1.

Scopul final al marketingului este:

a. satisfacerea nevoilor şi dorinţelor consumatorului;
b. vânzarea şi promovarea;
c. obţinerea de profituri de pe urma volumului de vânzări;
d. obţinerea de profituri de pe urma satisfaceri clientului.
2. Marketingul modern presupune ……contra unui profit.
a. producţia de bunuri;
b. satisfacerea nevoilor consumatorului ;
c. dezvoltarea tehnică a produselor;
d. toate variantele sunt corecte.
3. Marketingul modern reprezintă:
a. satisfacerea consumatorilor;
b. maximizarea profitului;
c. satisfacerea consumatorilor contra unui profit;
d. încheierea unor tranzacţii profitabile.
4. Preocuparea principală a activităţii de marketing o reprezintă:
a. furnizorii;
b. consumatorii;
c. produsele noi;
d. serviciile noi;
e. preţul produselor
5. Care din următoarele activităţi nu reprezintăfuncţii ale marketingului:
a. investigarea pieţei şi a nevoilor de consum;
b. maximizarea eficienţei economice (a profitului);
c. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;
d. alegerea managerului compartimentului de marketing;
e. conectarea dinamică a organizaţiei la mediul economico – social
6. Care din următoarele este funcţie a marketingului:
a. elaborarea strategiei firmei;
b. elaborarea obiectivelor fundamentale ale organizaţiei;
c. satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum;
d. elaborarea strategiei naţionale;
e. elaborarea studiului ecologic
7. Care dintre elementele de mai jos nu se include în distribuţia fizică?
a. transportul şi manipularea;
b. gruparea şi fracţionarea;
c. stocarea;
d. formarea sortimentului comercial;
e. decontarea
8. Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum este o funcţie a marketingului de
tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
9. Maximizarea eficienţeieconomice (a profitului) este o funcţie a marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
 c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
10. O definiţie cuprinzătoare a marketingului, care să evidenţieze cu pregnanţă trăsăturile
sale, esenţa să, ar trebui să includă că elemente de bază următoarele:
a. concepţie modernă asupra orientării, organizării şi desfăşurării activităţii
întreprinderii; un ansamblu de concepte teoretice şi definiţii; capacitate de
adaptare la cerinţele mediului;
b. un ansamblu de activităţi practice prin care cererea pentru produse şi servicii este
dirijată în vederea favorizării procesului de schimb; viziune unitară asupra pieţei;
un instrumentar specific;
c. concepţie modernă asupra orientării şi desfăşurării activităţii întreprinderii; un
ansamblu coerent de activităţi practice; utilizarea unor metode şi tehnici
ştiinţifice;
d. concepţie modernă asupra orientării, organizării şi desfăşurării activităţii
întreprinderii; viziune unitară asupra pieţei; un instrumentar empiric.
11. Elementul central de referinţă al marketingului este reprezentat de:
a. consumator;
b. societate în ansamblul său;
c. salariatul întreprinderii;
d. produsul sau serviciul oferit de întreprindere.
12. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social este o funcţie a
marketingului de tipul:
a. funcţie premisă;
b. funcţie strategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
13. Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum este o funcţie a marketingului de
tipul:
a. funcţiepremisă;
b. funcţiestrategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
14. Maximizarea eficienţeieconomice (a profitului) este o funcţie a marketingului de tipul:
a. funcţiepremisă;
b. funcţiestrategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
15. Conectarea dinamică a întreprinderii la mediul economico-social este o funcţie a
marketingului de tipul:
a. funcţiepremisă;
b. funcţiestrategică;
c. funcţie obiectiv;
d. funcţie mijloc.
16. O definiţie cuprinzătoare a noului concept de marketing, care pune accent pe nevoile
consumatorilorsusține că acesta este procesul prin care:
 a. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând cu constrângeri tehnice (economice) şi etice (sociale), înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei;
b. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, nu creează sisteme de
distribuţie, înfăptuind tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei în
mod direct;
c. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând fărăconstrângeri tehnice (economice) şi etice (sociale), înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei, ducând la schimburi şi
consum;
d. societatea, pentru a-şi satisface nevoile de consum, creează sisteme de distribuţie,
interacţionând fără constrângeri tehnice, dar cu constrângeri etice, înfăptuiesc
tranzacţiile şi fluxurile care determină împărţirea pieţei.
17. Activităţile practice ale marketingului se pot concretiza în:
a. investigarea pieţei
b. investigarea consumului;
c. testarea acceptabilităţii pe piaţă produselor;
d. toate variantele sunt corecte.
18. Orientarea de marketing a unei întreprinderi moderne presupune:
a. eficienţă minimă;
b. abordarea pe rând a activităţilor ciclului economic;
c. adaptarea la cerinţele pieţei;
d. lipsa de interes faţă de cerinţele clientului.
19. Metodele şi tehnicile specifice vizează:
a. colectarea informaţiilor;
b. transmiterea informaţiilor;
c. interpretarea informaţiilor;
d. toate cele de mai sus.
20. …….. concept de marketing nu ţine cont de cerinţele pieţei:
a. noul;
b. vechiul;
c. modernul;
d. nici unul.
21. Una din funcţiile tradiţionale ale marketingului este:
a. transmiterea culturii unei societăţi către membrii ei;
b. funcţia de mijloc,
c. funcţia de sprijinire;
d. funcţia obiectiv.
22. Funcţia…… vizează finalitatea economică a marketingului:
a. premisă;
b. obiectiv;
c. de mijloc;
d. toate
23. La nivelul întreprinderii se are în vedere:
a. depăşirea ofertei;
b. atragerea cererii;
c. satisfacerea întregului personal;
d. toate cele de mai sus
24. După nivelul de aplicare, funcţiile macromarketingului,sunt:
a. funcţii specifice;
 b. funcţiitradiţionale;
c. funcţii economice;
d. funcţii macroeconomice.
1. Procesul managerial al companiei de navigaţieimplicăunansamblul de eforturi de
gândireşiacţiuneprin nave, pentruobţinereaunui profit maxim, managerul:

a. prevede, coordoneazăşicontroleazăactivitatea de transport;

b. puneînaplicarestrategiafirmeipetermenscurt;
c. puneînaplicarestrategiafirmeipetermen lung;
d. prevede, organizează, coordonează, antreneazăşicontroleazăactivitatea de transport;
e. puneînaplicarestrategiafirmeipetermenscurt, mediuşi lung.

2. Procesul managerial, cademersştiinţific, are caraţiunefinală:

a. obţinereaprofituluiscontat;
b. adoptareadecizieioptime;
c. asigurareaechilibruluifinanciar;
d. cunoaştereapremiseloreconomice;
e. adoptareauneidecizii.

3. Managementul de vârfesteatributul:

a. compartimentelor de specialitate;
b. acţionarilor;
c. managerilorgenerali;
d. organelor de audit;
e. contabiluluişef al întreprinderii.

4. Comandanţii de navă pot fi asimilaţi:

a. managerilor de vârf;
b. managerilorgenerali;
c. managerilor de bază;
d. organului de control;
e. acţionarilor.
6. Managementulorganizăriicompaniei de transport maritimesteatributul:

a. managerilor de bază;
b. managerului general;
c. managerilor de mijlocşi de bază;
d. acţionarilor;
e. organelor de control intern.

7. Managementulcapitalului se referăprintrealtele la:

 a. deciziileorganizatorice;
b. deciziileprivindcomportamentulpepiaţă;
c. deciziileprivindtehnologiautilizată;
d. deciziile legate de finanţare;
e. deciziilereferitoare la situaţiile de criză.

