Proiectarea voiajului unei nave de tip pasager pe ruta

Southampton – Funchal
CUPRINS
1. DESCRIEREA TEHNICĂ A NAVEI ȘI A MĂRFII TRANSPORTATE
1.1 Principalele caracteristici tehnice ale navei…….………………………................3

1.2 Echipamente și instalații de la bordul navei…….…………………………………4

1.3 Principalele echipamente de pe puntea de navigație………….……………………8

2.PLANIFICAREA VOIAJULUI NAVEI PE RUTA NEW YORK – MAROC

2.1Pregătirea navigației.…………………………………….………………………….10

2.2Executare anavigației….…………... ……………………………………………..11

2.3 Hărți și documente utilizate pentru planificarea și executarea voiajului pe ruta

Southampton–Funchal……...…………………………………...............................................12

2.4 Sistemul de balizaj IALA (International Association of Marine Aids to Navigation

and Lighthouse Authorities)…..………………………………………..….............................13

2.5 Principalele zone geografice tranzitate …………………………………………… 13

2.6 Descrierea porturilor de ambarcare si debarcare …………………………………..18

2
1.1 Principalele caracteristici tehnice ale navei

Nava MV BRITANNIA a fost construită în șantierul Monfalcone/Italia,constructor Ficantieri și

lansată la apă la data de14 martie 2015. Construcția este conform regulillor SOLAS 1974,
certificată cu calificativul 1A1 Passenger Ship de societatea de clasificare DNV.

Numele Britannia a fost anunțat pe 24 septembrie 2013 și are o importanță istorică pentru P&O,
deoarece au existat două nave anterioare numite Britannia conectate cu compania. Prima a intrat în
serviciu în 1835 pentru General Steam Navigation Company, care a devenit Peninsular Steam
Navigation Company. A doua, care a intrat în serviciu în 1887, a fost una dintre cele patru nave
comandate de companie pentru a marca jubileul de aur atât al Reginei Victoria, cât și al P&O însuși.
Plutirea ceremonială din a treia Britannia a avut loc în după-amiaza zilei de 14 februarie 2014, cu
tradiționala sticlă de șampanie zdrobită de corpul navei. Britannia a părăsit șantierul naval
Fincantieri pe 27 februarie 2015 către Southampton, via Gibraltar. Britannia a fost numită oficial pe
10 martie 2015 de către regina Elisabeta a II-a la Ocean Terminal.

Nava poate ambarca maxim 4406 pasageri, 1350 membrii de echipaj, număr maxim de persoane
find de 5756. Construcția dispune de 18 punți, cu 8 cabine

3
 Particularități principale

Indicativ de apel 2HHG5

Număr IMO 9614036

Număr MMSI 9614036

Pavilion Regatul Unit

Port de înregistare Valletta

1.2 Echipamente și instalații de la bordul navei

Britannia funcționează cu un sistem de propulsie diesel-electric. Nava este echipată cu cinci
motoare de tip Tier II furnizate de MAN Diesel & Turbo. Două dintre cele cinci motoare sunt de tip
V48/60CR și au o capacitate de putere de 14V fiecare, în timp ce celelalte trei sunt de tip
8L48/60CR. Motoarele au o putere totală de 62.400kW și permit navei să navigheze cu o viteză de
22k.

1.2.2 Instalația de încărcare

Instalația de încărcare/descărcare a navei cuprinde două componente: încărcare pasageri și
încărcare provizii. Ambarcarea pasagerilor se face pe scară, nava este prevăzută cu câte o scară în
fiecare bord, utlizarea acestora se face în funcție de bordul acostării. Ambarcărea/ debarcărea în
situații de urgență și nu numai se poate face și cu ajutorul elicopterului.
Încărcarea bagajelor și a proviziilor se face cu ajutorul platformelor.

1.2.3 Echipamente de salvare

Echipamentele de salvare cuprind: bărci de salvare dotate cu sistem gravitațional de coborâre

bărci de urgență sisteme de evacuare marină plute de salvare (Tabel 1.7 d) și tendere Capacitatea
totală este de 5561 persoane.

