GRILE MARKETING Tot - Merged

GRILE MARKETING 1
1. Scopul final al marketingului este:

a. satisfacerea nevoilor si dorintelor consumatorului;
b. vanzarea si promovarea;
c. obtinerea de profituri de pe urma volumului de vanzari;
d. obtinerea de profituri de pe urma satisfaceri clientului
2. Marketingul modern presupune ……contra unui profit.

a. productia de bunuri;
b. satisfacerea nevoilor consumatorului ;
c. dezvoltarea tehnica a produselor;
d. toate variantele sunt corecte.
3. Marketingul modern reprezinta:

a. satisfacerea consumatorilor;
b. maximizarea profitului;
c. satisfacerea consumatorilor contra unui profit;
d. incheierea unor tranzactii profitabile
4. Preocuparea principalã a activitãtii de marketing o reprezintã:

a. furnizorii;
b. consumatorii;
c. produsele noi;
d. serviciile noi;
5. Care din urmãtoarele activitãti nu reprezintã functii ale

marketingului:
a. investigarea pietei si a nevoilor de consum;
b. maximizarea eficientei economice (a profitului);
c. satisfacerea în conditii superioare a nevoilor de consum;
d. alegerea managerului compartimentului de marketing;
6. Care din urmãtoarele este functie a marketingului:

a. elaborarea strategiei firmei;
b. elaborarea obiectivelor fundamentale ale organizatiei;
c. satisfacerea în conditii superioare a nevoilor de consum;
d. elaborarea strategiei nationale;
7. Care dintre elementele de mai jos nu se include în distributia

fizicã?
a. transportul si manipularea;
b. gruparea si fractionarea;
c. stocarea;
d. decontarea
8. In prezent, majoritatea specialistilor plaseaza momentul aparitiei

marketingului:
a) in antichitate;
b) in secolul al XIX-lea;
c) la inceputul sec. XX;
d) in a doua jumatate a sec. XX.
9. Aparitia si promovarea in practica a marketingului este asociata

in principal, cu:
a) revolutia industriala;
b) diviziunea sociala a muncii;
c) dinamismul social-economic;
d) cresterea puterii de cumparare a populatiei.
10. O definitie cuprinzatoare a marketingului, care sa evidentieze
cu pregnanta trasaturile sale, esenta sa, ar trebui sa includa ca
elemente de baza urmatorele:
a) conceptie moderna asupra orientarii, organizarii si desfasurarii
activitatii intreprinderii; un ansamblu de concepte teoretice si
definitii; capacitate de adaptare la cerintele mediului;
b) un ansamblu de activitati practice prin care cererea pentru
produse si servicii este dirijata in vederea favorizarii procesului
de schimb; viziune unitara asupra pietei; un instrumentar
specific;
c) conceptie moderna asupra orientarii si desfasurarii activitatii
intreprinderii; un ansamblu coerent de activitati practice;
utilizarea unor metode si tehnici stiintifice;
d) conceptie moderna asupra orientarii, organizarii si desfasurarii
activitatii intreprinderii; viziune unitara asupra pietei; un
instrumentar empiric.
11. Elementul central de referinta al marketingului este

reprezentat de:
a) consumator;
b) societate in ansamblul sau;
c) salariatul intreprinderii;
d) produsul sau serviciul oferit de intreprindere.
12. Marketingulul relational semnifica preocuparea

intreprinderii de a delimita foarte bine:
a) zona de piata pe care actioneaza in vederea consolidarii
pozitiei detinute;
b) clientela fidela si de a stabili, pe termen lung relatii foarte
bune cu aceasta;
c) propriile produse sau servicii de cele ale concurentei;
d) imaginea intreprinderii de cea a concurentilor.
13. Satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum este o

functie a marketingului de tipul:
a) functie premisa;
b) functie strategica;
c) functie obiectiv;
d) functie mijloc.
14. Maximizarea eficientei econonice (a profitului) este o functie a

marketingului de tipul:
a) functie premisa;
d) functie mijloc.
15. Conectarea dinamica a intreprinderii la mediul economico-social

este o functie a marketingului de tipul:
a) functie premisa;
d) functie mijloc.
16. Care dintre conceptele managementului marketingului sustine

ca realizarea scopurilor organizatorice depinde de stabilirea
nevoilor si dorintelor pietelor tinta si livrarea satisfactiilor dorite
mai eficient decat concurenta:
a. conceptul de vanzare
b. conceptul de marketing
c. conceptul de marketing societal
d. conceptul de marketing relational
17. Cel mai avansat concept al managementului marketingului este:

a. conceptul de promovare
b. conceptul de marketing relational;
c. conceptul de marketing societal;
d. conceptul de intreprindere de marketing
18. Procesul de creare, mentinere si intretinere a relatiilor cu clientii

firmei, dar si cu toti ceilalti detinatori de interese este obiectul:
a. marketingului direct
b. marketingului serviciilor
c. marketingului relational
d. marketingului tranzactional
19. Conceptul potrivit caruia o firma ar trebui sa ia decizii de

marketing tinand seama de nevoile consumatorilor, de interesele
lor pe termen lung, de nevoile firmei si de interesele de perspectiva
ale societatii in ansamblu este marketing :
relational b. produselor c. social d. Serviciilor
20. Marketing relational este:

a. procesul de creare, mentinere si intretinere a relatiilor cu clientii
firmei, dar si cu toti ceilalti detinatori de interese
b. orice lucru care poate fi oferit pe piata in vederea atragerii
atentiei, achizitiei, utilizarii sau consumului si care poate satisface
o nevoie sau o dorinta;
c. conceptul potrivit caruia o firma ar trebui sa ia decizii de
marketing tinand seama de nevoile consumatorilor, de interesele
lor pe termen scurt, de nevoile firmei si de interesele de moment
ale societatii in ansamblu;
d. o varianta a strategiei de piata in cazul in care cererea este
excesiva, care poate fi adoptata de o organizatie pentru a reduce
temporar sau permanent cererea
21. Marketingul relational este:

a. orientat pe productie si profit;
b. parte din ideea mai ampla a marketingului tranzactiilor;
c. orientat pe satisfacerea imediata a nevoilor consumatorilor;
d. orientat mai mult pe termen lung
22. Conceptul de marketing societal:

a. pune accent pe satisfacerea superioara a nevoilor
consumatorilor;
b. crearea unei retele de marketing formata din companie,
precum si toti detinatorii de interese, cu care organizatia a
construit relatii de afaceri reciproc avantajoase;
c. pune accent pe satisfacerea superioara a nevoilor
consumatorilor si maximizarea profiturilor;
d. sa ofere valoare superioara clientilor in asa fel incat sa
mentina sau sa imbunatateasca bunastarea viitoare a
consumatorului si a societatii in ansamblu
23. Marketingul incepe cu:

a. studierea nevoilor potentiale ale consumatorului;
b. procesul de productie;
c. stabilirea profitului vizat;
d. determinarea functiilor de conducere in intreprindere
24. Ca functii logistice indeplinite de intermediari pot fi

