- 1.

-
AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ
NORME TEHNICE
PENTRU ECHIPAMENTELE DE SIGURANȚĂ ALE NAVELOR MARITIME
CUPRINS :

-PARTEA B-I : SUPRAVEGHEREA

-PARTEA B-II : MIJLOACE DE SALVARE

-PARTEA B-III : MIJLOACE DE SEMNALIZARE

-PARTEA B-IV : ECHIPAMENTE RADIO

-PARTEA B-V : ECHIPAMENTE DE NAVIGAȚIE

PARTEA B-IV : ECHIPAMENTE RADIO

1. PRINCIPII GENERALE

1.1. DOMENIUL DE APLICARE

1.1.1. Prezenta parte a Normelor tehnice se aplică navelor, așa cum se prevede la punctul 1.1 din partea
B-I a Normelor, nave ale căror instalații radio sunt supuse supravegherii tehnice a ANR, precum și
pieselor echipamentului destinat a fi instalat pe aceste nave.

1.1.2. Prezenta parte a Normelor stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească
echipamentul radio, componența acestuia și amplasarea pe navă.

1.2. DEFINIȚII ȘI EXPLICAȚII

1.2.1. Definițiile termenilor utilizați în general în Normele tehnice ANR, sunt date în Normele tehnice
privind clasificarea și construcția navelor maritime;

1.2.2. Definițiile termenilor utilizați în prezentele Norme și prescurtările utilizate, precum și zonele de
navigație ale navelor, sunt date în partea B-I a Normelor, punctul 1.2 și punctul 1.3;

1.2.3. În prezenta parte a Normelor se mai folosesc următorii termeni cu următoarele definiții :

1.2.3.1. Comunicări punte-la-punte : comunicații de siguranță între nave din locul din care se efectuează
în mod normal navigația;

1.2.3.2. Apel selectiv numeric (ASN): o tehnică ce folosește coduri digitale permițând unei stații radio
stabilirea contactului cu o altă stație sau grup de stații și transferul informațiilor către acestea;
1.2.3.3. Radiocomunicații generale : trafic de corespondență publică și operațională, altul decât mesaje
pentru cazuri de sinistru, urgență și siguranță, efectuat prin radio;

1.2.3.4. Serviciul international NAVTEX : înseamnă serviciul de transmitere coordonată și recepție

automată pe frecvența de 518 kHz a informațiilor privind siguranța navigației maritime, cu ajutorul
telegrafiei cu imprimare direct pe banda îngustă;

1.2.3.5. Informații privind siguranța navigației maritime : înseamnă avize de navigație și meteorologice,
buletine meteorologice și alte mesaje urgente referitoare la siguranță, transmise navelor;

1.2.3.6. Serviciul de sateliți cu orbită polară : însemnă serviciul ce se bazează pe sateliții cu orbită polară
care recepționează și retransmit semnalele de alertare pentru cazuri de sinistru de la radiobalizele
pentru localizarea sinistrelor (EPIRB) prin satelit și care determină poziția acestora;

1.2.3.7. Radiobaliza pentru localizarea sinistrelor (EPIRB) : radiostație a serviciului mobil, ale cărei
emisiuni servesc la ușurarea operațiunilor de căutare și salvare;

1.2.3.8. INMARSAT : Organizația înființată prin Convenția cu privire la crearea Organizației internaționale
pentru sateliți mobili (INMARSAT), adoptată la 3 septembrie 1976;

1.2.3.9. Mijloace de radiocomunicații prin sateliți : mijloace de comunicații radio destinate transmiterii și
recepției comunicațiilor în gama 1500 ÷ 1700 MHz, utilizându-se sateliții artificiali ai Pământului ca
retranslatori ai semnalelor radio transmise.

1.2.3.10. GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System) : Sistemul mondial pentru caz de sinistru
și pentru siguranța navigației pe mare;

1.2.3.11. Zona maritimă GMDSS A1 : înseamnă zona inclusă în aria de acoperire a cel puțin unei stații
radiotelefonice de coastă VHF (pe unde metrice), unde se asigură continuu alertarea ASN;

1.2.3.12. Zona maritimă GMDSS A2 : însemnă o zonă, exclusiv zona maritime GMDSS A1, inclusă în aria
de acoperire a cel puțin unei stații radiotelefonice de coastă MF (pe unde medii) unde se asigură
continuu alertarea ASN;

1.2.3.13. Zona maritimă GMDSS A3 : înseamnă o zonă, exclusiv zonele maritime GMDSS A1 și A2, inclusă
în aria de acoperire a unui satelit geostaționar INMARSAT unde se asigură continuu alertarea;

1.2.3.14. Zona maritimă GMDSS A4 : însemnă o zonă situată în afara zonelor maritime GMDSS A1, A2 și
A3.

1.2.4. În prezenta parte a Normelor se mai folosesc următoarele prescurtări, utilizate în literatura de
specialitate internațională și rezultate din denumirile în limba engleză :

1.2.4.1. VHF („Very High Frequency”) – Frecvență foarte înaltă (156-174 MHZ) sau unde ultrascurte
(UUS) sau unde metrice

1.2.4.2. MF/HF („Medium Frequencies”/„High Frequencies”) – Frecvențe Medii (1605 – 4000 kHz)/
Frecvențe Înalte (4000 – 27500 kHz)

1.2.4.3. EGC („Enhanced Group Call”) – Apel în grup lărgit

1.2.4.4. NBDP („Narrow-Band Direct-Printing”) – Imprimare directă pe bandă îngustă

1.2.4.5. EPIRB („Emergency Position-Indicating Radio Beacon”) – Radiobaliză pentru localizarea

sinistrelor

1.2.4.6. SES („Ship Earth Station”) – Stație terestră de navă

1.2.4.7. SART („Search And Rescue Transponder”) – Transponder radar pentru căutare și salvare

1.2.4.8. DSC („Digital Selective Calling”) – Apel selectiv numeric

1.3. SUPRAVEGHEREA ȘI DOCUMENTAȚIA TEHNICĂ

1.3.1. Principiile generale pentru supravegherea echipamentelor radio, fabricarea și examinarea lor,
precum și indicațiile privind documentația tehnică prezentată spre avizare la ANR, sunt indicate în
partea B-I „Supravegherea”.

1.3.2. ANR poate supraveghea în timpul fabricației, în vederea aprobării de tip, numai în condițiile
precizate în partea B-I, secțiunea 1.4 („Activitatea de supraveghere”), următoarele echipamente :

-Instalație radio în bandă VHF care permite transmisia și recepția prin ASN și radiotelefonie;

-Receptor de veghe prin ASN, în bandă VHF, în bandă MF și în bandă MF/HF;

-Receptor NAVTEX, receptor EGC și receptor în bandă HF pentru informații privind siguranța maritimă
(receptor HF-NBDP);

-Radiobaliză EPIRB COSPAS-SARSAT (în 406 MHz), radiobaliză EPIRB în bandă VHF și radiobaliză EPIRB
INMARSAT (în bandă L);

-Instalație radio în bandă MF care permite transmisia și recepția prin ASN și radiotelefonie;

-Inmarsat – B SES, Inmarsat – C SES și Inmarsat – F SES;

-Instalație radio în bandă MF/HF care permite transmisia și recepția prin ASN, NBDP și radiotelefonie;

-Aparat radiotelefonic portabil de emisie-recepție în VHF pentru ambarcațiunile de salvare;

-Aparat radiotelefonic fix de emisie-recepție pentru ambarcațiunile de salvare;

-Transponder radar în 9 GHz (SART);

-Sursă de energie de rezervă pentru alimentare radio;

-Panou pentru semnale de alertare sau semnalizare în caz de sinistru;

-Sistem de alarmă de securitate al navei;

-Aparat radiotelefonic aeronautic de emisie-recepție în VHF.

