CAPITOLUL V

ANALIZA RENTABILITĂŢII

1. Profitul se caracterizează prin:

a) are o mare putere de relevare a realităţii economice;
b) prin intermediul său, putându-se urmări modul de folosire a factorilor de
producţie;
c) are valoare informaţională redusă;
d) sintetizează aspectele cantitative şi calitative ale proceselor economice;
e) este un rezultat al previziunii corecte a viitorului.
A(a+b+c+d+e); B(b+c+e); C(a+e); D(a+b+d+e); E(b+d).

2. Contul de profit şi pierdere se caracterizează prin:

a) face parte din situaţiile financiare de închidere a exerciţiului financiar;
b) pe baza lui se pot construi diverşi indicatorii economico-financiari
necesari firmei;
c) este un document contabil de sinteză care redă imaginea activităţii firmei
într-o perioadă dată;
d) sintetizează fluxurile economice;
e) sintetizează cheltuielile şi veniturile perioadei de gestiune;
A(b+d); B(a+c+e); C(a+b+c+d+e); D(d+e); E(a+b+d).

3. Activitatea de exploatare:
a) reprezintă evenimente sau tranzacţii diferite de activităţile curente ale
întreprinderii;
b) este activitatea curentă a firmei;
c) este activitatea desfăşurată de o întreprindere potrivit obiectului său de
activitate;
d) dă o imagine asupra costului de finanţare al activităţii;
e) este o activitate sezonieră.
A(b+c); B(a+c+e); C(a+b+d); D(a+b+d+e); E(b+c+e).

4. Principalii utilizatori ai informaţiilor obţinute prin analiza contului de rezultate

sunt:
a) acţionarii;
b) creditorii;
c) salariaţii;
d) managerii;
e) statul.
A(a+b+e); B(b+c+d+e); C(a+c+e); D(b+c+d+e); E(a+b+c+d+e).
5. Soldurile intermediare de gestiune nu se caracterizează prin:
a) permit analiza structurală a rezultatelor firmei;
b) întocmirea lor este obligatorie;
c) pun în evidenţă etapele formării rezultatului unui exerciţiu financiar;
d) pun în evidenţă modul de folosire al resurselor materiale financiare şi
umane în activitatea întreprinderilor;
e) sunt indicatori parţiali realizaţi pe construcţia în trepte pornind de la cel
mai cuprinzător şi încheind cu cel mai sintetic;

6. Nu reprezintă sold intermediar de gestiune:

a) marja comercială;
b) valoarea adăugată;
c) rezultatul din exploatare;
d) rata rentabilităţii financiare;
e) rezultatul extraordinar.

7. Reprezintă sold intermediar de gestiune:

a) producţia exerciţiului;
b) adaosul comercial;
c) rezultatul curent;
d) productivitatea muncii;
e) rezultatul net al exerciţiului.
A(a+c+e); B(a+b+d); C(b+c+d+e); D(b+d); E(a+e).

8. Rezultatul brut al exerciţiului se determină:

a) rezultatul curent + rezultatul extraordinar;
b) rezultatul din exploatare+venituri financiare - cheltuieli financiare;
c) rezultatul curent + venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare;
d) rezultatul net al exerciţiului + impozitul pe profit;
e) venituri din vânzarea mărfurilor + cheltuieli privind mărfurile.
A(a+b+c+d+e); B(b+e); C(a+c+d); D(a+b+e); E(b+c+d).

9. Valoarea adăugată are ca destinaţie remunerarea participanţilor direcţi şi

indirecţi la activitatea economică a firmei:
a) salariaţii;
b) statul;
c) creditorii;
d) acţionarii;
e) firma.
A(a+b+e); B(b+c+d); C(b+e); D(a+b+c+d+e); E(a+c+e).