enumerate: 1. transportul; 2. stocarea; 3. finantarea;
4.asumarea riscurilor; 5. depozitarea; 6. vanzarea; 7.
manipularea marfurilor
a. 1 - 3 - 4 - 7
b. 1 - 2 - 5 - 7
c. 2 - 3 - 4 - 6
d. 3 - 4 - 6 – 7
MEDIUL EXTERN AL FIRMEI
1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, factorii tehnologici;
b. clienţii, concurenţii, factorii naturali, furnizorii;
c. concurenţii, clienţii, intermediarii;
d. factorii demografici, intermediarii, compania, factorii naturali.
2. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:
a. cei mai importanţi ai micromediului;
b. cu o evoluţie uşor previzibilă;
c. care formează cererea de mărfuri, creează pieţele;
d. care afectează direct, permanent şi puternic capacitatea companiei de a-şi satisface
clienţii.
3. Clienţii fac parte din:
a. mediul demografic;
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediu intern.
4. Care dintre elementele de mai jos NU fac parte din categoriile esenţiale ale pieţei?
a. clientela finală / consumatori;
b. cumpărătorii;
c. influenţatorii;
d. guvernanţii;
e. distribuitorii.
5. Piaţă se compune dintr-un singur vânzător în cazul:
a. competiţiei pure;
b. competiţiei de monopol;
c. competiţiei oligopolistice;
d. monopolului pur.
6. .... este alcătuit din instituţii şi alţi factori care afectează valorile, percepţiile, preferinţele şi
comportamentele de bază ale unei societăţi.
a. mediul de marketing;
b. mediul economic;
c. mediul cultural;
d. mediul tehnologic.
1. Concurenţii fac parte din:
b. macromediu;
c. micromediu;
d. mediul intern.
2. Micromediul reprezintă:
a. totalitatea factorilor din interiorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
b. totalitatea factorilor din exteriorul firmei care afectează activitatea firmei direct,
permanent şi puternic;
c. totalitatea factorilor din exteriorul companiei care-i influenţează activitatea indirect
şi slab;
b. spectrul mai larg de factori (demografici, economici, naturali, tehnologici, politici
şi culturali).
3. Resursele umane ale unei firme fac parte din:
a. mediul demografic al firmei;
b. mediul natural al firmei;
c. mediul intern;
d. macromediul.
4. Organismele publice fac parte din:
a. mediul politic;
b. macromediu;
c. micromediu;
b. mediul intern.
5. Ce grupă cuprinde doar factorii specifici macromediului:
a. demografici, economici, naturali, tehnologici, culturali, concurenţi;
b. clienţi, furnizori, distribuitori, compania, concurenţii;
c. demografici, concurenţi, tehnologici, furnizori, naturali;
d. naturali, economici, tehnologici, culturali, politici, demografici.
6. Printre componentele micromediului întreprinderii se numără:
a. echipamentele industriale;
b. structura pe grupe de vârstă a consumatorilor;
c. furnizorii de forţă de muncă;
b. resursele naturale utilizate.
7. Înrăutăţirea relaţiilor internaţionale dintre state face parte din:
a. micromediu;
b. macromediu;
c. mediul cultural;
d. mediul natural.
8. O agenţie de publicitate care a creat un spot TV pentru o organizaţie, face parte din:
a. mediul intern;
b. micromediu;
c. macromediu;
b. organisme publice.
9. Micromediul face parte din:
a. mediul extern;
b. macromediu;
c. mediul direct;
d. mediul instituţional.
10. Care dintre factorii de mai jos NU conturează direct macromediul întreprinderii?
a. factorii demografici;
b. factorii tehnologici;
c. factorii economici;
d. factorii socioculturali;
e. capacitatea de negociere între partenerii contractelor de vânzare-cumpărare.
11. Populaţia este sursa pieţelor întreprinderilor. Mediul demografic NU se dezvoltă în
strânsă relaţie cu:
a. Tendinţa scăderii natalităţii;
b. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei;
c. Creşterea inflaţiei;
b. Creşterea ratei divorţurilor;
c. Scăderea vârstei medii a mariajului.
12. Componentele mediului extern al firmei sunt: A. mediul ambiant; B. macromediul firmei;
C. marketingul social; D. eficienţa economică a firmei; E. micromediul firmei.
a. A+B;
b. A+C;
c. A+E;
d. B+E;
e. D+E.
13. Formele de existenţă ale mediului extern sunt: A. mediul stabil; B. conjunctura pieţei; C.
mediul instabil; D. mediul tehnologic; E. mediul turbulent.
a. A+C+E;
b. A+B+C;
c. A+C+D;
d. B+C+D;
e. C+D+E.
14. Identificaţi afirmaţia corectă :
a. Marketingul presupune adaptarea firmei la mediu. Prin mediu de marketing se
înţelege mediul extern firmei;
b. Factorii care formează macromediul influenţează activitatea întreprinderii indirect,
permanent şi slab;
c. Organismele publice sunt o componentă a macromediului firmei;
d. Factorii macromediului influenţează toţi ceilalţi factori din micromediu şi indirect
pe organizaţia analizată;
e. Societăţile comerciale de astăzi îşi selectează mai cu grijă consumatorii şi
construiesc relaţii de scurtă durată şi directe cu aceşti consumatori ţintă.
15. Exploatarea comercială a sărbătorii Crăciunului este expresia influenţei componentei
macromediului:
b. mediul natural;
c. mediul instituţional;
d. mediul cultural.
16. Macromediul firmei include:
a. clienţii;
b. furnizorii de mărfuri;
c. mediul tehnologic;
d. concurenţii;
e. prestatorii de servicii.
17. Cum trebuie să fie evoluţia fenomenelor pentru că mediul extern al unei firme să fie stabil?
a. cu situaţii de incertitudine;
b. lentă, continuă şi previzibilă;
c. rapidă;
d. cu modificări neprevăzute;
e. frecvent instabilă.
18. Care din elemente nu reprezintă componente ale mediului intern al întreprinderii:
a. mediul economic;
b. resursele materiale ale întreprinderii;
c. capacitatea financiară a întreprinderii;
d. capacitatea comercială a întreprinderii;
e. resursele umane ale întreprinderii.
1. Mediul extern al unei firme nu include:
a. macromediul firmei;
b. mediul tehnologic;
c. comportamentul de marketing al firmei;
d. mediul cultural;
e. micromediul firmei.
2. Relaţiile dintre organizaţie şi mediul extern al acesteia nu se concretizează prin:
a. relaţii de piaţă;
b. relaţii de parteneriat şi cooperare;
c. relaţii preferenţiale;
d. relaţii de egalitate;
e. relaţii de concurenţă.
3. Resursele financiare ale unei firme aparţin :
a. micromediului firmei;
b. mediului economic al firmei;
c. mediului intern al firmei;
d. mediului extern al firmei;
e. mediului natural al firmei.
4. Relaţiile dintre o organizaţie şi mediul extern se pot concretiza în relaţii:
a. de piaţă;
b. de subordonare;
c. de întrajutorare;
d. de egalitate;
e. de cooperare.
5. Mediul tehnologic are efecte pozitive asupra macromediului întreprinderii prin:
a. crearea de noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;
b. identificarea nevoii latente;
c. modificarea obiceiurilor de consum;
d. modificarea naturii concurenţei;
e. creşterea eficienţei activităţilor de marketing prin utilizarea de noi tehnologii.
6. Factorii mediului economic NU determină :
a. volumul ofertei de mărfuri;
b. structura ofertei de mărfuri;
c. volumul cererii de mărfuri;
d. mişcarea preţurilor;
e. relaţiile între cumpărători şi vânzători.
7. Pentru o firmă este mai important să cunoască:
a. micromediul;
b. macromediul;
c. mediul de marketing;
d. mediul intern.
8. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului:
a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, nivelul tehnologic;
b. furnizorii, concurenţii, clienţii, intermediarii;
c. clienţii, concurenţii, resursele naturale, furnizorii;
d. rata natalităţii, intermediarii, compania, clima.
9. Furnizorii fac parte din:
a. mediul economic;
b. micromediul firmei;
c. mediul demografic;
d. mediul intern.
10. Două dintre componentele micromediului de marketing al organizaţiei sunt:
a. furnizorii şi mediul natural;
b. mediile de informare şi cadrul legislativ;
c. clienţii şi publicul;
d. inflaţia şi intensitatea concurenţei.
11. Un element de referinţă în analiza mediului tehnologic îl reprezintă:
a. volumul prestărilor de servicii;
b. numărul agenţilor economici activi;
c. cota de piaţă a organizaţiei;
d. volumul investiţiilor în cercetare-dezvoltare.
12. Indicatorii specifici mediului demografic sunt:
a. numărul populaţiei, dimensiunea medie a unei familii, nivelul veniturilor băneşti;
b. numărul populaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii;
c. structura pe sexe, structura ofertei de mărfuri, nivelul concurenţei;
d. numărul de familii, mişcarea preţurilor, repartizarea teritoriala;
e. rata natalităţii, mărimea cererii de mărfuri, nivelul concurenţei.
13. Care din următoarele elemente nu constituie componente ale micromediului întreprinderii
A. intermediari ; B. clienţi ; C. furnizori ; D. organizaţiile sindicale ; E. populaţia
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
14. Mediul economic al unei firme este instabil când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. neprevăzută;
d. frecvent instabilă, cu modificări şi situaţii de incertitudine;
e. relativ ostilă.
15. Mediul ambiant al societăţii comerciale este influenţat în mod semnificativ de factorii: A.
demografici; B. ecologici; C. economici; D. juridici; E. de management
a. A+B;
b. A+C+D;
c. D+E.
16. Mediul schimbător al societăţi comerciale se caracterizează prin:
a. schimbări de mică amploare şi uşor previzibile;
b. schimbări frecvente, de amploare variată şi greu previzibile;
a. schimbări frecvente, de amploare variată şi în general, previzibile.
17. Micromediul firmei include:
b. mediul natural;
c. clienţii;
d. mediul tehnologic;
e. mediul politic.
18. Mediul extern al unei firme este turbulent când evoluţia fenomenelor este:
a. lentă;
b. continuă;
c. previzibilă;
d. instabilă;
e. relativ ostilă şi cu modificări rapide şi neprevăzute.
19. Care din elementele de mai jos nu pot fi incluse printre componentele macromediului A.
mediul economic ; B. mediul politic ; C. mediul social-cultural ; D. mediul instituţional ;
E. mediul legislativ
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D+E;
d. D+E.
20. Analiza micromediului întreprinderii are că obiective : A. analiza partenerilor direcţi ai
întreprinderii ; B. analiza pieţei şi a elementelor acestuia ; C. analiza produselor de pe
piaţă ; D. analiza preţurilor ; E. analiza mediului intern
a. A+E;
b. A+C+E;
c. A+D+E;
d. B+E.
21. Mediul de marketing cuprinde:
a. mediul extern;
b. punctele tari şi punctele slabe;
c. oportunităţile şi ameninţările;
d. micromediul, macromediul şi mediul intern.
22. Face parte din macromediu:
a. concurenţa;
b. cunoştinţele specialiştilor firmei;
c. cultura unei naţiuni;
d. clienţii.
PIAŢA ÎNTREPRINDERII
1. Piaţa reprezintă:
a. o categorie economică specifică producţiei de mărfuri;
b. locul cel mai important în cadrul mediului extern al întreprinderii;
c. locul de confruntăre a activelor cu pasivele;
d. toate cele de mai sus.
2. Piaţa reprezintă locul:
a. de confruntare a cererii cu oferta;
b. în care mărfurile sunt transformate în produse;
c. unde nevoile de consum se întâlnesc cu oferta de produse;
3. Piaţa reprezintă o vastă arenă economică în care se confruntă şi chiar uneori se înfruntă:
a. purtătorii cererii;
b. purtătorii ofertei;
c. factorii de influenţă;
d. producătorii.
4. Reprezintă o stare de conştientizare a lipsei unei satisfacţii elementare:
a. nevoia umană;
b. dorinţa;
c. cererea;
5. Reprezintă dorinţa pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea şi decizia de a-l
cumpăra:
a. nevoia umană;
b. dorinţa;
c. cererea;
6. Printre purtătorii cererii fac parte:
a. consumatorii individuali;
b. unităţile producătoare;
c. asociaţii pentru consum;
d. instituţii.
7. Întreprinderile au obligaţia principală de a culege, prelucra şi analiza informaţii existente
pe piaţă în special cu privire la :
a. dimensiunile globale ale pieţei;
b. structura pieţei, conjunctura;
c. dinamică;
d. concurenţă;
e. producătorii.
8. Reprezintă aspiraţia către anumite lucruri (produse/servicii) care pot satisface aceste
nevoi:
a. nevoia umană;
b. dorinţa;
c. cererea;
9. În teoria şi practica de marketing se utilizează mai multe tipuri de pieţe, în funcţie de natura
şi caracteristicile acestora distingem:
a. piaţă liberă;
b. piaţă dirijată (planificată);
c. piaţă potenţială;
d. piaţă virtual.
10. Piaţă liberă este caracteristică economiei de piaţă, care presupune:
a. exercitarea liberei iniţiative şi a libertăţii de acţiune a agenţilor economici;
b. manifestarea concurenţei;
c. formarea liberă a preţurilor/tarifelor pe baza raportului cerere-ofertă;
d. mişcarea liberă a capitalurilor şi a forţei de muncă.
11. Întreprinderile au obligaţia principală de a culege, prelucra şi analiza informaţii existente
pe piaţă în special cu privire la :
a. concurenţă;
b. preţuri;
c. principalii factori care influenţează cererea şi oferta;
d. forme de distribuţie.
12. Piaţă controlată (planificată) caracteristică modelului de economie de tip socialist sau
planificat, este caracterizată prin:
a. activitatea economică este condusă centralizat, rigid;
b. exercitarea liberei iniţiative;
c. actele de vânzare-cumpărare sunt dirijate, necorelate cu cerinţele reale;
d. manifestarea concurenţei.
13. În teoria şi practica de marketing se utilizează mai multe tipuri de pieţe, în funcţie de natura
şi caracteristicile acestora distingem:
a. piaţă internă;
b. piaţă mondială;
c. piaţă externă;
d. piaţă urbană.
14. Piaţa totală, aferentă unui anumit teritoriu, este alcătuită din:
a. pieţele întreprinderilor care acţionează în cadrul ei;
b. pieţele produselor care fac obiectul actelor de vânzare-cumpărare;
c. cumpărătorii din interiorul dar şi din afara ţării;
15. Între piaţa întreprinderii şi piaţa produsului se stabilesc anumite legături, şi anume:
a. piaţa întreprinderii coincide cu piaţa produsului;
b. piaţa întreprinderii cuprinde pieţele mai multor produse;
c. piaţa produsului este alcătuită din pieţele mai multor întreprinderi;
d. pieţele întreprinderilor se interferează cu pieţele produselor.
16. Cumpărătorii potenţiali se pot caracteriza după următoarele criterii:
a. interes;
b. venit;
c. acces;
17. Piaţa mijloacelor de producţie este caracterizată prin:
a. grad ridicat de concentrare;
b. legătură strânsă între cerere şi ofertă;
c. cumpărători de regulă sunt firmele;
d. activităţi de reparaţii, întreţinere, asistenţă tehnică.
18. Atunci când se analizează dimensiunile pieţei este necesar să se aibă în vedere:
a. structura pieţei;
b. aria sau localizarea pieţei;
c. capacitatea pieţei;
d. volumul tranzacţiilor;
e. tendinţele pieţei.
19. Piaţa bunurilor de material se compune din:
a. piaţa mijloacelor de producţie;
b. piaţa transportatorilor;
c. piaţa cumpărătorilor;
d. piaţa bunurilor material.
20. Piaţa serviciilor se compune din:
a. piaţa serviciilor de producţie;
b. piaţa mijloacelor de producţie;
c. piaţa serviciilor de consum;
21. Suma tranzacţiilor efectuate atât în interiorul, cât şi în exteriorul graniţelor naţionale
defineşte :
a. piaţa urbană;
b. piaţa naţională;
c. piaţa comercială;
d. piaţa mondială.
22. Piaţa efectivă poate fi definită ca:
a. dimensiunea maximală a pieţei;
b. dimensiunea pieţei atinse la un moment dat;
c. dimensiunea probabilă a pieţei;
d. dimensiunea fizică a pieţei.
23. Cunoaşterea relaţiei piaţă-spaţiu prezintă importanţă deosebită datorită următoarelor
aspecte care sunt direct legate de teritorialitatea pieţei, de spaţiul economico-geografic unde
urmează să se întâlnească cererea şi oferta:
a. structura ofertei;
b. logistica mărfurilor;
c. amploarea şi dispersarea spaţiilor de depozitare a punctelor de desfacere;
d. organizarea vânzărilor.
24. Gravitaţia comercială are în vedere:
a. dimensionarea spaţiilor;
b. oferta şi structura sa;
c. structura cererii;
d. întreprinderile;
1. Capacitatea pieţei este o formă cantitativă de exprimare ce se determină cu ajutorul unor
indicatori fizici sau valorici:
a. volumul ofertei;
b. volumul cererii;
c. volumul tranzacţiilor de piaţă;
d. numărul de consumatori.
2. Întreprinderea producătoare de bunuri sau servicii trebuie să acorde maximă întâietate:
a. producţiei;
b. vânzării;
c. promovării;
d. consumatorilor;
e. nevoilor interne ale firmei.
3. Capacitatea pieţei poate fi exprimată cu ajutorul următorilor indicatori:
a. cota de piaţă;
b. numărul de consumatori;
c. volumul tranzacţiilor;
d. numărul de clienţi ai firmei.
4. Capacitatea pieţei poate fi abordată prin dezvoltarea componentelor pieţei:
a. cererea;
b. produsele;
c. oferta;
5. Este cererea pe care consumatorul nu o poate satisface deoarece îi lipseşte puterea de
cumpărare:
a. cererea latentă;
b. cererea potenţială;
c. cererea negativă;
d. cererea fluctuantă.
6. Este atunci când consumatorul are putere de cumpărare, dar nu cumpără în mod curent, deci
poate fi considerată că o parte a pieţei totale, sau a cererii efective pentru un produs existent,
pe care firma o poate crea prin introducerea unui nou produs competitiv:
7. Piaţa este dinamică deoarece în permanență se modifică:
a. dimensiunile pieţei;
b. structurile pieţei;
c. fizionomia pieţei;
d. rata de schimb.
8. Intervine în momentul în care cea mai mare parte a consumatorilor nu agreează produsul sau
este chiar dispus să plătească un anumit preţ pentru a-l evita:
9. Factorii pieţei produsului sunt determinaţi de:
a. categoria de nevoi pe care o satisface produsul;
b. supracererea;
c. raportul resurse-nevoi;
d. acţiunile de marketing ale firmei.
10. Între piaţa unui produs şi piaţa altor produse pot există:
a. raportul de asociere;
b. raportul de concurenţă;
c. raportul de indiferenţă;
11. Piaţa firmei este dinamică datorită modificării dimensiunilor, structurii şi fizionomiei
pieţei, această caracteristică fiind imprimată de raporturile de piaţă ce apar sub forma:
a. raporturilor dintre piaţa produsului şi piaţa globală;
b. raporturile dintre piaţa produsului şi pieţele celorlalte produse;
c. raporturile dintre producători şi consumatori;
12. În cazul strategiei de demarketing rolul marketingului este de:
a. creare a cererii;
b. reducere a cererii;
c. dezvoltare a cererii;
d. distrugere a cererii.
13. Din punctul de vedere al marketingului, piaţa este generic definită ca:
a. spaţiul în care se comercializează mărfuri;
b. locul imaginar în care cererea se întâlneşte cu oferta şi se formează preţul;
a. loc amenajat pentru expoziţii de mărfuri;
b. loc de întâlnire al consumatorilor de bunuri.
14. Segmentarea pieţei reprezintă:
a. divizarea pieţei în grupuri mai mici de cumpărători, cu un comportament, nevoi şi
caracteristici distincte care necesită produse şi mixuri de marketing distincte;
b. este o metodă de analiză a unei pieţe (sau la modul general al publicului) constând
în a o descompune într-un oarecare număr de subansamble distincte şi eterogene în
cadrul lor;
c. a + b;
d. nici un răspuns corect.
15. Ţintirea pieţei apare:
a. după ce firma are un grup de clienţi fideli;
b. după segmentarea pieţei;
c. după poziţionarea pe piaţă;
d. după realizarea mixului de marketing.
16. Există două căi concrete de extindere a pieţei:
a. calea extensivă;
b. calea pe vertical;
c. calea pe orizontală;
d. calea intensivă.
17. Se consideră că există trei tipuri de bază în ceea ce priveşte profilul pieţei întreprinderii:
a. piaţă întreprinderii producătoare;
b. piaţă întreprinderii prestatoare de servicii;
c. piaţă întreprinderii distribuitoare;
d. piaţă second-hand.
18. Piaţa efectivă este dată de :
a. situaţia în care actele de vânzare – cumpărare sunt dirijate;
b. dimensiunile posibile ale pieţei în cadrul căreia urmează să aibă loc tranzacţiile;
c. piaţa potenţială;
d. dimensiunile atinse de piaţă la un moment dat.
19. Care din următoarele nu reprezintă element de definire a capacităţii pieţei :
a. volumul ofertei;
b. numărul de produse falsificate;
c. volumul cererii;
d. cota de piaţă;
e. numărul de consumatori ai produsului.
20. Piaţa externă a unei firme poate fi :
a. locală;
b. urbană;
c. internaţională;
d. rurală;
e. judeţeană.
21. Piaţa potenţială este determinată de :
a. dimensiunile posibile în cadrul cărora urmează să aibă loc tranzacţiile;
b. contextul internaţional al tranzacţiilor;
c. volumul ofertei;
d. piaţa efectivă;
e. volumul cererii.
22. În setul general de variabile de segmentare a pieţei nu sunt cuprinse variabilele:
a. geografice;
b. atemporale;
c. demografice;
d. psihografice;
e. de comportament.
23. Atunci când se aplică marketingul de masă piaţa:
a. nu este segmentată;
b. este segmentată pe nişe;
c. este segmentată total;
d. este segmentată parţial;
e. ţine cont doar de un segment de piaţă.
48. O nişă de piaţă este:
a. categorie de consumatori care reacţionează în mod asemănător;
b. un grup de consumatori mai mare decât segmentul de piaţă;
c. un grup mai restrâns de consumatori obţinut în urma divizării unui segment
anumiţi stimuli de marketing de piaţă în subsegmente;
d. numit şi micromarketing.
49. Care din următoarele situaţii caracterizează piaţa liberă a organizaţiei :
a. desfăşurarea nestingherită a actelor de vânzare-cumpărare;
b. nu există impozite;
c. nu există credite;
d. există un singur produs pe piaţă;
c. există un singur serviciu pe piaţă.
50. În cazul în care o întreprindere vinde mărfurile sale la preţuri sub nivelul costurilor de
producţie aceasta va reprezenta:
a. politica preţului coborât;
b. preţ psihologic;
c. politica de dumping;
d. preţ de cartel.
51. De cele mai multe ori pentru segmentarea eficientă a pieţelor se ia în considerare:
a. un singur criteriu;
b. criterii multiple: geografice, demografice, psihografice, comportamentale;
c. două criterii: geografice şi psihografice;
d. în jur de 10 criterii.
52. Un segment de piaţă trebuie să fie:
a. cel mai mic grup omogen posibil de identificat;
b. cel mai vast grup eterogen posibil de identificat;
c. cel mai vast grup omogen posibil de identificat;
d. cel mai mic grup eterogen posibil de identificat.
53. În ceea ce priveşte segmentele de piaţă nu este adevărat că:
a. trebuie să fie distincte şi să răspundă diferit la programe diferite de marketing;
b. trebuie să fie suficient de mari pentru a fi profitabile;
c. trebuie să fie cât mai mici pentru a fi profitabile;
d. trebuie să fie uşor de abordat şi de servit.
54. În ceea ce priveşte piaţa întreprinderilor şi comportamentul de cumpărare al acestora nu
este adevărat că:
a. piaţa întreprinderilor este foarte vastă;
b. comerciantul care lucrează pentru întreprinderi are de regulă de a face cu
cumpărători mult mai mulţi dar mai importanţi decât pieţele de consum;
c. pieţele întreprinderilor sunt mai concentrate ca localizare geografică decât pieţele
de consum;
d. achiziţiile societăţilor comerciale presupun mai mulţi participanţi la procesul
decizional decât achiziţiile consumatorilor persoane fizice;
e. sunt adevărate toate variantele.
55. Poziţionarea pe piaţă:
a. este un concept sinonim cu ţintirea pieţei;
b. apare înainte de ţintirea pieţei;
c. apare după ţintirea pieţei;
d. nu există un astfel de concept.
56. Dimensiunile pieţei sunt: A. structura pieţei; B. aria pieţei; C. conjunctura pieţei; D.
oportunitatea pieţei ; E. capacitatea pieţei.
a. A+B+E;
b. B+E+D;
c. B+C+E;
d. C+D+E
57. Care din următoarele nu sunt variabile de segmentare a pieţei, în funcţie de stilul de
viaţă al consumatorilor:
a. poziţia în familie;
b. nivelul de instruire;
c. statutul marital;
d. poziţia geografică;
e. existenta copiilor.
58. Un segment de piaţă constă în:
a. consumatori care răspund la fel unui set dat de eforturi de marketing;
b. concurenţi strategici care copiază modul de abordare a pieţelor;
c. consumatori care răspund diferit unui set dat de eforturi de marketing;
d. consumatori care răspund la fel unui set dat de eforturi de marketing şi în alianţele
strategice ale organizaţiei.
59. Capacitatea potenţială a pieţei unei firme faţă de capacitatea efectivă a pieţei acesteia este:
a. inferioară;
b. superioară;
c. egală;
d. nu se pot compara.
60. Apelarea la intermediari se recomandă în cazul întreprinderilor producătoare care:
a. se confruntă cu o cerere sezonieră;
b. dispun de resursele necesare construirii unei forţe de vânzare proprii;
c. pot obţine economii de scara în domeniul distribuţiei;
d. sunt capabile să îndeplinească exigentele clienţilor, oferind servicii cu costuri mai
mari decât cele ale intermediarilor.
61. Aria pieţei este reprezentată de:
a. piaţa efectivă;
b. piaţa afacerilor;
c. relaţia spaţiu-piaţă;
d. numărul de clienţi ai organizaţiei;
e. diferite segmente ale pieţei.
62. Gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum (utilizare) a produselor sau
serviciilor unei întreprinderi defineşte :
a. piaţa întreprinderii;
c. piaţa de referinţă;
d. piaţa liberă.
63. Structura pieţei este dată de :
a. relaţia spaţiu-piaţă;
b. piaţa externă;
c. piaţa de consum;
d. diferite segmente ale pieţei;
e. elemente cantitative de exprimare a raporturilor dintre cerere şi oferta de vânzare-
cumpărare.
64. Cererea alcătuită din totalitatea firmelor sau organizaţiilor care cumpără bunuri şi servicii
în scopul prelucrării este cunoscută sub denumirea de :
a. piaţa întreprinderii;
c. piaţa de referinţă;
d. piaţa de consum.
65. Piaţa efectivă poate fi definită ca :
b. dimensiune a pieţei atinse la un moment dat;
c. dimensiune probabilă a pieţei;
d. dimensiune fizică a pieţei.
66. În funcţie de obiectul tranzacţiilor piaţa se subdivide în :
a. piaţa bunurilor materiale şi piaţa serviciilor;
b. piaţa afacerilor şi piaţa de consum;
c. piaţa întreprinderii şi piaţa organizaţiilor;
d. piaţa efectivă şi piaţa potenţială.
67. Piaţa potenţială poate fi definită ca :
b. dimensiune a pieţei atinse la un moment dat;
c. dimensiune probabilă a pieţei;
d. dimensiune fizică a pieţei.
68. Piaţa bunurilor materiale se subdivide în :
a. piaţa afacerilor şi piaţa de consum;
b. piaţa mijloacelor de producţie şi piaţa bunurilor de consum;
c. piaţa întreprinderii şi piaţa organizaţiilor ;
d. piaţa mijloacelor de producţie şi piaţa întreprinderii.
69. Clasificarea pieţei în internă sau externă se realizează în funcţie de :
a. locul de desfăşurare a tranzacţiilor;
b. obiectul tranzacţiilor;
c. structura tranzacţiilor;
d. dinamică tranzacţiilor.
70. Suma tranzacţiilor efectuate atât în interiorul, cât şi în exteriorul graniţelor naţionale
defineşte:
a. piaţa urbană;
b. piaţa naţională;
c. piaţa comercială;
d. piaţa mondială.
71. Volumul vânzărilor este un indicator de caracterizare a:
a. ariei pieţei;
b. structurii pieţei;
c. capacitaţii pieţei;
d. dinamicii pieţei.
72. Piaţa unui produs se află în raporturi de asociere cu piaţa altui produs atunci când :
a. îşi dispută aceeaşi consumatori, vizând satisfacerea aceloraşi nevoi de consum;
b. nivelul impozitelor şi accizelor aferente este identic sau foarte apropiat;
c. întreprinderile producătoare sau distribuitoare implementează politici de
marketing identice sau asemănătoare;
d. modificările pieţei unui produs atrag modificări de acelaşi sens ale pieţei celuilalt
produs.
73. Piaţa unui produs se află în raporturi de concurenţă cu piaţa altui produs atunci când :
a. îşi dispută aceeaşi consumatori, vizând satisfacerea aceloraşi nevoi de consum;
b. nivelul impozitelor şi accizelor aferente este identic sau foarte apropiat;
c. întreprinderile producătoare sau distribuitoare implementează politici de
marketing identice sau asemănătoare;
d. modificările pieţei unui produs atrag modificări de acelaşi sens ale pieţei celuilalt
produs.
74. Calea intensivă de dezvoltare a pieţei întreprinderii este reprezentată de :
a. atragerea de noi cumpărători, fie din rândul consumatorilor relativi, fie din rândul
clienţilor unei întreprinderi concurente;
b. creşterea cumpărărilor medii efectuate de o unitate de consum (individ, familie,
întreprindere utilizatoare);
c. c.atragerea de noi cumpărători, prin abordarea unor noi zone geografice, a unor
noi pieţe externe;
b. descoperirea şi dezvoltarea unor noi utilizări ale produselor aflate în gama de
fabricaţie.
75. Dezvoltarea extensivă a pieţei confecţiilor sport în Romania nu poate fi realizată prin:
a. atragerea de noi cumpărători din rândul clienţilor întreprinderilor concurente;
b. creşterea cumpărărilor medii efectuate de o unitate de consum;
c. transformarea nonconsumatorilor relativi în cumpărători;
d. atragerea de noi cumpărători prin mărirea ariei (zonei) geografice acoperite.
76. În situaţia menţinerii numărului de cumpărători ai unui produs şi creşterii cu 50% a
cantităţii medii achiziţionate de fiecare cumpărător, creşterea intensivă a pieţei raportată la
creşterea totală a pieţei este de:
a. 67%;
b. 55%;
c. 50% ;
d. 45%.
77. Un produs alimentar "X" oferit pe piaţă de o întreprindere "Z", care este consumat în
perioada T0 de 3,7 milioane de persoane, înregistrându-se un consum anual mediu pe o
persoana de 20 kg, va fi consumat în perioada T1 de 4,5 milioane persoane, înregistrându-se
un consum anual mediu pe o persoană de 25 kg. Să se determine contribuţia (ponderea. celor
trei căi de dezvoltare a pieţei întreprinderii - extensivă, intensivă şi mixtă ( în această ordine) -
în total creştere a pieţei:
a. 39,56%; 50,05%; 10,39%;
b. 43,56%; 45,05%; 11,39%;
c. 42,56%; 45,05%; 10,39%;
d. 41,56%; 48,05%; 10,39%.
78. Volumul ofertei este un indicator utilizat în determinarea capacităţii pieţei atunci când :
a. numărul de clienţi ai întreprinderii este foarte mic;
b. numărul de clienţi ai întreprinderii este foarte mare;
c. oferta este mai mare decât cererea;
d. oferta este mai mică decât cererea.
79. Cota de piaţă reprezintă :
a. un indicator de caracterizare a dinamicii pieţei;
b. ponderea deţinută de o întreprindere sau produs în cadrul unei pieţe de referinţă;
c. ponderea deţinută de cifra de afaceri a unei întreprinderi în volumul total al
cererii;
d. ponderea deţinută de volumul total al ofertei în volumul total al cererii.
80. În anul t0 cota de piaţă a întreprinderii "A" a fost de 26%, iar pentru anul următor se
prevede o creştere cu 8% a cifrei de afaceri. În condiţiile în care piaţă de referinţă a
întreprinderii va înregistra un ritm de creştere de 2% să se calculeze care va fi cota de piaţă a
întreprinderii în 2002:
a. 27,53%;
b. 27,43%;
c. 27,62%;
d. 27,45%.
81. Pe piaţa ţării "A" s-a înregistrat, în anul t0, un volum total al vânzărilor de mărfuri de
1600 miliarde unităţi monetare (u.m.) din care, importurile de mărfuri au reprezentat 500
miliarde u.m. O întreprindere străină "Z" a exportat pe piaţa ţării respective un volum de
mărfuri de 40 de miliarde u.m. În anul următor nivelurile se modifică, reprezentând, în
ordine, 1850 miliarde u.m. 670 miliarde u.m. şi respectiv, 48 miliarde u.m. Să se calculeze
care au fost cotele de piaţă ale întreprinderii "Z" în cei doi ani în total importuri?
a. 8,164%; 7,160%;
b. 8,064%; 7,154%;
c. 8,046%; 7,130%;
d. 8,000%; 7,164%.
82. În perioada T0, din totalul cifrei de afaceri înregistrate cu un produs întreprinderea "A"
deţine o cota de piaţă de 9%, iar întreprinderea "B" o cota de piaţă de 16%. În perioada T1
cifra de afaceri a întreprinderii "A" este cu 7% mai mare, iar a întreprinderii "B" cu 6%.
Cunoscând faptul că cifra de afaceri totală înregistrată cu produsul respectiv este, în T1, cu
9% mai mare că în T0, să se calculeze la ce nivel se situează cotele de piaţă ale celor două
întreprinderi (în ordine - A şi B.?
a. 8,034%; 15,060%;
b. 8,834%; 15,560%;
c. 9,804%; 15,660%;
d. 8,004%; 15,006%.
83. Piaţa de consum este dată de :
a. piaţa în care se exprimă cererea consumatorilor individuali;
b. piaţa efectivă;
c. piaţa afacerilor;
d. piaţa potenţială.
84. În situaţia când pe piaţă se înregistrează o cerere fluctuantă, rolul marketingului este de:
a. creare a cererii;
b. dezvoltare a cererii;
c. menţinere a cererii;
d. regularizare a cererii.
85. Unul dintre obiectivele cercetării structurii pieţei constă în :
a. identificarea şi evaluarea dimensiunii maximale a pieţei;
b. identificarea şi evaluarea dimensiunii maximale a ofertei existente pe piaţă;
c. identificarea şi dimensionarea segmentelor de piaţă;
d. identificarea şi evaluarea capacitaţii pieţei.
86. Un segment de piaţă este reprezentat de:
a. un ansamblu al pieţei globale, format din cumpărători de acelaşi fel, grupaţi după
unul sau mai multe criterii de clasificare;
b. un ansamblu al pieţei potenţiale, format din cumpărători diferiţi, grupaţi după unul
sau mai multe criterii de clasificare;
c. un ansamblu al pieţei globale, format din cumpărători eterogeni, grupaţi după un
singur criteriu de clasificare;
d. un ansamblu al pieţei globale, format din cumpărători de acelaşi fel, grupaţi doar
după un criteriu de clasificare.
87. Demarketingul este o soluţie a managementului marketingului în cazul:
a. unei cereri excesive faţă de capacitatea organizaţiei de a o satisface şi are că
scop reducerea temporară sau permanentă a cererii prea mari;
b. lipsei cererii când consumatorii vizaţi pot manifesta indiferenţă faţă de produs;
c. unei cereri fluctuante care variază de la un anotimp la altul şi are că scop găsirea unor
modalităţi de modificare a manifestării cererii în vederea sincronizării ei;
d. nici un răspuns nu este corect.
Grile :
1. În grupa factorilor cu acţiune ciclică, care determină conjunctura pieţei, se încadrează :
a. progresul tehnologic;
b. crizele economice;
c. succesiunea anotimpurilor;
d. seceta, inundaţiile şi grevele.
2. Conjunctura pieţei exprimă :
a. fluctuaţiile înregistrate de cerere şi oferta într-o anumită perioadă de timp,
raporturile dintre acestea şi efectele pe care le generează;
b. dimensiunea evoluţiei ciclice a pieţei şi a mediului extern al întreprinderii;
c. apariţia unui segment de piaţă caracterizat printr-o nevoie ce poate fi satisfăcută în
condiţii de eficienţă economică;
d. o stare de echilibru macroeconomic, menţinute pe termen lung, pe o anumită piaţă.
3. Dintre următorii indicatori ai conjuncturii pieţei, cel care evidenţiază tendinţa de ansamblu
a conjuncturii, reprezentând o sinteză a tuturor factorilor de influenţă economică este:
a. producţia industrială;
b. investiţiile fixe de capital;
c. consumul;
d. produsul intern brut.
4. Grevele, seceta şi inundaţiile sunt factori conjuncturali cu acţiune:
a. de durată;
b. cu acţiune ciclică;
c. sezonieri;
d. accidentali.
5. Unul dintre tipurile următoare de factori nu aparţine grupării factorilor conjuncturii pieţei
în funcţie de intensitatea şi acţiunea lor în timp:
a. factori întâmplători;
b. factori naturali;
c. factori sezonieri;
d. factori cu acţiune ciclică.
6. Inovaţiile de ordin tehnic reprezintă un factor de influenţă a conjuncturii pieţei:
a. cu acţiune ciclică;
b. cu caracter accidental;
c. cu acţiune permanenta;
d. cu acţiune de durată.
7. Conflictele militare reprezintă un factor de influenţă a conjuncturii pieţei:
a. cu acţiune ciclică;
b. cu acţiune de durată;
c. cu impact sezonier;
d. cu caracter accidental.
8. Producţia industrială, prin indicatorii specifici, pune în evidenta procese din economie de:
a. înviorare;
b. stagnare;
c. încetinire;
9. În rândul indicatorilor activităţii monetar-financiare folosiţi în analiza conjuncturii pieţei
nu se include:
a. nivelul dobânzii;
b. situaţia rezervelor valutare;
c. evoluţia cursului de schimb;
d. preţul combustibilului.
10. Conjunctura economică
a. reprezintă starea economiei;
b. reprezintă modificările înregistrate de cerere şi ofertă într-un interval de timp;
c. reprezintă starea economiei într-o anumită perioadă, privită în ansamblu;
11. Factorii ce determină conjunctura pieţei se grupează în: A. Factori accidentali; B. Factori
sezonieri C. Factori ciclici D. Factori de durată
a. A+B+C;
b. A+C+D;
c. B+C+D;
d. A+B+C+D.
12. Indicatorii conjuncturii economiei mondiale:
a. evidenţiază consecinţele conjuncturii economice asupra pieţei;
b. exprimărea multitudinii fenomenelor care au loc în economie la un moment dat,
interdependenţele dintre ele, precum şi modul în care se reflectă în fizionomia
pieţei;
c. surprinde fluctuaţiile specifice ale cererii şi ofertei de capital;
13. Factorii întâmplători:
a. generează oscilaţii periodice;
b. se reiau la intervale neregulate de timp;
c. acţionează pe termen lung;
d. apar imprevizibil.
14. Nu reprezintă o fază a ciclului economic:
a. înviorare,
b. stagnare
c. expansiune,
d. depresiune.
15. Creșterea ratei șomajului determină o .......... a creşterii economice:
a. înviorare;
b. stagnare;
c. încetinire;
d. nu există nici o legătură între variabile.
16. Pentru analiza conjuncturii pieţei se utilizează indicatori specifici: A. economiei mondiale;
B. unor pieţe particulare C. diferitelor ţări
a. A;
b. A+B;
c. B+C;
d. A+B+C.
17. Printre indicatorii specifici conjuncturii pieţei transporturilor maritime nu se includ:
a. nivelul navlului;
b. volumul cererii de transport;
c. evoluţia cursului de schimb;
d. poziţia geografică a ofertanţilor.
18. Indicatorii activităţii financiar-monetare sunt consideraţi:
a. indicatori de durată;
b. indicatori de consecinţă;
c. indicatorii conjuncturii pieţei monetare;
d. indicatorii conjuncturii pieţei financiare.
19. Reprezintă factori accidentali ai conjuncturii pieţei:
a. conflicte între state;
b. resursele naturale;
c. greve;
20. Indicatorii folosiţi în analiza conjuncturii pieţei:
a. indicatorii conjuncturii economiei mondiale;
b. indicatorii conjuncturii principalelor pieţe de mărfuri;
c. indicatorii conjuncturii pieţei monetar-financiare;
d. indicatorii conjuncturii pieţei transporturilor maritime.
21. Indicatorii conjuncturii pieţei transporturilor maritime se referă la un sector important al
activităţii economice, cu o importanţă deosebită în desfăşurarea acesteia. Pentru aceasta se
vor utiliza următorii indicatori specifici:
a. volumul cererii şi ofertei de capacităţi de transport;
b. rata șomajului;
c. nivelul navlului;
d. produsul intern brut;
22. Indicatorii conjuncturii principalelor pieţe de mărfuri evidenţiază consecinţele conjuncturii
economice asupra pieţei. Din această grupă fac parte:
a. producţia şi oferta;
b. consumul şi cererea;
c. fluxurile economice externe;
d. importul şi exportul.
23. Indicatorii conjuncturii economiei mondiale, pe zone şi ţări sunt folosiţi pentru exprimarea
multitudinii fenomenelor care au loc în economie la un moment dat, interdependenţele
dintre ele, precum şi modul în care se reflectă în fizionomia pieţei. Cei mai reprezentativi
indicatori ai acestei grupe sunt:
a. produsul intern brut;
b. fluxurile economice externe;
c. producţia şi oferta;
d. rata şomajului.
24. Din punct de vedere al plasării în timp a evoluţiei fenomenelor, indicatorii se pot împărţii
în:
a. indicatori avansaţi;
b. indicatori concomitenţi;
c. indicatori întârziați;
d. indicatori ȋntâmplători.
25. Printre indicatorii conjuncturii pieţei monetar-financiare nu se includ:
a. volumul creditelor externe;
b. cererea de capital;
c. exportul;
c. oferta de capital;
1. Un cumpărător este mulţumit:
a. dacă performanţa produsului nu se ridica la așteptările clientului;
b. dacă performanţa produsului se potrivește cu așteptările clientului;
c. dacă performanţa produsului depășește așteptările clientului;
d. dacă produsul este ieftin.
2. Care este ordinea etapelor procesului de adoptare a unui produs nou:
a. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, adoptarea, testarea;
b. conștientizarea, manifestarea interesului, evaluarea, testarea, adoptarea;
c. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, testarea, adoptarea;
d. conștientizarea, manifestarea interesului, testarea, adoptarea, evaluarea.
3. Conceptul de„marketing mix“ include elemente specifice referitoare la:
a. produs, personal, promovare, distribuţie;
b. produs, preţ, publicitate, distribuţie;
c. produs, preţ, distribuţie, promovare;
d. produs, preţ, personal, promovare.
4. În raport cu gradul de receptivitate faţă de noutate, primele trei grupe de consumatori