8. Deciziileprivindstructuraoptimă a capitalului au învedere:

a. raportuldintrecapitalulpropriuşicelîmprumutat;
b. raportuldintreactivele fixe şiactiveleimobilizate;
c. raportuldintrecapitalul social şidatoriilecontractate;
d. raportuldintreactivulşipasivulfirmei de shipping;
e. relaţiadintrecapitalulîmprumutatşicapitalul social.

9. Managementulnavlului are învedere:

a. raportuldintreveniturişicheltuieli;
b. evoluţiapieţeinavlurilor;
c. raportuldintrenavluşi capital;
d. raportuldintrenavluşieficienţăeconomică;
e. raportuldintrecapitalulpropriuşicelîmprumutat.

10. Managementulnavlului are însarcină:

a. efectuareaanalizei de marketing;
b. efectuareaanalizei de eficienţă;
c. efectuareaplăţilorşiîncasărilor;
d. efectuareaanalizeiprivindgradul de asiguraretehnică;
e. efectuareaanalizeiexecuţieibugetelor de veniturişicheltuieli.

12. Managementulexploatăriicomerciale a naveloresteresponsabil de:

a. optimizareastructuriicapitalului;
b. finanţareaactivităţii de transport;
c. organizareacompaniei;
d. asigurareaeficienţeicompaniei de transport;
e. rentabilitateanavelor, caşicentre de profit.

13. Agenturareanavelorreprezintăatributul:

a. managementuluicapitalului;
b. managementullitigiilor;
c. managementulfinanciar-contabil;
d. managementulexploatăriicomerciale a navelor;
 e. managementulorganizării.

14. Managementulexploatăriicomerciale a navelornu se referă la:

a. selecţiamodalităţilor de navlosire;
b. încheiereacontractelor de navlosire;
c. evitareamarşuluiîngol;
d. agenturareanavelor;
e. asigurareasurselor de finanţare de transport.

15. Managementulînzestrăriişi al exploatăriitehnice a navelor are învedere:

a. optimizareaasigurăriifinanciare;
b. asigurareapieselor de schimb;
c. studiulpoliticii de finanţare-credite;
d. asigurareanavelorîmpotrivariscurilor;
e. încheiereacontractelor de transport.

16. Gestiuneamijloacelormaterialeşievidenţaacestorareprezintă o sarcină a managementului:

a. capitalului;
b. înzestrăriişiexploatăriitehnice;
c. navlului;
d. financiar-contabil;
e. exploatăriicomerciale.

17. Veniturileşicheltuielilecompaniilor de shipping suntgestionate de către:

a. compartimentulcomercial;
b. compartimentultehnic;
c. compartimentulfinanciarcontabil;
d. compartimentuljuridic;
e. compartimentul de audit intern.

18. Managementulresurselorumanevizeazăcaobiectiv:

a. personalul de execuţieşi de conducere;

b. numaipersonalului de execuţie;
c. numaipersonalului de conducere;
d. personalului cu sarcini de control;
e. personalulnavigant.

19. Nu face parte din responsabilităţilemanagementuluiresurselorumane:

 a. încheiereacontractelor de muncă;
b. evidenţacheltuielilor cu personalul;
c. evidenţasalariaţilor;
d. încadrareanavelor cu personal;
e. asigurareaîncadrăriicompartimentelor cu specialişti.

20. Nu face parte din responsabilităţilemanagementuluilitigiilor maritime:

a. rezolvareacazurilor de avarii;
b. Soluţionareasituaţiilorconflictuale;
c. Apărareaintereselorcompanieiînlitigii;
d. Prezenţa la negocierişiîncheierea de contracte;
e. Soluţionarealitigiilorrezultate din exploatareacomercială a navelor.

21. Tehnicile de promovareaimaginiiîn shipping sunt de douăcategorii:

a. generaleşiparticulare;
b. generaleşispeciale;
c. generaleşidirecţionale;
d. generaleşiauxiliare;
e. principaleşiauxiliare.

22. Ansamblulprincipiilor, normelor, regulilor,

procedeelorşitehnicilorspecificeasigurăriiinformaţiilornecesareconduceriieconomico-
financiareaîntreprinderii de transport maritim, reprezintă:

a. sistemultehnico-operativ;
b. managementulcapitalului;
c. managementullitigiilor;
d. managementulexploatăriicomerciale;
e. sistemulcontabil.

23. În activitatea de transport maritim, deplasarea mărfurilor sau a persoanelor, reprezintă:

a. ciclul de finanţare;
b. activitateaeconomicăsingulară;
c. cadruljuridic specific;
d. ciclul de producţie;
e. transportul de mărfurisaupersoane.
24. Executareaunui contract de transport maritim, reprezintă din punct de vedere economic:

a. un ciclu de producţie;
b. un ciclu de finanţare;
c. un ciclu de investiţii;
d. o activitatecomună de transport;
e. activitateaeconomică de bază.

26. Ciclul de producţie în transporturile maritime este generat de:

a. ciclul de exploatare al naveloraflateînproprietate;
b. exploatareacomercială a navelor din dotare;
c. prestarea de serviciiîndomeniultransporturilor maritime;
d. ciclul de investiţiitehnice;
e. exploatareatehnică a navelor din dotare.

27. Cheltuielile activităţii de bază de transport maritim, se disting după

criteriul:
a. tangenţei la prestarea de servicii;
b. modului de repartizareîncostulnavlului;
c. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;
d. destinaţiei;
e. locului de efectuare.

28. Cheltuielile de administraţie în transportul maritim se disting după

criteriul:
a. locului de efectuare;
b. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;
c. modului de repartizareîncostulnavlului;
d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. destinaţiei.

29. Cheltuielile de exploatareîntransportulmaritim, se distingdupăcriteriul:

a. destinaţiei;
b. importanţei;
c. modului de repartizareîncostulnavlului;
d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei.
30. Cheltuielile financiare în transportul maritim, se disting după criteriul:
a. eficienţeifinanciare;
b. modului de repartizareîncostulnavlului;
c. destinaţiei;
d. importanţeişirelevanţei;
e. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei.

31. Cheltuielile cu salariile personalului ambarcat sunt de principiu:

a. cheltuielivariabile;
b. cheltuieliconstante;
c. cheltuieliindirecte;
d. cheltuielimarginale;
e. cheltuieliprincipale.

32. Cheltuielile cu mărfurileîntransportulmaritim, reprezintă:

a. cheltuieliauxiliare;
b. cheltuielivariabile;
c. cheltuieliindirecte;
d. cheltuielidirecte;
e. cheltuieli de regie.

33. Cheltuielile cu carburanţii reprezintă în transportul maritim:

a. cheltuieliauxiliare;
b. cheltuieligenerale;
c. cheltuieliindirecte;
d. cheltuielidirecte;
e. cheltuieli de regie.

34. Costul global al contractului de transport maritim, reprezintă:

a. costulcontractului;
b. cheltuieliauxiliareşiprincipale;
c. cheltuielidirecte plus cheltuieliindirecte;
d. cheltuieli de exploatare;
e. ometodă de calcul.

35. Pentru transportul maritim clasificarea optimă a cheltuielilor porneşte de la

criteriul:
a. destinaţiei;
b. modului de repartizareîncostulnavlului;
c. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;
 d. tangenţei la prestarea de servicii;
e. locului de efectuare.

36. Reparaţiile executate la o navă pot fi, din perspectiva planificării:

a. planificateşirecomandate;
b. planificateşiintempestive;
c. planificateşiimpuse;
d. planificateşiaccidentale;
e. planificateşinecesare.