1.3.3. Supravegherea tehnică a fabricării echipamentului radio pentru nave de către ANR se asigură prin:

1.3.3.1. Examinarea și avizarea proiectului tehnic al echipamentului radio ;

1.3.3.2. Examinarea programului și metodelor de încercări la uzină a prototipului;

1.3.3.3. Supravegherea fabricării și încercărilor la uzină (pe stand) a prototipului;

1.3.3.4. Stabilirea programului și metodelor de încercare a prototipului la bordul navei;

1.3.3.5. Supravegherea încercărilor și probelor prototipului pe navă;

1.3.3.6. Examinarea documentației tehnice pentru avizarea folosirii echipamentului (condițiile tehnice),
precum și a documentației de modificări a proiectului tehnic după încercări (dacă este cazul);

1.3.3.7. Supravegherea execuției echipamentului radio în producția de serie.

1.3.4. Înainte de începerea executării diferitelor tipuri de echipament radio, trebuie să fie prezentată
spre avizare la ANR următoarea documentație tehnică (proiect tehnic) :

1.3.4.1. Descrierea tehnică, inclusiv tema de proiectare;

1.3.4.2. Schema de principiu;

1.3.4.3. Planurile generale și desfășurate ale echipamentului radio;

1.3.4.4. Schema de montaj a instalației;

1.3.4.5. Specificația componentelor (inclusive cea a pieselor de schimb);

1.3.4.6. Programul de probe și încercări (la uzină și la navă).

1.3.5. Prototipul și capul de serie al unui echipament radio, pregătite și executate după documentația
tehnică avizată de ANR, trebuie supuse la încercări la uzină și pe navă, pentru a stabili dacă toate
caracteristicile lor tehnice și de exploatare corespund prescripțiilor standardelor aplicabile și Normelor.
Încercările trebuie să se facă sub supraveghere ANR.

1.3.6. După încercările la uzină și pe navă, trebuie prezentate la ANR actele și documentele care
consemnează rezultatele încercărilor, precum și descrierea, schemele, planurile generale, specificațiile și
fotografiile noului echipament radio. Toate aceste materiale rămân la ANR, costituind baza aprobării
pentru folosirea echipamentului. Documentația tehnică pentru aprobarea folosirii echipamentului radio
(condițiile tehnice) trebuie prezentate la ANR cel puțin în două exemplare.

1.3.7. Recunoașterea unor piese de echipament radio nous au existent, fabricate fără supravegherea
ANR, se face pe baza documentației tehnice (descriere, scheme, protocol de încercări, etc.) și a
încercărilor executate în conformitate cu cerințele standardelor aplicabile și prezentei părți a Normelor.
În unele cazuri, în locul încercărilor, ANR poate să considere suficientă examinarea protocolului de
încercări din care să reiasă că piesele fabricate corespund prescripțiilor standardelor aplicabile și
prezentei părți a Normelor.

1.3.8. După aprobarea proiectului tehnic și a planurilor de execuție, echipamentul radio naval se
instalează pe navă și se încearcă în funcționare sub supravegherea ANR. Pe navele în construcție,
încercările de funcționare se fac în timpul probelor de cheu și de mars ale navei.
2. DOTAREA CU ECHIPAMENTE RADIO A NAVELOR MARITIME

2.1. CERINȚE GENERALE

2.1.1. Echiparea și dotarea navelor cu echipamente radio trebuie să se facă sub supravegherea tehnică a
ANR.

2.1.2. ANR poate accepta montarea la bordul navelor sub pavilion român a echipamentelor radio numai
dacă acestea îndeplinesc cerințele legislației naționale și ale UE privitoare la echipamentul maritim, (B-I,
1.1.6.5) și cerințele prezentelor Norme (partea B-I, secțiunea 1.4).

2.1.3. Navele de pasageri se vor dota cu echipamente radio în volumul și în conformitate cu cerințele din
„Norme tehnice de siguranță pentru navele maritime de pasageri care efectuează voiaje interne” (B-I,
1.1.6.1), în funcție de zonele maritime GMDSS în care navighează.

2.1.4. Navele de marfă cu tonajul brut de 300 TRB sau mai mult, care navighează în zonele de navigație
M/0, M/1 sau M/2, se vor dota cu echipamente radio în volumul și în conformitate cu cerințele
Convenției internaționale din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), în funcție de
zonele maritime GMDSS în care navighează, chiar dacă nu efectuează voiajuri internaționale.

2.1.5. Navele de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare se vor dota cu echipamente radio în volumul
și în conformitate cu cerințele din „Norme tehnice privind construcția și echiparea navelor maritime de
pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare” (B-I, 1.1.6.2). În acest caz, lungimea navei este cea definită
în regula 2 a „Normelor tehnice privind construcția și echiparea navelor maritime de pescuit cu lungimea
de 24 m sau mai mare”.

2.1.6. Navele de pescuit cu lungimea sub 24 m se vor dota cu echipamente radio în volumul și în
conformitate cu cerințele pentru navele de marfă din prezentele Norme. Lungimea navei este cea
definită în regula 2 a „Normelor tehnice privind construcția și echiparea navelor maritime de pescuit cu
lungimea de 24 m sau mai mare”.

2.1.7. Navele dotate cu echipamente capabile să transmită și să recepționeze ASN trebuie dotate cu
echipamente capabile să transmită în mod automat poziția navei la aceste echipamente.

2.1.8.Fiecare membru al echipajului unei nave, indiferent de funcția pe care o ocupă la bord, trebuie să
fie astfel instruit încât să poată utiliza în mod eficient, în caz de nevoie, următoarele echipamente radio,
după cum sunt existente la bord : Instalația radio în bandă VHF care permite transmisia și recepția prin
ASN și radiotelefonie; Radiobaliza EPIRB; Aparatul radiotelefonic portabil de emisie-recepție în VHF
pentru ambarcațiunile de salvare; Transponderul radar în 9 GHz (SART).

2.1.9. Fiecare navă trebuie să aibă în echipaj cel puțin un membru care să fie astfel instruit încât să poată
utiliza în mod eficient, în caz de nevoie, toate echipamentele radio existente la bordul navei.

2.1.10. Fiecare navă trebuie să dețină o licență radio de navă, eliberată de autoritatea competentă
desemnată de Guvernul României conform reglementărilor internaționale privind radiocomunicațiile, în
stare de valabilitate. Datele privitoare la echipamente și frecvențele utilizate, înscrise în licența radio de
navă, trebuie să corespundă cu dotarea cu echipamente radio a navei.
2.2. CERINȚE FUNCȚIONALE

2.2.1. Dotarea navelor cu echipamente radio trebuie să fie făcută astfel încât să fie satisfăcute cerințele
funcționale ale GMDSS.

2.2.2. În timp ce este pe mare, fiecare navă trebuie să aibă posibilitatea ca :

2.2.2.1. Să transmită de la navă la coastă semnale de alertare în caz de sinistru cu ajutorul a cel puțin
două mijloace separate și independente, fiecare folosind un serviciu diferit de radiocomunicații;

2.2.2.2. Să recepționeze semnale de alertare în caz de sinistru de la coastă la navă;

2.2.2.3. Să transmită și să recepționeze semnale de alertare de la navă la navă în caz de sinistru;

2.2.2.4. Să transmită și să recepționeze comunicații de coordonare în acțiunile de căutare și salvare;

2.2.2.5. Să transmită și să recepționeze comunicări de la fața locului;

2.2.2.6. Să transmită și să recepționeze semnale de localizare;

2.2.2.7. Să transmită și să recepționeze informații privind siguranța maritimă;

2.2.2.8. Să transmită și să recepționeze radiocomunicații generale la și de la sistemele sau rețelele radio

de coastă;

2.2.2.9. Să transmită și să recepționeze comunicări punte-la-punte.

2.2.3. Sunt scutite de la îndeplinirea în totalitate a cerinței funcționale 2.2.2.1 navele care navighează
numai în zona de navigație M/4. Aceste nave trebuie să aibă posibilitatea să transmită de la navă la
coastă semnale de alertare în caz de sinistru cu ajutorul a cel puțin două mijloace separate și
independente, putând folosi serviciul de radiocomunicații în VHF.

2.3. DOTAREA CU ECHIPAMENTE RADIO A NAVELOR CU ZONA DE NAVIGAȚIE M/4

2.3.1. Navele de pasageri din clasa D, așa cum aceasta este definită în art.4 al OMTI nr. 422/2011 privind
normele tehnice de siguranță pentru navele maritime de pasageri (B-I, 1.1.6.1), care nu își extind
voiajurile în afara zonei maritime GMDSS A1, se vor dota cu echipamente radio în conformitate cu
cerințele cap.III și cap.IV ale Anexei nr. 1 la OMT 422/2011 (B-I, 1.1.6.1).

2.3.2. Navele de marfă, indiferent de tonaj, cu zona de navigație M/4, care nu își extind voiajurile în
afara zonei maritime GMDSS A1, se vor dota cu echipamente radio după cum urmează :

2.3.2.1. O instalație radio VHF capabilă să transmită și să recepționeze ASN pe frecvența de 156,525 MHz
(canalul 70) și în radiotelefonie pe frecvențele 156,300 MHz (canalul 6), 156,650 MHz (canalul 13) și
156,800 MHz (canalul 16). Instalația radio VHF trebuie de asemenea să poată transmite și să
recepționeze radiocomunicații generale folosind radiotelefonia.