(adoptatori) care acceptă noutatea sunt:
a. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor târzii;

b. inovatorii, majoritatea adoptatorilor timpurii, majoritatea adoptatorilor târzii;
c. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor timpurii;
d. inovatorii, inovatorii timpurii, inovatorii târzii.
5. Decizia unui individ de a deveni utilizator permanent al unui produs reprezintă:
a. manifestarea interesului faţă de produs;
b. testarea produsului;
c. evaluarea;
d. adoptarea produsului.
6. Persoanele care adoptă un produs nou parcurg mai multe etape. etapa în care consumatorul
este stimulat să înceapă să caute informaţii despre produsul nou reprezintă etapa:
a. conștientizării;
b. manifestării interesului;
c. evaluării;
d. testării.
se gândește dacă merită să încerce şi el acest produs reprezintă etapa:
b. evaluării;
c. testării;
d. adoptării.
8. Procesul de adoptare a unui produs pe piaţă se realizează prin mai multe etape: 1) evaluare;
2) manifestare a interesului; 3) testare; 4) adoptare; 5) conștientizare. Ordinea de
succesiune a acestor etape este următoarea:
a. 5 - 3 - 1 - 2 – 4;
b. 2 - 5 - 1 - 3 – 4;
c. 2 - 3 - 5 - 4 – 1;
d. 5 - 2 - 1 - 3 – 4.
9. Ultimele 3 etape ale procesului de adoptare de către consumatori a unui produs nou sunt:
a. manifestarea interesului, testare, adoptare;
b. evaluare, testare, adoptare;
c. adoptare, testare, cumpărare;
d. testare, evaluare, adoptare.
10. Nu reprezintă o componentă acorporală a unui produs:
a. marca;
b. preţul;
c. ambalajul;
d. termenul de garanţie.
11. În accepţiunea marketingului, conceptul de produs nou se referă la:
a. produs nou pentru întreprinderea care îl fabrică sau îl comercializează;
b. produs nou pentru piaţă pe care urmează să fie lansat;
c. produs care nu a apărut până acum pe nici o piaţă;
d. oricare din situaţiile de mai sus.
12. Etapa imediat premergătoare testului de piaţă este:
a. realizarea produsului;
b. filtrarea ideii (selectarea ideilor);
c. analiza economică;
d. elaborarea strategiei de marketing.
13. Etapa de introducere începe:
a. atunci când apare ideea de produs nou;
b. după generarea ideilor;
c. atunci când este lansat noul produs pentru prima oară pe piaţă;
d. după trierea ideilor.

14. Câte etape are ciclul de viaţă al produsului?
a. 3;
b. 5;
c. 7;
d. 6.
15. Etapa imediat premergătoare creșterii este:
a. dezvoltarea produsului;
b. maturitatea;
c. introducerea;
d. declinul.
16. Fază imediat premergătoare maturităţii în cadrul ciclului de viaţă al produsului este:
b. declinul;
c. analiza ideilor;
d. creștere.
17. Testul de marketing este o etapă imediat premergătoare:
a. dezvoltării strategiei de marketing;
b. comercializării;
c. dezvoltării produsului;
d. analizei afacerii.
18. Nu este etapă a ciclului de viaţă al produsului:
a. introducerea;
b. dezvoltarea produsului;
c. creșterea;
d. decesul.
19. În etapa de introducere a ciclului de viaţă al produsului profiturile sunt:
a. nonexistente;
b. cresc;
c. mari;
d. scad.
20. Etapa premergătoare dezvoltării şi testării conceptului este:
a. crearea ideii;
b. dezvoltarea strategiei de marketing;
c. selectarea ideilor;
d. comercializarea.
21. În etapa de introducere se oferă pe piaţă:
a. un produs de bază;
b. un produs îmbunătăţit;
c. un produs completat;
d. un produs şi servicii aferente.
22. Este etapă a ciclului de viaţă al produsului:
a. testul de marketing;
b. selectarea ideilor;
c. creșterea;
23. Care sunt atributele produsului care comunica beneficiile pe care le va oferi:
a. calitatea, marca, ambalajul;
b. calitatea, stilul, designul, preţul;
c. calitatea, caracteristicile, stilul şi designul;
d. marca, ambalajul, preţul, calitatea.

24. Printre calităţile dorite pentru un nume de marcă nu se includ:
a. numele de marcă trebuie să sugereze ceva în legătură cu beneficiile şi calităţile

produsului;
b. numele mărcii trebuie să fie ușor de pronunţat, de recunoscut şi de memorat;
c. numele mărcii nu trebuie să fie extensibil;
d. numele mărcii trebuie să fie distinct.
25. Atunci când o firmă introduce articole suplimentare, cum ar fi arome, forme, culori,
ingrediente, dimensiuni, într-o categorie de produse dată sub aceeași denumire a mărcii,
strategia mărcii este:
a. extinderea mărcii;
b. extinderea de linii;
c. multimărci;
d. mărci noi.
26. Din funcţiile etichetei fac parte:
a. rolul de a identifica produsul sau marca;
b. rolul de a descrie mai multe lucruri despre produs;
c. rolul de a promova produsul printr-o grafică atractivă;
27. Un sortiment de produse:
a. constă din totalitatea liniilor de produse şi articole pe care le oferă un vânzător

particular spre vânzare;
b. se mai numește mix de produs;
c. are patru dimensiuni importante;
28. Lărgimea (lăţimea) unui sortiment de produse este dată de:
a. numărul de linii de produse al unei companii;
b. numărul total al articolelor companiei în cadrul liniilor de produse;

c. numărul de versiuni oferit de fiecare produs al liniei;
d. gradul de apropiere al produsului de consumatorul final.
29. Numărul total al articolelor companiei în cadrul liniilor lor de produse reprezintă:
a. lăţimea (lărgimea) mixului de produse;
b. lungimea mixului de produse;
c. adâncimea (profunzimea) mixului de produse;
d. consistența (omogenitatea) mixului de produse.
30. Numărul de versiuni oferit de fiecare produs al liniei se referă la:
31. Caracteristicile speciale ale serviciilor sunt:
a. intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
b. tangibilitatea, inseparabilitatea, varietatea, perisabilitatea;
c. intangibilitatea, variabilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
d. tangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea.
32. Serviciile:
a. sunt mai întâi vândute, apoi produse şi consumate în același timp;
b. nu pot fi separate de furnizorii lor, fie că aceștia sunt oameni sau mașini;
c. nu pot fi depozitate pentru a fi vândute sau folosite ulterior;
d. toate cele de ma sus.
33. Prin noţiunea de produse noi se înţelege:
a. produse originale;
b. îmbunătăţirea produselor;
c. noi mărci pe care firma le creează prin propriile eforturi de cercetare şi dezvoltare;
34. Alegeţi grupa în care sunt aranjate în ordine etapele procesului creării produselor noi:
a. selectarea ideilor, crearea ideii, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,

analiza afacerii, dezvoltarea produsului, dezvoltarea strategiei de marketing, testul
de marketing,comercializarea;
b. crearea ideii, selectarea ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,

dezvoltarea strategiei de marketing, analiza afacerii, dezvoltarea produsului, testul
de marketing , comercializarea;
c. testul de marketing, dezvoltarea strategiei de marketing, crearea ideii, selectarea

ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului, dezvoltarea produsului,
comercializarea, analiza afacerii;
d. crearea ideii, selectarea ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,

analiza afacerii, dezvoltarea strategiei de marketing, comercializarea.
35. Versiune detaliată a unei idei exprimată în termeni de consum se numește:
a. idee de produs;
b. concept de produs;
c. imaginea unui produs;
d. marca de produs.
36. Modul în care consumatorii percep un produs real sau potenţial se numește:
a. idee de produs;
d. marca unui produs.
37. A doua etapă în stabilirea unei strategii de marketing privind crearea produselor noi se
referă la:
a. descrierea pieţei ţintă, a poziţiei pe care produsul o va avea pe piaţă, vânzările,

bursa de acţiuni şi planificarea profitului pentru primii ani;
b. planificarea pe termen lung a vânzărilor, profiturilor, cât şi a unei variate strategii de
marketing;
c. stabilirea preţului produsului, distribuţia acestuia, cât şi bugetul de marketing

pentru primul an;
d. stabilirea preţului produsului, distribuţia acestuia, cât şi bugetul de marketing

pentru primii zece ani.
38. Fază imediat premergătoare declinului în cadrul ciclului de viaţă al produsului este:
a. introducerea;
b. maturitatea;
c. creșterea;
d. dezvoltarea produsului.
39. Care este ordinea corectă a etapelor ciclului de viaţă al produsului:
a. introducerea, creșterea, maturitatea, dezvoltarea produsului, declinul;
b. dezvoltarea produsului, introducerea, maturitatea, creșterea, declinul;
c. introducerea, creșterea, maturitatea, declinul, dezvoltarea produsului;
d. dezvoltarea produsului, introducerea, creșterea, maturitatea, declinul.
40. Care este etapa care de obicei durează mai mult decât celelalte şi în care se află cele mai
multe produse, care reprezintă o perioadă de încetinire a creșterii vânzărilor, deoarece
produsul a fost acceptat de majoritatea potenţialilor consumatori:
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin.
41. Care sunt cele trei niveluri ale unui produs?
a. nivelul de bază care este esenţa produsului, produsul real, produsul completat;
b. produsul, serviciul, ideea, experienţa;
c. produsul efectiv, produsul îmbunătăţit, produsul real;

d. produsul de consum, produsul industrial.
42. Planificatorii produselor trebuie să gândească despre produse şi servicii pe trei niveluri:
a. nivel de bază, produs efectiv, produs real;
b. beneficiile de bază, produs concret, produs competitiv;
c. esenţa produsului, produs real, produs completat;
d. produs concret, produs îmbunătăţit, produs complet.
43. Numărul produselor distincte încorporate într-o linie de produse formează:
a. lungimea gamei de produs;
b. lărgimea gamei de produs;
c. profunzimea gamei de produs;
d. complexitatea gamei de produs.
44. Etapele dezvoltării produselor noi sunt: 1. generarea ideilor, 2. dezvoltarea produsului, 3.
analiza afacerii, 4. dezvoltarea strategiei de marketing, 5. testul de marketing, 6. selecţia
ideilor, 7. dezvoltarea şi testarea conceptului, 8. comercializarea. Ordinea corectă a acestor
etape este:
a. 1 - 6 - 7 - 3 - 4 - 5 - 2 – 8;
b. 1 - 6 - 7 - 4 - 3 - 2 - 5 – 8;
c. 1 - 6 - 7 - 2 - 3 - 4 - 5 – 8;
d. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 – 8.
45. Conceptul de stocare se referă la:
a. staţionarea produselor pe o perioadă determinată, intr-un anumit loc;
b. recepţia produselor primite de la furnizori;
c. sortarea produselor în spatii special amenajate;
46. Etapă imediat premergătoare analizei afacerii în cazul etapelor dezvoltării produselor noi
este:
a. dezvoltarea şi testarea conceptului;

b. testul de marketing;
c. dezvoltarea strategiei de marketing;
47. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului încep să apară profiturile:
b. maturitate;
c. introducere;
d. creștere.
48. Nu este etapă a dezvoltării produselor noi:
a. analiza afacerii;
c. validarea proiectului;
d. dezvoltarea şi testarea conceptului.
49. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului vânzările ating nivelul maxim:
a. introducere;
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin.
50. Testul de marketing :
a. are loc atunci când produsul este comercializat prima dată;
b. se face după crearea prototipului;
c. are loc după dezvoltarea conceptului de produs nou;
d. este o etapă imediat premergătoare comercializării, în dezvoltarea noilor produse.
51. Este etapă în dezvoltarea produselor noi:
a. activitatea de creaţie;
b. validarea proiectului;
c. analiza afacerii;
d. platforma de marketing.
52. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului încep să apară vânzările:
b. introducere;
c. creștere;
d. maturitate.
53. Care sunt, în aceasta ordine, valorile pentru lungimea, lărgimea şi profunzimea gamei de
produse ale unei firme în următoarea situaţie: firmă are 3 linii de fabricaţie: costume
bărbaţi(10 produse), paltoane bărbaţi(5 produse), taioare femei(12 produse):
a. 3, 27, 10, 5, 12;
b. 10, 5, 12, 3, 27;
c. 27, 3, 10, 5, 12;
d. 27, 3, profunzime mare.
54. În etapa de manifestare a interesului în procesul de adoptare a unui produs nou

consumatorul:
a. conștientizează existenţa noului produs, dar nu deţine informaţii despre;
b. începe să caute informaţii despre produs;
c. conștientizează existenţa noului produs şi deţine informaţii despre acesta suficiente

pentru al determină să îl testeze;
d. testează noul produs pentru a-şi forma o părere mai concludentă despre acesta.
55. Etapa imediat următoare analizei afacerii în cazul dezvoltării produselor noi este:
a. dezvoltarea strategiei de marketing;
c. dezvoltarea produsului;

56. Rolul cărei etape a ciclului de viaţă a produsului este cel de realizare a unei cote de piaţă cât
mai mari pentru produs:
b. introducere;
c. creștere;
d. maturitate.
57. În care dintre etapele dezvoltării produselor noi poate apare prototipul produsului:
a. generarea ideilor;
58. Întreprindere de panificaţie oferă o gamă de produse alcătuită din patru linii: pâine (4
sortimente), biscuiţi (2 sortimente), produse de patiserie (6 sortimente), cornuri (2
produse). Care este lărgimea gamei de produse a acestei întreprinderi?
a. 14;
b. 4;
c. 18;
d. 10.
59. Întreprindere de panificaţie oferă o gamă de produse alcătuită din trei linii: pâine (4
sortimente), biscuiţi (2 sortimente), produse de patiserie (6 sortimente). Care este lungimea
gamei de produse a acestei întreprinderi?
a. 3;
b. 15;
c. 12;
d. 9.
60. Strategia mărcii care presupune că marca existentă să fie extinsă la noi forme, dimensiuni şi
arome ale produselor existente se numește:
a. extindere de linie;
b. extinderea mărcii;
c. multimărci;
d. mărci noi.
61. În etapă de manifestare a interesului în procesul de adoptare a unui produs nou

consumatorul:
a. conștientizează existenţa noului produs, dar nu deţine informaţii despre acesta;
c. conștientizează existenţa noului produs şi deţine informaţii despre acesta suficiente pentru al
determină să îl testeze;
62. Performanţa percepută a unui produs în livrarea valorii legate de așteptările

cumpărătorului, performanţa care se potrivește cu așteptările cumpărătorului reprezintă:
a. dorinţa;
b. nevoie;
c. satisfacţie;
d. obișnuinţa.
63. Este etapă a procesului de adoptare a unui produs nou:
a. adaptarea;
b. dezvoltarea interesului;
c. corectarea;
d. conștientizarea.
64. În cazul creării unui produs nou, în legătură cu etapa “testului de marketing” este adevărat
enunţul:
a. etapa “testului de marketing” are loc înaintea etapei de maturitate a ciclului de

viaţă a produsului;
b. etapa “testului de marketing” are loc înaintea comercializării efective pe piaţă a

produsului;
c. etapa “testului de marketing” are loc înaintea dezvoltării strategiei de marketing;

d. etapa “testului de marketing” de obicei este cea mai lungă etapă.
65. Fac parte din caracteristicile particulare ale serviciilor care le diferenţiază pe acestea de
bunurile fizice:
a. tangibilitatea;
b. perisabilitatea;
c. standardizarea;
d. separabilitatea.
66. Nu este caracteristică a serviciilor:
a. intangibilitatea;
b. inseparabilitatea;
c. perisabilitatea;
d. stabilitatea.
67. Caracteristica serviciilor care înseamnă că acestea nu pot fi depozitate pentru a fi

vândute/folosite ulterior este:
a. intangibilitatea serviciilor;
b. variabilitatea serviciilor;
c. perisabilitatea serviciilor;
d. inseparabilitatea serviciilor.
68. Caracteristica serviciilor care constă în aceea că, calitatea serviciilor este diferită în funcţie
de cine le furnizează, când, unde şi cum sunt furnizate este reprezentată de:
b. inseparabilitatea serviciilor;
c. variabilitatea serviciilor;
d. perisabilitatea serviciilor.
69. Ce caracteristică a serviciilor financiar bancare se referă la aceea că personalul trebuie să fie
prezent pentru asigurarea formalităţilor necesare, clientul trebuie să fie disponibil pentru
preluarea informaţiilor solicitate şi să semneze documentaţia relevantă:
a. variabilitatea;
c. perisabilitatea;
d. intangibilitatea.
70. Băncile pot dezvolta servicii complementare, de asistență la momentele de vârf - de

exemplu, un ATM poate fi instalat în agenţie pentru clienţi în vederea retragerii de numerar,
în loc că aceștia să stea la coadă. Acest serviciu s-a dezvoltat ţinând cont de:
a. stabilitatea serviciilor;
b. intangibilitatea serviciilor;
d. variabilitatea serviciilor.
71. Numele mărcii trebuie să îndeplinească una din condiţiile:
a. să fie cât mai lung posibil;
b. să nu aibă semnificaţii negative în alte limbi;
c. să fie apropiat de numele altei mărci;
d. să poată fi folosit de altcineva.
72. Mărcile multiple (multimărci) reprezintă o strategie de marcă care presupune:
a. introducerea de către firmă a unor articole noi din aceeași categorie de produse sub
același nume de marca;
b. folosirea numelui unei mărci existente pentru a lansa un articol aparţinând unei noi
categorii de produse;
c. lansarea pe piaţă a unei mărci noi pentru aceeași categorie de produse;
d. crearea unui nou nume de marcă pentru o nouă categorie de produse.
73. Strategia adoptată în cazul în care se folosește numele mărcii existent la o categorie de
produse noi este:
a. extinderea liniei de produse;
c. mărci multiple;
d. mărci noi.
74. Ce etapă a ciclului de viaţă al produsului se caracterizează prin: creșterea numărului

concurenţilor care va duce la creșterea centrelor de desfacere, iar saltul în vânzări va face ca
distribuitorii cu amănuntul să-şi facă stocuri; preţurile rămân aceleași sau scad foarte ușor;
firmele ȋși păstrează volumul de publicitate la același nivel sau la un nivel puţin mai mare. un
obiectiv important rămâne formarea pieţei, deci creșterea cotei de piaţă, dar în același timp
organizaţia trebuie să facă faţă şi competiţiei?
a. introducere;
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin .
75. A doua etapă a procesului decizional al cumpărătorului o reprezintă:
a. căutarea informaţiilor;
b. recunoașterea nevoii;
c. evaluarea alternativelor;
d. analiza informaţiilor.
76. Poziţia unui produs reprezintă:
a. liniile definitorii ale atitudinii şi conduitei întreprinderii în vederea atingerii anumitor

obiective;
b. procesul de creare şi menţinere a unui echilibru strategic între obiectivele şi

capacităţile organizaţiei şi ocaziile de piaţă în continuă schimbare;
c. locul pe care acel produs îl ocupă relativ cu cele ale concurenţei în mintea
consumatorilor;
d. sinergia întreprinderii.
77. Faza imediat premergătoare evaluării în cazul etapelor procesului de adoptare a produselor
este următoarea:
a. adoptarea;
b. conștientizarea;
c. manifestarea interesului;
d. testarea.
78. Din ce categorie de factori care influenţează comportamentul cumpărătorului fac parte
liderii de opinie:
a. culturali;
b. sociali;
c. personali;
d. psihologici.
79. Din ce categorie de factori care influenţează comportamentul cumpărătorului face parte
situaţia materială a cumpărătorului:
a. culturali;
b. sociali;
c. personali;
d. psihologici.
80. Poziţionarea produselor în cadrul gamei cu care întreprinderea se adresează pieţei este o
activitate specifică:
a. asigurării legale a produselor;
b. modelării produsului;
c. cercetării produsului;
d. stabilirii atitudinii întreprinderii faţă de produsele vechi.
81. Care este ordinea corectă a etapelor procesului de adoptare în cazul produselor noi:
a. conştientizarea, manifestarea interesului, evaluarea, testarea, adoptarea;
b. identificarea problemei, definirea obiectivelor, evaluarea alternativelor,

