TESTE GRILĂ

1. Condiţiile obţinerii unui profit de către întreprindere se materializează în:

a. organizarea concomitentă a celor trei categorii de resurse (materiale, financiare şi umane);
unitatea acestor elemente se asigură prin organizarea şi conducerea firmei;
b. desfacerea la export a producţiei;
c. calculele de eficienţă prin care sunt luate în considerare condiţiile de desfăşurare a activităţii şi
care să demonstreze posibilitatea obţinerii unui profit acceptabil şi pe o perioadă cât mai mare.

2. Înţelegerea întreprinderii în funcţie de volumul şi calitatea forţelor care interacţionează implică:

a. cunoaşterea în detaliu a forţelor interne, a modalităţilor în care ele se manifestă şi a efectelor
acţiunilor şi interacţiunilor;
b. studierea interacţiunilor dintre forţele interne, unele în raport cu altele şi faţă de mediul extern;
c. relaţii intra şi interumane din interiorul întreprinderii.

3. Etapele înfiinţării societăţilor comerciale are la baza legea 31/1990 sunt:

a. decizia de înfiinţare;
b. tipul şi profilul de activitate, alegerea numelui, elaborarea statutului, stabilirea sediului;
c. depunerea acestor acte de constituire;
d. adoptarea şi semnarea acestor acte de toţi membrii;
e. întocmirea dosarului pentru obţinerea autorizaţiei;
f. obţinerea autorizaţiei;
g. înregistrarea la organele fiscale, deschiderea contului;
h. înregistrarea la Registrul Comerţului.

4. Într-o concepţie sistemică întreprinderea este:

a. sistem complex, reunind resurse umane, materiale şi financiare;
b. sistem socio-economic;
c. sistem tehnico-material;
d. sistem organizatoric-administrativ;
e. sistem dinamic, organic adaptiv;
f. sistem deschis;
g. sistem autoreglabil, întreprinderea are capacitatea de a-şi modifica activitatea în scopul realizării
obiectivelor propuse.

5. Rolul economic se concretizează în:

a. întreprinderile atrag şi combină factorii de producţie. Managerii acţionează permanent pentru
optimizarea combinării factorilor de producţie;
b. scopul întreprinderilor este de a executa bunuri şi servicii. Managerul firmei urmăreşte să
producă la costuri minime;
c. întreprinderile distribuie veniturile, adică remunerarea factorilor de producţie utilizaţi.

6. Rolul social a întreprinderii se manifestă:

a. faţă de salariaţi;
b. faţă de consumatori, firma trebuie să caute cea mai bună adaptare a bunurilor şi serviciilor
produse la solicitările clienţilor.
c. între interesele salariaţilor şi cele ale proprietarilor de capitaluri;
d. între interesele titularilor de venituri care doresc să câştige cât mai mult şi cele ale
consumatorilor, care caută să cumpere la un preţ cât mai redus.

1
7. Cele mai bune surse de idei în vederea realizării unei întreprinderi sunt:
a. mediul profesional;
b. priceperea de a face ceva;
c. conjunctura şi oportunitatea pieţei
d. viaţa cotidiană şi ocupaţia celui care porneşte într-o afacere.

8. Formalităţile de natură juridică constau în respectarea unor condiţii de fond şi de formă, cum sunt:
a. numărul şi calitatea participanţilor care se asociază;
b. consimţământul şi capacitatea de a contracta indică normele juridice care trebuie respectate
pentru ca asocierea să fie valabilă;
c. aportul asociaţilor se referă la natura acestuia: aport; aport în natură; aport în drepturi de
proprietate industrială;
d. participarea asociaţilor la profit şi pierderi.

9. Pentru ca întreprinderea să se poată înfiinţa trebuie să se îndeplinească şi anumite condiţii de formă:

a. redactarea şi semnarea cererii de acord/contractului de asociere;
b. redactarea şi semnarea statutului;
c. întocmirea formelor de publicitate.

10. După forma de proprietate, întreprinderea poate fi:

a. întreprindere particulară, individuală, personală sau familială;
b. particulară în asociaţii;
c. publică;
d. a administraţiei centrale;
e. a administraţiei locale;
f. mixtă (particulară şi publică, autohtonă şi străină).