2.3.2.2. Un transponder radar (SART) capabil să funcționeze în banda de 9 GHz;

2.3.2.3. Un aparat radiotelefonic portabil de emisie-recepție în VHF pentru ambarcațiunile de salvare.

2.3.3. În plus față de cerințele de la 2.3.2, navele de marfă cu tonajul brut de 300 TRB sau mai mult, se
vor mai dota cu o instalație radio capabilă să mențină ascultarea continuă ASN pe canalul 70 VHF sau cu
o instalație capabilă să mențină ascultarea continuă pe canalul 16 VHF, instalații care pot fi separate de
instalația cerută la 2.3.2.1 sau pot fi combinate cu aceasta.

2.3.4. Transmiterea semnalelor de alertare în caz de sinistru pe canalul 70 DSC trebuie să poată fi inițiată
din locul din care se efectuează în mod normal navigația. Ascultarea continua ASN pe canalul 70 și
ascultarea continuă pe canalul 16 VHF, trebuie făcută din locul din care se efectuează în mod normal
navigația.

2.3.5. În locul dotărilor de la 2.3.2 și 2.3.3, navele autopropulsate care navighează numai în acvatoriile
portuare se pot dota cu o instalație radio VHF capabilă să transmită și să recepționeze pe frecvențele
156,300 MHz (canalul 6), 156,650 MHz (canalul 13) și 156,800 MHz (canalul 16).

2.3.6. În locul dotărilor de la 2.3.2 și 2.3.3, navele fără mijloace de propulsie mecanică proprii cu echipaj
la bord, însoțite permanent de o altă navă autopropulsată în timpul navigației sau exploatării, se pot
dota cu o instalație radio VHF capabilă să transmită și să recepționeze pe frecvențele 156,300 MHz
(canalul 6), 156,650 MHz (canalul 13) și 156,800 MHz (canalul 16).
În timpul exploatării la cheu sau în interiorul acvatoriilor portuare, aceste nave se pot dota conform
aliniatului de mai sus, chiar dacă nu sunt însoțite permanent de o altă navă autopropulsată.

2.4. DOTAREA CU ECHIPAMENTE RADIO A NAVELOR CU ZONA DE NAVIGAȚIE M/3

2.4.1. Navele de pasageri din clasele C și B, așa cum acestea sunt definite în art.4 al OMTI nr. 422/2011
privind normele tehnice de siguranță pentru navele maritime de pasageri (B-I, 1.1.6.1), se vor dota cu
echipamente radio în conformitate cu cerințele cap.III și cap.IV ale convenției internaționale SOLAS, în
funcție de zonele maritime GMDSS în care navighează.

2.4.2. Navele de marfă, indiferent de tonaj, care navighează în afara zonei de navigație M/4 dar care nu
își extind voiajurile în afara zonei maritime GMDSS A1, în plus față de cerințele de la 2.3.2 și 2.3.3, se vor
mai dota cu echipamente radio după cum urmează :

2.4.2.1. Un aparat de recepție care poate recepționa emisiile serviciului international NAVTEX;

2.4.2.2. O radiobaliză pentru localizarea sinistrelor EPIRB, care poate fi COSPAS-SARSAT (406 MHz),
INMARSAT (1,6 GHz) sau VHF (canalul 70 DSC).

2.4.3. Radiobaliza EPIRB va fi instalată într-o poziție ușor accesibilă, în apropierea locului din care se
efectuează în mod normal navigația.

2.4.4. Radiobaliza EPIRB trebuie să poată fi degajată manual, să poată fi activată manual și să poată fi
transportată de o singură persoană la bordul unei ambarcațiuni de salvare.

2.4.5. Radiobaliza EPIRB trebuie să se poată degaja în mod automat și să poată pluti liber dacă nava se
scufundă și va fi automat activată când plutește.

2.4.6. În locul dotărilor de la 2.3.2, 2.3.3 și 2.4.2, navele fără mijloace de propulsie mecanică proprii cu
echipaj la bord, însoțite permanent de o altă navă autopropulsată în timpul navigației sau exploatării, se
pot dota cu o instalație radio VHF capabilă să transmită și să recepționeze pe frecvențele 156,300 MHz
(canalul 6), 156,650 MHz (canalul 13) și 156,800 MHz (canalul 16). Dacă, în timpul exploatării pe mare,
navele fără mijloace de propulsie proprii cu echipaj la bord nu sunt însoțite permanent de o altă navă
autopropulsată dotată cu echipamente radio conform prezentelor Norme, atunci aceste nave se vor
dota cu echipamente radio în conformitate cu cerințele prezentelor Norme, în funcție de zonele
maritime GMDSS în care sunt exploatate.

2.5. DOTAREA CU ECHIPAMENTE RADIO A NAVELOR CU ZONA DE NAVIGAȚIE M/2, M/1 SAU M/0

2.5.1. Navele de pasageri din clasa A, așa cum aceasta este definită în art.4 al OMTI nr. 422/2011 privind
normele tehnice de siguranță pentru navele maritime de pasageri (B-I, 1.1.6.1), se vor dota cu
echipamente radio în conformitate cu cerințele cap.III și cap.IV ale convenției internaționale SOLAS, în
funcție de zonele maritime GMDSS în care navighează.

2.5.2. Navele de marfă cu tonajul brut mai mic de 300 TRB, care navighează în afara zonelor de navigație
M/4 și M/3 dar care nu își extind voiajurile în afara zonei maritime GMDSS A2, în plus față de cerințele
de la 2.3.2, se vor mai dota cu echipamente radio după cum urmează :

2.5.2.1. O instalație radio MF care poate transmite și recepționa în caz de sinistru și pentru scopuri de
siguranță pe frecvențele de 2187,5 KHz folosind ASN și 2182 KHz folosind radiotelefonia. În plus, această
instalație trebuie să poată transmite și să recepționeze radiocomunicații generale folosind radiotelefonia
pe frecvențele de lucru în benzile cuprinse între 1605 kHz și 4000 kHz;

2.5.2.2. O instalație radio care poate menține o veghe continuă ASN pe frecvența de 2187,5 KHZ, care
poate fi separată de aceea cerută la 2.5.2.1 sau poate fi inclusă în aceasta;

2.5.2.3. Un aparat de recepție care poate recepționa emisiile serviciului international NAVTEX;

2.5.2.4. O radiobaliză pentru localizarea sinistrelor EPIRB, care poate fi COSPAS-SARSAT (406 MHz) sau
INMARSAT (1,6 GHz);

2.5.2.5. Radiobaliza EPIRB va fi instalată într-o poziție ușor accesibilă, în apropierea locului din care se
efectuează în mod normal navigația.

2.5.2.6. Radiobaliza EPIRB trebuie să poată fi degajată manual, să poată fi activată manual și să poată fi
transportată de o singură persoană la bordul unei ambarcațiuni de salvare.

2.5.2.7. Radiobaliza EPIRB trebuie să se poată degaja în mod automat și să poată pluti liber dacă nava se
scufundă și va fi automat activată când plutește.

2.5.3. Navele de marfă cu tonajul brut mai mic de 300 TRB, care navighează în afara zonelor de navigație
M/4 și M/3 și care își extind voiajurile în afara zonei maritime GMDSS A2 dar rămânând în zona maritimă
GMDSS A3, în plus față de cerințele de la 2.3.2 și 2.5.2, se vor mai dota cu echipamente radio după cum
urmează :

2.5.3.1. O stație terestră de navă (SES) INMARSAT care va permite :

- transmiterea și recepționarea comunicărilor în caz de sinistru și în scopul siguranței, folosind telegrafia
cu imprimare directă;
- inițierea și primirea apelurilor cu prioritate în caz de sinistru;
- menținerea ascultării pentru semnalele de alertare în caz de sinistru de la coastă la navă;
- transmiterea și recepționarea radiocomunicațiilor generale, folosind fie radiotelefonia, fie telegrafia cu
imprimare directă;
2.5.3.2. În locul echipamentelor cerute la 2.5.2.1, 2.5.2.2 și 2.5.3.1, o navă se poate dota cu :

2.5.3.2.1. O instalație radio MF/HF care va putea transmite și recepționa în caz de sinistru și în scopul
siguranței, pe toate frecvențele pentru siguranță și sinistru în benzile cuprinse între 1605 kHz și 4000 kHz
și între 4000 kHz și 27500 kHz, folosind ASN, radiotelefonia și telegrafia cu imprimare directă;

2.5.3.2.2. Un echipament care poate menține ascultarea în ASN pe frecvențele de 2187,5 kHz, 8414,5
kHz și cel puțin una dintre frecvențele ASN pentru caz de sinistru și de siguranță de 4207,5 kHz, 6312
kHz, 12577 kHz sau 16804,5 kHz. Permanent va trebui să existe posibilitatea selectării oricărei dintre
aceste frecvențe ASN de siguranță și de sinistru. Acest echipament poate fi separat sau combinat cu
echipamentul cerut la 2.5.3.2.1.

