Exemple grile – Analiză economico-financiară

1. Printre metodele de măsurare a influenței factorilor se numără:

a) metoda descompunerii rezultatelor economice;
b) metoda substituirilor în lanț;
c) metoda balanțieră;
d) metoda generalizării

2. După nivelul la care se desfăşoară, întâlnim:

a) analiză cantitativă și analiză calitativă;
b) analiză microeconomică și analiză macroeconomică;
c) analiză statică și analiză dinamică;
d) analiză retrospectivă și prospectivă;

3. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist de natura
produsului sau a raportului, atunci în analiză se foloseşte metoda: a) calitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.

4. Dacă între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip determinist exprimate sub
forma relaţiilor matematice de sumă şi diferentă, atunci în analiză se foloseşte metoda: a)
cantitativă;
b) substituirilor în lanţ;
c) soldului;
d) balanţieră.

5. În funcţie de sfera de cuprindere şi obiectivul analizat, întâlnim?

a) analiză cantitativă şi analiză calitativă;
b) analiză retrospectivă şi analiză prospectivă;
c) analiză microeconomică şi analiză macroeconomică;
d) analiză globală şi analiză parţială;

6. Între noțiunile specifice utilizate în cadrul desfăşurării procesului de analiză se întâlnesc:

A. fenomenul,
B. elementul,
C. factorul,
D. cauza,
E. legăturile factorial-cauzale.

a) A,C b) A,D,E c) A,B,C,D,E,F d) nici una

7. După poziţia şi caracterul lor într-o relaţie factorial-cauzală, factorii sunt:

a) factori pozitivi, factori negativi şi factori indiferenţi;
b) factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi;
c) factori interni și factori externi
d) factori tehnici, juridici, economici și financiari
 8. În funcţie de locul acţiunii lor, distingem:
a) factori principali şi factori secundari;
b) factori previzibili şi factori imprevizibili factori previzibili şi factori imprevizibili;
c) factori interni (endogeni) şi factori externi (exogeni);
d) factori previzibili şi factori imprevizibili;

10. După intensitatea acțiunii lor, distingem:

a) factori pozitivi, negativi și indiferenți;
b) factori principali și factori secundari;
c) factori calitativi, de structură, cantitativi;
d) factori cu acțiune directă și factori cu acțiune indirectă;

11. Identificați afirmațiile corecte:

a) analizele efectuate de firme specializate au un caracter temporar;
b) analizele efectuate de compartimentele financiar-contabile au un caracter permanent;
c) analizele efectuate de firme specializate au doar caracter permanent;
d) pot fi realizate atat analize parțiale cât și analize globale.

12. Pentru aplicarea metodei substituirilor în lanţ, aşezarea factorilor în relaţiile de

cauzalitate se face în următoarea ordine:
a) factori de structură, cantitativi, calitativi;
b) factori cantitativi, de structură, calitativi;
c) factori calitativi, de structură, cantitativi;
d) factorii de structură, calitativi, cantitativi.

13. Metoda substituirilor în lanţ se utilizează:

a) în cazul relaţiilor cauzale de tip stohastic;
b) în cazul relaţiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a
produsului sau a raportului între factori;
c) în cazul relaţiilor funcţionale de produs;
d) în cazul în care între elementele fenomenului studiat există relaţii de tip
determinist sau de natura sumei şi / sau a diferenţei.

14. Metoda balanțieră se utilizează:

a). în cazul relaţiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a produsului sau a
raportului între factori;
b) în cazul relaţiilor cauzale de tip stohastic;
c) în cazul relaţiilor de tip determinist care îmbracă forma matematică a sumei și/sau a
diferenței între factori;
d) în cazul relaţiilor funcţionale de produs;

15. După gradul de agregare, distingem:

a) factori simpli și factori complecși;
b) factori principali și factori secundari;
c) factori previzibili şi factori imprevizibili;
d) factori interni și factori externi;
 16. Analiza activității economico-financiare poate fi realizată de către:
a) compartimentele funcţionale şi îndeosebi cele financiar-contabile;
b) organe fiscale ale statului;
c) unităţi bancare;
d) firme specializate de consultanţă;

17. Rezultatele comparației se concretizează în:

A. abatere absolută
B. greutatea specifică
C. abatere relativă
D. indicele variației relative
E. abaterea indicelui variației relative

a) A,B,C b) A, C,D,E, c) D,E d) A,C

18. Comparațiile în timp sunt comparații între:

a) între rezultatele verigilor organizatorice din cadrul entității
b) valorile unui rezultat în perioada curentă şi norme, standarde, etaloane
c) valorile unui rezultat în perioada curentă şi valorile aceluiași rezultat din
perioadele anterioare
d) între rezultatele obţinute de entitatea analizată şi media sectorului de activitate