37. Reparaţiile privind clasificare navei, reprezintă categorial, reparaţii:

a. impuse;
b. necesare;
c. planificate;
d. neplanificate;
e. intempestive.

38. Reparaţiile efectuate pe parcursul executării voiajelor, reprezintă categorial,

reparaţii:
a. necesare;
b. curente;
c. impuse;
d. intempestive;
e. recomandate.

39. Stocul de materiale şi piese tampon, aflate la bordul navelor, este utilizat
preponderent pentru efectuarea:
a. reparaţiilorcurente;
b. expertizeitehnice;
c. evităriiaccidentelor;
d. reparaţiilorauxiliare;
e. reparaţiilorprincipale.

40. Din punct de vedere contabil, taxele pentru pilotaj reprezintă cheltuieli:
a. financiare;
b. excepţionale;
c. cu serviciileprestate de terţi;
d. cu întreţinereanavei;
e. brute de exploatare.

41. Pentru remunerarea facilităţilor şi a serviciilor oferite, autoritatea portuară

percepe per zi de staţionare:
a. taxepentrupilotaj;
b. taxă de cheiaj;
c. taxă de încărcare;
 d. taxă de descărcare;
e. taxă de canal.

42. Taxele privind remorcajul, reprezintă taxe:

a. de colaborare;
b. financiare;
c. cu autoritateaportuară;
d. de servicii;
e. deîncărcare/descărcare.

43. Cu cât normele de încărcare/descărcare sunt mai mari:

a. navlurilesuntmaimici;
b. navlurilesuntmaimari;
c. pretenţiilesuntmaimari;
d. navlurilerămânconstante;
e. contractulestemaistabil.

44. Pentru ca navlul să fie redus, perioada de stalii trebuie să fie:

a. câtmai mare;
b. invariabilă;
c. câtmaimică;
d. proporţională cu numărul de zile;
e. precizată contractual.
45. Armatorii şi navlositorii preferă o piaţă a navlurilor:
a. speculativă;
b. stabilă;
c. instabilă;
d. variată;
e. conjuncturală.

46. Sistemul conferinţelor asigură în transporturile maritime:

a. nave corespunzătoare;
b. posibilitateaspeculăriiconjuncturilor;
c. controlulabsolut al pieţelor;
d. stabilitate;
e. variaţianavlurilor.

47. Pe piaţa tramp, armatorii şi navlositorii se confruntă cu:

a. fluctuaţiifoartemari ale navlului;
b. fluctuaţiireduse ale navlului;
c. lipsacapacităţilor de transport;
d. posibilitateacontroluluipieţiinavlului;
e. imposibilitateaintervenţiei.

48. Pentru navlositori oferta mică şi cererea mare de capacitate de transport,

conduce la:
 a. creştereanavlurilor;
b. scădereanavlurilor;
c. dereglareapieţelorspecifice;
d. vânzareanavelor;
e. supradimensionareacapacităţilor.

49. Cadrul economic general al activităţii de transport maritim, este definit prin
analiza:
a. indicatorilorgenerali;
b. indicatorilorvalorici;
c. cifrei de afaceri;
d. unui set de indicatorişi rate;
e. indicatorilorvaloricigenerali.

50. Suma totală a veniturilor obţinute din prestarea de servicii de transport

maritim, este agregată în indicatorul:
a. valoareaveniturilor;
b. valoareaadăugată;
c. profit;
d. cifra de afaceri;
e. veniturifinanciare.

1. Prezența marketingului în economii aflate pe trepte diferite de dezvoltare şi cu diferite

forme de organizare, afectând fiecare aspect al vieţii cotidiene reprezintă :
a. specializarea;
b. marketingul relaţional;
c. universalitatea;
d. marketingul societal.
2. Este greu de identificat deoarece se confruntă cu o masă enormă de consumatori, are un
caracter complex al motivaţiei de cumpărare, are cel mai înalt grad de distribuţie al
cererii în teritoriu :
a. marketingul bunurilor de producţie;
b. marketingul serviciilor;
c. marketingul relaţional;
d. marketingul bunurilor de consum.
3. Factorii care au contribuit la dezvoltarea marketingului:
a. consumatori motivaţi de o serie de nevoi fundamentale/primare (uşor de anticipat,
identificat şisatisfăcut) şi nevoi complexe (nu la fel de uşor de realizat);
b. concurenţa din ce în ce mai dură;
c. separarea producţiei de consum;
d. organizaţii din ce în ce mai complexe;
e. schimbările rapide ale mediului;
f. toate cele de mai sus.
4. Era în care se vinde ce se poate produce este:
a. era vânzărilor;
 b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
5. Era caracterizată de o cerere excesivăşi o concurenţăslabă:
a. era vânzărilor;
b. era marketingului;
c. era producţiei;
d. era dezvoltării.
6. Vizează marketingul la nivelul economiei naţionale îmbinând cererea şi oferta pentru
îndeplinirea obiectivelor societăţii :
a. macromarketingul;
b. micromarketingul;
c. marketingul intern;
d. marketingul extern.
7. Marketingulrelaţional semnifică preocuparea întreprinderii de a delimita foarte bine:
a. zona de piaţă pe care acţioneazăîn vederea consolidăriipoziţieideţinute;
b. clientela fidelăşi de a stabili, pe termen lung relaţii foarte bune cu aceasta;
c. propriile produse sau servicii de cele ale concurenţei;
d. imaginea întreprinderii de cea a concurenţilor.
8. În prezent, majoritatea specialiştilorplasează momentul apariţiei marketingului:
a. în antichitate;
b. în secolul al XIX-lea;
c. la începutul sec. XX;
d. în a Douăjumătate a sec. XX.
9. Apariţiaşi promovarea înpractică a marketingului este asociatăîn principal, cu:
a. revoluţiaindustrială;
b. diviziunea socială a muncii;
c. dinamismul social-economic;
d. creşterea puterii de cumpărare a populaţiei.
10. Care dintre conceptele managementului marketingului susţinecă realizarea scopurilor
organizatorice depinde de stabilirea nevoilor şidorinţelorpieţelorţintăşi livrarea
satisfacţiilor dorite mai eficient decât concurenţa:
a. conceptul de vânzare;
b. conceptul de marketing;
c. conceptul de marketing societal;
e. conceptul de marketing relaţional.
11. Cel mai avansat concept al managementului marketingului este:
a. conceptul de promovare;
b. conceptul de marketing relaţional;
c. conceptul de marketing societal;
d. conceptul de întreprindere de marketing
12. Procesul de creare, menţinereşiîntreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu
toţiceilalţi deţinători de interese (distribuitori, furnizori, etc.) este obiectul:
a. marketingului direct ;
b. marketingului serviciilor;
c. marketingului relaţional;
 d. marketingului tranzacţional.
13. Conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama de
nevoileconsumatorilor, de interesele lor pe termen lung, de nevoile firmei şi de interesele
de perspectivă ale societăţiiîn ansamblu este:
a. marketing relaţional;
b. marketing direct;
c. marketing social;
d. marketingul serviciilor.
14. Marketing relaţional este:
a. procesul de creare, menţinereşiîntreţinere a relaţiilor cu clienţii firmei, dar şi cu
toţiceilalţi deţinători de interese (distribuitori,furnizori, etc.);
b. orice lucru care poate fi oferit pe piaţăîn vederea atragerii atenţiei, achiziţiei,
utilizării sau consumului şi care poate satisface o nevoie sau o dorinţă;
c. conceptul potrivit căruia o firmă ar trebui să ia decizii de marketing ţinând seama
de nevoile consumatorilor, de interesele lor pe termen scurt, de nevoile firmei şi
de interesele de moment ale societăţiiîn ansamblu;
d. o variantă a strategiei de piaţăîn cazul în care cererea este excesivă, care poate fi
adoptată de o organizaţie pentru a reduce temporar sau permanent cererea
15. Marketingul relaţional este:
a. orientat pe producţieşi profit;
b. parte din ideea mai amplă a marketingului tranzacţiilor;
c. orientat pe satisfacerea imediată a nevoilor consumatorilor;
d. orientat mai mult pe termen lung
16. Conceptul de marketing societal:
a. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor;
b. crearea unei reţele de marketing formată din companie, precum şitoţideţinătorii de
interese: clienţi, angajaţi, furnizori, distribuitori, detailişti, agenţii de publicitate
etc., cu care organizaţia a construit relaţii de afaceri reciproc avantajoase;
c. pune accent pe satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor şi maximizarea
profiturilor;
d. să ofere valoare superioarăclienţilorînaşa fel încâtsă menţină sau să
îmbunătăţeascăbunăstarea viitoare a consumatorului şi a societăţiiîn ansamblu.
17. Marketingul începe cu:
a. studierea nevoilor potenţiale ale consumatorului;
b. procesul de producţie;
c. stabilirea profitului vizat;
d. determinarea funcţiilor de conducere înîntreprindere.
18. Cafuncţii logistice îndeplinite de intermediari pot fi enumerate: 1. transportul; 2. stocarea;
3. finanţarea; 4.asumarea riscurilor; 5. depozitarea; 6. vânzarea; 7. manipularea
mărfurilor
a. 1 - 3 - 4 – 7;
b. 1 - 2 - 5 - 7;
c. 2 - 3 - 4 - 6;
d. 3 - 4 - 6 – 7.
19. Termenul de marketing este de origine:
a. franceză;
 b. slavă;
c. latină;
d. anglo-saxonă;
e. română.
20. Marketingul a apărut şi mai ales s-a dezvoltat datorită: A) dinamismului economico-
social ce caracterizează cea de-a doua jumătate a secolului XX; B) dezvoltării ştiinţelor
sociale; C) dezvoltării spiritului inventiv al omului; D) abundenţei de bunuri şi servicii.
a. A+B;
b. A+C;
c. A+D;
d. A+C+D.