11. În raport cu domeniile de activitate, întreprinderile pot fi:

a. întreprinderi agricole;
b. întreprinderi industriale;
c. întreprinderi comerciale;
d. întreprinderi producătoare de bunuri de capital
e. întreprinderi prestatoare de servicii;
f. întreprinderi financiare, de credit, de asigurări etc.

12. În raport cu apartenenţa la una din ramurile industriale de activitate, întreprinderile se pot clasifica
astfel:
a. întreprinderi extractive;
b. întreprinderi prelucrătoare;
c. întreprinderi producătoare de bunuri de capital;
d. întreprinderi producătoare de bunuri de consum;
e. întreprinderi cu procese tehnologice continue;
f. întreprinderi cu procese tehnologice discontinue.

13. În funcţie de amploarea factorilor de producţie utilizaţi, de mărimea rezultatelor economico-

financiare,
întreprinderile pot fi:
a. întreprinderi mici;
b. întreprinderi mijlocii;
c. întreprinderi mari;
d. grupuri de conglomerate de întreprinderi.

2
14. Factorii de influenţă ai mediului ambiant sunt:
a. factorii economici;
b. factorii politico-instituţionali;
c. factorii tehnologici;
d. factorii financiari.

15. Factorii ecologici se referă la :

a. natura solului şi a subsolului;
b. natura şi diversitatea florei şi a faunei din teritoriu;
c. durata medie a vieţii;
d. regimul ploilor şi a vânturilor.

16. La ce se referă factorii politico-juridici, factori de influenţă ai mediului ambiant?

a. la acţiunea unor relaţii de dependenţă, dominanţă şi putere care se manifestă într-o societate la
un moment dat;
b. la acţiunea situaţiei politice din ţară asupra întreprinderii;
c. la faptul că întreprinderile sunt subordonate statului;
d. cadrul juridic influenţează activitatea întreprinderii;
e. aceşti factori nu influenţează în nici un fel întreprinderea.

17. Cadrul juridic reglementează:

a. participarea persoanelor fizice sau juridice , române sau străine la vânzarea , cumpărarea de
acţiuni sau active ale societăţii
b. oferirea spre vânzare de acţiuni sau active ale societăţii persoanelor din afara societăţii
comerciale
c. metode de privatizare
d. ponderea privind distribuirea gratuită a certificatelor de proprietate către cetăţenii români
îndreptăţiţi

18. Creşterea întreprinderii poare fi:

a. creştere externă;
b. creştere mixtă;
c. creştere internă;
d. creştere dinamică.

19. Modalităţile juridice de creştere externă sunt:

a. fuziunea cu crearea de noi societăţi
b. adăugarea de noi mijloace de producţie
c. micşorarea ambelor societăţi şi crearea de filiale comune
d. luarea de participaţii

20. În ce constă tehnologia de vârf?

a. este acea tehnologie de ultimă generaţie în domeniu;
b. acea tehnologie ce presupune costuri cât mai scăzute;
c. acea tehnologie aflată pe piaţă cu titlu de noutate şi cu un impact strategic foarte important;
d. este acea tehnologie deţinută de puţini agenţi economici;
e. tehnologia care nu oferă avantaje competitive.

21. La ce se referă factorii economici?

a. la structura populaţiei,
b. la piaţa muncii, financiară, pieţele de aprovizionare, de distribuţie de bunuri;
c. la calitatea utilajelor;

3
d. la gradul de poluare a mediului ambiant,
e. la evoluţia tehnologiei.

22. Factorii care influenţează mediul ambiant al întreprinderii pot fi:

a. economici;
b. tehnologici;
c. ecologici;
d. demografici;
e. social-culturali;
f. politico-juridici.

23. Punctul de plecare în elaborarea studiului tehnico-economic îl contribuie:

a. definirea produselor;
b. definirea lucrărilor;
c. definirea întreprinderii;
d. definirea serviciilor.

24. Rolul economic al întreprinderii se concretizează în:

a. atragerea şi combinarea factorilor de producţie;
b. promovarea personalului;
c. managerii acţionează în scopul optimizării şi combinării factorilor de producţie;
d. adaptarea bunurilor şi serviciilor conform cerinţelor consumatorilor;

25. Organismele publice reprezintă:

a. orice grupă care are interes actual sau potenţial cu impact asupra capacităţii întreprinderii de
realizare a obiectivelor sale;
b. acea formă a întreprinderii care se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale
economiei naţionale;
c. persoana juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară;
d. entitate economică colectivă unde se combină şi se utilizează factorii de producţie.