4
Barcile de salvare

Numar de bucati: 22

Greutate: 5 t

Putere moto: 20 CP

Dimensiuni: 9m x 4m x 3.5m

Capacitatea: 150 persoane

Barci de urgenta

Numar de bucati: 2

Greutate: 2 t

Putere motor: 135 CP

Dimensiune: 6 m x 2.4m x 1.8m

Capacitate: 6 persoane

Plute de salvare

Numar de bucati: 3

Capacitate: 25 de persoane

5
Instalația de stins incendiu

Cuprinde două sisteme: sistem de detecție și prevenire și sistem de stingere. Nava este
împărțită pe 7 zone de incendiu fiecare din acestea cuprinzând câte o cale de ieșire de urgență. Din
sistemul de detectare a incendiului fac parte echipamentele: detectoare de fum, de căldură, de flăcări
și casete de anunțare a incendiului montate pe holuri prevăzute cu buton.
Sistemul de stins incendiu cuprinde sprinklere cu ceață de apă montate în fiecare încăpere locuită.
La declanșare, în puntea de navigație vor apărea pe panoul de alarme zona în care acestea
acționează. Sistemul permanent de stins incendiu cu CO2 acționează în sala mașini, camera
incineratorului, camera gunoilui și pe canale de aerisire de la bucătărie.

La bordul navei fiecare încăpere locuită este prevăzută cu dispozitive de stingere a

incendiului care taie alimentarea cu oxigen a încăperii, așa numitele „Fire Dampers”.

De asemenea pentru stingerea incendiilor se mai poate folosi și instalația de stins incendiu cu
spumă. La nevoie spuma poate fi pompată pe puntea principală dintr-un tanc de 1500 de litri. Spuma
este pompată cu ajutorul unei pompe la un sistem automat de amestec cu apă de mare. Amestecul se
face astfel: 3% soluție de spumă și 97% apă de mare.

În dotarea navei se mai găsesc:

- stingătoare cu CO2;
- stingătoare cu pudră;
- stingătoare cu pudră;

6
 - stingătoare cu spumă;
- staţii de eliberare;
- detectoare de fum;
- detectoare de căldură;
- pompă de incendiu de urgenţă;
- costume pentru stins incendiu ;
- aparate de respirat ;
- manici

1.2.5 Instalația de ancorare și legare

Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundul apei, in locuri
neamenajate. Nava poate stationa la ancora in bazinele sau radele portuare, in marea deschisa sau in
zone cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cu ajutorul ancorei, prin intermediul lantului sau paramei de
ancora, care pot fi ridicate la bord de mecanismul de ancorare.
Instalația de ancorare și legare este amplasată la bordul navei în puntea prova și puntea pupa.
La puntea prova echipamentele de ancorare are în componență 2 vinciuri electrice de ancoră
pentru lanț de 120mm cu greutate de 13,0 tone, ancore tip stockless și 2 stope de lanț pentru lanț tip
U3 de 120mm cu greutate de 5 tone. Instalația de legare are în componență 6 vinciuri electrice.

7
1.3 Principalele echipamente de pe puntea de navigație
1.3.1 Sistemul de comunicații VHF DSC Sailor RT5022

Radiotelefonul VHF este principalul mijloc de comunicare în zona A1. Are o distanță de
acoperire între 25 și 40 mile marine și folosește antene omnidirecționale prin care se emite cu o
frecvență mai mică sau egală cu 25 W. Modul de lucru în frecvență foarte înaltă (VHF) este J3E, iar
pentru DSC (apel selectiv numeric digital) VHF, G3E. Principalul canal de lucru maritim este
canalul 16 (156,8 MHz).

Receptor NAVTEX
NAVTEX (NAVigational TEleX), denumit uneori Navtex sau NavTex,[1] este un serviciu
internațional automat de tipărire directă de frecvență medie pentru livrarea de avertismente și
prognoze de navigație și meteorologie, precum și informații urgente privind siguranța maritimă
(MSI) către nave.