1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, factorii tehnologici;

b. clienţii, concurenţii, factorii naturali, furnizorii;

c. concurenţii, clienţii, intermediarii;

d. factorii demografici, intermediarii, compania, factorii naturali.

2. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:

a. cei mai importanţi ai micromediului;

b. cu o evoluţieuşor previzibilă;

c. care formează cererea de mărfuri, creeazăpieţele;

d. care afectează direct, permanent şi puternic capacitatea companiei de a-şi satisface clienţii.

3. Clienţii fac parte din:

a. mediul demografic;

b. macromediu;

c. micromediu;

d. mediu intern.

4. Care dintre elementele de mai jos NU fac parte din categoriile esenţiale ale pieţei?

a. clientela finală / consumatori;

b. cumpărătorii;
c. influenţatorii;

d. guvernanţii;

e. distribuitorii.

5. Piaţă se compune dintr-un singur vânzătorîn cazul:

a. competiţiei pure;

b. competiţiei de monopol;

c. competiţiei oligopolistice;

d. monopolului pur.

6..... este alcătuit din instituţiişialţi factori care afectează valorile, percepţiile,
preferinţeleşicomportamentele de bază ale unei societăţi.

a. mediul de marketing;

b. mediul economic;

c. mediul cultural;

d. mediul tehnologic.

1. Concurenţii fac parte din:

a. mediul demografic;

b. macromediu;

c. micromediu;

d. mediul intern.

2. Micromediul reprezintă:

a. totalitatea factorilor din interiorul firmei care afectează activitatea firmei direct, permanent şi
puternic;

b. totalitatea factorilor din exteriorul firmei care afectează activitatea firmei direct, permanent şi
puternic;

c. totalitatea factorilor din exteriorul companiei care-i influenţează activitatea indirect şi slab;

b. spectrul mai larg de factori (demografici, economici, naturali, tehnologici, politici şi culturali).

3. Resursele umane ale unei firme fac parte din:

a. mediul demografic al firmei;

b. mediul natural al firmei;

c. mediul intern;

d. macromediul.

4. Organismele publice fac parte din:

a. mediul politic;

b. macromediu;

c. micromediu;

b. mediul intern.

5. Ce grupă cuprinde doar factorii specifici macromediului:

a. demografici, economici, naturali, tehnologici, culturali, concurenţi;

b. clienţi, furnizori, distribuitori, compania, concurenţii;

c. demografici, concurenţi, tehnologici, furnizori, naturali;

d. naturali, economici, tehnologici, culturali, politici, demografici.

6. Printre componentele micromediului întreprinderii se numără:

a. echipamentele industriale;

b. structura pe grupe de vârstă a consumatorilor;

c. furnizorii de forţă de muncă;

b. resursele naturale utilizate.

7. Înrăutăţirearelaţiilor internaţionale dintre state face parte din:

a. micromediu;

b. macromediu;

c. mediul cultural;

d. mediul natural.

8. O agenţie de publicitate care a creat un spot TV pentru o organizaţie, face parte din:
a. mediul intern;

b. micromediu;

c. macromediu;

b. organisme publice.

9. Micromediul face parte din:

a. mediul extern;

b. macromediu;

c. mediul direct;

d. mediul instituţional.

10. Care dintre factorii de mai jos NU conturează direct macromediul întreprinderii?

a. factorii demografici;

b. factorii tehnologici;

c. factorii economici;

d. factorii socioculturali;

e. capacitatea de negociere între partenerii contractelor de vânzare-cumpărare.

11. Populaţia este sursa pieţelor întreprinderilor. Mediul demografic NU se dezvoltă în

strânsărelaţie cu:

a. Tendinţa scăderii natalităţii;

b. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei;

c. Creştereainflaţiei;

b. Creşterea ratei divorţurilor;

c. Scăderea vârstei medii a mariajului.

12. Componentele mediului extern al firmei sunt: A. mediul ambiant; B. macromediul firmei; C.
marketingul social; D.eficienţa economică a firmei; E.micromediul firmei.

a. A+B;

b. A+C;
c. A+E;

d. B+E;

e. D+E.

13. Formele de existenţă ale mediului extern sunt: A. mediul stabil; B. conjunctura pieţei; C. mediul
instabil; D. mediul tehnologic; E. mediul turbulent.

a. A+C+E;

b. A+B+C;

c. A+C+D;

d. B+C+D;

e. C+D+E.

14. Identificaţiafirmaţia corectă :

a. Marketingul presupune adaptarea firmei la mediu. Prin mediu de marketing se înţelege mediul
extern firmei;

b. Factorii care formează macromediul influenţează activitatea întreprinderii indirect, permanent şi

slab;

c. Organismele publice sunt o componentă a macromediului firmei;

d. Factorii macromediului influenţeazătoţiceilalţi factori din micromediu şi indirect pe

organizaţiaanalizată;

e. Societăţile comerciale de astăzi îşi selectează mai cu grijă consumatorii şi construiesc relaţii de
scurtăduratăşi directe cu aceşti consumatori ţintă.

15. Exploatarea comercială a sărbătoriiCrăciunului este expresia influenţei componentei

macromediului:

a. mediul demografic;

b. mediul natural;

c. mediul instituţional;

d. mediul cultural.

