AEN

GMDSS
Global Maritim Distress
Safety System

Student: Ciuclea Alin Petrica

Facultatea: Electromecanica Navala
Specializarea: Electrotehnica
ANUL:IV – IFR
Cuprins

Generalitati..............................................................................................................pag.3

Echipamentele GMDSS de la bordul unei platforme petroliere.............................pag.4

Conceptul de bază al GMDSS –ului.......................................................................pag.7

Cerinţe minime de echipament GMDSS pentru nave............................................pag.10

Transmiterea mesajelor de primejdie.....................................................................pag.14

Confirmarea alertei de primejdie DSC..................................................................pag.16

Bibliografie ...........................................................................................................pag.17

2
 Generalităţi

GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System), Sistemul Global de

Primejdie și Siguranță Maritimă, este o parte integrantă a SOLAS și este un sistem de
comunicații bazat pe statii concepute pentru a sprijinii implementarea planurilor de căutare și
salvare (SAR). GMDSS prevede alertarea și localizarea automată a primejdiei în cazurile în
care un operator de radio nu are timp să trimită un apel SOS și, pentru a prevenii, cere
navelor să primească transmisii de informații privind siguranța maritimă care ar putea
împiedica apariția unei primejdii. GMDSS este alcătuit din mai multe sisteme, dintre care
unele sunt noi, dar multe dintre ele au funcționat de mai mulți ani.

Sistemul va putea efectua în mod fiabil următoarele funcții:

• alertarea (inclusiv determinarea poziției vasului aflat în primejdie);

• coordonare în căutarea și salvarea; localizare;
• transmisii de informații privind siguranța maritimă;
• comunicații generale;
• comunicații de la punte la punte.

Sistemul oferă, de asemenea, mijloace de rezervă pentru alertarea de primejdie și

pentru sursele de energie de urgență.
În 1974 prin convenţia SOLAS se pun bazele unui sistem de comunicaţii de pericol
şi siguranţa. Convenţia SOLAS din 1974 a devenit unul dintre principalele instrumente a
IMO. Sistemul de comunicaţii maritime folosit de majoritatea navigatorilor lumii până în
1992, aşa cum este descris în cap. IV al Convenţiei SOLAS din 1974 şi în reglementările
radio ITU, necesită o supraveghere continuă a radiotelegrafiei Morse pe frecvenţa de 500
KHz pentru navele pasager, indiferent de mărime şi a navelor cargo de până la 1600 tdw şi
mai mult. Convenţia necesită o comunicare radiotelefonică pe frecvenţele de 2182 KHz şi
156,8 MHz (VHF – canalul 16) pentru navele pasager şi de mărfuri de 300 tdw şi peste.
Cu toate că sistemul s-a dovedit eficient peste ani, limitările ca rază mică de acţiune,
alertare manuală şi supravegherea auditivă au devenit o problemă. Avansul tehnologiei a
condus membrii IMO la luarea deciziei de dezvoltare a unui nou sistem bazat pe tehnologia
modernă şi automatizare.

3
 Noul sistem este numit Sistemul global de urgenţe şi siguranţă şi a fost adoptat de
IMO în 1988. El este automat şi asigură o cale de comunicare eficientă între nave – uscat şi
nave – nave. Pentru alertă şi comunicaţiile radio ulterioare foloseşte mijlocirea radio terestră
şi căi radio prin satelit.
Sistemul va fi aplicat tuturor navelor cargo de 300 tdw şi mai mari şi tuturor navelor
de pasageri în voiaj internaţional indiferent de mărime.
Cerinţele GMDSS pentru radiocomunicaţii sunt conţinute în noul cap. IV al SOLAS
1974. A fost o perioadă de tranziţie la noul sistem în scopul de a permite industriei anilor
respectivi depăşirea tuturor problemelor de introducere a noului sistem. Tranziţia începe la 1
februarie 1992 şi s-a terminat la 1 februarie 1999. Implementarea graduală a debutat cu
receptoarele NAVTEX pentru recepţia informaţiilor de siguranţă maritimă şi a EPIRB din 1
august 1993. În timpul perioadei de tranziţie navele ce operau cu GMDSS au trebuit să
corespundă cu reglementările din 1988 la cap. IV al SOLAS din 1974.