19. În raport de momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării

fenomenelor întâlnim:
a) analiză retrospectivă și analiză prospectivă;
b) analiză internă și externă;
c) analiză statică și analiză dinamică
d) analiza globală și analiza parţială

20. Cu ajutorul relației: IR = (R1/R0) x 100, unde: R1 – reprezintă nivelul efectiv al

rezultatului,iar R0 – reprezintă nivelul de comparație al rezultatului se determină: a) abatere
absolută
b) abatere relativă
c) indicele variației relative
d) abaterea indicelui variației relative

21. Etapele necesare a fi parcurse în procesul de analiză economico financiară sunt în

această ordine:
A. Stabilirea tematicii şi a obiectivelor analizei;
B. Analiza propriu-zisă prin prelucrarea şi studierea informaţiilor cu ajutorul
metodelor şi procedeelor specifice analizei economico-financiare
C. Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare pentru efectuarea analizei
D. Verificarea informaţiilor culese din punct de vedere al exactităţii și veridicităţii
și asigurarea comparabilității acestora E. Elaborarea concluziilor analizei şi a măsurilor pentru
redresarea activităţii economicofinanciare a întreprinderii

a) A,B,C,D,E b) A,C,D,B,E c) A,C,B,E d) A,B,C,D

 22. Relația Δ%R = (ΔR / R0) x 100 unde: R1 – reprezintă nivelul efectiv al rezultatului,iar R0
– reprezintă nivelul de comparație al rezultatului este utilizată pentru a determina:
a) abatere absolută
b) abatere relativă
c) indicele variației relative
d) abaterea indicelui variației relative

23. Metoda unităţilor de muncă, de evaluare a producţiei industriale:

a) este metoda cea mai larg utilizată;
b) se utilizează în orice întreprindere indiferent dacă producţia este omogenă
sau se produce un
bogat sortiment în care procesul de muncă se desfăşoară pe bază de normă de timp;
c) se poate utiliza pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile ce
produc un singur
produs sau produse foarte asemănătoare;
d) poate fi utilizată pentru evaluarea producţiei industriale la întreprinderile cu
produse similare.

24. Care dintre următorii indicatorii nu este utilizat pentru a caracteriza volumul
activităţii de producție și comercializare:
a) cifra de afaceri;
b) valoarea adăugată;
c) producţia exerciţiului;
d) rezultatul brut al exploatării;

25. Care dintre următoarele metode sunt utilizate pentru evaluarea producției
industriale: A.metoda unităţilor naturale;
B. metoda sintetică;
C. metoda unităţilor convenţionale;
D. metoda unităţilor de muncă;
E. metoda valorică;
F. metoda analitică;

a) A,C,D,E b) A,B,C,D,E,F c) B,F d) A,B,C,D

26. Producţia obţinută şi destinată livrării, se mai numeşte:

a) producţia exerciţiului;
b) producţia la terţi;
c) producţia marfă fabricată;
d) producţia globală.

27. Cifra de afaceri marginală reprezintă:

a) venitul mediu pe unitate de produs;
b) plusul de vânzări față de consumurile de la terți;
c) variația veniturilor generată de modificarea cu o unitate a volumului fizic al
vânzărilor;
 d) veniturile firmei care permit atingerea pragului de rentabilitate;
e) plusul de încasări din vânzările firmei;

28. Cifra de afaceri critică are următoarea semnificație:

a) prețul mediu pe unitatea de produs;
b) variația veniturilor generată de modificarea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor;
c) cifra de afaceri aferentă ultumei unutăți de produs vândute;
d) cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;
e) vânzările firmei la nivelul capacității maxime de producție;

29. Consumurile intermediare cuprind:

a) cheltuielile cu materii prime și materiale;
b) cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, apă șicombustibil,
c) cheltuieli cu materii prime, materiale, energie, apă, combustibil, lucrări și servicii
prestate de
terți;
d) cheltuieli cu materii prime, materiale, lucrări și servicii prestate de terți;

30. Producţia exerciţiului cuprinde:

a) producţia fabricată, cifra de afaceri, valoarea adăugată;
b) producţie stocată, producţie fabricată, valoare adăugată;
c) producţie vândută, producţie stocată, producţie imobilizată;
d) cifra de afaceri, producţia stocată, valoare adăugată;

31. Raportul dintre cifra de afaceri şi valoarea producţiei marfă fabricate

exprimă: a) modificările de productivitate;
b) modificările intervenite în stocurile de produse finite;
c) creşterea datoriilor la furnizori;
d) modificările intervenite în stocurile de materii prime.