16. Macromediul firmei include:

a. clienţii;
b. furnizorii de mărfuri;

c. mediul tehnologic;

d. concurenţii;

e. prestatorii de servicii.

17. Cum trebuie să fie evoluţia fenomenelor pentru că mediul extern al unei firme să fie stabil?

a. cu situaţii de incertitudine;

b. lentă, continuăşi previzibilă;

c. rapidă;

d. cu modificări neprevăzute;

e. frecvent instabilă.

18. Care din elemente nu reprezintă componente ale mediului intern al întreprinderii:

a. mediul economic;

b. resursele materiale ale întreprinderii;

c. capacitatea financiară a întreprinderii;

d. capacitatea comercială a întreprinderii;

e. resursele umane ale întreprinderii.

1. Mediul extern al unei firme nu include:

a. macromediul firmei;

b. mediul tehnologic;

c. comportamentul de marketing al firmei;

d. mediul cultural;

e. micromediul firmei.

2. Relaţiiledintreorganizaţieşi mediul extern al acesteia nu se concretizează prin:

a. relaţii de piaţă;

b. relaţii de parteneriat şi cooperare;

c. relaţiipreferenţiale;

d. relaţii de egalitate;

e. relaţii de concurenţă.

3. Resursele financiare ale unei firme aparţin :

a. micromediului firmei;

b. mediului economic al firmei;

c. mediului intern al firmei;

d. mediului extern al firmei;

e. mediului natural al firmei.

4. Relaţiile dintre o organizaţieşi mediul extern se pot concretiza în relaţii:

a. de piaţă;

b. de subordonare;

c. de întrajutorare;

d. de egalitate;

e. de cooperare.

5. Mediul tehnologic are efecte pozitive asupra macromediului întreprinderii prin:

a. crearea de noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;

b. identificarea nevoii latente;

c. modificarea obiceiurilor de consum;

d. modificarea naturii concurenţei;

e. creştereaeficienţeiactivităţilor de marketing prin utilizarea de noi tehnologii.

6. Factorii mediului economic NU determină :

a. volumul ofertei de mărfuri;

b. structura ofertei de mărfuri;

c. volumul cererii de mărfuri;

d. mişcareapreţurilor;

e. relaţiile între cumpărători şi vânzători.

7. Pentru o firmă este mai important săcunoască:

a. micromediul;

b. macromediul;

c. mediul de marketing;

d. mediul intern.

8. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului:

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, nivelul tehnologic;

b. furnizorii, concurenţii, clienţii, intermediarii;

c. clienţii, concurenţii, resursele naturale, furnizorii;

d. rata natalităţii, intermediarii, compania, clima.

9. Furnizorii fac parte din:

a. mediul economic;

b. micromediul firmei;

c. mediul demografic;

d. mediul intern.

10. Douădintre componentele micromediului de marketing al organizaţiei sunt:

a. furnizorii şi mediul natural;

b. mediile de informare şi cadrul legislativ;

c. clienţiişi publicul;

d. inflaţiaşi intensitatea concurenţei.

11. Un element de referinţăîn analiza mediului tehnologic îlreprezintă:

a. volumul prestărilor de servicii;

b. numărulagenţilor economici activi;

c. cota de piaţă a organizaţiei;

d. volumul investiţiilorîn cercetare-dezvoltare.

12. Indicatorii specifici mediului demografic sunt:

a. numărulpopulaţiei, dimensiunea medie a unei familii, nivelul veniturilor băneşti;

b. numărulpopulaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii;

c. structura pe sexe, structura ofertei de mărfuri, nivelul concurenţei;

d. numărul de familii, mişcareapreţurilor, repartizarea teritoriala;

e. rata natalităţii, mărimea cererii de mărfuri, nivelul concurenţei.

13. Care din următoarele elemente nu constituie componente ale micromediului întreprinderii A.
intermediari ; B.clienţi ; C. furnizori ; D.organizaţiile sindicale ; E.populaţia

a. A+B;

b. A+C;

c. A+D+E;

d. D+E.

14. Mediul economic al unei firme este instabil când evoluţia fenomenelor este:

a. lentă;

b. continuă;

c. neprevăzută;

d. frecvent instabilă, cu modificări şisituaţii de incertitudine;

e. relativ ostilă.

15. Mediul ambiant al societăţii comerciale este influenţatîn mod semnificativ de factorii: A.
demografici; B. ecologici; C. economici; D. juridici; E. de management

a. A+B;

b. A+C+D;

c. D+E.

16. Mediul schimbător al societăţi comerciale se caracterizează prin:

a. schimbări de mică amploare şiuşor previzibile;

b. schimbări frecvente, de amploare variatăşi greu previzibile;

a. schimbări frecvente, de amploare variatăşiîn general, previzibile.

17. Micromediul firmei include:

a. mediul demografic;

b. mediul natural;

c. clienţii;

d. mediul tehnologic;

e. mediul politic.

18. Mediul extern al unei firme este turbulent când evoluţia fenomenelor este:

a. lentă;

b. continuă;

c. previzibilă;

d. instabilă;

e. relativ ostilăşi cu modificări rapide şi neprevăzute.

19. Care din elementele de mai jos nu pot fi incluse printre componentele macromediului A. mediul
economic ; B. mediul politic ; C. mediul social-cultural ; D. mediul instituţional ; E. mediul legislativ

a. A+B;

b. A+C;

c. A+D+E;

d. D+E.

20. Analiza micromediului întreprinderii are că obiective : A. analiza partenerilor direcţi ai

întreprinderii ; B. analiza pieţeişi a elementelor acestuia ; C. analiza produselor de pe piaţă ; D. analiza
preţurilor ; E. analiza mediului intern

a. A+E;

b. A+C+E;

c. A+D+E;
d. B+E.

21. Mediul de marketing cuprinde:

a. mediul extern;

b. punctele tari şi punctele slabe;

c. oportunităţileşiameninţările;

d. micromediul, macromediul şi mediul intern.

22. Face parte din macromediul:

a. concurenţa;

b. cunoştinţelespecialiştilor firmei;

c. cultura unei naţiuni;

d. clienţii.

1. Procesul managerial al companiei de navigaţieimplicăunansamblul de eforturi de

gândireşiacţiuneprin nave, pentruobţinereaunui profit maxim, managerul:

a. prevede, coordoneazăşicontroleazăactivitatea de transport;

b. puneînaplicarestrategiafirmeipetermenscurt;

c. puneînaplicarestrategiafirmeipetermen lung;

d. prevede, organizează, coordonează, antreneazăşicontroleazăactivitatea de transport;

e. puneînaplicarestrategiafirmeipetermenscurt, mediuşi lung.

2. Procesul managerial, cademersştiinţific, are caraţiunefinală:

a. obţinereaprofituluiscontat;

b. adoptareadecizieioptime;

c. asigurareaechilibruluifinanciar;

d. cunoaştereapremiseloreconomice;

e. adoptareauneidecizii.
3. Managementul de vârfesteatributul:

a. compartimentelor de specialitate;

b. acţionarilor;

c. managerilorgenerali;

d. organelor de audit;

e. contabiluluişef al întreprinderii.

4. Comandanţii de navă pot fi asimilaţi:

a. managerilor de vârf;

b. managerilorgenerali;

c. managerilor de bază;

d. organului de control;

e. acţionarilor.

6. Managementulorganizăriicompaniei de transport maritimesteatributul:

a. managerilor de bază;

b. managerului general;

c. managerilor de mijlocşi de bază;

d. acţionarilor;

e. organelor de control intern.