Echipamentele GMDSS de la bordul unei platforme petroliere

4
5
6
 Conceptul de bază al GMDSS –ului

Conceptul de bază al GMDSS –ului este acela ca autorităţile de căutare şi salvare de

la coastă, precum şi navele din imediata apropiere a navei, sau a persoanei în pericol vor fi
alertate rapid către incident astfel încât ei să participe la operaţiunile de căutare şi salvare cu o
întârziere minimă. Sistemul este de asemenea folosit pentru comunicaţii de urgenţă şi
siguranţă şi pentru trimiterea de informaţii de siguranţă maritime (avertizări şi previziuni de
navigaţie şi meteorologice şi alte informaţii urgente de siguranţă).
Cu alte cuvinte, orice navă este capabilă, indiferent de zona în care operează, să
efectueze aceste comunicaţii care sunt esenţiale pentru siguranţa proprie a navei şi a altor
nave ce operează în aceiaşi zonă. În acest moment fiecare guvern participant la Convenţia
SOLAS referitoare la radiocomunicaţii pentru GMDSS ia măsuri pentru a înfiinţa staţii de
coastă pentru servicii de comunicaţii radio terestre şi spaţiale, aşa cum au fost recomandate

7
de Organizaţia Maritimă Internaţionala şi toate navele ce sunt pe mare trebuie să fie capabile
să:
a) transmită alerte de distress (pericol) navă-coastă prin cel puţin două mijloace
diferite şi independente, fiecare folosind un serviciu de radiocomunicaţii diferit;
b) recepţioneze alerte de distress coastă-navă;
c) transmită şi să recepţioneze alerte de distress navă-navă;
d) transmită şi să recepţioneze comunicaţii de căutare şi salvare;
e) transmită şi să recepţioneze comunicaţii on-scene;
f) transmită şi să recepţioneze semnale pentru localizare;
g) transmită şi să recepţioneze informaţii pentru siguranţa maritimă;
h) transmită şi să recepţioneze radiocomunicaţii de la reţelele şi sistemele radio de
coastă;
i) transmită şi să recepţioneze comunicaţii punte-punte.

Sistemul GMDSS se bazează pe ideea folosirii a patru zone de comunicare maritime

pentru a determina caracteristicile operaţionale a comunicaţiilor radio maritime:
A1 - O zonă cu acoperire radiotelefonică cu cel puţin o staţie de coastă VHF în care
sistemul DSC este disponibil. O astfel de zonă se extinde de obicei de la 30 la 50 mile marine
de la uscat.
A2 - O zonă în afara zonei Al, cu acoperire radiotelefonică a cel puţin o staţie radio
coastă MF, cu sistem DSC la dispoziţie. Această zonă se poate extinde până la 150 mile
marine de la uscat, excluzând orice zonă A1 prestabilită. În mod practic, acoperirea
satisfăcătoare poate fi adeseori extinsă până la aproximativ 400 mile marine de la uscat.
A3 - O zonă în afara zonelor A1 şi A2, cu acoperirea unui satelit geostaţionar
Inmarsat în care se foloseşte sistemul de alertare automată. Această zonă se întinde între 70
latitudine nordică şi sudică, dar exclude zonele prestabilite A1 şi A2. 0
A4 – O zonă în afara zonelor A1, A2 şi A3, acoperită de cel puţin o staţie radio de
coastă în gama HF cu sistemul DSC. Această zonă are acoperire globală.