8
 NAVTEX a fost dezvoltat pentru a oferi un mijloc ieftin, simplu și automat de a primi aceste
informații la bordul navelor aflate pe mare pe o rază de aproximativ 370 km (200 mile marine) în
larg.
Nu există taxe de utilizator asociate cu primirea transmisiilor NAVTEX, deoarece transmisiile
sunt de obicei transmise de la Autoritatea Națională de Meteorologie (Italia) sau de la Marina sau
Garda de Coastă (ca în SUA) sau de la autoritatea națională de navigație (Canada).

Consola principală cuprinde:

- Indicator de viteză și distanță parcursă;

- 2 radiotelefoane VHF;
- Girocompas C-Plath;
- Sistem integrat de comandă Vision 2100;
- Consola control propulsoare electrice prova, pupa;
- Telegrafe motor principal;
- Consolă comandă viteză motor principal;
- Telefon;
- Stație convorbiri generale pe navă și telefon comunicații la bord.

9
2 Planificarea voiajului navei de pasageri pe ruta
Southampton(UK) – Funchal ( POR)

2.1 Pregatirea navigatiei

Această etapă presupune următoarele activităţi:

- pregătirea hărţilor de navigaţie;

- determinarea elementelor mareei (viteza şi direcţia curentului de maree, înălţimea);
- stabilirea condiţiilor hidrometeorologice ale zonei respective, precum şi luarea măsurilor
necesare pentru recepţionarea la bordul navei a prognozelor şi avizelor hidrometeorologice pe
timpul navigaţiei în aceste zone;
stabilirea modalităţilor de contactare a serviciilor de pilotaj şi remorcaj.

10
2.2 Executarea navigaţiei

Personalul cu responsabilităţi care trebuie să se afle în puntea de comandă în cazul

navigaţiei în ape restrânse include, de regulă: comandantul navei, pilotul, ofiţerul de cart, ofiţerul cu
navigaţia, operatori la repetitoarele giro din borduri pentru măsurarea rapidă a relevmentelor,
operator radar, operator sisteme electronice de navigaţie, operator sondă, operator mijloace de
comunicaţii. Un membru al echipajului din puntea de comandă poate îndeplini una sau mai multe
din responsabilităţile enumerate mai sus.

Înainte de intrarea în zona dificilă pentru navigaţie se execută următoarele activităţi:

- testarea maşinii principale prin punerea în „marş înapoi”;

- pregătirea ancorei pentru fundarisire;
- calcularea corecţiei totale a compasului magnetic şi giroscopic;
- luarea măsurilor pentru completarea riguroasă a jurnalului de bord (se vor consemna
schimbările de drum şi de viteză, cine are comanda navei, toate ordinele şi comenzile date, orice
eveniment important), a jurnalului de navigaţie, a jurnalului sondei (cuprinde adâncimile înregistrate
la interval de 5 minute).
Una din cele mai importante activităţi pe puntea de comandă este determinarea punctului
navei, care presupune următoarele activităţi:

11
 - determinarea punctului navei prin intermediul unui procedeu precis şi rapid, în funcţie de
reperele existente;
- notarea orei şi citirii la loch;
- estima grafică pentru următoarele două puncte ale navei determinate la intervale de 3 – 5
minute;
- determinarea derivei de vânt şi de curent, calcularea erorii grafice;
- în cazul giraţiei, determinarea punctului navei înainte şi după încheierea manevrei.
Determinarea punctului navei se realizează pe baza măsurării vizuală a unor parametrii. Se poate
folosi radarul pentru determinarea distanţei la anumite repere, precum şi pentru aplicarea
procedeului paralelelor indicatoare.

2.3 Hărţi nautice și documente utilizate pentru planificarea și executarea voiajului

pe ruta Southampton – Funchal
În vederea întocmirii planului marșului, ofițerul cu navigația studiază în prealabil o serie de
documente, cum ar fi: Admirality Printed Chart Catalog, Ocean Passages of the World, Ships
Routeing, Guid to Port Entry, Sailing Directions, Admiralty Tide Tables, Admiralty List of Lights,
Admiralty List of Radio Signals, Annual Summary of Admiralty Notices to Mariners, Notice to
Mariners, Brown’s Nautical Almanach, din care își extrage datele necesare. După ce toate aceste
date sunt strânse, abia atunci ofițerul cu navigația se poate demara de trasarea drumului pe hărțile de
navigație.