2.5.3.2.3. Un echipament care să poată transmite și recepționa radiocomunicații generale ce folosesc

radiotelefonia sau telegrafia cu imprimare direct prin intermediul unei stații MF/HF ce funcționează pe
frecvențele de lucru în benzile cuprinse între 1605 kHz și 4000 kHz și între 4000 kHz și 27500 kHz. Acest
echipament poate fi combinat cu echipamentul cerut la 2.5.3.2.1.

2.5.4. Transmiterea semnalelor de alertare în caz de sinistru trebuie să se poată iniția din locul din care
se efectuează în mod normal navigația.

2.5.5. Navele de marfă cu tonajul brut de 300 TRB sau mai mult, care navighează în afara zonelor de
navigație M/4 și M/3, se vor dota cu echipamente radio în volumul și în conformitate cu cerințele
Convenției internaționale din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), în funcție de
zonele maritime GMDSS în care navighează.

2.5.5. Dotarea navelor de marfă, indiferent de tonaj, angajate în voiaje în toate zonele maritime GMDSS
(respectiv A1, A2, A3 și A4), va face obiectul unei examinări speciale din partea ANR.

2.5.6. În locul dotărilor de la 2.5.2 și 2.5.3, navele fără mijloace de propulsie mecanică proprii cu echipaj
la bord, însoțite permanent de o altă navă autopropulsată în timpul navigației sau exploatării, se pot
dota cu o instalație radio VHF capabilă să transmită și să recepționeze pe frecvențele 156,300 MHz
(canalul 6), 156,650 MHz (canalul 13) și 156,800 MHz (canalul 16). Dacă, în timpul exploatării pe mare,
navele fără mijloace de propulsie proprii cu echipaj la bord nu sunt însoțite permanent de o altă navă
autopropulsată dotată cu echipamente radio conform prezentelor Norme, atunci aceste nave se vor
dota cu echipamente radio în conformitate cu cerințele prezentelor Norme, în funcție de zonele
maritime GMDSS în care sunt exploatate.

3. SURSE DE ENERGIE PENTRU ECHIPAMENTELE RADIO

3.1. Navele de pasageri din clasele C, B sau A și navele de marfă cu tonajul brut de 300 TRB sau mai mult
care navighează în zonele de navigație M/0, M/1 sau M/2, se vor dota cu surse de energie pentru
echipamentele radio în volumul și în conformitate cu cerințele Convenției internaționale din 1974
pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS 1974), chiar dacă nu efectuează voiajuri internaționale.

3.2. Navele de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare se vor dota cu surse de energie pentru
echipamentele radio în volumul și în conformitate cu cerințele din „Norme tehnice privind construcția și
echiparea navelor maritime de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare” (B-I, 1.1.6.2). În acest caz,
lungimea navei este cea definită în regula 2 a „Normelor tehnice privind construcția și echiparea navelor
maritime de pescuit cu lungimea de 24 m sau mai mare”.

3.3. Navele de pasageri din clasa D, navele de marfă cu tonajul brut de 300 TRB sau mai mult care
navighează numai în zonele de navigație M/4 sau M/3, navele de marfă cu tonajul brut sub 300 TRB și
navele de pescuit cu lungimea sub 24 m, se vor dota cu surse de energie pentru echipamentele radio
după cum urmează :

3.3.1. O sursă principală de alimentare cu energie electrică, care să poată alimenta permanent
instalațiile radio și să încarce orice baterie folosită ca parte a unei surse de energie de rezervă pentru
instalațiile radio.

3.3.2. O sursă de energie de rezervă, care să poată alimenta timp de cel puțin șase ore instalațiile radio
în scopul efectuării radiocomunicațiilor în caz de sinistru sau în scopul siguranței, în cazul în care apar
defecțiuni ale sursei de energie electrică principală. În cazul în care pe navă este instalată o sursă de
energie electrică de avarie, așa cum este definită în Normele tehnice privind clasificarea și construcția
navelor maritime, sursa de energie de rezervă poate alimenta înstalațiile radio, utilizate în caz de sinistru
sau în scopul siguranței, timp de cel puțin o oră.

3.3.3. Un mijloc de încărcare automată a bateriilor care compun sursa de energie de rezervă, care va
putea să reîncarce aceste baterii până la capacitatea necesară într-o perioadă de maxim 10 ore.

3.3.4. Dacă sursa principală de energie este constituită din baterii de acumulatoare încărcate numai de
la un alternator acționat de un motor de propulsie al navei, se va prevedea și posibilitatea încărcării
acestor baterii de la o sursă externă (de la mal sau de la o altă navă).

3.3.5. La navele de marfă cu tonajul brut sub 300 TRB și la navele de pescuit cu lungimea sub 24 m, care
navighează numai în zonele de navigație M/4 sau M/3, ca sursă de energie electrică de rezervă pentru
echipamentele radio poate fi utilizată sursa de energie electrică de avarie a navei. Dacă sursa de energie
electrică de avarie a navei este constituită din baterii de acumulatoare încărcate numai de la un
alternator acționat de un motor de propulsie al navei, se va prevedea și posibilitatea încărcării acestor
baterii de la o sursă externă (de la mal sau de la o altă navă).

3.4. De la sursa de energie de rezevă pentru echipamentele radio se vor mai alimenta, după caz,
următorii consumatori, în scopul efectuării radiocomunicațiilor în caz de sinistru:
-instalația de iluminat de avarie a echipamentelor radio;
-echipamentul pentru transmiterea în mod automat a poziției navei la echipamentele de
radiocomunicații care transmit semnalele în caz de sinistru, prevăzut la 2.1.7;

3.5. De la sursa de energie de rezervă pentru echipamentele radio se mai pot alimenta și alți
consumatori din categoria echipamentelor de radiocomunicații sau de radionavigație, numai cu condiția
asigurării unei capacități suficiente a acestei surse pentru a alimenta toți consumatorii pe perioada de
timp prevăzută la 3.3.2.

3.6. Pentru determinarea capacității acumulatoarelor care constituie sursa de energie de rezervă pentru
echipamentele radio, raportul între timpul total de emisie și timpul total de recepție se ia egal cu 2 : 1.
Determinarea capacității nominale necesare a bateriilor de acumulatoare se va face luându-se în
considerare o reducere în timp a capacității bateriilor de până la maxim 50 % din capacitatea nominală.
3.7. În cazul în care sursa de energie de rezervă pentru echipamentele radio este constituită din baterii
de acumulatoare, trebuie respectate prevederile cap.13 („Acumulatoare”) din partea A-XI
(„Echipamente electrotehnice”) a Normelor tehnice privind clasificarea și construcția navelor maritime;

4. CONDIȚII TEHNICE PENTRU ECHIPAMENTELE RADIO

4.1. CONDIȚII TEHNICE GENERALE

4.1.1. Construcția echipamentelor radio trebuie să corespundă cerințelor standardelor de încercări

detaliate existente în instrumentele internaționale și standardelor de performanță prevăzute în
rezoluțiile adoptate de OMI, așa cum se prevede în Legislația UE privitoare la echipamentul maritim,
transpusă în legislația română prin HG 494/2006 modificată cu HG 267/2010 și HG 514/2016 (B-I,
1.1.6.5).

4.1.2. Echipamentele radio instalate la bordul navelor și verificate de către ANR în cadrul inspecției
inițiale (I.I.), trebuie menținute permanent în starea lor inițială de instalare, integritate și funcționare.

4.1.3. Toate echipamentele radio ale navelor maritime trebuie să posede o suficientă siguranță de
funcționare și posibilități de reparație, inspecție și întreținere ușoare. Orice fel de echipament radio
trebuie să fie astfel executat și instalat încât să poată fi folosit de către un singur om.

4.1.4. Construcția radioaparaturii trebuie să asigure o fixare sigură a ei pe navă.

4.1.5. Accesul la toate părțile aflate sub tensiune ale radioaparaturii, cu excepția racordurilor de intrare
a antenei și conductoarelor de legare la pământ, trebuie să se poată face numai după deschiderea cutiei.
Dacă deschiderea se face fără folosirea sculelor, atunci după fiecare deschidere niciun conductor
neprotejat al radioaparaturii nu trebuie să se afle la o tensiune mai mare de 55 V, atât față de oricare alt
conductor cât și față de masă. Condensatoarele, montate în circuitele de tensiune mai mare de 55 V,
trbuie să se descarce automat până la tensiunea de 55 V sau mai puțin.