7. Managementulcapitalului se referăprintrealtele la:

a. deciziileorganizatorice;

b. deciziileprivindcomportamentulpepiaţă;

c. deciziileprivindtehnologiautilizată;
d. deciziile legate de finanţare;

e. deciziilereferitoare la situaţiile de criză.

8. Deciziileprivindstructuraoptimă a capitalului au învedere:

a. raportuldintrecapitalulpropriuşicelîmprumutat;

b. raportuldintreactivele fixe şiactiveleimobilizate;

c. raportuldintrecapitalul social şidatoriilecontractate;

d. raportuldintreactivulşipasivulfirmei de shipping;

e. relaţiadintrecapitalulîmprumutatşicapitalul social.

9. Managementulnavlului are învedere:

a. raportuldintreveniturişicheltuieli;

b. evoluţiapieţeinavlurilor;

c. raportuldintrenavluşi capital;

d. raportuldintrenavluşieficienţăeconomică;

e. raportuldintrecapitalulpropriuşicelîmprumutat.

10. Managementulnavlului are însarcină:

a. efectuareaanalizei de marketing;

b. efectuareaanalizei de eficienţă;

c. efectuareaplăţilorşiîncasărilor;

d. efectuareaanalizeiprivindgradul de asiguraretehnică;

e. efectuareaanalizeiexecuţieibugetelor de veniturişicheltuieli.

12. Managementulexploatăriicomerciale a naveloresteresponsabil de:

a. optimizareastructuriicapitalului;

b. finanţareaactivităţii de transport;

c. organizareacompaniei;

d. asigurareaeficienţeicompaniei de transport;

e. rentabilitateanavelor, caşicentre de profit.

13. Agenturareanavelorreprezintăatributul:

a. managementuluicapitalului;

b. managementullitigiilor;

c. managementulfinanciar-contabil;

d. managementulexploatăriicomerciale a navelor;

e. managementulorganizării.

14. Managementulexploatăriicomerciale a navelornu se referă la:

a. selecţiamodalităţilor de navlosire;

b. încheiereacontractelor de navlosire;

c. evitareamarşuluiîngol;

d. agenturareanavelor;

e. asigurareasurselor de finanţare de transport.

15. Managementulînzestrăriişi al exploatăriitehnice a navelor are învedere:

a. optimizareaasigurăriifinanciare;

b. asigurareapieselor de schimb;

c. studiulpoliticii de finanţare-credite;

d. asigurareanavelorîmpotrivariscurilor;
e. încheiereacontractelor de transport.

16. Gestiuneamijloacelormaterialeşievidenţaacestorareprezintă o sarcină a managementului:

a. capitalului;

b. înzestrăriişiexploatăriitehnice;

c. navlului;

d. financiar-contabil;

e. exploatăriicomerciale.

17. Veniturileşicheltuielilecompaniilor de shipping suntgestionate de către:

a. compartimentulcomercial;

b. compartimentultehnic;

c. compartimentulfinanciarcontabil;

d. compartimentuljuridic;

e. compartimentul de audit intern.

18. Managementulresurselorumanevizeazăcaobiectiv:

a. personalul de execuţieşi de conducere;

b. numaipersonalului de execuţie;

c. numaipersonalului de conducere;

d. personalului cu sarcini de control;

e. personalulnavigant.

19. Nu face parte din responsabilităţilemanagementuluiresurselorumane:

a. încheiereacontractelor de muncă;
b. evidenţacheltuielilor cu personalul;

c. evidenţasalariaţilor;

d. încadrareanavelor cu personal;

e. asigurareaîncadrăriicompartimentelor cu specialişti.

20. Nu face parte din responsabilităţilemanagementuluilitigiilor maritime:

a. rezolvareacazurilor de avarii;

b. Soluţionareasituaţiilorconflictuale;

c. Apărareaintereselorcompanieiînlitigii;

d. Prezenţa la negocierişiîncheierea de contracte;

e. Soluţionarealitigiilorrezultate din exploatareacomercială a navelor.

21. Tehnicile de promovareaimaginiiîn shipping sunt de douăcategorii:

a. generaleşiparticulare;

b. generaleşispeciale;

c. generaleşidirecţionale;

d. generaleşiauxiliare;

e. principaleşiauxiliare.

22. Ansamblulprincipiilor, normelor, regulilor,

procedeelorşitehnicilorspecificeasigurăriiinformaţiilornecesareconduceriieconomico-
financiareaîntreprinderii de transport maritim, reprezintă:

a. sistemultehnico-operativ;

b. managementulcapitalului;

c. managementullitigiilor;
d. managementulexploatăriicomerciale;

e. sistemulcontabil.

23. În activitatea de transport maritim, deplasarea mărfurilor sau a persoanelor, reprezintă:

a. ciclul de finanţare;

b. activitateaeconomicăsingulară;

c. cadruljuridic specific;

d. ciclul de producţie;

e. transportul de mărfurisaupersoane.

24. Executareaunui contract de transport maritim, reprezintă din punct de vedere economic:

a. un ciclu de producţie;

b. un ciclu de finanţare;

c. un ciclu de investiţii;

d. o activitatecomună de transport;

e. activitateaeconomică de bază.

26. Ciclul de producţie în transporturile maritime este generat de:

a. ciclul de exploatare al naveloraflateînproprietate;

b. exploatareacomercială a navelor din dotare;

c. prestarea de serviciiîndomeniultransporturilor maritime;

d. ciclul de investiţiitehnice;

e. exploatareatehnică a navelor din dotare.

27. Cheltuielile activităţii de bază de transport maritim, se disting după criteriul:

a. tangenţei la prestarea de servicii;

b. modului de repartizareîncostulnavlului;

c. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;

d. destinaţiei;

e. locului de efectuare.

28. Cheltuielile de administraţie în transportul maritim se disting după criteriul:

a. locului de efectuare;

b. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;

c. modului de repartizareîncostulnavlului;

d. tangenţei la prestarea de servicii;

e. destinaţiei.

29. Cheltuielile de exploatareîntransportulmaritim, se distingdupăcriteriul:

a. destinaţiei;

b. importanţei;

c. modului de repartizareîncostulnavlului;

d. tangenţei la prestarea de servicii;

e. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei.

30. Cheltuielile financiare în transportul maritim, se disting după criteriul:

a. eficienţeifinanciare;
b. modului de repartizareîncostulnavlului;

c. destinaţiei;

d. importanţeişirelevanţei;

e. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei.

31. Cheltuielile cu salariile personalului ambarcat sunt de principiu:

a. cheltuielivariabile;

b. cheltuieliconstante;

c. cheltuieliindirecte;

d. cheltuielimarginale;

e. cheltuieliprincipale.

32. Cheltuielile cu mărfurileîntransportulmaritim, reprezintă:

a. cheltuieliauxiliare;

b. cheltuielivariabile;

c. cheltuieliindirecte;

d. cheltuielidirecte;

e. cheltuieli de regie.

33. Cheltuielile cu carburanţii reprezintă în transportul maritim:

a. cheltuieliauxiliare;

b. cheltuieligenerale;

c. cheltuieliindirecte;

d. cheltuielidirecte;
e. cheltuieli de regie.

34. Costul global al contractului de transport maritim, reprezintă:

a. costulcontractului;

b. cheltuieliauxiliareşiprincipale;

c. cheltuielidirecte plus cheltuieliindirecte;

d. cheltuieli de exploatare;

e. ometodă de calcul.

35. Pentru transportul maritim clasificarea optimă a cheltuielilor porneşte de la criteriul:

a. destinaţiei;

b. modului de repartizareîncostulnavlului;

c. dependenţeifaţă de volumulprestaţiei;

d. tangenţei la prestarea de servicii;

e. locului de efectuare.