2.3.2 Documente necesare la sosirea în port

 Certificat de Înregistrare;
 Listă cu magaziile;
 Listă cu echipajul;
 Listă cu pasagerii;
 Declarație vamală;
 Declarație de sănătate;
 Declarație de intrare în port;
 Certificat Internațional de Tonaj;

Lista cu toate magaziile trebuie să fie completată înainte de intrarea navei în port.

12
 Pilotaj: Pilotajul este obigatoriu pentru toate navele de peste 100 tone. Acest serviciu este
disponibil pe timp de zi și de noapte. Pilotul se cere prin VHF canalul 12.
Restricții: Lungimea maximă admisă este 270 metri, lățimea maximă admisă 32 metri,
pescajul maxim 10 metri. La terminal pescajul maxim admis este de 9.5 metri.
VHF: Canalul 12 Managementul potului, canalul 16.

2.4 Sistemul de balizaj IALA (International Association of Marine Aids to Navigation

and Lighthouse Authorities)
Publicația NP 735 (IALA Maritime Buoyage System) oferă o descriere detaliată a sistemului de
balizaj cardinal şi lateral, incluzând explicaţii grafice şi textuale a celor 5 tipuri de marcaje: lateral,
cardinal, pericol izolat, ape sigure, marcaje speciale.

2.5 Principalele zone geografice tranzitate

Canalul Mânecii

Este strâmtoarea dintre sudul Angliei și nordul Franței ce leagă Oceanul Atlantic cu Marea
Nordului . În canal sunt Insulele Canalului aparținând coroanei britanice și insula Wight. Tot în

13
Canalul Mânecii se varsă Sena. Port mai important Le Havre (Franța), Southampton și Plymouth
(ambele aparțin Marii Britanii). Lungimea canalului 563 km, lățimea maximă 248 km, în zona
strâmtorii Dover are lățimea minimă de 34 km, adâncimea medie a canalului 120 m, la deschiderea
spre Marea Nordului are 41 m adâncime.

Acum există un tunel submarin ce leagă Anglia de Franța trecând pe sub Canalul Mânecii. Ideea
acestui tunel datează din anul 1875, când s-au început la Sangate săpăturile, fiind mai târziu (1882)
abandonate. Tunelul actual a fost construit între anii 1987 și 1994, în cooperare de guvernele
Regatului Unit și Franței.

Canalul Mânecii contemporan este probabil rezultatul unei replicări structurale complexe care
datează de acum aproximativ 40 de milioane de ani, deși semnele unei tendințe de deformare apar
încă de acum 270 de milioane de ani. Strămoșul direct al canalului s-ar putea să fi fost o mare care
ocupă pliul descendent în urmă cu unul până la două milioane de ani, cu un nivel al mării cu 600
până la 700 de picioare mai înalt decât nivelul actual.

Retragerea apei de către ghețarii epocii Pleistocenului târziu (acum aproximativ 25.000 de ani), a
produs un nivel al mării cu cel puțin 90 de metri mai jos decât în prezent. Mai târziu, topirea gheții a
ridicat nivelul mării până la marca actuală, iar podul terestru important din punct de vedere ecologic
de peste Strâmtoarea Dover a fost în cele din urmă scufundat cu aproximativ 8.000 de ani în urmă.

Fundul mării coboară destul de abrupt în apropierea coastelor, dar este în general plat și
remarcabil de puțin adânc (mai ales în raport cu cotele din apropiere); adâncimea sa cea mai mare,
172 de metri în adâncimea Hurd, face parte dintr-un grup de jgheaburi anormale adânci, închise în
albia canalului vestic. Canalul a fost modelat de efectul asupra straturilor sale de rocă (cu gradele lor
diferite de duritate) al unor forțe precum intemperii și eroziune (când o mare parte din zonă era
uscată), modificări ale nivelului mării și eroziunea și depunerea contemporană de către marine.
curenti.