10. Producţia exerciţiului se caracterizează prin:

a) reprezintă valoarea producţiei globale a unei întreprinderi;
 b) are un caracter eterogen;
c) este un amestec de venituri din exploatare cu origine şi principii de
evaluare diferite;
d) constituie diferenţa dintre intrări şi ieşiri;
e) însumează vânzările de produse fine şi prestările de servicii, producţia
stocată şi imobilizată.
A(a+b+c); B(a+b+c+e); C(b+c+d+e); D(b+c+e); E(a+b+c+d+e).

11. Valoarea adăugată nu se caracterizează prin:

a) reprezintă valoarea producţiei globale a unei întreprinderi;
b) constituie diferenţa dintre intrări şi ieşiri;
c) se determină adăugând la marja comercială producţia exerciţiului şi
scăzând consumurile intermediare, respectiv cheltuielile provenite de la
terţi;
d) măsoară rezultatul creat de firmă;
e) are ca destinaţie remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la
activitatea economică a firmei.

12. Soldul pozitiv obţinut din activitatea de exploatare, se numeşte:

a) deficit brut de exploatare;
b) excedent brut de exploatare;
c) rezultat curent;
d) rezultatul net al exerciţiului;
e) marja comercială.

13. Capacitatea de autofinanţare se caracterizează prin:

a) reprezintă posibilitatea firmei de a reduce necesarul de fond de rulment;
b) exprimă în termeni monetari capacitatea firmei de a-şi dezvolta
activitatea prin mijloace financiare proprii;
c) reflectă potenţialul financiar de creştere economică a firmei;
d) în determinarea sa se iau în calcul veniturile încasabile care sunt încasate
şi toate cheltuielile de plătit care sunt achitate;
e) se determină însumând veniturile încasabile cu cheltuielile plătibile.
A(a+d+e); B(b+c+d+e); C(a+d); D(a+b+c+e); E(b+c+d).

14. Capacitatea de autofinanţare permite:

a) creşterea necesarului de fond de rulment;
b) creşterea investiţiilor;
c) rambursarea datoriilor;
d) finanţarea anumitor nevoi de gestiune curentă;
e) remunerarea capitalurilor investite.
A(a+b+c); B(a+c+e); C(b+c); D(a+b+c+d+e); E(b+c+d).
15. Mărimea capacităţii de autofinanţare depinde de:
a) direcţiile politicii de amortizare;
b) politica fiscală;
c) creşterea rentabilităţii pe seama creşterii volumului de producţie;
d) creşterea rentabilităţii pe seama creşterii preţului
e) creşterea rentabilităţii pe seama diversificării portofoliului de produse.
A(a+b+c+d+e); B(b+d+e); C(a+c+e); D(b+c); E(a+b+d).

16. Capacitatea de autofinanţare nu se calculează astfel:

a) CAF = Venituri încasabile - Cheltuieli plătibilie;
b) CAF = Venituri încasabile + Cheltuieli plătibilie;
c) CAF = Profit net + Venituri calculate + Cheltuieli calculate;
d) CAF = Profit net - Venituri calculate + Cheltuieli calculate;
e) CAF = Profit net + Venituri calculate - Cheltuieli calculate.
A(a+d); B(a+e); C(b+c+e); D(b+d); E(b+e).

17. Factorii direcţi de influenţă a profitului aferent cifrei de afaceri în ordinea de

analiză sunt:
a) structura, preţul de vânzare, cheltuielile materiale pe unitate de produs;
b) structura, cheltuielile materiale pe unitatea de produs, preţul
materialelor;
c) cifra de afaceri, structura şi preţul materialelor;
d) volumul producţiei, costul materialelor, preţul de vânzare;
e) volumul producţiei, structura producţiei, costurile unitare şi
preţurile de vânzare.

18. Ratele de rentabilitate se caracterizează prin:

a) au conţinut informaţional diferit;
b) sunt indicatori sintetici de eficienţă;
c) exprimă multiplele laturi ale activităţii economico-financiare ale firmei;
d) sunt mărimi relative;
e) se determină ca raport între indicatori de efect şi indicatori ce reflectă un
flux de activitate sau un stoc.
A(a+c); B(b+d+e); C(a+b+e); D(c+d); E(a+b+c+d+e).