achiziţionarea;
c. recunoaşterea nevoii, căutarea de informaţii, evaluarea alternativelor, decizia de

cumpărare, disonanța cognitivă;
d. atragerea atenţiei, trezirea interesului, decizia de cumpărare, evaluarea post-

cumpărare.
82. Pentru un consumator care merge împreuna cu un coleg de servici să-şi cumpere a pereche
de pantofi, prietenul face parte din categoria surselor de informare:
a. personale;
b. comportamentale ;
c. publice ;
d. comerciale.
83. Perioadă de creștere din ciclul de viaţă al produselor:
a. este la toate produsele cea mai lungă etapă;
b. urmează după perioadă de maturitate;
c. este perioada când profiturile ating apogeul, apoi încep să scadă până ajung
aproape de stagnare, când pot creşte din nou;
d. este perioadă în care numărul concurenţilor creşte, iar distribuţia este intensa.
84. Face parte din categoria surselor experimentale de informaţii în vederea achiziţionării unui
produs nou:
a. ambalajul;
b. intermediarii de vânzări;
c. organizaţiile de consumatori;
d. utilizarea produsului.
85. Care din elementele enumerate mai jos nu este inclus în conceptul de mix de marketing:
a. preţ;
b. produs;
c. distribuţie;
d. prevenire;
e. promovare.
86. Problema optimizării calităţii produselor oferite pe piaţă în raport cu nivelele diferite de
exigenta ale principalelor segmente de consumatori (utilizatori) se realizează, de obicei, prin
aplicarea strategiei:
a. menţinerii nivelului calitativ al produselor;
b. asimilării de noi produse;
c. diferenţierii nivelului calitativ al produselor;
d. creșterii dimensiunilor gamei de produse.
87. Care dintre elementele enumerate mai jos reprezintă o componentă corporală a produsului
a. numele;
b. generaţia;
c. service-ul;
d. dimensiunile;
e. protecţia legală prin brevet.
88. Profunzimea gamei de produs este dată de numărul de:
a. sortimente distincte;
b. linii de produse ce o compun;
c. produse înrudite;
d. clienţi ai produsului;
e. furnizori ai produsului.
89. Semnificaţia noţiunii de produs nu are la bază:
a. componente corporale ale produsului;
b. componente acorporale ale produsului;
c. comunicaţiile privitoare la produs;
d. imaginea produsului;
e. managerul de produs.
90. Conţinutul politicii de produs nu se concretizează într-una din activităţile privind :
a. cercetarea de produs;
b. activitatea de inovaţie;
c. asigurarea legală a produsului;
d. achiziţionarea de materii prime şi materiale;
e. atitudinea faţă de produsele vechi.
91. Maturitatea unei pieţe are loc atunci când:
a. lipsește oferta;
b. lipsește cererea;
c. există un echilibru între cerere şi oferta;
d. lipsește concurenţa;
e. produsele sunt inaccesibile.
92. Dobândirea unei poziţii mai bune pe piaţă, prin câștigarea unei cote mai mari de piaţă se
poate realiza apelând, în primul rând, la strategia:
a. adaptării nivelului calitativ al produselor;
93. Care din următoarele nu este componentă acorporală a unui produs :
a. marca;
b. instrucţiuni de utilizare;
c. licenţa de fabricaţie;
d. greutate;
e. nume.
94. Care din următoarele este componentă acorporală a unui produs:
a. lungime;
b. volum;
c. lăţime;
d. greutate;
e. preţ.
95. Care din următoarele nu este componentă corporală a unui produs:
a. înălţime;
b. greutate;
c. lungime;
d. volum;
e. instrucţiuni de utilizare.
96. Greutatea unui produs reprezintă o componentă:
a. acorporală a unui produs;
b. corporală a unui produs;
c. a mediului demografic;
d. a macromediului;
e. a mediului politic.
97. Lărgimea gamei de produse este dată de numărul de:
a. clienţi ai produsului;
c. concurenţi ai produsului;
d. furnizori ai produsului;
e. sortimente distincte ce o compun.
98. Precizaţi care este lungimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are trei linii
de fabricaţie: confecţii femei (10produse), confecţii bărbaţi (8produse) şi confecţii copii (12
produse).
a. 18;
b. 22;
c. 30;
d. 20;
e. 25.
99. Precizaţi care este lărgimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are trei linii de
fabricaţie confecţii femei (10 produse), confecţii bărbaţi (8 produse) şi confecţii copii (12
produse).
a. 22;
b. 18;
c. 20;
d. 3;
e. 30.
100. Precizaţi care este profunzimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are
trei linii de fabricaţie confecţii femei (10 produse), confecţii bărbaţi (8 produse) şi confecţii
copii (12 produse).
a. 10, 8, 20;
b. 30, 10, 8;
c. 20, 30, 8;
d. 30, 10, 12;
e. 10, 8, 12.
101. Strategia asimilării de noi produse reprezintă o alternativa a strategiilor de produs

stabilită potrivit:
a. dimensiunilor gamei de produse;
b. nivelul calitativ al produselor;
c. gradului de înnoire a produselor;
d. structurilor pieţei.
102. Care dintre elementele de mai jos NU se înscrie în caracteristicile corporale ale unui
produs?
a. numele;
b. forma;
c. mărimea;
d. capacitatea;
e. conţinutul.
103. Poziţionarea produselor în cadrul gamei nu se realizează în funcţie de:
a. rata rentabilităţii înregistrate la nivelul fiecărui produs;
b. dinamica cifrei de afaceri înregistrată de fiecare produs;
c. ponderea (cota. deţinută de fiecare produs în total cifra de afaceri a întreprinderii;
d. materiile prime utilizate pentru obţinerea fiecărui produs.
104. Testarea tehnica a unui produs nou este o operaţiune premergătoare lansării acestuia
pe piaţă prin care:
a. consumatorii potenţiali verifica o paleta larga şi eterogena de parametri ai noului

produs;
b. se urmărește să se verifice (în principal) respectarea parametrilor tehnico-

funcţionali propuși pentru produsul nou;
c. se desfășoară şi o testare de acceptabilitate a produsului nou;
d. se realizează un control de specialitate al calităţii noului produs.
105. Procesul prin care se urmărește raţionalizarea funcţiilor ce trebuie îndeplinite de un

produs, proces sau serviciu, cu scopul de a obţine o utilitate maximă în condiţiile minimizării
costurilor de realizare, se numește:
a. analiza morfologică;
b. creativitate operaţională;
c. analiza valorii;
d. analiza parametrică.
106. Opţiunea de prezentare şi vânzare a produsului sub o marcă a unui distribuitor (marca
comercială) este recomandată în cazul produselor ce prezintă un nivel calitativ:
a. foarte ridicat;
b. ridicat;
c. mijlociu;
d. standard.
107. Poziţionarea produselor în cadrul gamei reprezintă, pentru întreprindere, o operaţiune:

a. ce se desfășoară după stabilirea strategiei de produs;
b. premergătoare stabilirii strategiei de produs;
c. ce se desfășoară concomitent cu stabilirea strategiei de produs;
d. ce nu are legătură cu stabilirea strategiei de produs.
108. Strategia selecţiei sortimentale reprezintă o alternative a strategiilor de produs stabilită

potrivit:
a. dimensiunilor gamei de produs;
b. nivelului calitativ al produselor;
109. Strategia stabilităţii calitative reprezintă o alternative a strategiilor de produs stabilită

potrivit:
c. gradul de inoire a produselor;
110. Care dintre elementele de mai jos nu face parte din fazele ciclului de viaţă al unui
produs?
a. introducere;
b. înălţime;
c. creștere;
d. maturitate;
e. declin.
111. Care din următoarele etape nu reprezintă etape ale ciclului de viaţă al pieţei:
a. apariţia;
b. creșterea;
c. maturitatea;
d. declinul;
e. stagnarea.
112. Apariţia pieţei, ca etapă din ciclul de viaţă al pieţei constă în:
a. lipsa cererii;
b. existenţa unui echilibru între cerere şi ofertă;
c. existenţa unor nevoi nesatisfăcute şi apariţia unui întreprinzător care le poate satisface;
d. existenţa unor organizaţii care pot satisface orice nevoie.
113. Declinul unei pieţe constă în
a. lipsa ofertei pentru bunurile şi serviciile cerute;
b. abandonul unei oferte, datorită lipsei cererii;
c. echilibrul dintre cerere şi ofertă;
d. existenţa unor nevoi nesatisfăcute;
e. existenţa concurenţei pe piaţă.
114. Sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă, socială şi personală a

produsului în rândul utilizatorilor reprezintă:
a. conceptul de produs;
b. comunicaţiile privitoare la produs;
c. imaginea produsului;
d. politica sortimentală.
115. Între activităţile grupate în funcţie de conţinutul politicii de produs a întreprinderii

întâlnim şi următoarele componente:
a. cercetarea produsului, alegerea zonei de lansare a produsului, asigurarea legală a

produsului;
b. modelarea produsului, asigurarea legală a produsului, alcătuirea gamei de produse;
c. modelarea produsului, asigurarea legală a produsului, stabilirea preţului de lansare;
d. alegerea zonei de lansare a produsului, asigurarea legală a produsului, pregătirea pieţei.
116. În ceea ce privește politica diversificării gamei de produse, dacă o societate comercială care
produce pantofi din piele naturală va trece şi la fabricarea sandalelor din piele, diversificarea este:
a. verticală;
b. orizontală;
c. laterală;
d. transversală.
117. În ce fază a ciclului de viaţă al produsului se recomanda a fi aplicată politica înnoirii gamei de
produse:
a. în faza de maturitate;
b. în faza de declin;
c. în faza de creștere;
d. în faza de introducere.
118. Dacă se știe că o firmă are 10 linii de produse care alcătuiesc gama sa de produse se poate astfel
determina:
a. lungimea gamei de produse;
b. profunzimea gamei de produse;
c. lărgimea gamei de produse;
d. adâncimea gamei de produse.
119. Despre gama de produse a firmei Eckes-Granini Germania, care are 3 linii de fabricaţie faţă de cea a
firmei Coca-Cola ce dispune de 12 linii de fabricaţie, se poate afirma că:
a. are lăţimea mai mică;
b. are profunzimea mai mică;
c. are adâncimea mai mică;
d. are lungimea mai mică.
120. Crearea machetei produsului este o activitate specifică:
a. cercetării de produs;
b. modelării de produs;
c. inovării de produs;
d. asigurării legale a produsului.

121. Dintre metodele de creativitate utilizate în generarea ideilor de produs nou, face parte:
a. listarea atributelor;
b. analiza sintactică;
c. testarea de acceptabilitate;
d. analiza valorii.
122. Care dintre următoarele reprezintă o etapă în procesul dezvoltării noilor produse:
a. testele de piaţă;
b. maturitatea;
c. platforma de marketing;
d. definirea problemei.
123. Care dintre următoarele reprezintă o etapă a ciclului de viaţă al unui produs:
b. maturitatea;
c. identificarea nevoii;
124. Testele de piaţă, în cazul dezvoltării noilor produse, se mai numesc şi:
a. cercetări calitative;
b. vânzări experimentale;
c. teste tehnice;
d. cercetări motivaţionale.
125. Faptul că o fabrică care produce ţigări va deschide o unitate producătoare de brichete reprezintă:
a. diversificare orizontală a gamei sale de produse;
b. diversificare verticală a gamei sale de produse;
c. diversificare laterală a gamei sale de produse;
d. diversificare în profunzime a gamei sale de produse.

126. Conduita pe care o adoptă firma referitor la dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi
servicii care fac obiectul propriei sale activităţi, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele
mediului de marketing reprezintă:
a. strategie de marketing;
b. politica de marketing;
c. politica de produs;
d. marketing-mix.
127. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lungime, lăţime şi profunzime (adâncime), în cazul
gamei de produse care are 2 linii de produse: papuci bărbaţi (3 sortimente) şi papuci femei (4
sortimente).
a. 7; 2; 3, 4;
b. 2; 3, 4; 7;
c. 7; 2; 9;
d. 2; 7; 9; 3, 4.
128. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lăţime, lungime şi profunzime (adâncime), în cazul
gamei sortimentale a unui magazin care are 4 linii de produse la raionul cosmetice: cremă de mâini (3
sortimente), cremă de zi (4 sortimente), cremă de noapte (2 sortimente) creion de ochi (6 sortimente).
a. 4; 15; 3; 4; 2; 6;
b. 3; 4; 2; 6; 4; 15;
c. 4; 3; 4; 2; 6; 15;
d. 2; 3; 4; 6; 15; 4.
129. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lăţime, profunzime (adâncime) şi lungime, în cazul
gamei sortimentale a unui magazin care are 3 linii de produse la raionul lactate: lapte proaspăt (2
sortimente), iaurt (4 sortimente), brânză (6 sortimente).
a. 3; 2; 4; 6; 12;
b. 2; 3; 4; 6; 12;
c. 12; 2; 4; 6; 3;
d. 2; 4; 6; 3; 12.
130. Existenţa în cadrul gamei de produse pentru pasta de dinţi Colgate de la Colgate-Palmolive a opt
versiuni: Colgate Total, Colgate Sensitive, Colgate Max Fresh, Colgate Max White, Colgate Max White
One, Colgate Advanced Whitening, Colgate Anticavity ne oferă informaţii despre:
a. lungimea gamei;
b. lăţimea gamei;
c. adâncimea gamei;
d. consistența gamei.
131. Reproiectarea ambalajului nu constituie o soluţie în creșterea eficienţei mărcii în următoarea

situaţie:
a. când ambalajul unor produse realizate de concurenţă este foarte asemănător;
b. când se dorește integrarea produsului căruia ii este destinat ambalajul într-o

anumită familie de ambalaje, respectiv de produse;
c. când se distribuie produsul pe aceleași pieţe;
d. când sunt revoluţionate materialele din care se execută ambalajul.
132. Modalitatea concretă de punere în aplicare a unei anumite strategii de marketing reprezintă:
a. tactica de marketing;
c. obiectivul de marketing;
d. decizia de marketing.
133. Faptul că firmă Ford dispune de societăţi de asigurare proprii reprezintă:
d. diversificare în diagonală a gamei sale de produse.
134. Etichetele de produs au rolul de:
a. a identifica produsul;
b. a proteja produsul;
c. "reclama de cinci secunde";

d. a arata preţul produsului.
135. Grupul de produse care sunt strâns legate pentru că funcţionează asemănător, sunt vândute
acelorași grupuri de clienţi, sunt comercializate prin aceleași tipuri de puncte de desfacere sau cad în
cadrul unor categorii de preţ date reprezintă:
a. politica de marketing;
b. linia de produse.
c. canalul de marketing;
d. gamă de produse.
136. Produsul ia forma:
a. cererii bancare;
b. ofertei bancare;
c. operaţiunilor active.
137. Poziţionarea corectă a produsului înseamnă:
a. segmentarea clienţilor, actuali şi potenţiali;
b. stabilirea imaginii şi ofertei instituţiei.
138. Strategiile produsului global financiar-bancar sunt: A. utilizarea personalului la nivel de unitate
bancară; B. gradul de înnoire; C. nivelul calităţii; D. structura gamei sortimentale; E. produsele tangibile.
a. B+C+D;
b. A+B+C;
c. A+C+D;
d. B+C+E;
e. C+D+E.
139. Dezvoltarea unei game înguste şi puţin profunde de produse creează întreprinderii avantajul:
a. concentrării eforturilor;
b. unei elasticităţi sporite în utilizarea resurselor;
c. acoperirii unei zone mai mari din piaţă;
d. dezvoltării unor produse cu rol de "vârf de atac" în penetrarea pe piaţă.

140. Primii adoptatori ai unui produs nou, care sunt tineri, bine educaţi, cu venituri de obicei mari, se
disting prin îndrăzneală, manifesta mai mare deschidere faţă de lucrurile cu care nu sunt obișnuiţi şi sunt
dispuși să-şi asume un risc, poartă numele de:
a. inovatori;
b. adoptatori timpurii;
c. majoritatea adoptatorilor târzii;
d. majoritatea adoptatorilor timpurii.
141. Cum se numește dategoria adoptatorilor care se ghidează După respect şi sunt lideri de opinie în
comunităţile în care trăiesc:
a. inovatorii;
b. adoptatorii timpurii;
c. majoritatea adoptatorilor timpurii;
d. majoritatea adoptatorilor târzii.
142. La nivel de întreprindere politicii de produs i se pot atribui trei sarcini principale :
a. introducerea de noi reglementari privind producţia , modernizarea produselor,

eliminarea produselor ''îmbătrânite'';
b. introducerea produselor noi, modernizarea tehnologiei de producere, eliminarea

produselor ''îmbătrânite'';
c. introducerea de noi reglementări privind producţia , modernizarea tehnologiei de

producere, eliminarea produselor ''îmbătrânite'';
d. introducerea produselor noi, modernizarea produselor, eliminarea produselor

''îmbătrânite''.
143. Nu face parte din activităţile ce compun politica de produs:
a. cercetarea produsului;
b. identificarea de noi zone pentru distribuţia produsului;
c. modelarea produsului;
d. asigurare legală a produsului.
144. Totalitatea operaţiunilor prin care întreprinderea producătoare conferă identitate bunurilor pe care
le creează reprezintă activitatea de:
a. cercetare a produsului;
b. inovaţie;
c. modelare a produsului;
145. Ansamblul acţiunilor juridice prin care produsul este protejat împotriva contrafacerilor reprezintă
activitatea de:
b. inovaţie;
146. Marca produsului reprezintă o:
a. componentă a politicii promoţionale;
b. componentă acorporală a produsului;
c. componentă corporală a produsului;
d. componentă a sistemului de management al calităţii.
147. Dezvoltarea unei game de produse creează întreprinderii avantajul:
b. unei mai bune organizări a activităţii de service;
d. unei urmăriri mai ușoare a produsului în utilizare sau la consumator.
148. Componentele ce definesc un produs sunt: A. activitatea de cercetare a pieţei; B. componentele

corporale; C. imaginea produsului; D. comunicaţiile privind produsul; E. componentele acorporale.
a. A + B + C + D;
b. B + C + D + E;
c. A + C + D + E.
149. Apariţia unei noi pieţe este marcata de :
a. creșterea vânzărilor la un produs nou;