26. Întocmirea formalităţilor necesare înfiinţării întreprinderii sunt de natură:

a. juridică;
b. socială, fiscală;
c. juridică, fiscală;
d. juridică, fiscală, socială;

27. Întreprinderea este un furnizor al mai multor informaţii strict necesare administrării eficiente.
Acestea
sunt:
a. evoluţia cererii;
b. cererea tip clientela;
c. natura concurenţei;
d. structura costului de producţie.

28. Plat salariilor de către întreprindere reprezintă:

a. o investiţie;
b. un consum;
c. un flux financiar;
d. un flux fizic;

29. Factorii demografici se referă la:

4
a. tradiţii şi obiceiuri;
b. numărul populaţiei;
c. natura solului şi subsolului;
d. ponderea populaţiei active;
e. durata medie a vieţii.

30. Factorii tehnologici se referă la:

a. ponderea populaţiei active;
b. aspectul fizic-material;
c. acţiunea unor relaţii de dependenţă şi dominanţă;
d. aspectul invizibil.

31. Creşterea externă a unei firme constă în:

a. crearea de noi capacităţi în cadrul firmei;
b. adăugarea de noi mijloace de producţie datorită unor resurse proprii;
c. luarea de participaţii;
d. fuziunea, cu crearea de noi societăţi.

32. Necesitatea formării asociaţiilor sau grupurilor de întreprinderi este dată de :

a. costul tranzacţiilor sau costul funcţionării pieţei;
b. relaţia de proprietate dintre firma "mamă" şi filiale;
c. strategiile manageriale de constituire sau dezvoltare ale grupurilor de întreprinderi;
d. necesitatea măririi capitalului social.

33. Cartelul reprezintă:

a. formă de asociere bazată pe o înţelegere liber consimţită;
b. o nouă întreprindere;
c. asociere cu scopul de eliminare a concurenţei dintre ele;
d. un monopol.

34. Holdingul este :

a. cea mai mare celulă organizatorică cunoscută în economia liberală de piaţă;
b. societate ce deţine, ca participaţie, majoritatea acţiunilor;
c. grup de întreprinderi, fiecare cu personalitate juridică dar cu independenţa decizională limitată;
d. societate de portofoliu.

35. Grupul de întreprinderi este:

a. ansamblul de întreprinderi în care principalele decizii şi orientări sunt coordonate de acelaşi
centru de decizie;
b. asociere de întreprinderi fără personalitate juridică;
c. asociere realizată în scopul dobândirii unei poziţii de monopol;
d. o nouă întreprindere cu personalitate juridică.

36. Pentru a putea pune în funcţiune o întreprindere un antreprenor trebuie:

a. să aibă dorinţa de a crea;
b. să aibă o idee conturată privind obiectul de activitate;
c. să dispună de minim de mijloace materiale;
d. să aibă idea şi dorinţa de a crea şi să dispună de mijloacele necesare.

37. Analiza financiară evidenţiază:

a. echilibrul între nevoi şi resurse;
b. diferenţele existente, pe luni, între cheltuieli şi încasări;

5
c. gradul de rentabilitate;
d. mijloacele existente pentru crearea firmei.

38. Care din următoarele acte sunt necesare la autorizarea la Judecătorie:

a. contract de societate şi statut;
b. act de justificare pentru sediu (închiriere, drept de folosinţă, titlu de proprietate);
c. certificat de depunere a capitalului iniţial;
d. dovada deschiderii contului bancar.

39. Care din următoarele acţiuni reprezintă etape ale autorizării întreprinderii:
a. verificarea documentelor depuse;
b. fixarea unui termen de judecată;
c. emiterea avizului consultativ de utilitate;
d. înmatricularea la Registrul Comerţului şi înregistrarea fiscală.

40. Pentru asigurarea viabilităţii şi rentabilităţii întreprinderii se face o analiză a structurii

organizatorice ce
evidenţiază:
a. modul în care organizarea procesului de producţie asigură condiţiile pentru o activitate rentabilă;
b. modul de optimizare a procesului de producţie;
c. modul de implicare al conducerii întreprinderii;
d. dinamismul şi dorinţa de dezvoltare viitoare ale conducerii întreprinderii.