Rbe
⋅100
19. Pe baza relaţiei At , se determină:
a) rata rentabilităţii comerciale;
b) rata rentabilităţii fondurilor consumate;
c) rata rentabilităţii financiare;
d) rata rentabilităţii economice;
e) rata rentabilităţii.
20. Factorii direcţi de influenţă a profitului aferent cifrei de afaceri în ordinea de
analiză sunt:
a) structura, cheltuielile materiale pe unitatea de produs, preţul
materialelor;
b) structura producţiei, costurile unitare şi preţurile de vânzare, activele
economice.;
c) activele economice, structura producţiei, costurile unitare şi
preţurile de vânzare.
d) activele economice, preţurile de vânzare, structura producţiei, costurile
unitare;
e) activele economice, structura şi preţul materialelor.

21. Rata rentabilităţii comerciale:

a) are ca modalitate de calcul raportarea profitului total la cifra
de afaceri;
b) se determină ca un raport între rezultatele econmomice şi mijloacele
economice ce sunt angajate în vederea obţinerii acestui rezultat;
c) se calculează ca raport între profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile
totale aferente vânzărilor;
d) exprimă eficienţa cu care este folosit capitalul firmei;
e) exprimă eficienţa cu care este folosit capitalul permanent al firmei.

22. Ordinea factorilor în analiza ratei rentabilităţii comerciale este:

a) costurile unitare, volumul producţiei vândute, preţurile medii de vânzare;
b) volumul producţiei vândute, costurile unitare, preţurile medii
de vânzare;
c) volumul producţiei vândute, preţurile medii de vânzare, costurile unitare;
d) preţurile medii de vânzare, costurile unitare, volumul producţiei vândute;
e) costurile unitare, preţurile medii de vânzare, volumul producţiei vândute.

23. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale poate fi determinată prin:

a) îmbunătăţirea activităţiii de negociere cu furnizorii şi clienţii;
b) obţinerea bunurilor de producţie la preţuri de achiziţie avantajoase;
c) accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor;
d) reducerea cheltuielilor;
e) îmbunătăţirea structurii vânzărilor şi impulsionarea acestora.
A(a+e); B(b+e); C(e); D(a+b+c+d+e); E(a+d+e).

Pf
⋅100
24. Următoarea relaţie Ct reprezintă:
a) rata rentabilităţii;
b) rata rentabilităţii economice;
c) rata rentabilităţii comerciale;
 d) rata rentabilităţii financiare;
e) rata rentabilităţii fondurilor consumate.

D
⋅100
25. Următoarea relaţie Kpropriu reprezintă:
a) gradul de utilizare a forţei de muncă;
b) gradul de valorificare a producţiei fabricate;
c) gradul de îndatorare;
d) gradul de integrare pe verticală;
e) gradul de folosire a capacităţii de producţie.

26. Factorii care determină creşterea ratei rentabilităţii financiare sunt:

a) accelerarea vitezei de rotaţie a activului total;
b) scăderea vitezei de rotaţie a activului total;
c) reducerea factorului de multiplicare a capitalului;
d) creşterea factorului de multiplicare a capitalului;
e) sporirea rentabilităţii nete a veniturilor totale.
A(b+c); B(a+d+e); C(a+c); D(a+e); E(b+d+e)

CAPITOLUL VI
ELEMENTE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ A FIRMEI

1. Analiza financiară se caracterizează prin:

a) oferă informaţii legate de caracteristicile şomajului;
b) urmăreşte diagnosticarea asupra situaţiei financiare a firmei;
c) urmăreşte echilibrul financiar, gradul de solvabilitate şi nivelul de
rentabilitate;
d) este un sistem de analiză şi interpretare al informaţiilor;
e) oferă date necesare adoptării deciziilor financiare.
A(a+b+c+d+e); B(b+d+e); C(a+c+d); D(b+c+d+e); E(d+e).