b. existenţa, în cadrul mediului, a unei nevoi nesatisfăcute şi
satisfacerea acesteia printr-o nouă ofertă;
c. existenţa unui segment de consumatori dificil de identificat;
d. apariţia în cadrul mediului, a unei noi întreprinderi.
150. Etapa de maturitate a pieţei este caracterizată de existenţa :
a. unui produs nou, destinat satisfacerii unei nevoi noi;
b. mai multor produse aflate în raporturi de concurenţă;
c. mai multor produse aflate în raporturi de complementaritate;
d. mai multor produse noi, destinate satisfacerii unei nevoi noi.
SEMINAR 9 DEC.2021
1. Pragul rentabilităţii reprezintă :
a. situaţia în care veniturile realizate sunt egale cu cheltuielile efectuate;
b. o metodă de analiză contabilă;
c. situaţia în care veniturile realizate au depășit cu 1% cheltuieli efectuate;
d. situaţia în care cheltuielile efectuate sunt mai mari cu 1% decât veniturile realizate.
2. Dimensionarea preţurilor NU se face în funcţie de:
a. elementele marketing-mix;
b. alegerea pieţei ţintă;
c. constrângerile legale;
d. caracteristicile produsului;
e. planul de producţie.
3. Scăderea preţului practicat pentru un anumit produs sau serviciu poate fi practicată în situaţia
când :
a. se dorește punerea în evidență a caracterului distinct al acestora;
b. apare pe piaţă un nou concurent foarte puternic;
c. cererea are un caracter rigid;
d. întreprinderea mărește investiţiile în publicitate.
4. Cel mai important factor endogen, care influenţează alegerea alternativelor privind strategiile
de preţ ce vor fi implementate, este :
a. costul total de producţie;
b. previziunea privind rata anuala a inflaţiei;
c. nivelul cotei de piaţă, stabilit că obiectiv pentru perioadă următoare;
d. rata rentabilităţii la nivel de întreprindere.
5. Printre factorii exogeni, care influenţează alegerea alternativelor privind strategiile de preţ ce
vor fi implementate, se află :
a. costul total de producţie;
b. previziunea privind rata anuală a inflaţiei;
c. nivelul cotei de piaţă, stabilit ca obiectiv pentru perioada următoare;
d. rata rentabilităţii la nivel de întreprindere.
6. Strategia preţului înalt se practică atunci când :
a. se vizează pătrunderea rapidă în cadrul segmentelor ţintă;
b. cererea prezintă o mare sensibilitate în funcţie de preţ;
c. capacitatea de absorbţie a pieţei este redusă;
d. se valorifică raritatea prezenței pe piaţă sau chiar unicitatea unor produse sau servicii.
7. Strategia preţului de penetrare pe piaţă se practică atunci când :
a. se valorifică caracterul distinct şi exclusiv al unor produse sau servicii;
b. cererea prezintă o sensibilitate foarte redusă în funcţie de preţ;
c. capacitatea de absorbţie este foarte redusă;
d. se valorifică raritatea prezenței pe piaţă sau chiar unicitatea unor produse sau servici.
8. Preţul unui produs nu este afectat de:
a. produse similare;
b. produse de substituţie;
c. competiţie;
d. costuri;
e. numele vânzătorului.
9. În fază lansării (introducerii) pe piaţă a produsului sau serviciului nu este recomandată sub
nici o formă practicarea unei :
a. strategii a preţului de penetrare pe piaţă;
b. strategii a preţului înalt;
c. strategii de preţ intermediare (nici ridicat, nici de penetrare);
d. strategii a preţurilor promoţionale.
10. Deciziile referitoare la politica preţurilor fac parte din categoria :
a. deciziilor politice;
b. deciziilor strategice;
c. deciziilor tactice;
d. deciziilor de rutină.
11. Preţul impar, de tipul preţurilor cu terminaţia 9, face parte din categoria:
a. preţurilor psihologice;
b. preţurilor cu rabat acordat pentru dezvoltarea unor activităţi promoţionale;
c. preţurilor variabile;
d. preţurilor de livrare zonale.
12. Reducerile calculate la preţul de bază, care se fundamentează pe economiile rezultate în
urma comercializării unor cantităţi mai mari de produse către un singur cumpărător, fac parte
din categoria rabaturilor:
a. oferite intermediarilor;
b. acordate pentru momentul şi cuantumul achitării facturilor;
c. acordate pentru cantităţile cumpărate;
d. acordate pentru activităţi promoţionale.
13. Valoarea de întrebuinţare a unei mărfi sau serviciu reprezintă:
a. totalitatea costurilor de producţie;
b. totalitatea costurilor de vânzare;
c. totalitatea costurilor de producţie și a costurilor de vânzare;
d. capacitatea de a satisface o trebuinţă umană;
e. echivalentul muncii depuse pentru realizarea/asigurarea mărfii sau serviciului
respectiv.
14. Practicarea unui nivel de preţ peste cel al concurenţei se impune când:
a. produsele au un caracter distinct şi exclusiv;
b. volumul vânzărilor este foarte ridicat, iar marjele de adaos comercial sunt relativ
scăzute;
c. se înregistrează un nivel ridicat al ratei inflaţiei;
d. se urmărește mărirea cantităţilor de produse vândute.
15. Produsele de uz curent presupun:
a. preferinţa şi loialitate puternică faţă de marcă, efort de cumpărare special, comparaţie
scăzută între mărci, sensibilitate scăzută la preţ;
b. cumpărări frecvente, planificare puțină, comparaţie sau eforturi de cumpărare reduse,
implicare scăzută a clientului;
c. cumpărări mai rare, planificare puțină, comparaţie sau eforturi de cumpărare reduse,
implicare puternică a clientului;
d. preferinţa şi loialitate slabă faţă de marcă, efort de cumpărare special, comparaţie
scăzută între mărci, sensibilitate scăzută la preţ.
16. Rabaturile pentru momentul achitării facturilor constau în reduceri de preţ pentru:
a. activităţile de distribuţie;
b. activităţile de promovare;
c. achitarea facturilor la termen;
d. achitarea facturilor în avans;
e. activităţile de vânzare.
17.Valoarea serviciului reprezintă pentru consumator:
a. totalul sumelor de bani achitate pentru achiziţionarea să;
b. totalul sumelor de bani achitate, plus transportul de la beneficiar la locul de utilizare;
c. diferenţa dintre avantajele obţinute din utilizare şi costurile de achiziţionare;
d. diferenţa dintre suma achitată la achiziţionarea sa şi cheltuielile de punere în funcţiune;
e. preţul achitat la furnizor.
18. Elementele mixului de marketing sunt A. sponsorizarea; B. promovarea; C. calitatea
serviciilor turistice; D. forţa de vânzare; E. preţul
a. B;
b. B+D;
c. B+E;
d. E;
e. A+C.
19. Din categoria factorilor interni ce se iau în considerare la stabilirea preţului nu fac parte:
a. obiectivele de marketing ale companiei;
b. costurile;
c. piaţa şi cererea;
d. strategia de marketing mix.
20. Nu este metodă de stabilire a preţului:
a. stabilirea preţului bazată pe cost;
b. stabilirea preţului bazată pe valoare;
c. stabilirea preţului bazată pe competiţie;
d. stabilirea preţului bazată pe venit.
21. Stabilirea unui preţ iniţial mic pentru a intra pe piaţă mai repede şi cu putere, pentru a atrage
un număr mare de cumpărători rapid şi pentru a câștiga un segment mare de piaţă se
numește:
a. strategia de stabilire a preţului prin sondarea pieţei;
b. strategia stabilirii preţului prin pătrunderea pe piaţă;
c. strategia stabilirii preţului bazată pe valoare;
d. strategia stabilirii preţului bazată pe competiţie.
22. Companiile care fac produse care trebuie utilizate cu produsul principal folosesc:
a. produse legale;
b. produse captive;
c. produse opţionale;
d. produse auxiliare.
23. O strategie de ajustare a preţului se referă la comercializarea, de către unele magazine, de
produse vândute în pagubă pentru a atrage clienţii în speranţa că vor cumpăra şi produse
comercializate la preţuri normale. Aceasta strategie se numește:
a. preţul segmentat;
b. preţul psihologic;
c. preţul promoţional;
d. rabat.
24. Reducerile de preţ care recompensează dealerii pentru participarea în publicitate şi
programe de sprijin pentru vânzări poartă numele de:
a. preţ promoţional;
b. preţ psihologic;
c. reducere promoţională;
d. preţ geografic
25. Este o variantă a preţului geografic:
a. preţul pentru evenimente speciale;
b. preţul de absorbţie a transportului de mărfuri;
c. preţul pentru un segment de clienţi;
d. preţul segmentat.
26. Strategia de ajustare a preţului care constă în vânzarea unui produs la două sau mai multe
preţuri; diferenţele de preţuri nu sunt bazate pe diferenţele de costuri, ci diferenţiază
consumatorii, produsele şi locaţiile, se numește:
a. preţ psihologic;
b. preţ promoţional;
c. preţ segmentat;
d. preţ geografic.
27. Cum se numesc produsele şi serviciile de consum cu caracteristici de identificare a mărcii
unice pentru care un grup de cumpărători este dornic să facă un efort de achiziţie, cu loialitate
puternică faţă de marcă, dar care au un preţ ridicat şi se distribuie exclusiv într-un singur
punct de desfacere pe o zonă comercială:
a. produse de uz curent;
b. produse comerciale;
c. produse speciale;
d. produse necăutate.
28. Asigurările de viaţă fac parte din categoria de produse de consum:
a. produse de uz curent;
b. produse comerciale;
c. produse speciale;
d. produse necăutate.
29. O mașină de tuns gazonul pentru uz domestic este:
a. un produs industrial;
b. un produs de consum;
c. un produs productiv;
d. un produs de uz curent.
30.Componentă marketingului mix care produce venituri este:
a. produsul;
b. preţul;
c. distribuţia;
d. promovarea.
31. Costurile legate de plată a chiriei, căldurii şi salariilor în fiecare lună fac parte din:
a. costuri variabile;
b. costuri fixe;
c. costuri totale;
d. costuri variabile totale.
32. Din factorii externi care afectează deciziile privind preţurile fac parte:
a. costurile competitorilor;
b. rata inflaţiei;
c. cursul de schimb;
d. gradul de concentrare al pieţei.
33. Dintre metodele de stabilire a preţului fac parte:
a. metoda bazată pe cost, metoda bazată pe valoare, metoda bazată pe competiţie;
b. metoda bazată pe cost, metoda bazată pe inflaţie, metoda bazată pe concurenţă;
c. metoda bazată pe cumpărător, metoda bazată pe profit, metoda bazată pe cost;
d. metoda bazată pe cumpărător, metoda bazată pe valoare, metoda bazată pe competiţie.
34. În industriile oligopoliste care vând otel, hârtie etc., firmele în mod normal:
a. îl urmează pe lider în stabilirea preţului;
b. practică același preţ;
c. practică un preţ sub nivelul liderului;
35. Produsele care trebuie utilizate doar împreuna cu produsul principal (exemplu: lama de ras,
filmul pentru aparatul de fotografiat etc.), se numesc:
a. produse opţionale;
b. produse secundare;
c. produse captive;
d. produse accesorii.
36. Pachetele speciale oferite de hoteluri care includ pe lângă camera şi mâncare, distracţie, se
numesc:
a. produs opţional;
b. produs captiv;
c. produs legat;
d. produs secundar.
37. Discount-ul funcţional este:
a. o reducere de preţ pentru cumpărătorii de volume mari;
b. o reducere de preţ pentru cumpărătorii care își plătesc facturile cu promptitudine;
c. o reducere de preţ oferită de vânzător membrilor reţelei de comerţ care îndeplinesc
diverse funcţii precum vânzare şi stocare;
d. o reducere de preţ pentru cumpărătorii care achiziţionează produse în afara sezonului.
38. Reprezintă o formă a preţului segmentat:
a. preţul pentru un segment de clienţi;
b. preţul în funcţie de forma produsului;
c. preţul în funcţie de timp;
39. Nu reprezintă o formă a preţului segmentat:
a. preţul în funcţie de locaţie;
b. preţul în funcţie de timp;
c. preţul în funcţie de forma produsului;
40. O formă a preţului segmentat este:
a. preţul produsului legat;
b. preţul de zonă;
c. preţul în funcţie de locaţie;
41. Din categoria preţului geografic face parte:
a. preţul pentru un segment de clienţi;
b. preţul în funcţie de locaţie;
c. preţul uniform de livrare;
42. Este formă a preţului în funcţie de gamă de produse:
a. preţul segmentat;
b. preţul produsului captiv;
c. reducerile promoţionale;
43. Vânzarea de către echipele sportive a abonamentelor la un preţ mai mic decât biletele pentru
o singură reprezentaţie este o strategie de preţ numită:
a. preţul produsului opţional;
b. preţul produsului secundar;
c. reducere promoţională;
d. preţul produsului legat.
44. Producătorii de aparate de ras stabilesc un preţ mai mic la aceste aparate deoarece
recuperează prin vânzarea lamelor de ras folosesc strategia de stabilire a preţului cunoscută
sub numele de:
a. preţul produsului secundar;
b. preţul produsului opţional;
c. preţul produsului captiv;
45. Reducerea preţului se face de obicei pentru:
a. engrosisti;
b. detailiști;
c. consumatorii finali;
46. La care dintre produsele de consum comportamentul de cumpărare al clientului se
caracterizează prin preferinţa şi loialitate puternică faţă de marcă, efort de cumpărare,
comparaţie scăzută între mărci, sensibilitate scăzută la preţ:
a. produsele comerciale;
b. produsele necăutate;
c. produsele speciale;
d. produsele derivate.
47. Preţul maxim al unui produs se stabilește prin metoda:
a. preţ bazat pe costuri;
b. preţ bazat pe valoare;
c. preţ bazat pe concurenţă;
48. Vânzarea de către fabricile de lemn a cherestelei şi rumegușului ca decoraţiuni folosesc
strategia de preţ numită:
a. preţul produsului captiv;
c. preţul produsului secundar;
d. preţul ofertei pachet.
49. Este formă a preţului promoţional:
a. preţ în funcţie de locaţie;
b. articole vândute în pagubă;
c. preţul segmentat;
d. preţul psihologic.
50. La care dintre produsele de consum comportamentul de cumpărare al clientului se
caracterizează prin preferinţa şi loialitate puternică faţă de marcă, efort de cumpărare,
comparaţie scăzută între mărci, sensibilitate scăzută la preţ:
a. produsele comerciale;
b. produsele necăutate;
c. produsele speciale;
d. produsele derivate.
51.Multe companii care realizează noi produse stabilesc iniţial preţuri ridicate pentru a
cunoaște veniturile fiecărui segment al pieţei. Această strategie de stabilire a preţului se
numește:
a. stabilirea preţului prin sondarea pieţei;
b. stabilirea preţului prin pătrunderea pe piaţă;
c. stabilirea preţului de echilibru;
d. stabilirea preţului de penetrare pe piaţă.
52. Comercianţii pot combina mai multe dintre produsele lor şi le pot oferi la un preţ mai mic
decât preţul de achiziţie al fiecărui produs separat. Aceste produse formează un:
a. produs opţional;
b. produs captiv;
c. produs legat;
d. produs secundar.
53. Factorii interni care afectează preţurile includ:
a. factorii micromediului;
b. strategia de marketing mix;
c. percepţiile consumatorului asupra preţului;
d. costurile competitorilor.
54.Metode generale de stabilire a preţului includ:
a. stabilirea preţului bazat pe valoare;
b. stabilirea preţului bazat pe macromediul;
c. stabilirea preţului bazat pe organismele publice;
d. stabilirea preţului bazat pe reduceri.
55. În marketing, stabilirea preţului bazat pe valoare presupune să se țină cont de:
a. cost;
b. cerere;
c. concurenţă;
d. impuneri legislative.
56. La care dintre următoarele produse se poate practică preţul produsului captiv?
a. lama de ras;
b. rumeguș;
c. frigider;
d. lapte.
57. La care dintre următoarele produse se poate practică preţul produsului captiv?
a. lentilele de ochelari;
b. șerveţele;
c. ciocolată;
d. servicii bancare.
58. La care dintre următoarele produse se poate practică preţul produsului secundar?
a. jocuri video;
b. rumeguș;
c. ciocolată;
d. servicii bancare.
59. În cazul în care o companie de cosmetice, vinde de Crăciun într-un pachet: ruj, fard şi ojă,
la un preţ mai mic decât dacă produsele ar fi achiziţionate fiecare în parte, separat, practică
strategia de preţ numită:
b. preţul produsului legat;
d. preţul produsului opţional.
60. Produsul secundar se referă la:
a. un produs care nu are utilitate pentru firmă şi care pentru a fi eliminat din circuitul
acesteia de cele mai multe ori presupune costuri suplimentare, preţul produsului principal
putând fi afectat;
b. accesoriile care însoţesc produsul principal;
c. un produs vândut mai ieftin pentru că este grupat cu alte produse, decât dacă ar fi
vândut singur ;
d. un produs important doar dacă se vinde împreuna cu produsul principal.
61. Producătorii mărcii Glade de aparate de odorizat camera atunci când stabilesc un preţ mai
mic la aceste aparate deoarece recuperează din vânzarea rezervelor folosesc strategia de
stabilire a preţului cunoscută sub numele de:
62.Rabaturile aplicate la preţul de bază nu pot fi acordate:
a. pentru poziţia de pe raft a mărfurilor;
b. intermediarilor;
c. pentru cantităţile cumpărate;
d. pentru momentul şi cuantumul achitării facturilor;
e. pentru activităţi promoţionale.
63.Ce vizează strategia preţurilor moderate:
a. mentinerea preţului la același nivel indiferent de zona geografică;
b. clienţii cu venituri medii;
c. menţinerea preţului la același nivel indiferent de cantităţile cumpărate;
d. penetrarea pieţii;
e. acordarea de preţuri reduse intermediarilor.
64.Preţurile psihologice pot prezenta mai multe forme. Care din cele de mai jos nu reprezintă
forme ale preţurilor psihologice:
a. preţul impar;
b. preţul tradiţional;
c. preţul de livrare zonal;
d. preţul de prestigiu.
65. Fixarea preţului în momentul lansării se referă în special la situaţia existenţa în cazul
produselor noi. În această situaţie ce strategie este recomandată fi utilizată de către o firmă:
a. strategia preţului înalt;
b. strategia preţului psihologic;
c. strategia preţului mediu;
d. strategia preţului sub nivelul concurenţei.
66. Din rândul strategiilor fundamentale de preţ, în etapă de introducere a ciclului de viaţă al
produselor, face parte:
a. strategia preţului capcană;
b. strategia preţului magic;
c. strategia preţului variabil;
d. strategia preţului ridicat
67. Analiza pragului de rentabilitate :
a. este cunoscută în marketing sub numele de stabilirea preţurilor potrivit segmentării
cumpărătorilor;
b. presupune determinarea preţurilor prin adăugarea unui adaos la costul de producţie;
c. se bazează pe conceptul de venit marginal;
d. poate determina cantitatea care trebuie vândută la un preţ stabilit în vederea acoperirii
costurilor dar nu poate preciza dacă efectiv cantitatea această poate fi vândută.
68. Concurenţa între o mulţime de cumpărători şi de vânzători care stabilesc o scară de preţuri
în locul unui preţ unic datorită ofertelor lor diferenţiate, se numește:
a. competiţie pură;
b. competiţie de monopol;
c. competiţie oligopolistă;
d. monopol pur.
69. Este modalitate de stabilire a preţului pentru produse noi:
a. stabilirea preţului prin sondarea pieţei;
b. stabilirea preţului prin pătrunderea pe piaţă;
c. stabilirea preţului prin sondarea pieţei și prin pătrunderea pe piaţă;
d. cele enumerate nu sunt modalităţi de stabilire a preţului pentru produse noi.
70. În ce condiţii stabilirea preţului prin sondarea pieţei nu are sens:
a. când imaginea produsului sprijină un preţ ridicat şi există suficienţi cumpărători care
doresc produsul la acel preţ;
b. când costurile producerii unui volum mai mic nu pot fi atât de ridicate încât să anuleze
avantajul unui stoc mai mare;
c. când competitorii pot să între pe piaţă cu ușurinţă şi să scadă preţul;
71. În cazul formării preţurilor orientate după cerere, concurenţa este:
a. acerbă;
b. inexistentă;
c. redusă;
d. moderată;
e. monopolistă.
72. Pentru o întreprindere care sesizează o modificare de mediu ce va conduce la sporirea puterii
concurenţilor este recomandabil:
a. să iasă de pe piaţă;
b. să pregătească un plan pentru contracararea sau minimizarea ameninţării;
c. să lanseze un nou produs;
d. să reducă preţul
73. Strategia imitativă este o strategie orientată după:
a. costuri ;
b. concurenţă ;
c. cerere ;
d. profit ;
e. vânzări
74. Costurile sunt determinate pe bază cheltuielilor efectuate pentru producerea şi vânzarea unui
anumit produs sau serviciu. În acest context, costul mediu se compune din :
a. costul fix şi costul variabil;
b. costul fix mediu şi costul variabil;
c. costul fix şi costul variabil mediu;
d. costul fix mediu şi costul variabil mediu.
75. Preţurile “momeală” sunt preţuri:
a. mari;
b. medii;
c. mici;
d. orientate după costuri;
e. orientate după competiţie.
76. Cum se determină preţul atunci când acesta se stabilește prin orientarea după costuri?
a. se alege preţul minim;
b. se alege preţul maxim;
c. se adaugă un profit la costul produsului;
d. se utilizează în calcul doar costurile fixe;
e. se utilizează în calcul doar costurile variabile.
77. Costurile totale reprezintă suma:
a. costurilor fixe şi costurilor variabile;
b. costurilor fixe medii şi costurilor variabile medii;
c. costurilor fixe şi costurilor variabile medii;
d. costurilor fixe medii şi costurilor variabile.
78. Printre deciziile tactice de preţ se include:
a. reducerile temporare;
b. rabaturile şi remizele;
c. revânzările;
d. garanţiile faţă de declinul preţului;
e. controlul preţurilor concurenţei.
79. În vederea creșterii cotei de piaţă a unei firme:
a. se micșorează preţul produselor ;
b. se mărește preţul produselor;
c. se menţine preţul produselor;
d. se micșorează lungimea gamei de produse;
e. se micșorează lărgimea gamei de produse.
80. Atunci când statul are o poziţie dominantă şi intervine efectiv pe piaţă în procesul
schimbului se practică :
a. preţuri impuse (total sau parţial;
b. preţuri concurenţiale;
c. preţuri libere;
d. preţuri echilibrate.
81. Atunci când statul nu intervine în nici un sens în procesul de stabilire a preţurilor (evaluare)
se poate afirma că preţurile practicate se încadrează în categoria :
a. preţuri libere;
c. preţuri echilibrate;
d. preţuri impuse.
82. Care din următoarele nu reprezintă o tehnică de stimulare a vânzărilor:
a. reducerea preţurilor;
b. creșterea preţurilor;
c. publicitate la locul vânzării;
d. gruparea vânzărilor;
e. concursuri promoţionale.
83. Cand interesele consumatorilor şi ale ofertanţilor sunt satisfăcute în măsură aproximativ
egala, în procesul de evaluare realizat prin preţuri, se practică :
a. preţuri libere;
c. preţuri echilibrate;
d. preţuri impuse.
84. Ce vizează strategia preţurilor mici?
a. atragerea clienţilor cu posibilităţi financiare mari;
b. penetrarea pieţei;
c. încurajarea concurenţei de a mări preţurile;
d. clienţii cu venituri modeste.
85. Care din cele enumerate mai jos, nu reprezintă obiective ale preţului pentru menţinerea
situaţiei prezente?
a. stabilizarea preţurilor şi raportarea acestora la preţul competiţiei;
b. stabilirea unui preţ cât mai scăzut;
c. stabilirea unui preţ cât mai înalt;
d. stabilirea unui preţ mediu;
e. existenţa unui preţ variabil.
86. Ce urmărește conducerea unei firme în situaţia în care preţurile sunt orientate spre
vânzări?
a. creșterea profiturilor din vânzări;
b. plata de impozite reduse;
c. creșterea impactului asupra consumatorilor;
d. creșterea volumului vânzărilor;
e. îmbunătăţirea imaginii produsului.
87. Către ce categorie de obiective din cele de mai jos se orientează o firmă la stabilirea
preţului unui produs?
a. pieţe internaţionale;
b. profit;
c. clienţi;
d. furnizori;
e. organizaţii nonprofit.
88. Potrivit ecuaţiei de bilanţ, o firmă desfășoară o activitate profitabilă dacă :
a. cheltuielile sunt egale cu veniturile;
b. cheltuielile sunt mai mici decât veniturile;
c. cheltuielile sunt mai mari decât veniturile;
d. cheltuielile sunt mai mari sau egale cu veniturile.
89. Pentru determinarea pragului de rentabilitate este necesară calcularea cantităţii critice de
produse ce trebuie vândute. Cantitatea critică este raportul dintre :
a. costurile variabile şi diferenţa dintre preţul unitar şi costurile fixe;
b. preţul unitar şi diferenţa dintre costurile variabile şi costurile fixe;
c. costurile fixe şi diferenţa dintre preţul unitar şi costurile variabile;
d. preţul unitar şi diferenţa dintre costurile variabile şi profit.
90. În preţul aferent gradului de rentabilitate, când profitul este zero :
a. cantitatea critică de produse egalează costurile unitare şi preţul de vânzare;
b. cantitatea critică de produse egalează costurile variabile şi costurile fixe;
c. cantitatea critică de produse egalează costurile fixe şi costurile de menţinere a
activităţii;
d. cantitatea critică de produse egalează costurile variabile şi costurile unitare.
91. În categoria preţurilor psihologice se includ: A. preţurile reale; B. preţurile momeală; C.
preţurile teoretice; D. preţurile de prestigiu; E. preţurile magice
a. A + B + C;
b. A + C + D;
c. C + D + E;
d. B + C + E;
92. Politica de preţ a firmei reprezintă:
a. o combinaţie a unor variante strategice referitoare la preţuri, ce exprimă atitudinea
firmei faţă de preţ pe o perioadă relativ îndelungată de timp;
b. modul în care se stabilesc elementele mixului de marketing, în general, ale mixului
de preţ, în particular.
c. politica prin care o firma încearcă să prospere.
93. Strategiile de preţuri se pot structura în funcţie de următoarele criterii: A. stabilirea
preţurilor de bază; B. nivelul şi modul de formare a preţurilor; C. identificarea produselor
concurente; D. percepţia valorii produsului (serviciului) de către client; E. mobilitatea
preţurilor.
a. A+C;
b. B+D;
c. B+D+E;
d. A+B+D+E,
94. Ce anume vizează strategia imitativă de preţ?
a. urmărește mișcările concurenţei cu oarecare distanţare;
b. stabilirea unui preţ maxim;
c. stabilirea unui preţ mediu;
d. stabilirea unui preţ minim;
e. reproducerea cu fidelitate a tuturor mișcărilor concurenţei.
SEMINAR 2 – 9 DEC.2021
1. Lungimea canalului de marketing dintre producător şi cumpărătorul final se diminuează prin:

a. scăderea distanței dintre producător şi cumpărătorul final;
b. renunţarea de către producător la una dintre firmele similare care distribuie produsul
său;
c. concentrarea distribuţiei într-o anumită zona geografică;
d. renunţarea la un anumit nivel din canalul de marketing.
2. Conflictul din cadrul canalului de distribuţie poate fi:
a. conflict direct;
b. conflict vertical;
c. conflict contractual;
d. conflict convenţional.
3. Care dintre sistemele de marketing vertical presupune combinarea stadiilor succesive ale
producţiei şi distribuţiei sub o singură conducere:
a. instituţional;
b. contractual;
c. administrat;
d. convenţional.
4. Un canal de distribuţie reprezintă:
a. un concept echivalent cu cel de distribuţie fizică a mărfurilor;
b. deplasarea bunurilor şi serviciilor de la producători la consumatori acoperind golurile
majore de timp, loc şi posesie, datorită participanţilor specializaţi;
c. totalitatea proceselor de prelucrare la care sunt supuse mărfurile, în traseul lor spre
consumatori;
5. Atunci când o singură firmă înfiinţează două sau mai multe canale de marketing pentru a
ajunge la unul sau mai multe segmente de clienţi, ea are:
a. sistem vertical de marketing;
b. sisteme de distribuţie multibrand;
c. sistem de distribuţie multicanal;
d. sisteme de distribuţie total.
6. Deplasarea produselor din fabrică către revânzători şi în final, la clienţi se numește:
a. distribuţie internă;
b. distribuţie inversă;
c. distribuţie externă;
d. distribuţie indirectă.
7. Returnarea produselor nedorite de la clienţi la producători se face prin:
a. distribuţie indirectă;
b. distribuţie internă;
c. distribuţie inversă;
d. distribuţie externă.
8. În servicii, distribuţia:
a. are un rol de consecinţă faţă de celelalte componente ale mixului de marketing;
b. constituie o pârghie importantă a actului de vânzare a serviciului;
c. reprezintă ansamblul de intermediari;
d. cuprinde totalitatea activităţilor care au loc în spaţiul şi timpul care separă prestatorul
de servicii de consumator.
9. Membrii unui canal de distribuţie (intermedierii) îndeplinesc următoarele funcţii
a. specializarea activităţii prestate;
b. finanţarea şi asumarea riscului;
c. formarea personalului de vânzare;
d. stabilirea de relaţii cu puterile publice.
10. Climatul ca element critic în servicii, este apreciat prin proprii senzori care transmit
descrierea mediului, canalele senzoriale fiind:
a. culoarea;
b. strălucirea;
c. temperatura;
d. văzul;
e. auzul.
11. Canalul de distribuţie care constă din unul sau mai mulţi producători, angrosiști şi detailiști
independenţi, fiecare fiind o entitate separată care încearcă să-şi maximizeze propriile
profituri fără a ține cont de profiturile sistemului că întreg, se numește canal de distribuţie:
a. vertical;
b. contractual;
c. convenţional;
d. administrat.
12. Conflictul orizontal din cadrul canalului are loc:
a. între firme de la același nivel al canalului;
b. între firme de la nivele diferite ale canalului;
c. a şi b;
d. doar între firme de la nivelul superior al canalului.
a. orizontal;
b. vertical;
c. a şi b;
d. convenţional.
14. Fluxurile care conectează instituţiile dintr-un canal de distribuţie sunt:
a. fizic de produse;
b. de informaţii;
c. de proprietate;
d. toate variantele de mai sus.
15. Un canal de marketing indirect este canalul:
a. cu un singur intermediar;
b. fără nici un intermediar;
c. cu unul sau mai mulţi intermediari;
d. care se numește şi distribuţie inversă.
16. Un canal de distribuţie reprezintă:
a. un concept echivalent cu cel de distribuţia mărfurilor;
b. deplasarea bunurilor şi serviciilor de la producători la consumatori acoperind golurile
majore de timp, loc şi posesie;
c. totalitatea proceselor de prelucrare la care sunt supuse mărfurile, în traseul lor spre
consumatori;
17. În ceea ce privește un canal de distribuţie este adevărat ca el se referă:
a. numai la intermediarii implicaţi în distribuţia mărfurilor;
b. numai la producători şi consumatori;
c. la toate verigile care contribuie la distribuţia produselor, dar este obligatoriu să existe
cel puţin un intermediar;
d. la toate verigile care contribuie la distribuţia produsului, inclusiv producătorul şi
consumatorul final.
18. Un canal de marketing direct are:
a. un singur intermediar;
b. un număr mic de intermediari;
c. nici un intermediar;
d. un nivel de intermediari.
19. Toate instituţiile dintr-un canal de distribuţie sunt conectate prin mai multe tipuri de fluxuri.
Ce grupă nu cuprinde fluxurile canalului de distribuţie:
a. fluxul fizic de produse, fluxul de plăţi, fluxul de informaţii;
b. fluxul de proprietate, fluxul de informaţii, fluxul de promovare;
c. fluxul de promovare, fluxul de proprietate, fluxul preţurilor;
d. fluxul de informaţii, fluxul de promovare, fluxul de plăţi.
20. Conflictele între diferitele niveluri ale aceluiași canal reprezintă:
a. un conflict orizontal;
b. un conflict lateral;
c. un conflict vertical;
d. un conflict în lungime.
21. Un conflict care are loc între firme de la același nivel al canalului reprezintă:
a. un conflict orizontal;
b. un conflict lateral;
c. un conflict vertical;
d. un conflict în lărgime.
22. Nu este formă a sistemului vertical de marketing:
a. instituţional;
b. contractual;
c. convenţional;
d. administrat.
23. Ce tip de sistem vertical de marketing combină stadii succesive ale producţiei şi distribuţiei
sub un singur proprietar:
a. convenţional;
b. contractual;
c. instituţional;
d. administrat.
24. Asociaţiile cooperatiste ale detailiștilor sunt o formă a sistemului vertical de marketing:
a. convenţional;
b. instituţional;
c. administrat;
d. contractual.
25. Organizaţiile franciză sunt o formă a sistemului vertical de marketing:
a. contractual;
b. administrat;
c. convenţional;
d. instituţional.
26. Canalele hibrid de marketing:
a. se mai numesc şi sisteme de distribuţie multicanal;
b. sunt cele în care două sau mai multe companii de la același nivel al canalului se unesc
pentru a urmări o nouă oportunitate de marketing;
c. sunt mai lungi decât canalele orizontale şi cele verticale;
27. Sistemul de distribuţie multicanal apare:
a. când o singură firmă înfiinţează două sau mai multe canale de marketing pentru a
ajunge la unul sau mai multe segmente de clienţi;
b. când mai multe firme înfiinţează împreună două canale de marketing pentru a ajunge
la unul sau mai multe segmente de clienţi;
c. când două firme înfiinţează împreună mai multe canale de marketing pentru a ajunge
la două segmente de clienţi;
d. când două sau mai multe companii de la același nivel al canalului se unesc pentru a
urmări o nouă oportunitate de marketing.
28. Pentru pasta de dinţi Colgate este utilizată strategia de distribuţie:
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. directă.
29. Automobilele Rolls-Royce se distribuie prin distribuţie:
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. laterală.
30. Returnarea ambalajelor de către clienţi către producător pentru a fi reciclate reprezintă
distribuţie:
a. internă;
b. directă;
c. externă;
d. inversă.
31. Asocierea dintre doi angrosiști şi patru detailiști, în vederea organizării mai eficiente a
distribuţiei mărfurilor, reprezintă integrare:
a. verticală;
b. orizontală;
c. multicanal;
d. laterală.
32. Dintre funcţiile logisticii mărfurilor fac parte:
a. procesarea comenzilor, transportul, depozitarea, negocierile;
b. depozitarea, transportul, publicitatea, managementul stocurilor;
c. procesarea comenzilor, managementul stocurilor, depozitarea, transportul;
d. managementul stocurilor, negocierile, transportul, depozitarea.
33. Strategia de împingere presupune:
a. direcţionarea produsului, prin canalele de distribuţie, până la consumatorii finali;
b. investiţii mari în publicitate şi promovare către consumatori pentru a crea o cerere din
partea consumatorului şi de la distribuitori;
c. acordarea de rabaturi şi bonificaţii pentru intermediari;
d. acţiuni de promovare a vânzărilor direcţionate atât spre clienţi cât şi spre intermediari.
34. Ce strategie de distribuţie este folosită în distribuţia mașinii de spălat Whirlpool?
a. intensivă;
b. selectivă;
c. exclusivă;
d. multiplă.
35. Ce strategie de distribuţie este folosita în distribuţia medicamentului Colebil?
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. directă.
36. Lungimea canalului de marketing dintre producător şi cumpărătorul final se diminuează
prin:
a. scăderea distanţei dintre producător şi cumpărătorul final;
b. renunţarea de către producător la una dintre firmele similare care distribuie produsul
său;
c. concentrarea distribuţiei într-o anumită zonă geografică;
d. renunţarea la un anumit nivel din canalul de marketing;
e. toate cele de mai sus.
37.Ca funcţii logistice îndeplinite de intermediari pot fi: 1.transportul; 2.stocarea; 3.finantarea;
4.asumarea riscurilor; 5.depozitarea; 6.vanzarea; 7.manipularea mărfurilor
a. 1 - 3 - 4 – 7;
b. 2 - 3 - 4 – 6;
c. 1 - 2 - 5 – 7;
d. 3 - 4 - 6 – 7.
38. Despre sistemele administrate de distribuţie se poate afirma că:
a. se bazează pe rolul coercitiv al contractului;
b. rolul juridic al sistemului poate fi asumat doar de producători;
c. sunt constituite din firme independente juridic;
d. dobândirea calităţii de lider al sistemului este influenţată nesemnificativ de imaginea
firmei şi cota să de piaţă.
39. Ce strategie de distribuţie este folosită în distribuţia batoanelor de ciocolata KitKat?
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. multiplă.
40. Strategia de distribuţie care constă în difuzarea produselor prin două sau mai multe canale
de marketing este denumită marketing:
a. direct;
b. multicanal;
c. total;
d. global.
41. Firma Coca-Cola este un sistem de marketing:
a. vertical instituţional;
b. vertical administrat;
c. vertical contractual;
d. orizontal.
42. Strategia ce trebuie utilizată pentru vânzarea mașinii de spălat Albalux este distribuţie:
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. inversă.
43. Distribuţia inversă se referă la:
a. returnarea materiilor prime nedorite de la furnizori;
b. deplasarea produselor din fabrică către revânzători şi în final la clienţi;
c. returnarea produselor sparte sau nedorite de la clienţi sau revânzători;
d. returnarea doar a produselor bune care mai pot fi folosite de la clienţi la firmă.
44. Strategia ce trebuie utilizată pentru vânzarea ceasurilor de mana Swatch este distribuţie:
a. intensivă;
b. exclusivă;
c. selectivă;
d. inversă.
45. Care dintre sistemele de marketing vertical presupune combinarea stadiilor succesive ale
producţiei şi distribuţiei sub o singură conducere:
a. instituţional;
b. administrat;
c. contractual;
d. convenţional.
46. Distribuţia cea mai largă o au produsele:
a. speciale;
b. comerciale;
c. de uz curent;
d. industriale.
47. Strategia de distribuţie a mărfurilor nu se referă la:
a. identificarea cerinţelor clienţilor privind nivelul şi calitatea serviciilor de distribuţie;
b. stabilirea obiectivelor strategiei de distribuţie;
c. determinarea variantelor de strategii de distribuţie şi ierarhizarea acestora;
d. evaluarea variantelor strategice şi selectarea celor optimale;
e. cheltuielile cu reclame pentru produsele distribuite.
48. Dacă distribuitorii Cora şi Carrefour s-ar asocia pentru a distribui produse împreună,
sistemul de marketing ar fi:
a. orizontal;
b. vertical administrat;
c. hibrid;
d. vertical contractual.
49. Faptul că firmă Antilopa distribuie produsele pentru București prin magazine proprii, iar
pentru zona Moldovei prin intermediul a doi intermediari cu care are relaţii de parteneriat,
reprezintă un exemplu de sistem de distribuţie:
a. orizontal;
b. vertical;
c. multicanal;
d. convenţional.
50. Magazinul Mega Image reprezintă:
a. o asociaţie cooperatistă;
b. un detailist;
c. un lanţ voluntar;
d. un sistem vertical administrat.
51. Sistemul de marketing vertical format din detailiști şi organizat de engrosiști se numește:
a. lanţ voluntar;
b. asociaţie cooperatista a detailiștilor;
c. sistem convenţional;
d. sistem hibrid.
52. Prin sistem de distribuţie pe orizontală se poate înţelege:
a. combinarea tuturor nivelelor unei organizaţii sub o singură conducere;
b. combinarea a două sau mai multe faze ale unui canal de marketing sub o singură
conducere;
c. combinarea tuturor detailiștilor unei firme sub o singură conducere;
d. combinarea tuturor nivelelor procesului de producţie sub o singură conducere.
53. În cazul în care firmă Mobirom Caransebeș are deschis un magazin propriu în Târgoviște
prin care își vinde mobila, iar distanţa dintre Caransebeș şi Târgoviște este de 391 km, canalul
de distribuţie utilizat este considerat:
a. lung;
b. mediu;
c. scurt;
d. direct.
54. Reprezintă o componentă a logisticii mărfurilor:
a. manipularea mărfurilor;
b. comunicarea internă;
d. magazinul propriu.
55. Care dintre următoarele bunuri va avea cel mai lung canal de distribuţie:
a. de larg consum;
b. indezirabile;
c. de lux;
d. de folosinţă îndelungată.
a. direct;
b. vertical ;
c. contractual;
d. convenţional.
57. Asociaţia cooperatistă a detailiștilor reprezintă o integrare a activităţii de distribuţie:
a. orizontală;
b. verticală;
c. transversală;
d. profundă.
58. Logistica mărfurilor cuprinde:
a. distribuţia fizică;
b. cercetarea cantitativă;
d. sistemul informaţional de marketing.
59. Înfiinţarea de către Nestle şi Coca-Cola a unei societăţi mixte pentru a vinde cafea şi ceaiuri
gata preparate în întreaga lume reprezintă:
a. un sistem vertical de marketing administrat;
b. un sistem vertical de marketing contractual;
c. un sistem de marketing orizontal;
d. un sistem de marketing hibrid.
60. Strategia de promovare a unui produs care constă în folosirea forţelor de vânzare şi a
promoţiei comerciale pentru a comunica produsul prin canalele de distribuţie până la
consumatorul final este numită strategia:
a. de împingere (push);
b. de tragere (pull);
c. de smântânire (skimming);
d. de penetrare (penetration).
61. Atunci când o singură firmă înfiinţează două sau mai multe canale de marketing pentru a
ajunge la unul sau mai multe segmente de clienţi, ea are:
a. sistem vertical de marketing;
b. sistem de distribuţie multicanal;
c. sisteme de distribuţie multibrand;
d. sisteme de distribuţie total.
62. Asocierea dintre 4 angrosiști şi 10 detailiști, în vederea organizării mai eficiente a
distribuţiei mărfurilor, reprezintă o:
a. integrare orizontală;
b. integrare verticală;
c. integrare laterală;
d. integrare duală.
63. Clasificarea produselor în funcţie de cumpărător şi de scopul utilizării este o clasificare:
a. tehnică;
b. comercială;
c. merceologică;
d. funcţională.
64. Adâncimea unui canal de marketing este dată de:
a. măsura apropierii distribuitorului de punctele efective de consum ale produsului;
b. numărul de verigi intermediare prin care trec mărfurile de la producător la utilizatorul
final;
c. numărul unităţilor prin care se asigură distribuirea unui produs în cadrul fiecărei
secvenţe a rutei distribuţiei;
d. numărul consumatorilor finali ai produsului oferit de firmă producătoare.
65. Principalele alternative strategice privitoare la distribuţia produselor (serviciilor) financiar-
bancare au în vedere: A. reţeaua; B. sistemul de livrare; C. locul unde este amplasată reţeaua;
D. canalele de distribuţie; E) maximizarea profitului.
a. A+B+D;
b. A+B+C;
c. B+C+D;
d. B+D+E.
66. Distribuţia serviciilor financiar-bancar este formată din următoarele componente:
a. banca centrală, sucursala, filiala şi agenţia;
b. reţeaua de distribuţie, canalele de distribuţie şi sistemul de livrări;
c. banca centrala, reteaua de distributie;
d. nici o varianta nu este corecta.
67. În sens larg, termenul de distribuţie desemnează:
a. traseul pe care îl parcurg mărfurile şi serviciile până ajung la consumatori, participanţii
la acest traseu alcătuind canalul de distribuţie;
b. modul în care produsul (serviciul) este adus la cunoştinţa consumatorilor;
c. traseul pe care il parcurge producatorul;
68. Un canal scurt este un canal de marketing:
a. direct;
b. indirect cu un nivel de intermediari;
c. direct cu lăţime mică;
d. indirect, cu un singur intermediar.
69. În cele mai multe situaţii tipul de canal de marketing întâlnit în cazul serviciilor este canalul
de marketing:
a. lung;
b. mediu;
c. scurt;
d. toate tipurile se întâlnesc la fel de mult.
70. Conflictul orizontal al canalului de marketing este conflictul care are loc:
a. la diferitele niveluri ale aceluiași canal de marketing;
b. la diferitele niveluri ale aceluiași canal de promovare;
c. între firme la același nivel al canalului de promovare;
d. între firme la același nivel al canalului de marketing.
71. Un canal scurt este un canal de marketing:
a. direct;
b. indirect cu un nivel de intermediari;
c. direct cu lăţime mică;
d. indirect, cu un singur intermediar.
72. Activitatea de manipulare a produselor este o activitate specifică:
a. canalelor de marketing;
b. logisticii;
c. dezvoltării produselor;
d. relaţiilor cu furnizorii.
73. În marketing prin dezintermediere se înţelege că:
a. din ce în ce mai mulţi producători distribuie prin sistemele hibrid de marketing;
b. din ce în ce mai mult producătorii de produse şi servicii îi eludează pe intermediari şi
merg direct la cumpărătorii finali;
c. noi tipuri de intermediari din cadrul canalului media apar pentru a-i înlocui pe cei
tradiţionali;
d. se pune din ce în ce mai mult accent pe sistemul vertical de marketing contractual.
74. Care din următoarele nu reprezintă dimensiuni ale canalului de marketing:
a. lungimea;
b. lăţimea;
c. înălţimea;
d. adâncimea.
75. Conflictul orizontal al canalului de marketing este conflictul care are loc între:
a. diferitele niveluri ale aceluiași canal de marketing;
b. diferitele niveluri ale aceluiași canal de promovare;
c. firme la același nivel al canalului de promovare;
d. firme la același nivel al canalului de marketing.
76. Cea mai importantă componentă a mixului logistic, sub aspectul costurilor generate, este:
a. depozitarea;
b. ambalarea;
c. gestionarea stocurilor;
d. transportul.
77. Din cadrul funcţiilor majore ale logisticii face parte şi procesarea comenzilor. Procesarea
comenzilor prin schimb electronic de date se face prin intermediul:
a. ETI;
b. EFI;
c. EDI;
d. EMI.
78. Canalul de distribuţie înseamnă:
a. itinerarul parcurs de mărfuri de la producător şi până la consumator;
b. modul în care produsul (serviciul) este adus la cunoştinţa consumatorului;
c. modalitatea de promovare a produsului;
79. Numărul de verigi intermediare pe care le parcurg mărfurile de la producător la
consumatorul final determină:
a. lungimea;
b. lăţimea;
c. adâncimea;
d. înălţimea canalului de distribuţie.
80. Comparativ cu situaţia bunurilor de utilizare productivă, canalele prin care sunt distribuite
bunurile de consum au, de regulă, o lungime:
a. mai mare;
b. mai mică;
c. mult mai mică;
d. identică.
81. În funcţie de dimensiunile canalului de distribuţie, o variantă a strategiei de distribuţie este
distribuţia:
a. extensivă;
b. directă;
c. prin aport propriu;
d. prin control total.
82. Distribuţia mărfurilor se referă la: A. prelucrarea mărfurilor; B. traseul parcurs de mărfuri
de la producător la consumator; C. promovarea mărfurilor; D. aparatul tehnic aferent.
a. A+ B;
b. B + D;
c. B + C;
d. C + D.
83. Distribuţia trebuie privită că distribuţie: A. comercială; B. unică; C. fizică; D. de produs
a. A + B;
b. A + C;
c. B + C;
d. A + D;
84. Principalele alternative strategice privitoare la distribuţia produselor (serviciilor) financiare
A. reţeaua: B. sistemul de livrare; C. locul unde este amplasată reţeaua; D. canalele de
distribuţie; E. maximizarea profitului.
a. B + C;
b. A + C + E;
c. B + C + D;
d. A + B + D.
85. Canalul de distribuţie şi canalul de marketing sunt două noţiuni:
a. similare;
b. identice;
c. opuse;
d. canalul de marketing include şi activităţi nespecifice canalului de distribuţie.
86. Noţiunea de canal de marketing se referă la :
a. ansamblul operaţiunilor de vânzare-cumpărare aferente unui anumit produs;
b. ansamblul proceselor operative la care sunt supuse produsele în traseul lor până la
consumator;
c. traseul pe care îl parcurg produsele până la consumator, inclusiv totalitatea acţiunilor
promoţionale desfășurate de membrii reţelei cu scopul stimulării cererii;
d. aparatul tehnic (reţea de unităţi, dotare tehnică, personal) necesar realizării distribuţiei
produselor.
87. Nu sunt consideraţi participanţi în cadrul canalelor de marketing:
a. ofertanţii de servicii funcţionale;
b. consumatorii;
c. furnizorii de servicii de sprijin;
d. detailiștii.
88. Gamă de servicii funcţionale prezente în procesul de distribuţii cuprinde:
a. depozitarea;
b. servicii financiare;
c. servicii de asigurări;
d. schimbul electronic de date.
89. Gamă de servicii de sprijin prezente în procesul de distribuţii cuprinde:
a. depozitarea;
b. preluarea şi onorarea comenzilor;
c. servicii de asigurări;
d. servicii de merchandising.
90. Lăţimea canalului de marketing este determinată de:
a. numărul de niveluri intermediare pe care le parcurg mărfurile de la producător la
consumator;
b. numărul unităţilor prin care se asigură distribuirea unui producător în cadrul fiecărei
faze a rutei de distribuţie;
c. numărul total al intermediarilor angrosiști şi detailiști care participă la distribuţia
produsului;
d. numărul consumatorilor produsului.
91. În situaţia în care mărfurile sunt comercializate exclusiv pentru două unităţi operative
(depozite şi magazine) aparţinând unui singur intermediar, canalul de distribuţie utilizat intră
în categoria celui:
a. direct;
b. scurt;
c. lung;
d. foarte lung.
92. Utilizarea canalelor lungi de distribuţie este specifică:
a. pieţei bunurilor de utilizare productivă;
b. pieţei prestărilor de servicii turistice;
c. pieţei bunurilor de consum;
d. pieţei serviciilor financiar-bancare.
93. Lungimea canalului de marketing se diminuează prin:
a. micșorarea distanţei geografice dintre producător şi consumator;
b. renunţarea la unul dintre distribuitori;
c. renunţarea la un anumit nivel din canalul de marketing;
d. concentrarea distribuţiei pe o anumită zonă geografică.
94. Utilizarea unui sistem de marketing de tip corporatist, în domeniul distribuţiei, reprezintă
dezavantajul:
a. diversificării mixului de produse;
b. creșterea relativă a costurilor de distribuţie;
c. scăderea gradului de control asupra activităţilor desfășurate;
d. scăderea forţei de muncă.
95. Utilizatorii reţelei Internet, care efectuează achiziţii online, preferă să-şi comunice prin
intermediul reţelei, produse cum ar fi:
a. articole de îmbrăcăminte, CD-uri cu muzică, produse electrice şi electronice, cărţi;
b. articole de îmbrăcăminte, CD-uri cu muzică, produse electrice şi electronice,
echipament sportiv;
c. software, CD-uri cu muzică, produse electrice şi electronice, echipament sportiv;
d. software, CD-uri cu muzică, acţiuni, echipament sportiv.
96. Sistemul logistic este compus din:
a. ansamblul operaţiunilor de vânzare-cumpărare aferente unui anumit produs;
b. ansamblul de activităţi ocazionale de transferul produselor între diversele niveluri ale
canalelor de marketing, precum şi din infrastructura necesară desfășurării acestei
activităţi;
c. traseul pe care îl parcurg produsele până la consumator, inclusiv totalitatea acţiunilor
promoţionale desfășurate de membrii reţelei cu scopul stimulării cererii;
d. aparatul tehnic (reţea de unităţi, dotare tehnică, personal necesar realizării distribuţiei
produselor.
97. Cea mai importantă activitate din structura mixului logistic este consideratăa cea de:
a. stocare;
b. depozitare;
c. recepţie;
d. transport.
98. În cadrul sistemului logistic activitatea care se situează pe locul doi, din punct de vedere al
ponderii în totalul costurilor, este:
a. stocarea;
b. depozitarea;
c. sortarea;
d. transportul.
99. Criteriul care nu poate fi utilizat în diferenţierea tipologiei intermediarilor este:
a. locul ocupat în canalul de marketing;
b. natură şi obiectul fluxurilor la care participă;
c. gradul de independență;
d. numărul intermediarilor din canalul de marketing.
100. Cel mai ridicat grad de dependență este întâlnit în cazul intermediarilor:
a. detailiștilor;
b. engrosiștilor;
c. reprezentante ale producătorilor;
d. concesionari.
101. Scopul principal al realizării unui lanţ voluntar este reprezentat de:
a. creșterea profiturilor detailiștilor;
b. asigurarea unui înalt de independență intermediarilor participanţi;
c. creșterea forţei de negociere a detailiștilor şi cumpărarea de produse ori servicii în
condiţii mai avantajoase decât în situaţia negocierilor individuale;
d. dorinţa angrosistului de a dobândi poziţia de lider.
102. Difuzarea largă a produselor utilizând cele mai diverse tipuri de intermediari se încadrează
în strategia distribuţiei:
a. selective;
b. extensive;
c. exclusive;
d. directe.
103. Strategia distribuţiei selective presupune:
a. difuzare largă a produselor pe piaţă utilizând cele mai diverse tipuri de intermediari;
b. utilizarea unui număr redus de intermediari, de regulă specializaţi în distribuţia
anumitor produse;
c. utilizarea unui număr redus de intermediari care distribuie o gamă cât mai largă de
produse;
d. recurgerea la un singur intermediar, care dobândește exclusivitate, în diverse variante,
în privinţa distribuirii produselor.
104. Strategia de distribuţie de tip "pull" presupune:
a. acţiuni de promovare a vânzărilor direcţionate spre membrii canalului;
b. difuzare largă a produselor pe piaţă utilizând cele mai diverse tipuri de intermediari;
c. campanii publicitare direcţionate spre consumatorii finali;
d. campanii promoţionale direcţionate atât spre consumatorii finale, cât şi spre
intermediari.
105. Strategia de distribuţie de tip "push” presupune:
a. acţiuni de promovare a vânzărilor direcţionate spre membrii canalului;
b. difuzare largă a produselor pe piaţă utilizând cele mai diverse tipuri de intermediari;
c. campanii publicitare direcţionate spre consumatorii finali;
d. campanii promoţionale direcţionate atât spre consumatorii finale, cât şi spre
intermediari.
106. În procesul de elaborare a strategiei de distribuţie, stabilirea obiectivelor este precedată de:
a. identificarea variantelor strategice posibil de implementat;
b. calcularea costurilor necesare implementării fiecărei variante strategice;
c. selectarea celei mai adecvate variante strategice privind distribuţia;
d. identificarea solicitărilor clienţilor privind tipurile de servicii de distribuţie şi nivelului
calitativ al acestuia.
107. În procesul de operaţionalizare a strategiei de distribuţie, motivarea intermediarilor este
precedata de:
a. evaluarea membrilor canalului;
b. selectarea intermediarilor;
c. selectarea celei mai adecvate variante strategice privind distribuţia;
d. identificarea solicitărilor clienţilor privind tipurile de servicii de distribuţie şi nivelului
calitativ al acestora.
108. Conectarea cu furnizorii şi distribuitorii face parte din conexiunile:
a. cu clienţii;
b. cu partenerii de marketing;
c. cu lumea din jur;
109. Conexiunile de marketing cu lumea din jur presupun:
a. conexiuni lărgite, contactul direct, conexiuni globale;
b. alinate strategice, legături globale, conectare mai selectivă;
c. conexiuni globale, conexiuni cu valori şi responsabilităţi sociale, lărgirea
conexiunilor;
d. conectare mai selectivă, conectare globală, conectare directă.
1. Un cumpărător este mulţumit:
a. dacă performanţa produsului nu se ridica la așteptările clientului;
b. dacă performanţa produsului se potrivește cu așteptările clientului;
c. dacă performanţa produsului depășește așteptările clientului;
d. dacă produsul este ieftin.
2. Care este ordinea etapelor procesului de adoptare a unui produs nou:
a. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, adoptarea, testarea;
b. conștientizarea, manifestarea interesului, evaluarea, testarea, adoptarea;
c. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, testarea, adoptarea;
d. conștientizarea, manifestarea interesului, testarea, adoptarea, evaluarea.
3. Conceptul de„marketing mix“ include elemente specifice referitoare la:
a. produs, personal, promovare, distribuţie;
b. produs, preţ, publicitate, distribuţie;
c. produs, preţ, distribuţie, promovare;
d. produs, preţ, personal, promovare.
4. În raport cu gradul de receptivitate faţă de noutate, primele trei grupe de consumatori