36. Reparaţiile executate la o navă pot fi, din perspectiva planificării:

a. planificateşirecomandate;

b. planificateşiintempestive;

c. planificateşiimpuse;

d. planificateşiaccidentale;

e. planificateşinecesare.
37. Reparaţiile privind clasificare navei, reprezintă categorial, reparaţii:

a. impuse;

b. necesare;

c. planificate;

d. neplanificate;

e. intempestive.

38. Reparaţiile efectuate pe parcursul executării voiajelor, reprezintă categorial, reparaţii:

a. necesare;

b. curente;

c. impuse;

d. intempestive;

e. recomandate.

39. Stocul de materiale şi piese tampon, aflate la bordul navelor, este utilizat preponderent pentru
efectuarea:

a. reparaţiilorcurente;

b. expertizeitehnice;

c. evităriiaccidentelor;

d. reparaţiilorauxiliare;

e. reparaţiilorprincipale.

40. Din punct de vedere contabil, taxele pentru pilotaj reprezintă cheltuieli:

a. financiare;

b. excepţionale;

c. cu serviciileprestate de terţi;
d. cu întreţinereanavei;

e. brute de exploatare.

41. Pentru remunerarea facilităţilor şi a serviciilor oferite, autoritatea portuară percepe per zi de
staţionare:

a. taxepentrupilotaj;

b. taxă de cheiaj;

c. taxă de încărcare;

d. taxă de descărcare;

e. taxă de canal.

42. Taxele privind remorcajul, reprezintă taxe:

a. de colaborare;

b. financiare;

c. cu autoritateaportuară;

d. de servicii;

e. deîncărcare/descărcare.

43. Cu cât normele de încărcare/descărcare sunt mai mari:

a. navlurilesuntmaimici;

b. navlurilesuntmaimari;

c. pretenţiilesuntmaimari;

d. navlurilerămânconstante;

e. contractulestemaistabil.
44. Pentru ca navlul să fie redus, perioada de stalii trebuie să fie:

a. câtmai mare;

b. invariabilă;

c. câtmaimică;

d. proporţională cu numărul de zile;

e. precizată contractual.

45. Armatorii şi navlositorii preferă o piaţă a navlurilor:

a. speculativă;

b. stabilă;

c. instabilă;

d. variată;

e. conjuncturală.

46. Sistemul conferinţelor asigură în transporturile maritime:

a. nave corespunzătoare;

b. posibilitateaspeculăriiconjuncturilor;

c. controlulabsolut al pieţelor;

d. stabilitate;

e. variaţianavlurilor.

47. Pe piaţa tramp, armatorii şi navlositorii se confruntă cu:

a. fluctuaţiifoartemari ale navlului;

b. fluctuaţiireduse ale navlului;

c. lipsacapacităţilor de transport;

d. posibilitateacontroluluipieţiinavlului;
e. imposibilitateaintervenţiei.

48. Pentru navlositori oferta mică şi cererea mare de capacitate de transport, conduce la:

a. creştereanavlurilor;

b. scădereanavlurilor;

c. dereglareapieţelorspecifice;

d. vânzareanavelor;

e. supradimensionareacapacităţilor.

49. Cadrul economic general al activităţii de transport maritim, este definit prin analiza:

a. indicatorilorgenerali;

b. indicatorilorvalorici;

c. cifrei de afaceri;

d. unui set de indicatorişi rate;

e. indicatorilorvaloricigenerali.

50. Suma totală a veniturilor obţinute din prestarea de servicii de transport maritim, este agregată în
indicatorul:

a. valoareaveniturilor;

b. valoareaadăugată;

c. profit;

d. cifra de afaceri;

e. veniturifinanciare.

1. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului?

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, factorii tehnologici;

b. clienţii, concurenţii, factorii naturali, furnizorii;

c. concurenţii, clienţii, intermediarii;

d. factorii demografici, intermediarii, compania, factorii naturali.

2. Mediul demografic reprezintă unul din factorii:

a. cei mai importanţi ai micromediului;

b. cu o evoluţieuşor previzibilă;

c. care formează cererea de mărfuri, creeazăpieţele;

d. care afectează direct, permanent şi puternic capacitatea companiei de a-şi satisface clienţii.

3. Clienţii fac parte din:

a. mediul demografic;

b. macromediu;

c. micromediu;

d. mediu intern.

4. Care dintre elementele de mai jos NU fac parte din categoriile esenţiale ale pieţei?

a. clientela finală / consumatori;

b. cumpărătorii;

c. influenţatorii;

d. guvernanţii;

e. distribuitorii.

5. Piaţă se compune dintr-un singur vânzătorîn cazul:

a. competiţiei pure;

b. competiţiei de monopol;

c. competiţiei oligopolistice;

d. monopolului pur.
6..... este alcătuit din instituţiişialţi factori care afectează valorile, percepţiile,
preferinţeleşicomportamentele de bază ale unei societăţi.

a. mediul de marketing;

b. mediul economic;

c. mediul cultural;

d. mediul tehnologic.

1. Concurenţii fac parte din:

a. mediul demografic;

b. macromediu;

c. micromediu;

d. mediul intern.

2. Micromediul reprezintă:

a. totalitatea factorilor din interiorul firmei care afectează activitatea firmei direct, permanent şi
puternic;

b. totalitatea factorilor din exteriorul firmei care afectează activitatea firmei direct, permanent şi
puternic;

c. totalitatea factorilor din exteriorul companiei care-i influenţează activitatea indirect şi slab;

b. spectrul mai larg de factori (demografici, economici, naturali, tehnologici, politici şi culturali).

3. Resursele umane ale unei firme fac parte din:

a. mediul demografic al firmei;

b. mediul natural al firmei;

c. mediul intern;

d. macromediul.

4. Organismele publice fac parte din:

a. mediul politic;

b. macromediu;

c. micromediu;
b. mediul intern.

5. Ce grupă cuprinde doar factorii specifici macromediului:

a. demografici, economici, naturali, tehnologici, culturali, concurenţi;

b. clienţi, furnizori, distribuitori, compania, concurenţii;

c. demografici, concurenţi, tehnologici, furnizori, naturali;

d. naturali, economici, tehnologici, culturali, politici, demografici.

6. Printre componentele micromediului întreprinderii se numără:

a. echipamentele industriale;

b. structura pe grupe de vârstă a consumatorilor;

c. furnizorii de forţă de muncă;

b. resursele naturale utilizate.

7. Înrăutăţirearelaţiilor internaţionale dintre state face parte din:

a. micromediu;

b. macromediu;

c. mediul cultural;

d. mediul natural.

8. O agenţie de publicitate care a creat un spot TV pentru o organizaţie, face parte din:

a. mediul intern;

b. micromediu;

c. macromediu;

b. organisme publice.

9. Micromediul face parte din:

a. mediul extern;

b. macromediu;

c. mediul direct;
d. mediul instituţional.

10. Care dintre factorii de mai jos NU conturează direct macromediul întreprinderii?

a. factorii demografici;

b. factorii tehnologici;

c. factorii economici;

d. factorii socioculturali;

e. capacitatea de negociere între partenerii contractelor de vânzare-cumpărare.

11. Populaţia este sursa pieţelor întreprinderilor. Mediul demografic NU se dezvoltă în

strânsărelaţie cu:

a. Tendinţa scăderii natalităţii;

b. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei;

c. Creştereainflaţiei;

b. Creşterea ratei divorţurilor;

c. Scăderea vârstei medii a mariajului.