41. Eficienţa activităţii unei firme constă în :

a. estimarea profitului;
b. raportul dintre ansamblul efectelor utile şi eforturile ocazionate de desfăşurarea activităţii;
c. cantitatea produselor vândute;
d. totalitatea veniturilor obţinute.

42. Eficienţa întreprinderii este estimată cu ajutorul următorilor indicatori:

a. suma cheltuielilor de circulaţie;
b. locul ocupat de prestarea serviciilor comerciale;
c. volumul vânzărilor;
d. cota medie de adaos comercial.

43. Veniturile pot fi influenţate de următorii factori:

a. volumul vânzărilor determinate de politica de aprovizionare a firmei, concurenţă, mărimea
cererii;
b. preţul produselor;
c. adaosul comercial practicat;
d. volumul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea produselor.

44. Structurarea cheltuielilor totale ale întreprinderii poate fi efectuată pe baza următoarelor criterii:
a. natura cheltuielilor;
b. volumul activităţii şi natura economică;
c. tipul activităţii;
d. volumul veniturilor.

45. Profitul este:

a. indicator de bază al aprecierii eficienţei economice;
b. rezultatul diferenţei dintre suma veniturilor şi respectiv a cheltuielilor efectuate;
c. sursă principală de venituri;

6
d. tip de cheltuială.

46. Principalele atribuţii ale activităţii de aprovizionare sunt:

a. procurarea materiilor prime, materialelor;
b. urmărirea evoluţiei pieţei produselor utilizate;
c. stabilirea criteriilor de gestiune a stocului;
d. rezolvarea reclamaţiilor.

47. Abordarea unui client pentru vânzarea mărfurilor se poate realiza prin contact direct astfel:
a. prezenţa spontană a clientului la locul de vânzare;
b. clientul trimite prin corespondenţă comanda;
c. vânzătorul răspunde la apel de oferte;
d. vânzătorul vizitează cumpărătorul potenţial.

48. Activitatea de producţie cuprinde acţiuni legate de transformări ale resurselor materiale astfel:
a. pregătire, prelucrare, finisaj;
b. confecţionare scule, întreţinere şi reparare utilaje;
c. transformare şi distribuire energie;
d. transport intern.

49. Structura de producţie a întreprinderii cuprinde subunităţi clasificate astfel:

a. secţii de fabricaţie, auxiliare, anexe;
b. secţii specializate tehnologic şi pe obiecte;
c. secţii de fabricare şi pe obiecte;
d. secţii cu structură mixtă.

50. Care din următoarele activităţi sunt specifice prestărilor de servicii turistice:
a. descrierea modului de determinare a prestaţiei;
b. fundamentarea costurilor;
c. activitatea de cazare şi masă;
d. elaborarea specificaţiilor tehnice.

51. Din grupa indicatorilor eficienţei economice ai întreprinderii fac parte:

a. suma şi nivelul cheltuielilor de circulaţie;
b. volumul vânzărilor;
c. numărul locuitorilor serviţi de o unitate comercială;
d. locul ocupat de prestările de servicii comerciale.

52. Veniturile de exploatare reprezintă cele obţinute din :

a. vânzare de mărfuri;
b. operaţii de gestiune;
c. încasare de dobânzi;
d. venituri obţinute din prestări de servicii.

53. În activitatea de comerţ principala sursă de venit este adaosul comercial care reprezintă:
a. modul de recuperare a cheltuielilor de circulaţie;
b. sumă ce conţine TVA-ul şi accizele;
c. parte din profit;
d. sumă ce reflectă impozitele pe profit.

54. Cheltuielile de circulaţie sunt influenţate de factori ca:

a. cheltuieli salariale;

7
b. majorări de preţuri;
c. sistem managerial al întreprinderii;
d. selectarea partenerilor de afaceri.

55. Rata rentabilităţii activităţii comerciale reprezintă:

a. indicator de eficienţă;
b. gradul în care capitalul aduce profit;
c. raportul dintre mărimea profitului şi volumul activităţii economice;
d. raportul dintre cheltuielile totale şi veniturile obţinute.

56. Necesitatea unei strategii economice este influenţată de:

a. accentuarea competiţiei dintre firme;
b. varietatea produselor oferite pe piaţă;
c. creşterea calităţii produselor;
d. extinderea folosirii calculatoarelor electronice.

57. strategie economică trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

a. să permită un mediu economic concurenţial;
b. să satisfacă cerinţele consumului din punctul de vedere al calităţii şi pieţei;
c. să permită obţinerea profitului;
d. să determine un management de calitate.