Mareele în Canalul Mânecii sunt în general puternice, în special în strâmtoarea Dover, și pot fi
vizualizate ca o oscilație (modificată de rotația și configurația Pământului) în jurul unei linii nord-
sud prin centrul canalului, adică cu o creștere până la vestul însoțind o cădere spre est. Porțiunea
centrală se confruntă cu maree semi-diurne (de două ori pe zi) (utile pentru mișcările de transport
maritim la Southampton, care are o maree dublă sau prelungită), iar Golful Saint-Malo are cea mai
mare gamă de mare.

14
Golful Biscaya

Biscaya este un golf la Oceanul Atlantic, pe țărmul vestic al Europei, la nordul Spaniei. Intră în
uscat până la 400 km, iar suprafața este de 194 mii km². În Golful Biscaya se varsă fluviile Loara și
Garonne. Țărmurile sunt în mare parte prăpăstioase și puternic crestate, fapt cauzat de valorile
puternice provocate de furtunile frecvent întâlnite. Temperatura apei în februarie alcătuiește de la
+5°C în nord până la +12°C în sud, iar în august, respectiv, de la +10°C până la +20°C. Salinitatea
nu depășește 35,5‰. Biscaya este o importantă zonă de pescuit: se întâlnesc în cantități mari
calcani, stridii, sardeluțe etc. Porturile principale sunt Brest în Franța și San Sebastian în Spania.

Platoul continental are o lățime de până la aproximativ 160 km în largul coastei Bretaniei, dar se
îngustează la mai puțin de 65 km în largul țărmului spaniol. Marginea platformei și versantul
continental sunt disecate de numeroase canioane submarine dintre care cel al Capului Breton, în
colțul de sud-est al golfului, este unul dintre cele mai mari. Dincolo de versantul continental se află
Câmpia Abisală Biscaya, cu adâncimi de aproximativ 4.550 m, care ocupă aproximativ jumătate din
suprafața golfului. O mare parte din ea are o topografie foarte plată.

15
 Curenții de suprafață ai Golfului Biscaya sunt influențați de circulația în sensul acelor de
ceasornic în Atlanticul de Nord care produce o circulație în sensul acelor de ceasornic în golf. Gama
medie a mareelor de primăvară este de aproximativ 6 m pe coasta franceză, la capătul nordic al
golfului, lângă insula Ouessant, scăzând spre sud la aproximativ 3,5 m în unghiul de sud-est, lângă
Biarritz. Golful Biscaya este remarcat printre marinari pentru mările sale agitate. Furtunurile pot fi
severe și pot depăși 113 km pe oră. Furtunile sunt, de asemenea, un pericol pentru navigație și pot
apărea în orice perioadă a anului. Clima de pe țărm este maritimă, cu ierni blânde și veri răcoroase.

Oceanul Atlantic

Oceanul Atlantic contine apă sărată care acoperă aproximativ o cincime din suprafața
Pământului și separă continentele Europa și Africa la est de cele din America de Nord și de Sud la
vest. Numele oceanului, derivat din mitologia greacă, înseamnă „Marea Atlas”. Este al doilea ca
dimensiune după Oceanul Pacific.

Atlanticul este, în general, în formă de S și îngust în raport cu lungimea sa. Suprafața

Atlanticului, fără mările sale dependente, este de aproximativ 81.760.000 km pătrați, iar cu acestea
aria sa este de aproximativ 85.133.000 km pătrați. Are o adâncime medie (cu mările sale) de 3.646
de metri și o adâncime maximă de 8.380 de metri în șanțul Puerto Rico, la nord de insula Puerto
Rico.