4.1.6. Pe toate cutiile radioparaturii trebuie să existe borne de legare la pământ. Pe cutiile
emițătoarelor, bornele de legare la pământ trebuie să se prevadă în asemenea locuri și în asemenea
cantități, încât să se asigure înlăturarea tensiunii de înaltă frecvență de pe corpul acestora. Ușile care se
deschid, blocurile mobile și panourile demontabile pe care sunt dispuse aparatele de măsurat, alte
elemente ale echipamentului radio, trebuie să fie împământate sigur, cel puțin printr-o punte flexibilă.

4.1.7. Racordarea cablurilor la aparatura radio trebuie să se facă respectându-se ecranarea. Învelișurile
metalice ecranate ale cablurilor trebuie să fie legate electric cu corpul aparaturii. Trebuie prevăzută
posibilitatea fixării mecanice a cablului la corpul aparaturii.

4.1.8. În toate cazurile, pentru fixarea carcaselor rabatabile, a panourilor demontabile și a ușilor la
corpul radioaparaturii, se recomandă ca, în locul elementelor de fixare filetate, să se folosească
încuietori speciale rotative, piulițe future sau clicheți care să nu necesite pentru eliberare folosirea unor
scule.

4.1.9. Pentru a preîntâmpina căderea diferitelor blocuri, șasiuri, etc., rabatabile sau mobile, ale
aparaturii atunci când sunt desfăcute dispozitivele lor de fixare în timpul tangajului și ruliului navei,
trebuie să se prevadă stope de siguranță, acționând în ambele direcții. Ușile care se deschid trebuie să
poată fi fixate în poziție deschisă.

4.1.10. Organele de comandă și aparatele de măsură ale echipamentului radio, cu orice destinație,
trebuie să fie dispuse de preferință pe panourile din față (frontale) ale corpurilor aparaturii, în așa fel
încât să asigure o ușurință maximă de folosire în condiții de exploatare. Se admite ca organelle de
comandă folosite în cazuri rare, să fie dispuse în interiorul corpului aparaturii.

4.1.11. Pe organele de comandă și control ale aparaturii radio trebuie să fie prevăzute inscripții clare sau
simboluri cunoscute în general, indicând destinația și funcționarea lor.

4.1.12. În toate cazurile, pozițiile „conectat”, „pornire”, „crește”, etc., trebuie să corespundă mișcării
manetelor în sus sau în direcția împins sau spre dreapta, sau rotirii manetei în sensul acelor de
ceasornic, sau apăsării butoanelor de sus în jos, sau apăsării butoanelor situate în dreapta față de alte
butoane de pe același panou. Pozițiile „deconectat”, „oprire”, „scade”, etc., trebuie să corespundă
mișcării manetei în jos sau în direcția tras sau spre stânga, sau rotirea manetei invers acelor de
ceasornic, sau acționarea butoanelor de jos în sus, sau apăsării butoanelor situate în stânga altor
butoane de pe același panou. Poziția „conectat” trebuie să aibă o indicare optică.

4.1.13. Gradarea scalelor principale, inscripțiile, notațiile, precum și pozițiile indicatoarelor și organelor
de comandă ale aparaturii trebuie să fie vizibile de la o distanță de 700 mm, în cazul unei acuități vizuale
și iluminări normale. Trebuie prevăzute, în interiorul echipamentelor sau în apropierea echipamentelor,
sisteme de iluminare adecvate, astfel încât să poată fi posibilă identificarea și citirea indicatoarelor și
organelor de comandă ale aparaturii.

4.1.14. Sistemele de iluminare încorporate în echipamentele radio ce se vor amplasa pe comanda de

navigație, vor fi prevăzute cu un dispozitiv pentru reglarea continua a iluminării.

4.1.15. La aparatele care au un indicator electronic optic trebuie asigurată posibilitatea observării
imaginii în timpul zilei.

4.1.16. Pe carcasele aparaturii radio, destinată a fi instalată în apropierea compasului magnetic, trebuie
să fie indicate distanța minima de siguranță magnetică.

4.1.17. Conexiunile filetate ale conductoarelor de montaj interior sau exterior, precum și ale părților
contructive ale radioaparaturii a căror slăbire ar putea perturba parametrii de funcționare, trebuie să fie
rezistente și prevăzute cu mijloace speciale de asigurare împotriva autodeșurubării, asigurându-se însă
poisibilitatea de deșurubare repetată a piulițelor și șuruburilor fără deteriorarea filetului sau a utilajelor.

4.1.18. Elementele interioare ale radioaparaturii trebuie să fie numerotate clar și marcate bine în
conformitate cu schema de principiu. Marcarea elementelor mărunte se admite să se facă pe carcasele
și ecranele subansamblelor respective, precum și pe fotografii mărite anexate la descriere. Pe bornele
de ieșire ale radioaparaturii trebuie să fie indicată destinația, iar pe circuitul de alimentare trebuie să fie
indicate tensiunea și polaritatea.

4.1.19. Radioaparatura și dispozitivele ce se conectează la aceasta trebuie să îndeplinească cerințele

privitoare la compatibilitatea electromagnetică prevăzute în partea A-XI „Echipamente electrotehnice” a
Normelor tehnice ANR pentru clasificarea și construcția navelor maritime.
4.1.20. Toate organele de comandă trebuie să aibă o asemenea construcție încât să nu-și schimbe
poziția fixate. Dispozitivele de fixare a panoului și carcasele rabatabile sau demontabile ale
radioaparaturii trebuie să fie necăzătoare.

4.1.21. Construcția prizelor folosite în aparatura radio trebuie să excludă posibilitatea conectării greșite.
Pentru aceasta trebuie să fie luate măsuri de preîntâmpinare a unor conectări greșite a ștecherului la o
priză care nu îi este destinată. Contactele proeminente ale prizelor, dacă sunt de tip deschis, nu trebuie
să se afle sub tensiune în poziția deconectat.

4.1.22. Schema și construcția echipamentului radio trebuie să excludă posibilitatea unor deteriorări
rezultate din folosirea incorectă a organelor de comandă sau modificarea polarității sursei de
alimentare.

4.1.23. Pe aparatura radio și pe pupitrele de comandă la distanță, se recomandă să se prevadă

dispozitive de semnalizare a defecțiunilor și a regimurilor critice în circuitele importante ale
echipamentului radio, precum și a aplicării alimentării. Culorile semnalizărilor optice trebuie să
corespundă părții A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor tehnice ANR pentru clasificarea și
construcția navelor maritime.

4.1.24. Rezistența de izolație a circuitelor de alimentare ale echipamentului radio, măsurată între
conductoare și corpul aparaturii, precum și între înfășurările transformatorului, nu trebuie să fie mai
mică decât 20 Mohm, în condiții climaterice normale. Se poate admite rezistența de izolație a circuitelor
de alimentare de minim 1 Mohm, în condiții climatice extreme (temperatura mediului ± 40 ⁰C și
umiditatea de 95 ± 3 %).

4.1.25. Temperatura corpului radioaparaturii în timpul funcționării, în condițiile normale climatice, nu

trebuie să depășească 60 ⁰C. Nivelul zgomotelor mecanice, produse de aparatura radio în timpul
funcționării, măsurată la distanța de 1 m de corpul aparaturii, nu trebuie să depășească 60 dB.

4.1.26. Echipamentul radio, în general, trebuie să fie calculate pentru alimentarea de la rețeaua de joasă
tensiune a bordului (cel mult 250 V). La o variație a tensiunilor de alimentare de ± 10 % și a frecvenței
curentului de ± 5 % din valorile nominale, parametrii electrici ai echipamentului radio trebuie să se
mențină în limitele prevăzute în prezenta parte a Normelor. Echipamentul radio trebuie să păstreze
capacitatea de lucru în cazul abaterilor de scurtă durată ale tensiunii rețelei de bord de la + 20 % la – 30
% timp de 1,5 secunde și ale frecvenței de ± 10 % timp de 5 secunde. Echipamentul radio calculat
pentru alimentarea de la acumulatori trebuie să-și păstreze capacitatea de lucru când scade tensiunea
acestora cu 15 % sau crește tensiunea cu 25 % față de cea nominală.

4.1.27. Pe circuitele de alimentare a radioaparaturii trebuie să fie montate siguranțe fuzibile care se pot
înlocui rapid sau întrerupătoare automate. Construcția siguranțelor trebuie să excludă posibilitatea unei
eventuale atingeri a părților conducătoare de current, de către personalul de deservire, în timpul
înlocuirii fuzibilelor. Timpul de acces la siguranțe nu trebuie să depășească 5 secunde.