58. Politica economică reprezintă:

a. componentă a strategiei ce precizează acţiuni ce trebuie întreprinse;
b. ansamblul obiectivelor economice pe care şi le propune o întreprindere;
c. ghid general pentru punerea în practică a strategiei economice;
d. componentă a strategiei economice ce stabileşte ce îşi propune întreprinderea să realizeze.

59. Care din următoarele acţiuni reprezintă etape ale elaborării strategiei economice:
a. analiza sistemelor curente;
b. examinarea perspectivelor pentru viitor;
c. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor şi alegerea celei de urmat;
d. punerea strategiei alese în aplicare.

60. Prin planificare se înţelege:

a. programare, organizare, coordonare şi conducere pe bază de plan a activităţii economice;
b. concretizare în documente scrise a prevederilor strategice şi politicii adoptate;
c. ansamblul de documente scrise sub formă de planuri;
d. întocmirea unui plan de ansamblu.

61. Activităţile desfăşurate într-o întreprindere pot fi grupate ţinând cont de specificul întreprinderii:
a. specifice sectorului;
b. comune cu celelalte sectoare;
c. specifice producţiei.

62. Întreprinderile comerciale parcurge un ciclu format din:

a. geneza;
b. apariţie pe piaţă sau lansare;
c. dezvoltare;
d. lichidare.

63. Principalele atribuţii ale aprovizionării sunt:

8
a. procurarea în termeni stabili a materiilor prime;
b. urmărirea în permanenţă a evoluţiei pieţei;
c. urmărirea evoluţiei produsului;
d. elaborarea programelor de aprovizionare în funcţie de previziunile cu privire la fabricaţie.

64. La costuri trebuie avut în vedere următoarele criterii:

a. costul de cumpărare să nu crească mai mult cu 10%;
b. costul de stocare să fie mai mare de valoarea produselor stocate;
c. imobilizarea capitalurilor în stoc;
d. costul de vânzare să aibă un adaos comercial de 25%.

65. În categoria stocurilor de materiale de producţie fac parte:

a. stocul curent;
b. stocul lunar;
c. stocul de siguranţă;
d. stocul de protecţie.

66. Modalităţile juridice de creştere externă sunt:

a. luarea de participaţii;
b. fuziunea, cu crearea de noi societăţi;
c. absorbţia;
d. aportul parţial de active cu diminuarea unei societăţi şi creşterea alteia;
e. micşorarea ambelor societăţi şi crearea unei filiale comune.

67. Cartelul simplu se înfiinţează pentru îndeplinirea în comun a unuia din următoarele obiective:
a. stabilirea preţurilor de cumpărare, de vânzare, sau a altor condiţii privind desfăşurarea
tranzacţiilor;
b. stabilirea unor limite în ceea ce priveşte volumul producţiei şi controlul acesteia;
c. controlul pieţelor de desfacere;
d. stimularea şi promovarea dezvoltării tehnice şi a investiţiilor;
e. repartizarea pieţelor sau a surselor de aprovizionare;
f. impunerea partenerilor comerciali a unor condiţii diferenţiate cu privire la preţ şi la accesul la
anumite facilităţi;

68. Care din afirmaţiile următoare sunt adevărate:

a. holdingurile, după finalităţile urmărite, pot fi: holdinguri de participaţie, holdinguri de animaţie,
holdinguri de mobilizare a capitalului;
b. holdingurile de participaţie reprezintă o „structură vidă” care are ca obiect menţinerea
controlului majoritar în mai multe întreprinderi;
c. holdingurile de animaţie sunt structuri de gestiune eficace în care există compartimente
funcţionale de impulsionare şi control a activităţii întreprinderilor componente;
d. holdinguri de mobilizare de capitaluri au ca preocupare majoră asigurarea intervenţiei industriale
şi financiare rapide şi repetate.

69. Grupul în participaţie sau societatea în participaţie prezintă următoarele trăsături

a. caracterul voluntar şi consimţământul liber ce se consemnează printr-un document;
b. reunirea în vederea obţinerii şi împărţirii beneficiilor,
c. nu dispune de patrimoniu propriu, mijloacele economice necesare asigurându-se prin contribuţia
părţilor.