12. Componentele mediului extern al firmei sunt: A. mediul ambiant; B. macromediul firmei; C.
marketingul social; D.eficienţa economică a firmei; E.micromediul firmei.

a. A+B;

b. A+C;

c. A+E;

d. B+E;

e. D+E.

13. Formele de existenţă ale mediului extern sunt: A. mediul stabil; B. conjunctura pieţei; C. mediul
instabil; D. mediul tehnologic; E. mediul turbulent.

a. A+C+E;

b. A+B+C;

c. A+C+D;
d. B+C+D;

e. C+D+E.

14. Identificaţiafirmaţia corectă :

a. Marketingul presupune adaptarea firmei la mediu. Prin mediu de marketing se înţelege mediul
extern firmei;

b. Factorii care formează macromediul influenţează activitatea întreprinderii indirect, permanent şi

slab;

c. Organismele publice sunt o componentă a macromediului firmei;

d. Factorii macromediului influenţeazătoţiceilalţi factori din micromediu şi indirect pe

organizaţiaanalizată;

e. Societăţile comerciale de astăzi îşi selectează mai cu grijă consumatorii şi construiesc relaţii de
scurtăduratăşi directe cu aceşti consumatori ţintă.

15. Exploatarea comercială a sărbătoriiCrăciunului este expresia influenţei componentei

macromediului:

a. mediul demografic;

b. mediul natural;

c. mediul instituţional;

d. mediul cultural.

16. Macromediul firmei include:

a. clienţii;

b. furnizorii de mărfuri;

c. mediul tehnologic;

d. concurenţii;

e. prestatorii de servicii.

17. Cum trebuie să fie evoluţia fenomenelor pentru că mediul extern al unei firme să fie stabil?

a. cu situaţii de incertitudine;

b. lentă, continuăşi previzibilă;

c. rapidă;

d. cu modificări neprevăzute;

e. frecvent instabilă.

18. Care din elemente nu reprezintă componente ale mediului intern al întreprinderii:

a. mediul economic;

b. resursele materiale ale întreprinderii;

c. capacitatea financiară a întreprinderii;

d. capacitatea comercială a întreprinderii;

e. resursele umane ale întreprinderii.

1. Mediul extern al unei firme nu include:

a. macromediul firmei;

b. mediul tehnologic;

c. comportamentul de marketing al firmei;

d. mediul cultural;

e. micromediul firmei.

2. Relaţiiledintreorganizaţieşi mediul extern al acesteia nu se concretizează prin:

a. relaţii de piaţă;

b. relaţii de parteneriat şi cooperare;

c. relaţiipreferenţiale;

d. relaţii de egalitate;

e. relaţii de concurenţă.

3. Resursele financiare ale unei firme aparţin :

a. micromediului firmei;

b. mediului economic al firmei;

c. mediului intern al firmei;

d. mediului extern al firmei;

e. mediului natural al firmei.

4. Relaţiile dintre o organizaţieşi mediul extern se pot concretiza în relaţii:

a. de piaţă;

b. de subordonare;

c. de întrajutorare;

d. de egalitate;

e. de cooperare.

5. Mediul tehnologic are efecte pozitive asupra macromediului întreprinderii prin:

a. crearea de noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor;

b. identificarea nevoii latente;

c. modificarea obiceiurilor de consum;

d. modificarea naturii concurenţei;

e. creştereaeficienţeiactivităţilor de marketing prin utilizarea de noi tehnologii.

6. Factorii mediului economic NU determină :

a. volumul ofertei de mărfuri;

b. structura ofertei de mărfuri;

c. volumul cererii de mărfuri;

d. mişcareapreţurilor;

e. relaţiile între cumpărători şi vânzători.

7. Pentru o firmă este mai important săcunoască:

a. micromediul;

b. macromediul;

c. mediul de marketing;

d. mediul intern.
8. Ce grupă cuprinde doar factori ai micromediului:

a. clienţii, furnizorii, firmele de distribuţie, nivelul tehnologic;

b. furnizorii, concurenţii, clienţii, intermediarii;

c. clienţii, concurenţii, resursele naturale, furnizorii;

d. rata natalităţii, intermediarii, compania, clima.

9. Furnizorii fac parte din:

a. mediul economic;

b. micromediul firmei;

c. mediul demografic;

d. mediul intern.

10. Douădintre componentele micromediului de marketing al organizaţiei sunt:

a. furnizorii şi mediul natural;

b. mediile de informare şi cadrul legislativ;

c. clienţiişi publicul;

d. inflaţiaşi intensitatea concurenţei.

11. Un element de referinţăîn analiza mediului tehnologic îlreprezintă:

a. volumul prestărilor de servicii;

b. numărulagenţilor economici activi;

c. cota de piaţă a organizaţiei;

d. volumul investiţiilorîn cercetare-dezvoltare.

12. Indicatorii specifici mediului demografic sunt:

a. numărulpopulaţiei, dimensiunea medie a unei familii, nivelul veniturilor băneşti;

b. numărulpopulaţiei, structura pe sexe, rata natalităţii;

c. structura pe sexe, structura ofertei de mărfuri, nivelul concurenţei;

d. numărul de familii, mişcareapreţurilor, repartizarea teritoriala;

e. rata natalităţii, mărimea cererii de mărfuri, nivelul concurenţei.

13. Care din următoarele elemente nu constituie componente ale micromediului întreprinderii A.
intermediari ; B.clienţi ; C. furnizori ; D.organizaţiile sindicale ; E.populaţia

a. A+B;

b. A+C;

c. A+D+E;

d. D+E.

14. Mediul economic al unei firme este instabil când evoluţia fenomenelor este:

a. lentă;

b. continuă;

c. neprevăzută;

d. frecvent instabilă, cu modificări şisituaţii de incertitudine;

e. relativ ostilă.

15. Mediul ambiant al societăţii comerciale este influenţatîn mod semnificativ de factorii: A.
demografici; B. ecologici; C. economici; D. juridici; E. de management

a. A+B;

b. A+C+D;

c. D+E.

16. Mediul schimbător al societăţi comerciale se caracterizează prin:

a. schimbări de mică amploare şiuşor previzibile;

b. schimbări frecvente, de amploare variatăşi greu previzibile;

a. schimbări frecvente, de amploare variatăşiîn general, previzibile.

17. Micromediul firmei include:

a. mediul demografic;

b. mediul natural;

c. clienţii;
d. mediul tehnologic;

e. mediul politic.

18. Mediul extern al unei firme este turbulent când evoluţia fenomenelor este:

a. lentă;

b. continuă;

c. previzibilă;

d. instabilă;

e. relativ ostilăşi cu modificări rapide şi neprevăzute.

19. Care din elementele de mai jos nu pot fi incluse printre componentele macromediului A. mediul
economic ; B. mediul politic ; C. mediul social-cultural ; D. mediul instituţional ; E. mediul legislativ

a. A+B;

b. A+C;

c. A+D+E;

d. D+E.

20. Analiza micromediului întreprinderii are că obiective : A. analiza partenerilor direcţi ai

întreprinderii ; B. analiza pieţeişi a elementelor acestuia ; C. analiza produselor de pe piaţă ; D. analiza
preţurilor ; E. analiza mediului intern

a. A+E;

b. A+C+E;

c. A+D+E;

d. B+E.

21. Mediul de marketing cuprinde:

a. mediul extern;

b. punctele tari şi punctele slabe;

c. oportunităţileşiameninţările;

d. micromediul, macromediul şi mediul intern.

22. Face parte din macromediul:

a. concurenţa;

b. cunoştinţelespecialiştilor firmei;

c. cultura unei naţiuni;

d. clienţii.