Lățimea oceanului de la est la vest variază considerabil. Între Newfoundland și Irlanda se află
aproximativ 3.320 km; mai spre sud se lărgește la peste 4.800 km înainte de a se îngusta din nou,
astfel încât distanța de la Capul São Roque, Brazilia, până la Capul Palmas, Liberia, este de doar
aproximativ 2.850 km. Spre sud devine din nou mai larg și este mărginit de coaste simple aproape

16
fără insule; între Capul Horn și Capul Bunei Speranțe, oceanul se apropie de granița cu Oceanul de
Sud la 60° latitudine sudica pe un front larg de aproape 5.200 km.

Diferite granițe au fost folosite pentru a defini în special limitele nordice, dar și sudice ale
Oceanului Atlantic. Nu există convenții de limite universal acceptate. În nord, situația este și mai
complicată de faptul că Oceanul Arctic este adesea considerat a fi o mare dependentă de Atlantic.
Acest lucru se datorează faptului că bazinul arctic - care se întinde de la Strâmtoarea Bering peste
Polul Nord până la Spitsbergen și Groenlanda - seamănă cu un bazin semiînchis (adică este aproape
înconjurat de pământ, primește volume proporțional de mari de deversare a râului și sedimente, are o
zonă continentală extinsă). marginea și este relativ mică).

În perioada august și noiembrie, în Oceanul Atlantic începe etapa uraganului. Acest lucru se
datorează creșterii unei mari părți a aerului fierbinte care se află la suprafață și a condensării sale
ulterioare atunci când întâmpinați mase de aer rece. Uraganul se hrănește cu apa însăși până când se
sparge la suprafața pământului, unde își pierde puterea. Încetul cu încetul se transformă într-o
furtună tropicală, până când dispare în cele din urmă. De obicei, uraganele se formează pe coastele
Africii și se deplasează spre vest în Marea Caraibelor.

Intr-un mod extins, acest ocean are un fund de mare destul de plat. Cu toate acestea, are câteva
lanțuri montane, depresiuni, podișuri și canioane. Ceea ce este mai abundent sunt câmpiile abisale în
care trăiesc unele specii mai adaptate mediilor extreme. Unul dintre cele mai faimoase lanțuri
montane ale sale este Atlanticul de mijloc. Se întinde de la nordul Islandei până la 58 de grade
latitudine sudică. Acest lanț montan are o lățime de aproximativ 1.600 km.

Oceanul Atlantic este împărțit în zone climatice care depind în mare parte de latitudinea în care
ne aflăm. Cele mai calde zone climatice sunt cele din nordul Atlanticului de la ecuator. În timp ce
zonele cele mai reci se află la latitudini înalte, unde suprafața oceanului este acoperită de gheață.

Zonele din jurul acestui ocean sunt afectate de vânturile circulante care se răcesc sau se încălzesc
atunci când suflă în acești curenți oceanici. Vântul, atunci când transportă umiditate și aer cald sau
rece, acționează ca un regulator de schimb termic și de energie.

17
2.6 Descrierea porturilor de ambarcare si debarcare

Descrierea portului Southampton

Portul Southampton este un port de pasageri și marfă în partea centrală a coastei de sud a Angliei.
Era modernă din istoria portului Southampton a început când primul doc a fost inaugurat în 1843.
Portul este deținut și operat de Associated British Ports din 1982 și este cel mai aglomerat terminal
de croazieră și al doilea port de containere ca mărime din Marea Britanie. Volumul traficului portuar
clasifică Southampton ca un oraș cu port mediu la nivel global.

Portul se află la 16 km în interior, între confluența râurilor Test și Itchen și capul văii înecate de
o mile, cunoscută sub numele de Southampton Water. Gura de intrare este protejată de efectele
vremii neplăcute de masa Insulei Wight, ceea ce conferă portului o locație adăpostită. Avantajele
suplimentare includ un hinterland dens populat și apropierea de Londra, precum și legături excelente
feroviare și rutiere cu restul Marii Britanii, care ocolesc aglomerația Londrei.