8
 Tabelul 1.1. Zonele GMDSS

Caracteristicile echipamentelor pentru nave depind acum de zona de navigaţie în

care se deplasează nava. În plus, comunicarea navală în sistemul GMDSS necesită un sistem
primar şi secundar de apelare de pericol. Aceasta presupune un sistem VHF, DSC ca sistem
primar pentru o navă aproape de ţărm, suplimentată de un satelit EPIRB. O navă într-o zonă
departe de ţărm, poate dispune de un sistem DSC pe frecvenţă medie, DSC pe frecvenţă
înaltă sau satelit Inmarsat pe post de sistem principal, suplimentat de un satelit EPIRB. Tipul
de echipament pentru sistemul principal este determinat de zona de navigaţie folosită.
Caracteristicile suport sunt definite în cap. IV în SOLAS pentru cele patru arii navale.

9
 Cerinţe minime de echipament GMDSS pentru nave

Tabelul2.1. Cerinţele pentru echipamentul GMDSS

Observaţii:
A - cerute numai în acele zone în care este disponibil serviciul NAVTEX.
B - cerute numai în acele zone în care NU este disponibil serviciul NAVTEX; de
asemenea facilităţile de recepţie EGC sunt incluse în terminalul standard Inmarsat-C,
C - EPIRB COSPAS-SARSAT pe 406 MHz.

Toate navele trebuie să aplice GMDSS-ul începând cu 1 Februarie 1999.

În ariile navale A1 şi A2, folosirea echipamentului va fi asigurat de una dintre
strategiile:
- dublarea echipamentului,
- întreţinere la bazele de pe uscat,
- întreţinere pe mare
sau o combinaţie a celor de mai sus, după cum va fi aprobat de Administraţie.
În ariile navale A3 şi A4, folosirea echipamentului va fi asigurat de folosirea unei
combinaţii de cel puţin două din cele de mai sus, după cum va fi aprobat de Administraţie.
Personalul ambarcat trebuie să deţină certificate de specializare în comunicaţii
maritime şi să aibă responsabilităţi de radiocomunicaţii în caz de pericol.
Prevederile Regulamentului Radio cer ca personalul staţiilor terestre şi navale pentru
care instalaţiile radio sunt obligatorii şi care folosesc frecvenţele şi tehnicile GMDSS să
includă cel puţin:

10
 - pentru staţiile de la bordul navelor ce navigă în afara razei staţiilor de coastă VHF,
luând în considerare prevederile SOLAS: un deţinător al unui certificat de radioelectronist
clasa întâi sau a doua certificate de operator general(GOC),
- pentru staţiile de la bordul navelor care navigă în raza staţiilor de coastă VHF,
luând în considerare prevederile SOLAS: un deţinător al unui certificat de radioelectronist
clasa întâi sau al unui certificat de operator general (GOC) sau al unui certificat de operator
limitat (ROC).
Efectul combinat al cererilor de întreţinere şi a personalului în cele patru arii navale
este acela că trebuie să fie cel puţin doi deţinători GOC la bordul navelor ce navigă în zonele
A2, A3 sau A4.
Convenţia internaţională a standardelor de pregătire, certificare din 1978 amendată
în 1995 cere ca toţi ofiţerii de punte să deţină un certificat de folosire a echipamentului de
radiocomunicaţii;

11
Dacă transmiteţi un distress, ordinea folosirii canalelor este următoarea:

1. În aria A1:

a) VHF DSC – canalul 70,

b) VHF R/T – canalul 16,

c) MF DSC - pe frecvenţa 2187,5 kHz,

d) MF R/T – alarma pe 2182 kHz,

e) INMARSAT,

f) EPIRB.

2. În aria A2:

a) MF DSC - pe frecvenţa 2187,5 kHz,

b) MF R/T – alarma pe 2182 kHz,

c) INMARSAT,

d) VHF DSC – canalul 70,

e) VHF R/T – canalul 16,

f) EPIRB.