2. Situaţiile financiare sunt urmărite de:

a) investitori;
b) salariaţi;
c) creditorii financiari şi alţi creditori comerciali;
d) furnizori şi clienţi;
e) instituţii guvernamentale şi public.
 A(a+c); B(b+d); C(a+b+c+d+e); D(a+d+e); E(a+b+d+e).

3. Nu sunt informaţii necesare analizei financiare:

a) informaţii legate de condiţiile de depozitare şi de păstrare a mărfurilor;
b) informaţii legate de poziţia financiară;
c) informaţii legate de particularităţile procesului tehnologic;
d) informaţii economice legate de starea economiei, a sectorului de
activitate, a zonei de activitate;
e) informaţii legate de potenţialul tehnic şi uman, comercial, juridic şi
managerial.
A(a+e); B(a+c); C(b+c+d); D(a+b+c+d+e); E(b+d+e).

4. Poziţia financiară a unei firme este influenţată de numeroşi factori:

a) resursele economice;
b) lichiditatea firmei;
c) solvabilitatea firmei;
d) structura financiară;
e) adaptabilitatea firmei la modificările mediului.
A(a+b+c+d+e); B(b+c); C(e); D(a+d+e); E(a+b+c+d).

5. Analiza poziţiei financiare a unei firme nu este necesară pentru:

a) anticiparea nevoilor viitoare de creditare;
b) repartizarea viitoare a fluxurilor de trezorerie;
c) anticiparea posibilităţilor de finanţare viitoare;
d) reducerea posibilităţilor firmei de a-şi onora angajamentele;
e) evaluarea activităţilor de exploatare, finanţare şi investiţii.

6. Situaţiile financiare simplificate, conform OMF nr 306/26.02.2002, cuprind în

mod obligatoriu:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pieredere;
c) situaţia fluxurilor de trezorerie;
d) situaţia modificărilor capitalului propriu;
e) politici contabile şi note explicative.
A(a+b); B(c+d); C(a+b+c+d+e); D(a+b+e); E(c+d+e).

7. Bilanţul nu se caracterizează prin:

a) este un document contabil de sinteză;
b) cuprinde elementele de activ, datoriile şi capitalul propriu al firmei;
c) este utilizat în studierea aprofundată şi globală al întreprinderii;
d) este temeiul orientării asupra situaţiei economice şi financiare a
organismelor economice;
e) întocmirea sa nu este obligatorie.
8. Activul reprezintă:
a) reprezintă o obligaţie actuală a firmei care este rezultatul unor
evenimente trecute şi a cărei stingere implică renunţarea la anumite
resurse care încorporează beneficii economice;
b) o resursă ce va rezulta în urma desfăşurării unor evenimente şi care
urmează să genereze beneficii economice viitoare;
c) o resursă rezultată în urma desfăşurării unor evenimente din
perioadele anterioare şi care urmează să genereze beneficii
economice viitoare;
d) reprezintă o sursă proprie cu caracter avansabil care se constituie la
înfiinţarea firmei, fiind condiţie esenţială a existenţei şi funcţionării
acesteia;
e) o resursă ce va rezulta în urma desfăşurării unor evenimente şi care
urmează să nu genereze beneficii economice viitoare.

9. Analiza structurii bilanţiere:

a) îngreunează comparaţia între firme;
b) utilizează ratele care se obţin prin raportarea diferitelor elemente ale
bilanţului;
c) facilitează comparaţia între firme;
d) conduce la identificarea modificărilor structurale din cadrul activităţilor;
e) nu conduce la identificarea modificărilor structurale din cadrul
activităţilor.
A(a+b+c+e); B(b+d+e); C(a+b+c+d); D(a+c+e); E(b+c+d).

10. Ponderea elementelor patrimoniale cu utilizare permanentă în totalul

patrimoniului se numeşte:
a) rata stocurilor
b) rata imobilizărilor;
c) rata produselor finite;
d) rata materiilor prime şi materialelor;
e) rata creanţelor comerciale.