70. Societăţile comerciale din ţara noastră sunt;

a. societatea în nume colectiv - obligaţiile sociale sunt garantate cu întreg patrimoniul social, fiind

9
o răspundere limitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
b. societatea în comandită simplă - o formă de asociere între investitori (comanditari) a căror
răspundere este limitată la aportul social şi comanditaţi, care răspund împreună, nelimitat însă,
cu averea lor;
c. societatea în comandită pe acţiuni - o asociere între comanditari a căror răspundere se limitează la
plata acţiunilor şi comanditaţi, care răspund solidar şi nelimitat cu averea lor;
d. societatea pe acţiuni - obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, diferiţii acţionari
fiind obligaţi numai la plata acţiunilor;
e. societatea cu răspundere limitată - răspunderea asociaţilor se reduce la plata părţilor sociale: este
cea mai răspândită formă de societate în România.

71. După felul preocupărilor în care este specializat, se disting următoarele tipuri clasice de
întreprinzători
sau antreprenori:
a. specialistul;
b. comerciantul;
c. afaceristul;
d. liber profesionistul;
e. finanţistul.

72. Principalele motivaţii psihologice ale creatorului de întreprindere sunt:

a. dorinţa de a se realiza sau împlini;
b. competenţa;
c. banii şi prestigiul;
d. responsabilitatea socială şi religia.

73. Problemele financiare ale întreprinderii se referă la:

a. subestimarea capitalului social;
b. dificultatea de a găsi colaborări sau contribuţii exterioare, sau neadaptarea mediului financiar la
nevoile creatorilor;
c. scăderea puternică a cifrei de afaceri datorită conjuncturii;
d. suprimarea brutală a sprijinului bancar;
e. îndatorarea prea mare;
f. un plan de finanţare rău fundamentat.

74. Problemele legate de piaţă cuprind, în principal, următoarele aspecte:

a. supraestimarea pieţei potenţiale;
b. scăderea puternică a cifrei de afaceri datorită conjuncturii;
c. necunoaşterea costurilor;
d. alegerea necorespunzătoare a sectorului de activitate;
e. declinul neprevăzut al sectorului;
f. îndepărtarea sediilor sociale de bănci sau de întreprinderi;
g. concurenţa foarte puternică;

75. Probleme legate de organizare:

a. organizarea administrativă necorespunzătoare;
b. supraestimarea pieţei potenţiale;
c. necunoaşterea costurilor;
d. cost prea ridicat şi de aici lipsa de competitivitate;
e. concurenţa foarte puternică;
f. o organizare tehnică necorespunzătoare.

10
76. Probleme legate de instalarea regională:
a. cost prea ridicat şi de aici lipsa de competitivitate;
b. greutăţi legate de recrutarea sau de formarea unei mâini de lucru calificate;
c. îndepărtarea sediilor sociale de bănci sau de întreprinderi;
d. costul de transport al produselor.

77. Vânzarea şi producerea bunurilor economice, prestarea serviciilor comerciale necesită înfăptuirea a
numeroase operaţiuni precum:
a. aprovizionarea cu bunuri de consum, mijloace de producţie, materii prime, materiale,
combustibili, energie, echipamente, instalaţii etc.;
b. operaţiuni de recepţie, păstrare, stocare, pregătirea pentru vânzare;
c. selecţia, angajarea, pregătirea, folosirea resurselor umane;

77
d. operaţiuni financiar-contabile (atragerea capitalului, alegerea plasamentelor, investiţiilor,
organizarea şi ţinerea evidenţei contabile, evidenţierea profitului şi a pierderilor etc.);
e. operaţiuni de transport pentru aprovizionare, respectiv, livrare, manipulare în incinta
întreprinderii.

78. Activitatea de aprovizionare în cadrul activităţii turistice presupune realizarea unor acţiuni precum
sunt:
a. stabilirea necesarului de aprovizionare;
b. alegerea furnizorilor;
c. alegerea contractelor şi urmărirea derulării lor (transportul recepţia mărfurilor, depozitarea,
întocmirea documentelor pe baza cărora se va efectua plata);
d. stabilirea modalităţilor de aprovizionare care să fie respectate de diferitele compartimente.