(adoptatori) care acceptă noutatea sunt:
a. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor târzii;
b. inovatorii, majoritatea adoptatorilor timpurii, majoritatea adoptatorilor târzii;
c. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor timpurii;
d. inovatorii, inovatorii timpurii, inovatorii târzii.
5. Decizia unui individ de a deveni utilizator permanent al unui produs reprezintă:
a. manifestarea interesului faţă de produs;
b. testarea produsului;
c. evaluarea;
d. adoptarea produsului.
este stimulat să înceapă să caute informaţii despre produsul nou reprezintă etapa:
b. manifestării interesului;
c. evaluării;
d. testării.
se gândește dacă merită să încerce şi el acest produs reprezintă etapa:
b. evaluării;
c. testării;
d. adoptării.
8. Procesul de adoptare a unui produs pe piaţă se realizează prin mai multe etape: 1) evaluare;
2) manifestare a interesului; 3) testare; 4) adoptare; 5) conștientizare. Ordinea de
succesiune a acestor etape este următoarea:
a. 5 - 3 - 1 - 2 – 4;
b. 2 - 5 - 1 - 3 – 4;
c. 2 - 3 - 5 - 4 – 1;
d. 5 - 2 - 1 - 3 – 4.
9. Ultimele 3 etape ale procesului de adoptare de către consumatori a unui produs nou sunt:
a. manifestarea interesului, testare, adoptare;
b. evaluare, testare, adoptare;
c. adoptare, testare, cumpărare;
d. testare, evaluare, adoptare.
10. Nu reprezintă o componentă acorporală a unui produs:
a. marca;
b. preţul;
c. ambalajul;
d. termenul de garanţie.
11. În accepţiunea marketingului, conceptul de produs nou se referă la:
a. produs nou pentru întreprinderea care îl fabrică sau îl comercializează;
b. produs nou pentru piaţă pe care urmează să fie lansat;
c. produs care nu a apărut până acum pe nici o piaţă;
d. oricare din situaţiile de mai sus.
12. Etapa imediat premergătoare testului de piaţă este:
a. realizarea produsului;
b. filtrarea ideii (selectarea ideilor);
c. analiza economică;
d. elaborarea strategiei de marketing.
13. Etapa de introducere începe:
a. atunci când apare ideea de produs nou;
b. după generarea ideilor;
c. atunci când este lansat noul produs pentru prima oară pe piaţă;
d. după trierea ideilor.
14. Câte etape are ciclul de viaţă al produsului?
a. 3;
b. 5;
c. 7;
d. 6.
15. Etapa imediat premergătoare creșterii este:
b. maturitatea;
c. introducerea;
d. declinul.
16. Fază imediat premergătoare maturităţii în cadrul ciclului de viaţă al produsului este:
b. declinul;
c. analiza ideilor;
d. creștere.
17. Testul de marketing este o etapă imediat premergătoare:
a. dezvoltării strategiei de marketing;
b. comercializării;
c. dezvoltării produsului;
d. analizei afacerii.
18. Nu este etapă a ciclului de viaţă al produsului:
a. introducerea;
b. dezvoltarea produsului;
c. creșterea;
d. decesul.
19. În etapa de introducere a ciclului de viaţă al produsului profiturile sunt:
a. nonexistente;
b. cresc;
c. mari;
d. scad.
20. Etapa premergătoare dezvoltării şi testării conceptului este:
a. crearea ideii;

c. selectarea ideilor;
d. comercializarea.
21. În etapa de introducere se oferă pe piaţă:
a. un produs de bază;
b. un produs îmbunătăţit;
c. un produs completat;
d. un produs şi servicii aferente.
22. Este etapă a ciclului de viaţă al produsului:
a. testul de marketing;
b. selectarea ideilor;
c. creșterea;
23. Care sunt atributele produsului care comunica beneficiile pe care le va oferi:
a. calitatea, marca, ambalajul;
b. calitatea, stilul, designul, preţul;
c. calitatea, caracteristicile, stilul şi designul;
d. marca, ambalajul, preţul, calitatea.
24. Printre calităţile dorite pentru un nume de marcă nu se includ:
a. numele de marcă trebuie să sugereze ceva în legătură cu beneficiile şi calităţile

produsului;
b. numele mărcii trebuie să fie ușor de pronunţat, de recunoscut şi de memorat;
c. numele mărcii nu trebuie să fie extensibil;
d. numele mărcii trebuie să fie distinct.
25. Atunci când o firmă introduce articole suplimentare, cum ar fi arome, forme, culori,
ingrediente, dimensiuni, într-o categorie de produse dată sub aceeași denumire a mărcii,
strategia mărcii este:
a. extinderea mărcii;
b. extinderea de linii;
c. multimărci;
d. mărci noi.
26. Din funcţiile etichetei fac parte:
a. rolul de a identifica produsul sau marca;
b. rolul de a descrie mai multe lucruri despre produs;
c. rolul de a promova produsul printr-o grafică atractivă;
27. Un sortiment de produse: X
a. constă din totalitatea liniilor de produse şi articole pe care le oferă un vânzător

particular spre vânzare;
b. se mai numește mix de produs;
c. are patru dimensiuni importante;
28. Lărgimea (lăţimea) unui sortiment de produse este dată de: X
a. numărul de linii de produse al unei companii;
b. numărul total al articolelor companiei în cadrul liniilor de produse;
c. numărul de versiuni oferit de fiecare produs al liniei;
d. gradul de apropiere al produsului de consumatorul final.
29. Numărul total al articolelor companiei în cadrul liniilor lor de produse reprezintă: X
30. Numărul de versiuni oferit de fiecare produs al liniei se referă la: X

31. Caracteristicile speciale ale serviciilor sunt:
a. intangibilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
b. tangibilitatea, inseparabilitatea, varietatea, perisabilitatea;
c. intangibilitatea, variabilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea;
d. tangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea.
32. Serviciile:
a. sunt mai întâi vândute, apoi produse şi consumate în același timp;
b. nu pot fi separate de furnizorii lor, fie că aceștia sunt oameni sau mașini;
c. nu pot fi depozitate pentru a fi vândute sau folosite ulterior;
d. toate cele de ma sus.
33. Prin noţiunea de produse noi se înţelege:
a. produse originale;
b. îmbunătăţirea produselor;
c. noi mărci pe care firma le creează prin propriile eforturi de cercetare şi dezvoltare;
34. Alegeţi grupa în care sunt aranjate în ordine etapele procesului creării produselor noi:
a. selectarea ideilor, crearea ideii, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,

analiza afacerii, dezvoltarea produsului, dezvoltarea strategiei de marketing, testul
de marketing,comercializarea;
b. crearea ideii, selectarea ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,

dezvoltarea strategiei de marketing, analiza afacerii, dezvoltarea produsului, testul
de marketing , comercializarea;
c. testul de marketing, dezvoltarea strategiei de marketing, crearea ideii, selectarea

ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului, dezvoltarea produsului,
comercializarea, analiza afacerii;
d. crearea ideii, selectarea ideilor, dezvoltarea conceptului, testarea conceptului,
analiza afacerii, dezvoltarea strategiei de marketing, comercializarea.
35. Versiune detaliată a unei idei exprimată în termeni de consum se numește:
a. idee de produs;
d. marca de produs.
36. Modul în care consumatorii percep un produs real sau potenţial se numește:
a. idee de produs;
d. marca unui produs.
37. A doua etapă în stabilirea unei strategii de marketing privind crearea produselor noi se
referă la:
a. descrierea pieţei ţintă, a poziţiei pe care produsul o va avea pe piaţă, vânzările,

bursa de acţiuni şi planificarea profitului pentru primii ani;
b. planificarea pe termen lung a vânzărilor, profiturilor, cât şi a unei variate strategii de

marketing;
c. stabilirea preţului produsului, distribuţia acestuia, cât şi bugetul de marketing

pentru primul an;
d. stabilirea preţului produsului, distribuţia acestuia, cât şi bugetul de marketing

pentru primii zece ani.
38. Fază imediat premergătoare declinului în cadrul ciclului de viaţă al produsului este:
a. introducerea;
b. maturitatea;
c. creșterea;
39. Care este ordinea corectă a etapelor ciclului de viaţă al produsului:

a. introducerea, creșterea, maturitatea, dezvoltarea produsului, declinul;
b. dezvoltarea produsului, introducerea, maturitatea, creșterea, declinul;
c. introducerea, creșterea, maturitatea, declinul, dezvoltarea produsului;
d. dezvoltarea produsului, introducerea, creșterea, maturitatea, declinul.
40. Care este etapa care de obicei durează mai mult decât celelalte şi în care se află cele mai
multe produse, care reprezintă o perioadă de încetinire a creșterii vânzărilor, deoarece
produsul a fost acceptat de majoritatea potenţialilor consumatori:
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin.
41. Care sunt cele trei niveluri ale unui produs?
a. nivelul de bază care este esenţa produsului, produsul real, produsul completat;
b. produsul, serviciul, ideea, experienţa;
c. produsul efectiv, produsul îmbunătăţit, produsul real;
d. produsul de consum, produsul industrial.
42. Planificatorii produselor trebuie să gândească despre produse şi servicii pe trei niveluri:
a. nivel de bază, produs efectiv, produs real;
b. beneficiile de bază, produs concret, produs competitiv;
c. esenţa produsului, produs real, produs completat;
d. produs concret, produs îmbunătăţit, produs complet.
43. Numărul produselor distincte încorporate într-o linie de produse formează:
a. lungimea gamei de produs;
b. lărgimea gamei de produs;
c. profunzimea gamei de produs;
d. complexitatea gamei de produs.

44. Etapele dezvoltării produselor noi sunt: 1. generarea ideilor, 2. dezvoltarea produsului, 3.
analiza afacerii, 4. dezvoltarea strategiei de marketing, 5. testul de marketing, 6. selecţia
ideilor, 7. dezvoltarea şi testarea conceptului, 8. comercializarea. Ordinea corectă a acestor
etape este:
a. 1 - 6 - 7 - 3 - 4 - 5 - 2 – 8;
b. 1 - 6 - 7 - 4 - 3 - 2 - 5 – 8;
c. 1 - 6 - 7 - 2 - 3 - 4 - 5 – 8;
d. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 – 8.
45. Conceptul de stocare se referă la:
a. staţionarea produselor pe o perioadă determinată, intr-un anumit loc;
b. recepţia produselor primite de la furnizori;
c. sortarea produselor în spatii special amenajate;
46. Etapă imediat premergătoare analizei afacerii în cazul etapelor dezvoltării produselor noi
este:
a. dezvoltarea şi testarea conceptului;
c. dezvoltarea strategiei de marketing;
47. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului încep să apară profiturile:
b. maturitate;
c. introducere;
d. creștere.
48. Nu este etapă a dezvoltării produselor noi:
a. analiza afacerii;
c. validarea proiectului;
49. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului vânzările ating nivelul maxim:
a. introducere;
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin.
50. Testul de marketing :
a. are loc atunci când produsul este comercializat prima dată;
b. se face după crearea prototipului;
c. are loc după dezvoltarea conceptului de produs nou;
d. este o etapă imediat premergătoare comercializării, în dezvoltarea noilor produse.
51. Este etapă în dezvoltarea produselor noi:
a. activitatea de creaţie;
b. validarea proiectului;
c. analiza afacerii;
d. platforma de marketing.
52. În care etapă a ciclului de viaţă al produsului încep să apară vânzările:
b. introducere;
c. creștere;
d. maturitate.
53. Care sunt, în aceasta ordine, valorile pentru lungimea, lărgimea şi profunzimea gamei de
produse ale unei firme în următoarea situaţie: firmă are 3 linii de fabricaţie: costume
bărbaţi(10 produse), paltoane bărbaţi(5 produse), taioare femei(12 produse): X
a. 3, 27, 10, 5, 12;

b. 10, 5, 12, 3, 27;
c. 27, 3, 10, 5, 12;
d. 27, 3, profunzime mare.
54. În etapa de manifestare a interesului în procesul de adoptare a unui produs nou

consumatorul:
a. conștientizează existenţa noului produs, dar nu deţine informaţii despre;
c. conștientizează existenţa noului produs şi deţine informaţii despre acesta suficiente

pentru al determină să îl testeze;
55. Etapa imediat următoare analizei afacerii în cazul dezvoltării produselor noi este:
a. dezvoltarea strategiei de marketing;
56. Rolul cărei etape a ciclului de viaţă a produsului este cel de realizare a unei cote de piaţă cât
mai mari pentru produs:
b. introducere;
c. creștere;
d. maturitate.
57. În care dintre etapele dezvoltării produselor noi poate apare prototipul produsului:
a. generarea ideilor;

58. Întreprindere de panificaţie oferă o gamă de produse alcătuită din patru linii: pâine (4
sortimente), biscuiţi (2 sortimente), produse de patiserie (6 sortimente), cornuri (2
produse). Care este lărgimea gamei de produse a acestei întreprinderi?
a. 14;
b. 4;
c. 18;
d. 10.
59. Întreprindere de panificaţie oferă o gamă de produse alcătuită din trei linii: pâine (4
sortimente), biscuiţi (2 sortimente), produse de patiserie (6 sortimente). Care este lungimea
gamei de produse a acestei întreprinderi?
a. 3;
b. 15;
c. 12;
d. 9.
60. Strategia mărcii care presupune că marca existentă să fie extinsă la noi forme, dimensiuni şi
arome ale produselor existente se numește:
a. extindere de linie;
c. multimărci;
d. mărci noi.
61. În etapă de manifestare a interesului în procesul de adoptare a unui produs nou

consumatorul:
a. conștientizează existenţa noului produs, dar nu deţine informaţii despre acesta;
c. conștientizează existenţa noului produs şi deţine informaţii despre acesta suficiente pentru al
determină să îl testeze;
62. Performanţa percepută a unui produs în livrarea valorii legate de așteptările

cumpărătorului, performanţa care se potrivește cu așteptările cumpărătorului reprezintă:
a. dorinţa;
b. nevoie;
c. satisfacţie;
d. obișnuinţa.
63. Este etapă a procesului de adoptare a unui produs nou:
a. adaptarea;
b. dezvoltarea interesului;
c. corectarea;
d. conștientizarea.
64. În cazul creării unui produs nou, în legătură cu etapa “testului de marketing” este adevărat
enunţul:
a. etapa “testului de marketing” are loc înaintea etapei de maturitate a ciclului de

viaţă a produsului;
b. etapa “testului de marketing” are loc înaintea comercializării efective pe piaţă a

produsului;
c. etapa “testului de marketing” are loc înaintea dezvoltării strategiei de marketing;
d. etapa “testului de marketing” de obicei este cea mai lungă etapă.
65. Fac parte din caracteristicile particulare ale serviciilor care le diferenţiază pe acestea de
bunurile fizice:
a. tangibilitatea;
b. perisabilitatea;
c. standardizarea;
d. separabilitatea.
66. Nu este caracteristică a serviciilor:
a. intangibilitatea;
c. perisabilitatea;
d. stabilitatea.
67. Caracteristica serviciilor care înseamnă că acestea nu pot fi depozitate pentru a fi

vândute/folosite ulterior este:
b. variabilitatea serviciilor;
d. inseparabilitatea serviciilor.
68. Caracteristica serviciilor care constă în aceea că, calitatea serviciilor este diferită în funcţie
de cine le furnizează, când, unde şi cum sunt furnizate este reprezentată de:
b. inseparabilitatea serviciilor;
c. variabilitatea serviciilor;
d. perisabilitatea serviciilor.
69. Ce caracteristică a serviciilor financiar bancare se referă la aceea că personalul trebuie să fie
prezent pentru asigurarea formalităţilor necesare, clientul trebuie să fie disponibil pentru
preluarea informaţiilor solicitate şi să semneze documentaţia relevantă:
a. variabilitatea;
c. perisabilitatea;
d. intangibilitatea.
70. Băncile pot dezvolta servicii complementare, de asistență la momentele de vârf - de

exemplu, un ATM poate fi instalat în agenţie pentru clienţi în vederea retragerii de numerar,
în loc că aceștia să stea la coadă. Acest serviciu s-a dezvoltat ţinând cont de:
a. stabilitatea serviciilor;
b. intangibilitatea serviciilor;
d. variabilitatea serviciilor.
71. Numele mărcii trebuie să îndeplinească una din condiţiile:

a. să fie cât mai lung posibil;
b. să nu aibă semnificaţii negative în alte limbi;
c. să fie apropiat de numele altei mărci;
d. să poată fi folosit de altcineva.
72. Mărcile multiple (multimărci) reprezintă o strategie de marcă care presupune:
a. introducerea de către firmă a unor articole noi din aceeași categorie de produse sub
același nume de marca;
b. folosirea numelui unei mărci existente pentru a lansa un articol aparţinând unei noi
categorii de produse;
c. lansarea pe piaţă a unei mărci noi pentru aceeași categorie de produse;
d. crearea unui nou nume de marcă pentru o nouă categorie de produse.
73. Strategia adoptată în cazul în care se folosește numele mărcii existent la o categorie de
produse noi este:
a. extinderea liniei de produse;
c. mărci multiple;
d. mărci noi.
74. Ce etapă a ciclului de viaţă al produsului se caracterizează prin: creșterea numărului

concurenţilor care va duce la creșterea centrelor de desfacere, iar saltul în vânzări va face ca
distribuitorii cu amănuntul să-şi facă stocuri; preţurile rămân aceleași sau scad foarte ușor;
firmele ȋși păstrează volumul de publicitate la același nivel sau la un nivel puţin mai mare. un
obiectiv important rămâne formarea pieţei, deci creșterea cotei de piaţă, dar în același timp
organizaţia trebuie să facă faţă şi competiţiei?
a. introducere;
b. creștere;
c. maturitate;
d. declin .
75. A doua etapă a procesului decizional al cumpărătorului o reprezintă:
a. căutarea informaţiilor;
b. recunoașterea nevoii;
c. evaluarea alternativelor;
d. analiza informaţiilor.
76. Poziţia unui produs reprezintă:
a. liniile definitorii ale atitudinii şi conduitei întreprinderii în vederea atingerii anumitor