11. Raportul dintre capitalul fix corporal şi suma activelor totale reprezintă:
a) rata imobilizărilor;
b) rata imobilizărilor necorporale;
c) rata imobilizărilor financiare;
d) rata imobilizărilor corporale;
e) rata activelor circulante.

12. Rata imobilizărilor corporale depinde de:

a) numărul de salariaţi;
 b) natura activităţii;
c) politica de amortizare;
d) investiţii.
e) productivitatea muncii.
A(b+c+d); B(a+b+c+d+e); C(a+e); D(b+d); E(a+b+d).

13. Rata imobilizărilor financiare;

a) exprimă legăturile financiare pe care firma le stabileşte în raporturile sale
cu alte firme;
b) se calculează ca raport între imobilizările financiare şi activele firmei;
c) se calculează ca raport între activele circulante şi totalul activelor firmei;
d) evidenţiază ponderea activelor de tipul licenţelor, brevetelor, mărcilor,
fondului comercial, etc în cadrul patrimoniului firmei;
e) exprimă raportul dintre capitalul fix corporal şi suma activelor totale.
A(c+d+e); B(a+d); C(a+c+e); D(a+b); E(a+b+c+d+e).

Kprop
⋅100
14. Relaţia Kper reprezintă:
a) rata autonomiei financiare la termen;
b) rata disponibilităţilor băneşti;
c) rata de îndatorare;
d) rata de îndatorare globală;
e) rata de îndatorare la termen;

15. Rata de îndatorare globală trebuie să aibă o valoare:

a) Rîg ≥ 1;
b) Rîg ≤ 1;
c) Rîg ≥2;
d) Rîg ≤ 2;
e) Rîg =1.

16. Rata de îndatorare la termen se calculează astfel:

Kprop
⋅100
a) Im prumuturi pe termen mediu si lung ;
Kprop
⋅100
b) Kper ;
Datorii totale
⋅100
c) Kprop ;
Im prumuturi pe termen mediu si lung
⋅100
d) Kprop ;
 Im prumuturi pe termen mediu si lung
⋅100
e) Kper .
A(a+b); B(c+d); C(d+e); D(a+d); E(e).

17. Rata autonomiei financiare la termen

Im prumuturi pe termen mediu si lung
⋅100
a) Kprop ;
Kprop
⋅100
b) Im prumuturi pe termen mediu si lung ;
Im prumuturi pe termen mediu si lung
⋅100
c) Kper ;
Kprop
⋅100
d) Kper ;
Datorii totale
⋅100
e) Kprop .
A(b+c); B(b+d); C(a+b+c); D(a+e); E(c+d).

18. Indicatorul gradului de îndatorare face parte din grupa:

a) indicatorilor de lichiditate;
b) indicatori de activitate;
c) indicatori de profitabilitate;
d) indicatori de productivitate;
e) indicatori de risc.

Active curente
19. Raportul Datorii curente reprezintă:
a) indicatorul gradului de îndatorare;
b) indicatorul lichidităţii curente;
c) indicatorul lichidităţii imediate;
d) indicatorul privind acoperirea dobânzilor;
e) rentabilitatea capitalului angajat.

20. Sunt indicatori de activitate:

a) viteza de rotaţie a stocurilor;
b) număr de zile de stocare;
c) viteza de rotaţie a debitelor-clienţi;
d) viteza de rotaţie a creditelor furnizori;
e) Marja brută din vânzări
A(a+b+c+d+e); B(a+c+d); C(b+e); D(c+d); E(a+b+c+d).
 Costul vânzarilor
21. Relaţia Stocul mediu reprezintă:
a) viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar;
b) viteza de rotaţie a stocurilor;
c) viteza de rotaţie a debitelor-clienţi;
d) viteza de rotaţie a activelor imobilizate;
e) număr de zile de stocare.

Pr ofitul brut din vanzari

⋅100
22. Relaţia Cifra de afaceri reprezintă:
a) rentabilitatea capitalului angajat;
b) rentabilitatea capitalului consumat;
c) marja brută din vânzări;
d) marja netă din vânzări;
e) rentabilitatea capitalului fix.