4.1.28. Fiecare echipament radio trebuie să fie marcat la exterior, pe etichete bine fixate și rezistente la
condițiile de mediu, cu următoarele informații care trebuie să fie clar vizibile în poziția normală de
instalare a aparaturii : numele fabricantului; tipul și / sau modelul de identificare a echipamentului;
numărul de serie al echipamentului.
4.2. CONDIȚII TEHNICE SPECIFICE

4.2.1. Gradul de protecție al radiobalizei pentru localizarea sinistrelor (EPIRB), instalată pe puntea
deschisă a navei, gradul de protecție al transponderului radar (SART) și gradul de protecție al aparatului
radiotelefonic portabil pentru ambarcațiunile d salvare trebuie să fie IP-68.

4.2.2. Instalația pentru încărcarea acumulatoarelor care constituie sursa de energie de rezervă trebuie să
fie automată și trebuie să fie prevăzută cu mijloace de măsurare a tensiunii la bornele bateriei, a
curentului de încărcare și a curentului de descărcare. Aceasta trebuie să poată să reîncarce bateriile
până la capacitatea necesară într-o perioadă de maxim 10 ore.

4.2.3. Orice instalație pentru încărcarea acumulatoarelor trebuie să îndeplinească cerințele constructive
din partea A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor tehnice ANR pentru clasificarea și construcția
navelor maritime.

4.2.4. Culoarea carcasei radiobalizei pentru localizarea sinistrelor (EPIRB), transponderului radar (SART)
și aparatului radiotelefonic portabil pentru ambarcațiunile de salvare trebuie să fie galben sau oranj,
foarte vizibilă.

4.2.5. Pe carcasa radiobalizei pentru localizarea sinistrelor (EPIRB), transponderului radar (SART) și
aparatului radiotelefonic portabil pentru ambarcațiunile de salvare se vor aplica etichete rezistente la
intemperii, cu instrucțiuni de operare și data de expirare a bateriei primare.

4.3. TOLERANȚE DE FRECVENȚE

4.3.1. Abaterile de frecvențe admisibile ale emițătoarelor instalate pe nave nu trebuie să depășească
valorile indicate în tabelul 4.3.2.

4.3.2. Tabelul 4.3.2 : Toleranțele de frecvență .

Nr. Banda de frecvență (F) Denumirea echipamentelor radio Toleranța

crt. (limita inferioară exclusă, de frecvență
. limita superioară inclusă) ( ΔF) .
1. 1605 – 4000 kHz Emițătoare în radiotelefonie (RTF) 20 Hz .
2. ” Emițătoare în ASN 10 Hz .
3. ” Emițătoare în NBDP 10 Hz .
4. 4000 - 29700 kHz Emițătoare în radiotelefonie (RTF) 20 Hz .
5. ” Emițătoare în ASN 10 Hz .
6. ” Emițătoare în NBDP 10 Hz .
7. 108 – 470 MHz Emițătoare în ASN (canalul 70 DSC) 10 Hz .
9. ” Emițătoare în RTF, în gama 156-174 MHz 10 x 10ˉ⁶ x F Hz .
10. ” Emițătoare în RTF, în afara gamei 156-174 MHz 5 x 10ˉ⁶ x F Hz .
11. ” Radiobalize EPIRB VHF 10 x 10ˉ⁶ x F Hz .
12. ” Radiobalize EPIRB COSPAS-SARSAT 50 x 10ˉ⁶ x F Hz .
13. 1215 – 2450 MHz Stații de radiocomunicații prin satelit 20 x 10ˉ⁶ x F Hz .
14. ” Radiobalize INMARSAT 20 x 10ˉ⁶ x F Hz .
4.3.3. Pentru emițătoarele în banda 26178 -27500 kHz, cu puterea de 5 W sau mai mică, utilizând emisii
A3E, F3E, G3E, montate la bordul navelor mici sau la bordul navelor cu zona de navigație M/4 sau M/3,
toleranța de frecvență este 40 x 10ˉ⁶ x F Hz.

4.3.4. Pentru emițătoarele mijloacelor de legătură radio la bord în gama de frecvență 450 – 470 MHz,
toleranța admisibilă de frecvență este de 5 x 10ˉ⁶ x F Hz.

5. AMPLASAREA ECHIPAMENTELOR RADIO PE NAVE

5.1. PRINCIPII GENERALE

5.1.1. Fiecare instalație radio va fi astfel amplasată încât utilizarea ei corespunzătoare să nu fie afectată
de nici o interferență dăunătoare de origine mecanică, electrică sau de altă origine și astfel încât să i se
asigure compatibilitatea electromagnetică și evitarea interacțiunii dăunătoare cu alte instalații și
sisteme.

5.1.2. Fiecare instalație radio va fi astfel amplasată încât să i se asigure cel mai înalt grad de siguranță și
va fi protejată împotriva efectelor dăunătoare ale apei, ale temperaturilor extreme și a altor condiții de
mediu nefavorabile.

5.1.3. Instalațiile radio vor fi prevăzute cu iluminat electric permanent și fiabil, independent de sursele
de energie electrică principală și de avarie, în scopul iluminării adecvate a comenzilor radio necesare
exploatării instalației radio.

5.1.4. Lângă fiecare instalație radio se va afișa în mod vizibil indicativul de apel, identitatea stației navei
sau alte coduri, după caz, pentru exploatare instalației radio.

5.1.5. Comanda canalelor radiotelefonice VHF (pe unde metrice), cerute pentru siguranța navigației, va fi
ușor accesibilă pe puntea de navigație, în apropiere de poziția de guvernare.

5.1.6. Când este necesar, se vor prevedea instalații pentru a permite radiocomunicații de pe părțile
laterale ale punții de navigație. Pentru a satisface această cerință, se poate folosi un echipament portabil
VHF (pe unde metrice), altul decât cel destinat ambarcațiunilor de salvare.

5.1.7. În cazul amplasării instalațiilor radio într-o încăpere separată față de camera de comandă de
navigație (timonerie) sau de camera hărților, trebuie să existe acces direct din timonerie în încăperea
radio și un mijloc de comunicare direct între aceste încăperi. În acest caz informațiile de siguranța
navigației trebuie să fie disponibile și accesibile imediat după primire, în timonerie.

5.1.8. În cazul amplasării instalațiilor radio într-o încăpere separată față de camera de comandă de
navigație (timonerie) sau de camera hărților, trebuie instalat în timonerie, pe pupitrul de navigație, un
panou pentru semnalizarea recepției alarmei de pericol. Panoul pentru semnalizarea recepției alarmei
de pericol trebuie să asigure indicarea vizuală și sonoră a oricărei alarme sau oricăror alarme de pericol
primite la bord și va indica de asemenea prin ce modalitate de comunicații radio au fost recepționate
alarmele de pericol.

5.1.9. Nivelul zgomotelor mecanice în zona de amplasare a instalațiilor radio, produse de surse
exterioare în condițiile de exploatare, nu trebuie să depășească 60 dB.
5.1.10. Distanța între aparatele radio alăturate, precum și între diferite aparate și pereți, trebuie să fie
de cel puțin 30 mm.

5.1.11. Fixarea aparaturii pe pereți trebuie să se facă cu ajutorul unor scoabe, console sau bolțuri
sudate. Fixarea pe pereți a aparaturii cu o greutate mai mica de 15 kg se admite să se execute cu
șuruburi direct pe întărituri de lemn.

5.1.12. Radiostațiile complexe (console), cuprinzând toată aparatura mijloacelor de radiocomunicații,

trebuie să fie amplasate în așa fel încât fața operatorului radio să fie orientate în direcția prova sau în
direcția pupa a navei.

5.1.13. Echipamentul de radiocomunicații trebuie să fie instalat în așa fel încât, câmpul electromagnetic
ce se crează în timpul funcționării sale să nu influențeze indicațiile compasului magnetic mai mult decât
admit normele.

5.1.14. La bordul navei trebuie să se afle în permanență următoarea documentație tehnică :

-descrierea și instrucțiunile de utilizare / operare a echipamentului radio, în limba română;
- schemele de instalare și de montaj ale întregului echipament radio, corectate în conformitate cu toate
modificările introduse în decursul timpului.

5.1.15. Amplasarea echipamentului radio la bordul navelor de construcție specială, cum ar fi navele cu
aripi portante, navele cu pernă de aer, navele nepuntate, macaralele plutitoare, navele macara, etc.,
constituie obiectul unei examinări speciale a A.N.R.