obiective;
b. procesul de creare şi menţinere a unui echilibru strategic între obiectivele şi

capacităţile organizaţiei şi ocaziile de piaţă în continuă schimbare;
c. locul pe care acel produs îl ocupă relativ cu cele ale concurenţei în mintea
consumatorilor;
d. sinergia întreprinderii.
77. Faza imediat premergătoare evaluării în cazul etapelor procesului de adoptare a produselor
este următoarea:
a. adoptarea;
b. conștientizarea;
c. manifestarea interesului;
d. testarea.
78. Din ce categorie de factori care influenţează comportamentul cumpărătorului fac parte
liderii de opinie:
a. culturali;
b. sociali;
c. personali;
d. psihologici.
79. Din ce categorie de factori care influenţează comportamentul cumpărătorului face parte
situaţia materială a cumpărătorului:
a. culturali;
b. sociali;
c. personali;
d. psihologici.
80. Poziţionarea produselor în cadrul gamei cu care întreprinderea se adresează pieţei este o
activitate specifică:
a. asigurării legale a produselor;
b. modelării produsului;
c. cercetării produsului;
d. stabilirii atitudinii întreprinderii faţă de produsele vechi.
81. Care este ordinea corectă a etapelor procesului de adoptare în cazul produselor noi:
a. conştientizarea, manifestarea interesului, evaluarea, testarea, adoptarea;
b. identificarea problemei, definirea obiectivelor, evaluarea alternativelor,

achiziţionarea;
c. recunoaşterea nevoii, căutarea de informaţii, evaluarea alternativelor, decizia de

cumpărare, disonanța cognitivă;
d. atragerea atenţiei, trezirea interesului, decizia de cumpărare, evaluarea post-

cumpărare.
82. Pentru un consumator care merge împreuna cu un coleg de servici să-şi cumpere a pereche
de pantofi, prietenul face parte din categoria surselor de informare:
a. personale;
b. comportamentale ;
c. publice ;
d. comerciale.
83. Perioadă de creștere din ciclul de viaţă al produselor:
a. este la toate produsele cea mai lungă etapă;
b. urmează după perioadă de maturitate;
c. este perioada când profiturile ating apogeul, apoi încep să scadă până ajung
aproape de stagnare, când pot creşte din nou;
d. este perioadă în care numărul concurenţilor creşte, iar distribuţia este intensa.
84. Face parte din categoria surselor experimentale de informaţii în vederea achiziţionării unui
produs nou:
a. ambalajul;
b. intermediarii de vânzări;
c. organizaţiile de consumatori;
d. utilizarea produsului.
85. Care din elementele enumerate mai jos nu este inclus în conceptul de mix de marketing:
a. preţ;
b. produs;
c. distribuţie;
d. prevenire;
e. promovare.
86. Problema optimizării calităţii produselor oferite pe piaţă în raport cu nivelele diferite de
exigenta ale principalelor segmente de consumatori (utilizatori) se realizează, de obicei, prin
aplicarea strategiei:
a. menţinerii nivelului calitativ al produselor;
87. Care dintre elementele enumerate mai jos reprezintă o componentă corporală a produsului
a. numele;
b. generaţia;
c. service-ul;
d. dimensiunile;
e. protecţia legală prin brevet.
88. Profunzimea gamei de produs este dată de numărul de:
a. sortimente distincte;
c. produse înrudite;
d. clienţi ai produsului;
e. furnizori ai produsului.
89. Semnificaţia noţiunii de produs nu are la bază:
a. componente corporale ale produsului;
b. componente acorporale ale produsului;
c. comunicaţiile privitoare la produs;
d. imaginea produsului;
e. managerul de produs.
90. Conţinutul politicii de produs nu se concretizează într-una din activităţile privind :
a. cercetarea de produs;
b. activitatea de inovaţie;
c. asigurarea legală a produsului;
d. achiziţionarea de materii prime şi materiale;
e. atitudinea faţă de produsele vechi.
91. Maturitatea unei pieţe are loc atunci când:
a. lipsește oferta;
b. lipsește cererea;
c. există un echilibru între cerere şi oferta;
d. lipsește concurenţa;
e. produsele sunt inaccesibile.
92. Dobândirea unei poziţii mai bune pe piaţă, prin câștigarea unei cote mai mari de piaţă se
poate realiza apelând, în primul rând, la strategia:
a. adaptării nivelului calitativ al produselor;

93. Care din următoarele nu este componentă acorporală a unui produs :
a. marca;
b. instrucţiuni de utilizare;
c. licenţa de fabricaţie;
d. greutate;
e. nume.
94. Care din următoarele este componentă acorporală a unui produs:
a. lungime;
b. volum;
c. lăţime;
d. greutate;
e. preţ.
95. Care din următoarele nu este componentă corporală a unui produs:
a. înălţime;
b. greutate;
c. lungime;
d. volum;
e. instrucţiuni de utilizare.
96. Greutatea unui produs reprezintă o componentă:
a. acorporală a unui produs;
b. corporală a unui produs;
c. a mediului demografic;
d. a macromediului;
e. a mediului politic.
97. Lărgimea gamei de produse este dată de numărul de:
a. clienţi ai produsului;
c. concurenţi ai produsului;
d. furnizori ai produsului;
e. sortimente distincte ce o compun.
98. Precizaţi care este lungimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are trei linii
de fabricaţie: confecţii femei (10produse), confecţii bărbaţi (8produse) şi confecţii copii (12
produse).
a. 18;
b. 22;
c. 30;
d. 20;
e. 25.
99. Precizaţi care este lărgimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are trei linii de
fabricaţie confecţii femei (10 produse), confecţii bărbaţi (8 produse) şi confecţii copii (12
produse).
a. 22;
b. 18;
c. 20;
d. 3;
e. 30.
100. Precizaţi care este profunzimea gamei de produse a fabricii: o fabrică de confecţii are
trei linii de fabricaţie confecţii femei (10 produse), confecţii bărbaţi (8 produse) şi confecţii
copii (12 produse).
a. 10, 8, 20;
b. 30, 10, 8;
c. 20, 30, 8;
d. 30, 10, 12;
e. 10, 8, 12.
101. Strategia asimilării de noi produse reprezintă o alternativa a strategiilor de produs

stabilită potrivit:
b. nivelul calitativ al produselor;
102. Care dintre elementele de mai jos NU se înscrie în caracteristicile corporale ale unui
produs?
a. numele;
b. forma;
c. mărimea;
d. capacitatea;
e. conţinutul.
103. Poziţionarea produselor în cadrul gamei nu se realizează în funcţie de:
a. rata rentabilităţii înregistrate la nivelul fiecărui produs;
b. dinamica cifrei de afaceri înregistrată de fiecare produs;
c. ponderea (cota. deţinută de fiecare produs în total cifra de afaceri a întreprinderii;
d. materiile prime utilizate pentru obţinerea fiecărui produs.
104. Testarea tehnica a unui produs nou este o operaţiune premergătoare lansării acestuia
pe piaţă prin care:
a. consumatorii potenţiali verifica o paleta larga şi eterogena de parametri ai noului

produs;
b. se urmărește să se verifice (în principal) respectarea parametrilor tehnico-

funcţionali propuși pentru produsul nou;
c. se desfășoară şi o testare de acceptabilitate a produsului nou;
d. se realizează un control de specialitate al calităţii noului produs.
105. Procesul prin care se urmărește raţionalizarea funcţiilor ce trebuie îndeplinite de un

produs, proces sau serviciu, cu scopul de a obţine o utilitate maximă în condiţiile minimizării
costurilor de realizare, se numește:
a. analiza morfologică;
b. creativitate operaţională;
c. analiza valorii;
d. analiza parametrică.
106. Opţiunea de prezentare şi vânzare a produsului sub o marcă a unui distribuitor (marca
comercială) este recomandată în cazul produselor ce prezintă un nivel calitativ:
a. foarte ridicat;
b. ridicat;
c. mijlociu;
d. standard.
107. Poziţionarea produselor în cadrul gamei reprezintă, pentru întreprindere, o operaţiune:
a. ce se desfășoară după stabilirea strategiei de produs;
b. premergătoare stabilirii strategiei de produs;
c. ce se desfășoară concomitent cu stabilirea strategiei de produs;
d. ce nu are legătură cu stabilirea strategiei de produs.
108. Strategia selecţiei sortimentale reprezintă o alternative a strategiilor de produs stabilită

potrivit:
a. dimensiunilor gamei de produs;
109. Strategia stabilităţii calitative reprezintă o alternative a strategiilor de produs stabilită
potrivit:
c. gradul de inoire a produselor;
110. Care dintre elementele de mai jos nu face parte din fazele ciclului de viaţă al unui
produs?
a. introducere;
b. înălţime;
c. creștere;
d. maturitate;
e. declin.
111. Care din următoarele etape nu reprezintă etape ale ciclului de viaţă al pieţei:
a. apariţia;
b. creșterea;
c. maturitatea;
d. declinul;
e. stagnarea.
112. Apariţia pieţei, ca etapă din ciclul de viaţă al pieţei constă în:
a. lipsa cererii;
b. existenţa unui echilibru între cerere şi ofertă;
c. existenţa unor nevoi nesatisfăcute şi apariţia unui întreprinzător care le poate satisface;
d. existenţa unor organizaţii care pot satisface orice nevoie.
113. Declinul unei pieţe constă în
a. lipsa ofertei pentru bunurile şi serviciile cerute;

b. abandonul unei oferte, datorită lipsei cererii;
c. echilibrul dintre cerere şi ofertă;
d. existenţa unor nevoi nesatisfăcute;
e. existenţa concurenţei pe piaţă.
114. Sinteza reprezentărilor mentale de natură cognitivă, afectivă, socială şi personală a

produsului în rândul utilizatorilor reprezintă:
a. conceptul de produs;
b. comunicaţiile privitoare la produs;
c. imaginea produsului;
d. politica sortimentală.
115. Între activităţile grupate în funcţie de conţinutul politicii de produs a întreprinderii

întâlnim şi următoarele componente:
a. cercetarea produsului, alegerea zonei de lansare a produsului, asigurarea legală a

produsului;
b. modelarea produsului, asigurarea legală a produsului, alcătuirea gamei de produse;
c. modelarea produsului, asigurarea legală a produsului, stabilirea preţului de lansare;
d. alegerea zonei de lansare a produsului, asigurarea legală a produsului, pregătirea pieţei.
116. În ceea ce privește politica diversificării gamei de produse, dacă o societate comercială care
produce pantofi din piele naturală va trece şi la fabricarea sandalelor din piele, diversificarea este:
a. verticală;
b. orizontală;
c. laterală;
d. transversală.
117. În ce fază a ciclului de viaţă al produsului se recomanda a fi aplicată politica înnoirii gamei de
produse:
a. în faza de maturitate;
b. în faza de declin;
c. în faza de creștere;
d. în faza de introducere.
118. Dacă se știe că o firmă are 10 linii de produse care alcătuiesc gama sa de produse se poate astfel
determina:
a. lungimea gamei de produse;
b. profunzimea gamei de produse;
c. lărgimea gamei de produse;
d. adâncimea gamei de produse.
119. Despre gama de produse a firmei Eckes-Granini Germania, care are 3 linii de fabricaţie faţă de cea a
firmei Coca-Cola ce dispune de 12 linii de fabricaţie, se poate afirma că:
a. are lăţimea mai mică;
b. are profunzimea mai mică;
c. are adâncimea mai mică;
d. are lungimea mai mică.
120. Crearea machetei produsului este o activitate specifică:
a. cercetării de produs;
b. modelării de produs;
c. inovării de produs;
d. asigurării legale a produsului.
121. Dintre metodele de creativitate utilizate în generarea ideilor de produs nou, face parte:
a. listarea atributelor;
b. analiza sintactică;
c. testarea de acceptabilitate;
d. analiza valorii.
122. Care dintre următoarele reprezintă o etapă în procesul dezvoltării noilor produse:
b. maturitatea;
c. platforma de marketing;
123. Care dintre următoarele reprezintă o etapă a ciclului de viaţă al unui produs:
b. maturitatea;
c. identificarea nevoii;
124. Testele de piaţă, în cazul dezvoltării noilor produse, se mai numesc şi:
a. cercetări calitative;
b. vânzări experimentale;
c. teste tehnice;
d. cercetări motivaţionale.
125. Faptul că o fabrică care produce ţigări va deschide o unitate producătoare de brichete reprezintă:
d. diversificare în profunzime a gamei sale de produse.
126. Conduita pe care o adoptă firma referitor la dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi
servicii care fac obiectul propriei sale activităţi, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele
mediului de marketing reprezintă:
a. strategie de marketing;
c. politica de produs;
d. marketing-mix.
127. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lungime, lăţime şi profunzime (adâncime), în cazul
gamei de produse care are 2 linii de produse: papuci bărbaţi (3 sortimente) şi papuci femei (4
sortimente).
a. 7; 2; 3, 4;
b. 2; 3, 4; 7;
c. 7; 2; 9;
d. 2; 7; 9; 3, 4.
128. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lăţime, lungime şi profunzime (adâncime), în cazul
gamei sortimentale a unui magazin care are 4 linii de produse la raionul cosmetice: cremă de mâini (3
sortimente), cremă de zi (4 sortimente), cremă de noapte (2 sortimente) creion de ochi (6 sortimente).
a. 4; 15; 3; 4; 2; 6;
b. 3; 4; 2; 6; 4; 15;
c. 4; 3; 4; 2; 6; 15;
d. 2; 3; 4; 6; 15; 4.
129. Care sunt, în această ordine, valorile pentru lăţime, profunzime (adâncime) şi lungime, în cazul
gamei sortimentale a unui magazin care are 3 linii de produse la raionul lactate: lapte proaspăt (2
sortimente), iaurt (4 sortimente), brânză (6 sortimente).
a. 3; 2; 4; 6; 12;
b. 2; 3; 4; 6; 12;
c. 12; 2; 4; 6; 3;
d. 2; 4; 6; 3; 12.
130. Existenţa în cadrul gamei de produse pentru pasta de dinţi Colgate de la Colgate-Palmolive a opt
versiuni: Colgate Total, Colgate Sensitive, Colgate Max Fresh, Colgate Max White, Colgate Max White
One, Colgate Advanced Whitening, Colgate Anticavity ne oferă informaţii despre:
a. lungimea gamei;
b. lăţimea gamei;
c. adâncimea gamei;
d. consistența gamei.
131. Reproiectarea ambalajului nu constituie o soluţie în creșterea eficienţei mărcii în următoarea
situaţie:
a. când ambalajul unor produse realizate de concurenţă este foarte asemănător;
b. când se dorește integrarea produsului căruia ii este destinat ambalajul într-o

anumită familie de ambalaje, respectiv de produse;
c. când se distribuie produsul pe aceleași pieţe;
d. când sunt revoluţionate materialele din care se execută ambalajul.
132. Modalitatea concretă de punere în aplicare a unei anumite strategii de marketing reprezintă:
a. tactica de marketing;
c. obiectivul de marketing;
d. decizia de marketing.
133. Faptul că firmă Ford dispune de societăţi de asigurare proprii reprezintă:
d. diversificare în diagonală a gamei sale de produse.
134. Etichetele de produs au rolul de:
a. a identifica produsul;
b. a proteja produsul;
c. "reclama de cinci secunde";
d. a arata preţul produsului.
135. Grupul de produse care sunt strâns legate pentru că funcţionează asemănător, sunt vândute
acelorași grupuri de clienţi, sunt comercializate prin aceleași tipuri de puncte de desfacere sau cad în
cadrul unor categorii de preţ date reprezintă:
a. politica de marketing;
b. linia de produse.
d. gamă de produse.
136. Produsul ia forma:
a. cererii bancare;
b. ofertei bancare;
c. operaţiunilor active.
137. Poziţionarea corectă a produsului înseamnă:
a. segmentarea clienţilor, actuali şi potenţiali;
b. stabilirea imaginii şi ofertei instituţiei.
138. Strategiile produsului global financiar-bancar sunt: A. utilizarea personalului la nivel de unitate
bancară; B. gradul de înnoire; C. nivelul calităţii; D. structura gamei sortimentale; E. produsele tangibile.
a. B+C+D;
b. A+B+C;
c. A+C+D;
d. B+C+E;
e. C+D+E.
139. Dezvoltarea unei game înguste şi puţin profunde de produse creează întreprinderii avantajul:
b. unei elasticităţi sporite în utilizarea resurselor;
d. dezvoltării unor produse cu rol de "vârf de atac" în penetrarea pe piaţă.
140. Primii adoptatori ai unui produs nou, care sunt tineri, bine educaţi, cu venituri de obicei mari, se
disting prin îndrăzneală, manifesta mai mare deschidere faţă de lucrurile cu care nu sunt obișnuiţi şi sunt
dispuși să-şi asume un risc, poartă numele de:
a. inovatori;
b. adoptatori timpurii;
c. majoritatea adoptatorilor târzii;

d. majoritatea adoptatorilor timpurii.
141. Cum se numește dategoria adoptatorilor care se ghidează După respect şi sunt lideri de opinie în
comunităţile în care trăiesc:
a. inovatorii;
b. adoptatorii timpurii;
c. majoritatea adoptatorilor timpurii;
d. majoritatea adoptatorilor târzii.
142. La nivel de întreprindere politicii de produs i se pot atribui trei sarcini principale :
a. introducerea de noi reglementari privind producţia , modernizarea produselor,

eliminarea produselor ''îmbătrânite'';
b. introducerea produselor noi, modernizarea tehnologiei de producere, eliminarea

produselor ''îmbătrânite'';
c. introducerea de noi reglementări privind producţia , modernizarea tehnologiei de

producere, eliminarea produselor ''îmbătrânite'';
d. introducerea produselor noi, modernizarea produselor, eliminarea produselor

''îmbătrânite''.
143. Nu face parte din activităţile ce compun politica de produs:
a. cercetarea produsului;
b. identificarea de noi zone pentru distribuţia produsului;
c. modelarea produsului;
144. Totalitatea operaţiunilor prin care întreprinderea producătoare conferă identitate bunurilor pe care
le creează reprezintă activitatea de:
b. inovaţie;

145. Ansamblul acţiunilor juridice prin care produsul este protejat împotriva contrafacerilor reprezintă
activitatea de:
b. inovaţie;
146. Marca produsului reprezintă o:
a. componentă a politicii promoţionale;
b. componentă acorporală a produsului;
c. componentă corporală a produsului;
d. componentă a sistemului de management al calităţii.
147. Dezvoltarea unei game de produse creează întreprinderii avantajul:
b. unei mai bune organizări a activităţii de service;
d. unei urmăriri mai ușoare a produsului în utilizare sau la consumator.
148. Componentele ce definesc un produs sunt: A. activitatea de cercetare a pieţei; B. componentele

corporale; C. imaginea produsului; D. comunicaţiile privind produsul; E. componentele acorporale.
a. A + B + C + D;
b. B + C + D + E;
c. A + C + D + E.
149. Apariţia unei noi pieţe este marcata de :
a. creșterea vânzărilor la un produs nou;
b. existenţa, în cadrul mediului, a unei nevoi nesatisfăcute şi

satisfacerea acesteia printr-o nouă ofertă;
c. existenţa unui segment de consumatori dificil de identificat;
d. apariţia în cadrul mediului, a unei noi întreprinderi.

150. Etapa de maturitate a pieţei este caracterizată de existenţa :
a. unui produs nou, destinat satisfacerii unei nevoi noi;
b. mai multor produse aflate în raporturi de concurenţă;
c. mai multor produse aflate în raporturi de complementaritate;
d. mai multor produse noi, destinate satisfacerii unei nevoi noi.

GRILE MARKETING Tot - Merged

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRILE MARKETING Tot - Merged

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRILE MARKETING 1

1. Scopul final al marketingului este:

2. Marketingul modern presupune ……contra unui profit.

3. Marketingul modern reprezinta:

4. Preocuparea principalã a activitãtii de marketing o reprezintã:

5. Care din urmãtoarele activitãti nu reprezintã functii ale

6. Care din urmãtoarele este functie a marketingului:

7. Care dintre elementele de mai jos nu se include în distributia

8. In prezent, majoritatea specialistilor plaseaza momentul aparitiei

9. Aparitia si promovarea in practica a marketingului este asociata

11. Elementul central de referinta al marketingului este

12. Marketingulul relational semnifica preocuparea

13. Satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum este o

14. Maximizarea eficientei econonice (a profitului) este o functie a

15. Conectarea dinamica a intreprinderii la mediul economico-social

16. Care dintre conceptele managementului marketingului sustine

17. Cel mai avansat concept al managementului marketingului este:

18. Procesul de creare, mentinere si intretinere a relatiilor cu clientii

19. Conceptul potrivit caruia o firma ar trebui sa ia decizii de

20. Marketing relational este:

21. Marketingul relational este:

22. Conceptul de marketing societal:

23. Marketingul incepe cu:

24. Ca functii logistice indeplinite de intermediari pot fi

MEDIUL EXTERN AL FIRMEI

1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. dacă performanţa produsului nu se ridica la așteptările clientului;

b. dacă performanţa produsului se potrivește cu așteptările clientului;

c. dacă performanţa produsului depășește așteptările clientului;

d. dacă produsul este ieftin.

2. Care este ordinea etapelor procesului de adoptare a unui produs nou:

a. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, adoptarea, testarea;

b. conștientizarea, manifestarea interesului, evaluarea, testarea, adoptarea;

c. manifestarea interesului, conștientizarea, evaluarea, testarea, adoptarea;

d. conștientizarea, manifestarea interesului, testarea, adoptarea, evaluarea.

3. Conceptul de„marketing mix“ include elemente specifice referitoare la:

a. produs, personal, promovare, distribuţie;

b. produs, preţ, publicitate, distribuţie;

c. produs, preţ, distribuţie, promovare;

d. produs, preţ, personal, promovare.

4. În raport cu gradul de receptivitate faţă de noutate, primele trei grupe de consumatori

a. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor târzii;

c. inovatorii, adoptatorii timpurii, majoritatea adoptatorilor timpurii;

d. inovatorii, inovatorii timpurii, inovatorii târzii.

5. Decizia unui individ de a deveni utilizator permanent al unui produs reprezintă:

a. manifestarea interesului faţă de produs;

a. manifestarea interesului, testare, adoptare;

b. evaluare, testare, adoptare;

c. adoptare, testare, cumpărare;

d. testare, evaluare, adoptare.

10. Nu reprezintă o componentă acorporală a unui produs:

11. În accepţiunea marketingului, conceptul de produs nou se referă la:

a. produs nou pentru întreprinderea care îl fabrică sau îl comercializează;

b. produs nou pentru piaţă pe care urmează să fie lansat;

c. produs care nu a apărut până acum pe nici o piaţă;

d. oricare din situaţiile de mai sus.

12. Etapa imediat premergătoare testului de piaţă este:

b. filtrarea ideii (selectarea ideilor);

d. elaborarea strategiei de marketing.

13. Etapa de introducere începe:

a. atunci când apare ideea de produs nou;

b. după generarea ideilor;

d. după trierea ideilor.