23. Echivalentele de numerar reprezintă:

a) investiţii financiare pe perioade scurte, extrem de lichide, uşor
convertibile în numerar;
b) disponibilităţile băneşti existente în casierie;
c) disponibilităţile băneşti existente în conturi bancare;
d) intrări de numerar;
e) ieşiri de numerar.

24. Analiza fluxurilor de numerar nu oferă informaţii despre:

a) capacitatea firmei de a genera numerar;
b) posibilităţile firmei de a fuziona;
c) identificarea momentelor apariţiei numerarului;
d) gradul de siguranţă în generarea numerarului;
e) cunoaşterea necesităţilor firmei de a utiliza acele fluxuri.

25. Fluxurile de numerar se pot grupa în:

a) fluxuri generate de intrările de numerar;
b) fluxuri generate de ieşirile de numerar;
c) fluxuri generate de activităţile de exploatare;
d) fluxuri generate de activităţile de exploatare;
e) fluxuri generate de activităţile de finanţare.
A(a+b); B(c+d); C(a+b+c+d+e); D(c+d+e); E(a+b+e).

26. Activităţile de exploatare se caracterizează prin:

 a) cuprind toate activităţile legate de achiziţionarea şi cedarea de active
imobilizate, precum şi alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele
de numerar;
b) au ca rezultat variaţii ale mărimii şi structurii capitalurilor proprii şi
datoriilor firmei;
c) reprezintă activităţile principale;
d) sunt activităţi generatoare de venit;
e) nu se desfăşoară la nivelul firmei.
A(c+d); B(a); C(b+c); D(e); E(b+c+d).

27. Reprezintă intrări de numerar din activităţile de exploatare:

a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active
necorporale şi alte active imobilizate;
c) încasările în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi
daune, anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;
d) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active
necorporale şi alte active imobilizate;
e) încasările în numerar provenite din contracte închieate în scopuri de
plasament sau tranzacţionate.
A(a+b+c); B(b+d+e); C(a+c+e); D(a+b+c+d+e); E(b+e).

28. Reprezintă intrări de numerar din activităţile de investiţie:

a) încasările în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi
daune, anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;
b) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii
sau de datorie ale altor întreprinderi, şi interese în asocierile în
participaţie;
c) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor
efectuate către alte părţi;
d) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opţiuni şi
swap, în afara cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament
sau de tranzacţionare sau când plăţile sunt clasificate ca fiind activităţi de
finanţare;
e) încasările în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau
răscumpăra titlurile întreprinderii.
A(a+d+e); B(b+c); C(b+c+d+e); D(b+c+d); E(a+e).

29. Reprezintă intrări de numerar din activităţile de finanţare:

a) încasările în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau
răscumpăra titlurile întreprinderii;
b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi
alte venituri;
 c) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii
sau de datorie ale altor întreprinderi, şi interese în asocierile în
participaţie;
d) încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte
instrumente de capital;
e) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţă, a
împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligaţiunilor, ipotecilor şi a altor
împrumuturi pe termen scurt sau lung.
A(b+c+e); B(a+d+e); C(a+b+e); D(a+c+d); E(a+d).

30. Reprezintă ieşiri de numerar din activităţile de exploatare:

a) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de
servicii;
b) plăţile în numerar provenite din contracte închieate în scopuri de
plasament sau tranzacţionare;
c) plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale,
necorporale şi alte active imobilizate;
d) rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;
e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
A(a+b+d); B(b+d+e); C(b+c+e); D(a+d); E(a+b).

31. Reprezintă ieşiri de numerar din activităţile de investiţie:

a) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;
b) plăţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri proprii
sau de datorie ale altor întreprinderi şi de interese în asocierile în
participaţie;
c) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor
aferente unui contract de leasing financiar.
d) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;
e) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit cu excepţia
cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităţile de
investiţie şi finanţare.
A(b+d); B(a+b+e); C(a+c+d); D(b+c); E(b+e).