Documente necesare plecării în cursă:

 3 Declarație Generală (Formular standard);
 3 Declarație genarală (depozite masină, punte și auxiliare);
 1 Listă cu medicamente;
 3 Listă cu bunurile pasagerilor:
 2 Cerințele comandantului;

18
  1 Declarație de sănătate;
 1 Lisă cu negații;
 1 Lisă cu vacinări;
 1 Listă cu ultimele porturi;
 3 Declarație cu bunurile echipajului;
 3 Lista cu aprovizionarea magaziilor;
 2 Listă cu pasagerii;
 2 Listă cu echipajul;

Toate aceste documente trebuie predate agentului, cu 24 de ore înainte, care le va distribui către:
Biroul de Imigrări, Vamă, etc.
Ofițerul vamal va examina de asemenea Certificatul de Clasă și Certificatul de Încărcare a navei.
Certificate ce pot fi inspectate de Ofițerii Gărzii de Coastă:
-Cerificat de Răspundere Financiară (Certificate of Financial Responsability);
-Certificat Național de Încărcare a mărfii (National Cargo Bureau Certificate);
-Ceritificatul Liniei de Încărcare (Load Line Certificate);

-Jurnal de Operațiuni Mașină (Oil Recod Book);

-Certificat Internațional de Prevenire a Poluării (International Oil Pollution Prevention

Certificate);

-Certificat SOLAS al Echipamentelor de Siguranță (SOLAS Safety Equipment Certificate);

-Certificat SOLAS de Construcție Sigură (SOLAS Safety Construction Certificat);

-Certificat de Radiotelefonie (Radiotelephone Certificate);

-Certificat de Radiotelegrafie (Radiotelegraphy Certificate);

-Jurnal de bord (Vessel’s Deck Log)

Pilotaj: Pilotajul este obligatoriu. Piloții sunt disponibili în 24 de ore. În avans cu sosirea se
vor trimite documentele de cerere a piloților, cel puțin 24 ore. Cu 2 ore înainte de sosire se anunță
stația de piloți pe canalul VHF 8, 11 sau 16 unde se stabilesc detaliile îmbarcării pilotului la bord.

19
Descrierea portului Funchal

Funchal este cel mai mare oraș, reședința municipală și capitala Regiunii Autonome Madeira a
Portugaliei, mărginită de Oceanul Atlantic. Orașul are o populație de 105.795, ceea ce îl face al
șaselea oraș ca mărime din Portugalia. Datorită valorii sale culturale și istorice ridicate, Funchal este
una dintre principalele atracții turistice ale Portugaliei; este, de asemenea, popular ca destinație
pentru ajunul Anului Nou și este principalul port portughez pentru andocările vaselor de croazieră.

Portul Funchal a fost singurul port important din Madeira. Din 2007 este dedicat în totalitate
transportului de pasageri (vase de croazieră și feriboturi) și altor bărci și iahturi legate de turism. În
acel an, toate activitățile de pescuit rămase și comerțul cu mărfuri au fost mutate în portul nou
dezvoltat Caniçal, la 19 km la est.

FUNCHAL este un port de dimensiuni medii. Tipurile de nave care fac escală regulată la
FUNCHAL sunt : nave pasagere, ambarcațiuni de agrement ,iahturi, pescadoare. Lungimea maximă
a navelor înregistrate că au intrat în acest port este de 345 de metri. Pescajul maxim este de 8,6
metri. Greutatea maximă maximă este de 17986 t

Documente necesare la sosirea în port:

 Certificat de Înregistrare;
 Listă cu magaziile;
 Listă cu echipajul;
 Listă cu pasagerii;
 Declarație vamală;
 Declarație de sănătate;
 Declarație de intrare în port;

20
BIBLIOGRAFIE

 www.marinetraffic.com
 www.wikipedia.com
 https://www.portinnovationatlas.com/
 https://www.marinetraffic.com/en/ais/details/ports/2302?
name=FUNCHAL&country=Portugal
 http://ports.com/sea-route/#/?a=158&b=3329&c=Port%20of%20Southampton
%20,%20United%20Kingdom&d=Port%20of%20Funchal,%20Portugal
 https://www.britannica.com/place/Belle-Ile-en-Mer
 https://www.britannica.com/place/Atlantic-Ocean/Islands

21