3. În aria A3:

a) INMARSAT,

b) HF DSC pe 8414,5 kHz sau orice altă frecvenţă HF DSC,

c) MF DSC - pe frecvenţa 2187,5 kHz,

d) MF R/T – alarma pe 2182 kHz,

e) EPIRB.

4. În aria A4:

a) HF DSC pe 8414,5 kHz,

b) HF DSC pe orice altă frecvenţă HF DSC,

c) MF DSC - pe frecvenţa 2187,5 kHz,

d) MF R/T – alarma pe 2182 kHz,

e) EPIRB (COSPAS-SARSAT).

12
 Alfabetul fonetic - Pentru identificarea literelor din alfabet se va utiliza următorul alfabet
fonetic standard.

13
Transmiterea mesajelor de primejdie

Mesajul de primejdie se transmite când, în opinia comandantului, nava sau o persoană este în
primejdie şi necesită asistenţă imediată. Cuvântul de cod este MAYDAY sau M′AIDER.

Ori de câte ori este posibil, alerta de primejdie DSC trebuie să includă ultima poziţie
cunoscută a navei şi momentul de timp (UTC) când aceasta a fost validă. Poziţia şi momentul
de timp pot fi introduse automat de echipamentul de navigaţie al navei sau manual de către un
operator.

Alerta de primejdie DSC este transmisă în modul următor:

În măsura în care timpul permite se tastează sau selectează din tastatura echipamentului DSC
de la bord:

a) natura primejdiei,

b) ultima poziţie cunoscută a navei (latitudinea şi longitudinea),

c) momentul de timp (UTC) când această poziţie era valabilă,

d) se tastează comunicaţiile ulterioare (telefonie) conform cu instrucţiunile de fabricaţie ale

echipamentului DSC.

Traficul de pericol începe cu formatul:

a) MAYDAY,

b) NUME, MMSI sau CALLSIGN/ IDENTIFICAREA STAŢIEI ÎN DISTRESS,

c) POZIŢIA (LAT şi LONG, sau cu referire la o poziţie geografica),

d) NATURA DISTRESS-ULUI,

e) FELUL DE AJUTOR CERUT,

f) ORICE ALTĂ INFORMAŢIE AJUTĂTOARE.

14
Confirmarea alertei de primejdie DSC.

Staţiile de navă şi de coastă sunt obligate să asigure veghea pentru DSC pe

frecvenţele/canalele de apel de primejdie şi securitate.

Orice staţie de navă sau de coastă care recepţionează prin DSC un apel de primejdie
trebuie să înceteze imediat orice transmisie care ar putea să se interfereze cu traficul de
primejdie şi trebuie să continue ascultarea până la confirmarea apelului de primejdie. Astfel,
o staţie de navă care recepţionează prin DSC un apel de primejdie, trebuie să amâne un
interval de timp confirmarea recepţiei acestui apel pentru a da posibilitatea staţiilor de coastă
să localizeze sinistrul în interiorul ariei pe care o acoperă şi să confirme primul apel.
Intervalul de timp este de 3,5-4,5 minute.

Va multumesc !

15
BIBLIOGRAFIE

1. *** IMO STCW cap A-IV;

2. *** SOLAS Cap IV (GMDSS);

3. *** IMO GMDSS Handbook;

4. *** IMO Model course 1.25 (GMDSS-GOC)

5. *** Programa ERC/DEC/(99)01

6.*** MANUAL for use by MARITIME MOBIL AND MARITIME MOBIL SATELLITE SERVICES;

7. *** NAVTEX MANUAL ;

8. *** INMARSAT Comunications Handbook;

9. *** INMARSAT – C User’s Manual;

10. *** INMARSAT – A User’s Manual;

11. *** INMARSAT – B User’s Manual;

12. *** GMDSS RADIO LOG-BOOK;

13. *** TRANSAS GMDSS SIMULATOR, Documentatie simulator GMDSS;

14. *** ADMIRALTY LIST OF RADIO SIGNALS vol. 1- 7;

15. *** ITU REGULATION

16