79. Principalele atribuţii ale aprovizionării sunt:

a. procurarea în termene stabilite a materiilor prime, materialelor şi produselor de care are nevoie
întreprinderea;
b. urmărirea în permanenţă a evoluţiei pieţei produselor utilizate de întreprindere şi ţinerea la
curent cu noutăţile;
c. elaborarea programelor de aprovizionare în funcţie de previziunile cu privire la fabricaţie, pentru
evitarea rupturilor de stoc;
d. definirea standardelor de calitate şi a preţurilor care vor trebui respectate de cei care fac
cumpărarea.

80. În practica întreprinderilor se întâlnesc următoarele tipuri de producţie:

a. producţie de masă;
b. producţie de serie mare;
c. producţie specială;
d. producţie de serie mijlocie;
e. producţie de serie mică;
f. producţie la comandă
g. producţie unicat.

81. Veniturile din exploatare ale unei firme comerciale includ următoarele categorii de venituri:
a. venituri din activitatea de bază;
b. venituri din alte activităţi;
c. venituri excepţionale.

82. În funcţie de natura cheltuielilor se disting:

11
a. cheltuieli de exploatare;
b. cheltuieli financiare;
c. cheltuieli excepţionale;
d. cheltuieli facultative.

83. În funcţie de modul de exprimare a profitului şi ratei rentabilităţii, distingem următorii indicatori
fundamentali de apreciere a eficienţei activităţii comerciale;
a. profit brut;
b. profit net;
c. rata rentabilităţii economice;
d. rata rentabilităţii financiare
e. rata rentabilităţii veniturilor.

84. Importanţa şi necesitatea crescândă a adoptării unei strategii economice este determinată de
acţiunea tot
mai puternică a următorilor factori:
a. accentuarea competiţiei între firme pe pieţele interne şi externe, intrând în competiţie şi firme
aparţinând ţărilor în curs de dezvoltare;
b. creşterea considerabilă a calităţii produselor oferite pe piaţă de firme, ceea ce a condus la
ridicarea exigenţelor consumatorilor sub raportul calităţii;
c. extinderea folosirii calculatoarelor electronice, ceea ce a condus la optimizarea deciziilor şi la
creşterea performanţelor pe plan economic şi tehnic.

85. O bună strategie economică a întreprinderii trebuie să satisfacă următoarele exigenţe:

a. să permită o confruntare eficientă a întreprinderii cu alte întreprinderi, într-un proces economic
concurenţial, în condiţiile unui mediu în permanentă evoluţie;
b. să facă faţă cu succes, prin produse, servicii noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale
consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor;
c. să realizeze o perfecţionare continuă a structurilor existente, astfel încât acestea să fie cât mai
bine adaptate noilor exigenţe impuse de modificările care survin în tehnologii, pe pieţele de
desfacere şi cerinţelor crescânde, în continuă schimbare, ale consumatorilor.

12
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ

1. a, c 2. a, b 3. a, b, c, d, e, f, g, h
4. a, b, c, d, e, f, g 5. a, b, c 6. a, b
7. a, b, d 8. a, b, c, d 9. a, b
10. a, b, c, d, e, f 11. a, b, c, e, f 12. a, b, c, d, e, f
13. a, b, c, d 14. a, b, c 15. a, b, d
16. a 17. a, c, d 18. a , c
19. a, c, d 20. c 21. b
22. a, b, c, d, e, f 23. a, b. d 24. a, c
25. a 26. d 27. a, c, d
28. c 29. b, d, e 30. b, d
31. c, d 32. a, b, c 33. a, c
34. a, b, c, d 35. a 36. d
37. a, b, c 38. a, b, c 39. a, b, c, d
40. a, b, d 41. a, b 42. a, b, c, d
43. a 44. a, b 45. a, b
46. a, c 47. a, d 48. a
49. a 50. c 51. a, b
52. a, d 53. a, c 54. b, c, d
55. a, b, c 56. a, c, d 57. a, b
58. a, c 59. a, b, c 60. a, b, d
61. a, b 62. a, b, c, d 63. a, b, d
64. a, c 65. a , c 66. a, b, c, d, e
67. a, b, c, d, e, f 68. a, b, c, d 69. a, b, c
71. a, b, c, d 72. a, b, e 73. a, b, c, d
74. a, b, d, e, f 75. a, b, d, e, g 76. a, c, d, f
77. b, c, d 78. a, b, c, d, e 79. a, b, c
80. a, b, c, d 81. a, b, d, e, g 82. a, b
83. a, b, c 84. a, b, c, d, e 85. a, b, c

13