste;
c) este constant;
d) depinde de volumul cererii;
VI) Daca pretul se afla la un nivel la care se inregistreaza un exces de cerere,
pretul va avea o tendinta de:
a) crestere;
b) scadere;
c) va ramane constant;
d) va tinde la 0;
e) va evolua ciclic.
VII) O crestere a cererii in conditiile unei oferte constante sau o scadere a
ofertei in condtitiile unei cereri constante va genera:
a) scaderea pretului;
b) cresterea pretului;
c) mentinerea constanta a pretului;
d) aparitia unui unui exces de oferta;
e) o egalitate dintre cost si pret.
VIII) Daca pretul unui bun este mai mic decat pretul de echilibru, piata bunului
se caracterizeaza prin:
a) echilibru;
b) deficit de oferta;
Microeconomie 122
c) exces de cerere;
d) exces de oferta;
IX) Cand cererea creste pe piata, iar oferta nu se modifica, pretul de echilibu
este:
a) este in crestere;
b) este in scadere;
c) este constant;
d) este egal cu costul fix mediu;
X) Daca pretul inregistreaza un nivel pentru care piata bunului se gaseste intr-
un exces de cerere, va apare o tendinta de:
a) crestere a pretului;
b) scaderea pretului;
c) mentinerea constanta a pretului;
d) toate raspunsurile sunt adevarate;
XI) Rata profitului in functie de CA este 30%. Sa se determine rata profitului
in functie de cost:
a) 25;
b) 20;
c) 15;
d) 30;
XII) Profitul creste cu 30%, iar costurile scad cu 35 %. Cu cat se modifica rata
profitului in functie de cost?
a) creste cu 300%;
b) creste cu 100%;
c) creste cu 250%
d) scade cu 10%;
XIII) Rata profitului era in t
0
=10%, iar in t
1
scade cu 3%. Determinati rata
profitului in t
1
:
a) 7%;
b) 13%;
c) 10%;
d) 3%;
Microeconomie 123
XIV) Raportul dintre modificarea procentuala a profitului si cea a productiei
este egal cu 2. Pentru dublarea profitului, productia trebuie sa inregistreze o
crestere egala cu:
a) 100%;
b) 150%;
c) 50%;
d) 200%;
XV) O firma inregistreaza urmatoarele costuri marginale:

0 1 2 3 4 5
Cmarg 60 20 10 15 30 45

Determinati productia la pragul de rentabilitate cand pretul P este egal cu 45:
a) 2;
b) 3;
c) 0;
d) 4;
e) 5.
XVI) Profitul reprezinta 40% din valoarea vanzarilor, iar costurile materiale
reprezinta 45%. Rata profitului in functie de cifra de afaceri va fi:
a) 66,6%;
b) 40%;
c) 35 %;
d) nu se poate determina;
XVII) Se cunosc ecuatiil cererii si ale costului total:
5Q=63-P;
CT=50+60Q-9Q
2
+Q
3

Profitul va fi maxim pentru:
a) 1;
b) 2;
c) 3;
d) 4;
XVIII) O firma de calculatoare obtine un profit de 10 mld um din vanzarea
unei productii de 100.000 buc. Costurile variabile ale firmei sunt de doua ori
mai mari decat cheltuielile fixe si reprezinta 50% din cifra de afaceri. Pretul de
vanzare a unui calculator va fi:
a) 0,4 mil um;
b) 0,4 mild um;
c) 400 mld um;
Microeconomie 124
d) 40 mld um;
e) 40 mil um.
XIX) In conditii normale are o valoare subunitara:
a) rata profitului in functie de cost;
b) rata profitului in functie de pret;
c) costul marginal;
d) productivitatea marginala a unui factor de productie;
XX) Daca la o firma profitul pe produs creste cu 40%, iar cheltuielile unitare
scad cu 30%, gradul de rentabilitate:
a) creste cu 200%;
b) creste de 2 ori;
c) creste de 1,2 ori;
d) creste cu 10%;
XXI) O firma care actioneaza in conditiile concurentei perfecte, inregistreaza o
functie a costurilor variabile de forma CV=10Q+0,05Q
3
/3 si o functie a cererii
P=30. In vederea maximizarii profitului ea trebuie sa vanda:
a) 40 unitati la P=30;
b) 30 unitati la P=30;
c) 20 unitati la P=29;
d) 20 unitati la P=30;
e) nii un raspun nu este corect.
XXII) Un monopol are curba cererii de forma Q=20.000-25P, iar a costurilor
totale de forma CT=4.000 +200Q+0,01Q
2
. Firma care detine aceasta pozitie pe
piata isi va maximiza profitul la nivelul pretului de:
a) 560;
b) 600;
c) 660;
d) 700;
XXIII) Un monopol are urmatoarea functie a cererii: Q=2400-100P iar functia
costului total CT=150.000+6Q. Pentru maximizarea profitului firma trebuie sa
vanda:
a) 600 buc;
b) 700 buc;
c) 800 buc;
Microeconomie 125
d) 900 buc;
e) 1.000 buc.
XXIV) La concurenta perfecta, curba cererii pentru o firma este:
a) perfect elastica;
b) orizontala;
c) perfect inelastica;
d) verticala;
e) a+b.
XXV) Un monopol are o curba a cererii de forma Q=100-0,2Pi ar pretul sau
optim este P=290 um. La nivelul corespunzator productiei optime, costul
marginal este:
a) 70 um;
b) 80;
c) 90;
d) 100;

Pe baza aplicatiei Profitul cu programul Excel se vor face simulari si se vor
stabili concluziile acestora.
Pe baza aplicatiei Echilibul cu programul Excel se vor realiza simulari si se vor
extrage concluziile.
Cu ajutorul programului Excel se vor realiza simulari in vederea maximizarii
profitului pe o piata cu concurenta perfecta si una de monopol.

Lucrare de verificare
Definiti costul productiei; costurile globale, medii si marginale. Realizati pe
baza graficului o analiza a costurilor si stabiliti interdependentele dintre ele.
Un producator inregistreaza un cost marginal cu 25% mai mare decat costul
total mediu din perioada de baza (CTM
0
).Costurile fixe reprezinta 25 % din
CT
0
si 20 % din CT
1
.Cunoscand productia din perioada de baza de 10.000 buc.
(Q
0
=10.000) , iar costurile variabile din perioada de baza CV
0
=2,25 mil .Sa se
determine costul marginal,variatia absoluta si relative a productiei, costul fix
mediu in perioada de baza si curenta.
Microeconomie 126

Bibliografie de elaborare a cursului

Dumitru Ciucur si colab. (2004). Economie. Bucuresti: Editura Tribuna
economica pp. 221-228.
Nita Dobrota (1997). Economie politica. Bucuresti: Editura Economica pp.
251-259.
Philip Hardwick si colab. (2002). Introducere in economia moderna. Iasi:

Microeconomie 127
Bibliografie pentru aplicatii:
Colectiv (1999). Economie teste grila. Galati: Universitatea Dunarea de Jos.
D. Lixandroiu, B. Bacanu (1998). Matematica & Economie. Brasov: Editura
Infomarket.
Colectiv (1997). 2025 Teste, probleme, raspunsuri. Bucuresti: Editura
Economica.
C. Gogoneata, A. Gogoneata (1999). Teste si probleme de economie.
Bucuresti: Editura Adevarul.

Microeconomie 128

Microeconomie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microeconomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Editura Universitar Danubius, Gala|i

S-ar putea să vă placă și