32. Reprezintă ieşiri de numerar din activităţile de finanţare:

a) plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune,
anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;
b) plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziţiona sau
răscumpăra acţiunile întreprinderii;
c) plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaţiilor
aferente unui contract de leasing financiar;
d) plăţile în numerar provenite din contracte închieate în scopuri de
plasament sau tranzacţionare;
 e) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit cu excepţia
cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităţile de
investiţie şi finanţare.
A(a+c+e); B(d+e); C(b+c); D(a+b+d); E(c+e).

33. Întocmirea tablourilor fluxurilor de trezorerie permite:

a) evaluarea posibilităţilor firmei de a degaja lichidităţi;
b) stabilirea necesarului de lichidităţi;
c) stabilirea necesarului de personal;
d) realizarea comparaţiilor între rezultatele firmei prin eliminarea utilizării
diferitelor metode şi politici contabile;
e) previziunea datelor de scadenţă şi a posibilelor riscuri ale încasărilor
viitoare.
A(a+b+c); B(a+b+d+e); C(b+d); D(a+c+e); E(b+e).

34. Rata fluxurilor operaţionale:

a) determină posibilităţile firmei de a degaja resurse financiare
necesare stingerii obligaţiilor sale curente;
b) oferă informaţii legate de capacitatea firmei de a-şi plăti dobânzile
corespunzătoare datoriilor financiare;
c) exprimă posibilităţile firmei de a rambursa datoriile financiare curente;
d) exprimă abilitatea firmei de a-şi plăti datoriile financiare viitoare;
e) exprimă posibilitatea firmei de a-şi finanţa activele corporale.

Fluxuri nete de numerar din activitatea de exploatare

35. Relaţia Datorii financiare curente exprimă:
a) rata fluxurilor operaţionale;
b) rata de acoperire a dobânzii;
c) rata acoperirii datoriilor financiare curente;
d) rata acoperirii datoriilor financiare totale;
e) rata finanţării activelor corporale.

Fluxuri nete de numerar din activitatea de exploatare

Rf o =
36. Relaţia Datorii curente exprimă:
a) rata acoperirii datoriilor financiare totale;
b) rata acoperirii datoriilor financiare curente;
c) rata de acoperire a dobânzii;
d) rata finanţării activelor corporale;
e) rata fluxurilor operaţionale.

37. Sunt factori pozitivi care influenţează echilibrul economico-financiar:

a) controlul strict al activităţii;
 b) calitate şi credibilitate în afaceri;
c) expansiunea necontrolată;
d) personal pregătit şi ataşat firmei;
e) lipsa de mobilitate în orientarea afacerilor.
A(a+c+e); B(a+d+e); C(a+e); D(a+b+d); E(c+d).

38. Sunt factori care reprezintă obstacole pentru dezvoltarea viitoare a firmei:
a) slaba gestionare a patrimoniului şi capitalului propriu;
b) politica salarială nesatisfăcătoare;
c) calificarea nesatisfăcătoare a personalului;
d) fuga profesioniştilor;
e) stabilirea clară a obiectivelor pe termen lung şi scurt;
A(a+e); B(c+d+e); C(b+c+d); D(a+d); E(a+b+c+d).

39. Sunt factori care nu reprezintă obstacole pentru dezvoltarea viitoare a firmei:
a) lipsa de mobilitate în orientarea afacerilor.
b) politica salarială nesatisfăcătoare;
c) calificarea nesatisfăcătoare a personalului;
d) expansiunea necontrolată;
e) autonomie şi responsabilitate la toate structurile.
40. Sunt factori pozitivi care influenţează echilibrul economico-financiar:
a) controlul strict al activităţii;
b) calitate şi credibilitate în afaceri;
c) personal pregătit şi ataşat firmei;
d) stabilirea clară a obiectivelor pe termen lung şi scurt;
e) autonomie şi responsabilitate la toate structurile.
A(a+b+c+d+e); B(b+d); C(c+d+e); D(a+b+e); E(b+d+e).