5.2. CERINȚE SPECIFICE

5.2.1. Radiobaliza pentru localizarea sinistrelor (EPIRB) trebuie să se amplaseze pe puntea deschisă, la
nivelul punții de navigație, astfel încât să nu se deplaseze în timpul balansului, dar să poată pluti liber în
cazul scufundării navei.

5.2.2. Transponderul radar (SART) se va amplasa în timonerie, în apropierea unei ieșiri a acesteia pe
puntea deschisă, astfel încât să poată fi accesat și utilizat cu ușurință.

5.2.3. Radiotelefoanele portabile pentru ambarcațiunile de salvare, împreună cu stațiile de încărcare a

bateriilor acestora (dacă este cazul), se vor amplasa în timonerie sau în camera hărților, astfel încât să
poată fi accesate cu ușurință. Dacă există o încăpere separată destinată instalațiilor radio,
radiotelefoanele portabile pentru ambarcațiunile de salvare, împreună cu stațiile de încărcare a
bateriilor acestora (dacă este cazul), se pot amplasa în această încăpere.

5.2.4. Organele principale de comandă ale stației radiotelefonice pe unde metrice vor fi amplasate astfel
încât să fie asigurat accesul imediat la ele, iar, în timpul folosirii lor, fața operatorului să poată fi
orientată către provei navei.

5.2.5. Antenele vor fi amplasate pe catargul principal al navei sau pe puntea etalon a navei, la înălțimile
recomandate de fabricanții echipamentelor cărora le aparțin sau în conformitate cu cerințele de la
capitolul 7 al prezentei părți a Normelor, astfel încât să nu fie obturate de alte construcții. Antenele de
emisie și cele de recepție aparținând aceluiași echipament se vor amplasa cât mai departe posibil unele
de celelalte.
5.2.6. Dacă în barca de salvare este montat un aparat radiotelefonic VHF fix de emisie-recepție, acesta
trebuie să fie instalat într-o cabină suficient de spațioasă pentru a primi atât echipamentul cât și
persoana care îl deservește. Nu se cere o cabină separată dacă construcția bărcii de salvare prevede un
spațiu adăpostit, considerat satisfăcător de ANR.

5.3. AMPLASAREA ACUMULATOARELOR

5.3.1. Încăperea acumulatoarelor sau lăzile și chesoanele acumulatoarelor de alimentare a

echipamentelor radio trebuie să fie amplasate deasupra punții pereților etanși, în afara încăperilor în
care sunt amplasate instalații radio și cât mai aproape posibil de nivelul punții de navigație.

5.3.2. Amenajarea încăperii acumulatoarelor, precum și sistemul de încălzire și ventilație, trebuie să

corespundă cerințelor părții A-XI „Echipamente electrotehnice” și părții A-VIII „Instalații cu tubulaturi” a
Normelor tehnice pentru clasificarea și construcția navelor maritime.

5.3.3. Încăperea acumulatoarelor trebuie să fie prevăzută cu o iluminare electrică în conformitate cu

cerințele părții A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor tehnice pentru clasificarea și construcția
navelor maritime.

5.3.4. Instalarea de acumulatoare care nu au nici o legătură cu echipamentul radio, în încăperea

acumulatoarelor echipamentelor radio, se admite numai cu condiția să nu se producă perturbații ale
radioreceptoarelor.

5.3.5. Încăperea acumulatoarelor trebuie să fie prevăzută cu rastele pentru instalarea acumulatoarelor
și, dacă este cazul, cu stelaje pentru păstrarea vaselor cu apă distilată și cu electrolit. Suprafața rastelelor
și stelajelor, în partea de jos, trebuie să se afle la cel puțin 100 mm de la punte. Acumulatoarele trebuie
să fie amplasate în conformitate cu cerințele părții A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor
tehnice pentru clasificarea și construcția navelor maritime.

5.3.6. Lăzile și chesoanele acumulatoarelor amplasate pe puntea deschisă a navei trebuie să aibă o
construcție protejată împotriva apei și să fie instalate la o înălțime de cel puțin 100 mm de la punte.
Construcția și sistemul de ventilație a lăzilor de acumulatoare trebuie să îndeplinească cerințele părții A-
XI „Echipamente electrotehnice” și părții A-VIII „Instalații cu tubulaturi” a Normelor tehnice pentru
clasificarea și construcția navelor maritime.

6. MONTAREA REȚELEI DE CABLURI

6.1. Montarea rețelei de cabluri a echipamentului radio și măsurile care se iau pentru protecția
radiorecepției contra perturbațiilor provocate de instalațiile electrice ale navei trebuie să fie realizate în
conformitate cu cerințele părții A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor tehnice pentru
clasificarea și construcția navelor maritime, cu completările și precizările menționate în prezentul
capitol.

6.2. Măsurile de protecție a recepției contra perturbațiilor, produse de instalațiile electrice ale navei,
trebuie să asigure astfel de condiții de recepție încât conectarea și funcționarea acestora să nu provoace
creșterea tensiunii la ieșirea fiecărui receptor cu mai mult de 20 % față de valorile tensiunii de zgomot
proprii.
6.3. Alimentarea echipamentelor de radiocomunicații de la rețeaua navei trebuie să se facă în
conformitate cu partea A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor tehnice pentru clasificarea și
construcția navelor maritime. Dacă pe navă se află un diesel-generator de avarie, tabloul de distribuție
pentru echipamentele de radiocomunicații trebuie să se alimenteze de la acesta printr-un cablu
separate. La tabloul de distribuție pentru echipamentele radio trebuie să se prevadă pe fiecare circuit de
plecare aparatură de comutație și protecție pentru conectarea și protecția echipamentelor. Nu se
admite conectarea consumatorilor care nu au legătură cu echipamentele radio la tabloul de distribuție
pentru echipamentele de radiocomunicații.

6.4. În tabloul de distribuție pentru echipamentele radio vor fi instalate aparate de măsură pentru
controlul permanent al tensiunii rețelei navei.

6.5. Rețeaua de cabluri aferentă echipamentelor de radiocomunicații, radionavigație și transmitere a

ordinelor trebuie să fie executată din cabluri ecranate, cu respectarea continuității ecranării.

6.6. Toate rețelele de cabluri, montate în încăperi în care sunt instalate echipamente de
radiocomunicații și de radionavigație navale, trebuie să fie executate în întregime din cabluri ecranate cu
ecranul neîntrerupt. Ecranele cablurilor trebuie să fie legate la pământ. În încăperile în care sunt
instalate echipamente de radiocomunicații și de radionavigație navale nu se admite folosirea unui
echipament radio sau a altor instalații electrice fără o ecranare corespunzătoare.

6.7. Corpul metalic al radioaparaturii trebuie să fie legat electric la corpul navei, pe calea cea mai scurtă.
La intrarea cablurilor în aparatură, ecranele lor trebuie să fie legate electric la corpul aparatelor.

6.8. Instalarea cablurilor de înaltă frecvență în magaziile de mărfuri, pe puntea liberă sau pe piloni
trebuie să se execute în conformitate cu cerințele părții A-XI „Echipamente electrotehnice” a Normelor
tehnice pentru clasificarea și construcția navelor maritime.

6.9. Rezistența de izolație a oricărui cablu montat, deconectat la ambele părți, trebuie să fie de cel puțin
20 MΩ, indiferent de lungimea lui.

7. INSTALAȚIA DE ANTENE ȘI DE LEGARE LA PĂMÂNT

7.1. CERINȚE GENERALE

7.1.1. Se admite instalarea pe navă a antenelor de orice tip, care asigură utilizarea cea mai eficientă a
echipamentului radio conform destinației acestuia. Antenele trebuie să fie rezistente la acțiunea
factorilor mecanici și climaterici care apar în condițiile de exploatare a navei. Antenele catarg și alte
antene care se autosusțin trebuie să suporte încercările în limitele utilizării posibile a standurilor și
camerelor de încercare.

7.1.2. Antenele navale trebuie să reziste la acțiunea unui vânt care bate cu o viteză de 60 m/s din orice
direcție. Nu se iau în considerație viteza de marș a navei sau alți factori.

7.1.3. Pentru antenele de tip filar trebuie să se folosească un cablu flexibil, confecționat din cupru sau
din aliaje de cupru. La calculul diametrului minim al firului antenei monofilare este necesar ca, pentru
respectarea cerințelor de la 7.2, săgeata antenei să se ia egală cu 6 % din lungimea antenei între
punctele de suspensie.
7.1.4. Fiecare antenă monofilară trebuie să fie confecționată dintr-o singură bucată. Dacă construcția
antenei nu permite confecționarea antenei monofilare și a coborârii dintr-o singură bucată de cablu,
legarea bucăților între ele trebuie făcută prin matisare și lipire sau cu ajutorul unor mufe, prin presare,
care asigură un contact electric sigur.

7.1.5. Pentru o exploatare sigură și îndelungată a unei antene filare de tipul T, sarcina mecanică
principală dată de coborâre nu trebuie să fie plasată imediat lângă conexiunea feederelui de coborâre.
Această cerință se recomandă să fie avută în vedere și la montarea unei antene de tip L.

7.1.6. Coborârea antenei filare trebuie să se prindă mai întâi la un cablu de ancorare, prevăzut cu
izolatoare, iar după aceea să se lege la racordul de intrare cu ajutorul unui papuc de cupru sau de alamă.
Prinderea papucului la feederul de coborâre trebuie să se facă prin lipire sau prin presare la rece.

7.1.7. Construcția antenelor de emisie nu trebuie să permită producerea fenomenului corona.

7.1.8. Instalația pentru întinderea antenei filare trebuie să permită, pe cât posibil, coborârea și ridicarea
ei, precum și reglarea săgeții, fără a fi necesară urcarea oamenilor pe catarg. În cazul unor antene
multifilare, dacă condițiile permit, trebuie să se asigure posibilitatea ridicării fiecărui fir separat. Distanța
între fire trebuie să fie de cel puțin 700 mm.

7.1.9. Pentru ridicarea antenelor filare trebuie să se folosească fungi flexibile, confecționate dintr-un
material aprobat de ANR. Fungile de ridicare folosite pe navele care transport încărcături ușor
inflamabile trebuie fixate în zone fără pericol de explozie și să fie confecționate din material
necombustibile. Parâmele de oțel, folosite în acest caz, trebuie să aibă o legătură electrică sigură la
corpul navei.

7.1.10. Pentru izolarea antenei trebuie să se folosească izolatoare special de o calitate superioară,
calculate în conformitate cu tensiunea de lucru și cu sarcina mecanică respectivă. Rezistența de izolație
față de corpul navei, în condiții normale de lucru trebuie să fie de cel puțin 10 MΩ , iar în cazul unei
umidități sporite de cel puțin 1 MΩ.

7.1.11. Antenele catarg și antenele de alt tip formate din mai multe secțiuni conductoare trebuie să fie
construite astfel încât valoarea rezistenței de trecere a oricărei conexiuni să nu varieze din cauza unor
influențe mecanice și factori climatici care apar în condițiile exploatării.

7.1.12. Diferitele elemente ale antenelor catarg : conductoarele, piesele de legare și izolatoarele, trebuie
să poată fi schimbate ușor. Se recomandă construcția pilonilor de antenă rabatabili.

7.1.13. Antenele de recepție trebuie să fie construite și amplasate astfel încât influența antenelor de
emisie asupra lor și a antenelor de recepție între ele să fie minimă.

7.1.14. Conductoarele de antenă și coborârile lor nu trebuie să se afle la mai puțin de 1 m față de
tubulaturi, catarge și alte părți metalice ale navei. Distanța până la catargul de legare a părții orizontale
a antenei trebuie să fie, pe cât posibil, de cel puți 3 m. Antenele nu trebuie să se atingă de părțile
metalica ale navei în orice condiții de exploatare.

7.2. CERINȚE SPECIFICE PENTRU INSTALAȚIILE DE ANTENE

7.2.1. Pe petroliere, mineraliere-petrolier, vrachiere-petrolier, nave pentru gaze lichefiate și nave pentru
produse chimice, în tachelajul metalic al catargelor (cabluri de ancorare, straiuri, cabluri de acționare a
sirenelor, etc.) trebuie să se introducă izolatoare. Acestea trebuie să fie amplasate astfel încât distanța
dintre ele să nu fie mai mare de 6 m, iar distanța de la punte până la izolatorul inferior să nu fie mai mica
de 3 m și mai mare de 4 m.

7.2.2. Părțile inferioare ale tachelajului metalic al catargelor și al coșurilor de fum trebuie să fie electric
legate cu puntea navei. Legătura electrică cu puntea navei a părții inferioare de fixare a tachelajului
catargului și coșului de fum trebuie să fie realizată printr-un toron de cablu sau cu ajutorul unor
conductoare metalice, care trebuie să se prindă cu corpul metalic al navei prin două șuruburi sau prin
sudare. Locurile de îmbinare cu corpul navei trebuie să fie piturate.

7.2.3. Antenele receptoarelor de radiodifuziune sau televiziune trebuie să fie depărtate la o distanță
maximă de toate antenele echipamentelor radio.

7.2.4. Antena stației radiotelefonice VHF va avea polarizare verticală și va fi instalată la cea mai mare
înălțime. Acolo unde condițiile permit, antena stației radiotelefonice VHF se va instala la cel puțin 9,15 m
față de linia de încărcare maximă a navei, în așa fel încât propagarea câmpului electromagnetic să nu fie
împiedicată, pe cât posibil, pe întreg orizontul.

7.2.5. Antena stației terestre de navă (SES) trebuie să se instaleze cât mai departe de alte antene și într-
un loc cu vibrații reduse. Antena trebuie să asigure funcționarea sigură a SES pentru unghiuri de ridicare
a satelitului mai mari de 5 grade. Locul de instalare a antenei trebuie să se aleagă în așa fel încât să se
asigure posibilitatea urmăririi permanente a satelitului. Trbuie să se ia măsuri pentru excluderea
sectoarelor foarte umbrite mai mari de 6 grade, create de construcțiile navei pe o rază de 10 m față de
antenă.

7.3. RACORDURILE DE INTRARE ȘI TRECEREA ANTENELOR ÎN INTERIORUL ÎNCĂPERILOR

7.3.1. Racordul de intrare a antenelor de emisie spre interiorul încăperilor navei trebuie să se facă prin
borne speciale cu izolatoare, calculate pentru tensiunea de lucru respectivă, cu excepția acelor cazuri
când introducerea antenei se face cu cabluri de înaltă frecvență.

7.3.2. Racordurile de intrare ale antenelor de emisie trebuie să fie montate în acele locuri care asigură
posibilitatea montării feederelor de la antene la emițătoare, în interiorul încăperii, pe traseul cel mai
scurt. În cazul în care racordul de intrare este montat într-un loc accesibil, atât racordul cât și antenna
conectată trebuie să fie protejate contra eventualelor atingeri până la o înălțime minima de 1800 mm
desupra punții, scărilor sau altor locuri pe unde pot trece oamenii.

7.3.3. Feederele antenelor de emisie amplasate în încăperi trebuie să fie ecranate. Feederele antenelor
de recepție în interiorul încăperilor se recomandă să fie executate din cablurin ecranate de înaltă
frecvență, cu ecranul continuu.

7.3.4. Cablurile de înaltă frecvență ecranate ale feederelor antenelor de recepție trebuie să fie scoase
pe puntea liberă și racordate la o înălțime suficientă la antenele de recepție. Această racordare trebuie
să se realizeze prin dispozitive speciale de contact protejate împotriva apei sau de construcție etanșă,
care să asigure o racordare electrică sigură și accesul pentru controlul stării acesteia.
7.4. LEGAREA LA PĂMÂNT

7.4.1. Legarea la pământ a fiecărui emițător se face prin conectarea bornei de legare la pământ a
emițătorului la peretele metallic cel mai apropiat, cu ajutorul unor bare de cupru sau a unor
conductoare flexibile de secțiuni corespunzătoare.

7.4.2. La emițătoarele cu o putere mai mare de 50 W, conectarea electrică a barei sau a conductoarelor
flexibile de legare la pământ cu corpul emițătorului trebuie să se execute în cel puțin două locuri cât mai
depărtate între ele.

7.4.3. Legarea la pământ a receptoarelor trebuie realizată cu ajutorul unei bare de cupru sau a unui
conductor de cupru cu o secțiune de cel puțin 6 mm², montat pe traseul cel mai scurt de la fiecare
receptor la peretele metalic cel mai apropiat legat cu corpul navei.

7.4.4. Pe navele nemetalice, trebuie să se execute o priză de pământ generală, pentru tot echipamentul
radio. Pentru aceasta, contactul electric cu apa trebuie să se asigure printr-o placă de cupru sau alamă,
cu o suprafață de cel puțin 0,5 m² și o grosime de cel puțin 4 mm, fixată pe învelișul exterior al corpului
sub linia de pescaj minim. În locul unor prize de pământ speciale, pe navele de lemn se admite să se
folosească legătura la chilă sau la protecția metalică a învelișului de lemn.

7.4.5. Rezistența totală a oricărei legături la pământ nu trebuie să depășească 0,02 Ω.