32. Valoarea adaugată se definește ca fiind :

a) diferenţa dintre veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare;
b) volumul total de activitate al firmei;
c) creşterea (plusul) de bogaţie obţinută prin activitatea tehnico-productivă a întreprinderii;
d) diferenţa dintre producţia exerciţiului şi cheltuielile totale;
e) plusul de încasări din vânzările firmei;

33. În analiza factorială a valorii adăugate factorii cu influenţă directă sunt în

această ordine:
a) fondul total de timp de muncă şi valoarea medie adăugată la 1 leu producţia exerciţiului;
b) numărul mediu de salariaţi şi producţia exerciţiului;
c) producţia exerciţiului, numărul mediu de salariaţi şi productivitatea medie orară;
d) producţia exerciţiului şi valoarea medie adăugată la 1 leu producţia exerciţiului.
 34. Indicele cifrei de afaceri este de 105%, iar indicele stocurilor de produse finite
este de
120%, această situație semnificând:
a) se reduc stocurile de produse finite și cresc vânzările;
b) cresc stocurile de produse finite și cresc vânzările;
c) cresc stocurile de produse finite și crește viteza de rotație a acestora;
d) cresc stocurile de produse finite și se reduc vânzăriele;
e) cresc stocurile de produse finite și scade viteza de rotație a acestora;

35. Raportul dinamic dintre indicatorii valorici reprezintă:

a) raportul dintre indicatorii valorici (în bază fixă) şi caracterizează evoluţia
comparativă a indicatorilor valorici faţă de un anumit criteriu;
b) indicatorul care permite caracterizarea evoluţiei elementelor care-i diferenţiază;
c) raportul dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată;
d) raportul dintre valoarea producţiei exerciţiului şi valoarea adăugată.

36. În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri, factorii de influenţă sunt în

această ordine:
a) numărul de personal, randamentul activelor fixe productive şi producţia marfă
fabricată;
b) productivitatea muncii, gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate şi
randamentul activelor fixe productive;
c) numărul de personal, ponderea mijloacelor fixe productive şi gradul de
valorificare a producţiei marfă fabricate;
d) numărul de personal, productivitatea muncii şi gradul de valorificare a
producţiei marfă fabricate.

37. Indicele cifrei de afaceri este de 110%, iar indicele stocurilor de produse finite
este de
99%, această situație semnificând:
a) se reduc stocurile de produse finite și cresc vânzările;
b) cresc stocurile de produse finite și cresc vânzările;
c) cresc stocurile de produse finite și crește viteza de rotație a acestora;
d) cresc stocurile de produse finite și se reduc vânzăriele;
e) cresc stocurile de produse finite și scade viteza de rotație a acestora;

38. Producția marfă fabricată exprimă:

a) plusul de valoare rezultat ca urmare a activității de producție;
b) valoarea produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate pentru
terți; c) producția obținută și livrată;
d) valoarea produselor finite și a producției în curs de execuție.

39. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre:

a) cifra de afaceri şi consumurile intermediare;
b) cifra de afaceri şi producţia exerciţiului;
c) producţia exerciţiului şi cheltuielile cu serviciile prestate de terţi;
d) producţia exerciţiului şi consumurile intermediare;

40. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 108% şi indicele cheltuielilor cu

materialele este 106%, rezultă:
a) reducerea cheltuielilor cu personalul;
b) creşterea ponderii cheltuielilor cu materialele;
c) reducerea ponderii cheltuielilor cu materialele şi sporirea valorii adăugate;
d) creşterea ponderii cheltuielilor în total venituri.

41. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 106% şi indicele cheltuielilor cu

materialele este 108%, rezultă:
a) creșterea ponderii cheltuielilor cu materialele şi reducerea valorii adăugate;
b) creşterea ponderii cheltuielilor cu materialele;
c) reducerea ponderii cheltuielilor cu materialele şi sporirea valorii adăugate;
d) creşterea ponderii cheltuielilor în total venituri.

42. Care din următoarele elemente se includ în valoarea adăugată:

A. cheltuielile cu personalul;
B. profitul din vânzarea activelor;
C. cheltuielile cu dobânzile;
D.veniturile din dobânzi;
E. cheltuielile cu amortizarea.
Varianta corectă și completă este: a)
A+B+C;
b) A+D+E;
c) A+C+E;
d) A+C+D+E;
e) A+B+C+D+E;

43. Cifra de afaceri reprezintă:

a) veniturile din exploatare şi financiare;
b) suma totală a veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor într-o perioadă
determinată; c) producţia livrată din activitatea de bază;
d) suma banilor rulaţi prin cont.

44. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 108%, indicele producţiei marfă este
106% şi indicele cifrei de afaceri este 103%, atunci:
a) s-au redus stocurile de producţie în curs de execuţie şi stocurile de produse finite;
b) au crescut stocurile de producţie neterminată şi cele de produse finite;
c) au crescut stocurile de producţie neterminată şi au crescut cele de produse finite;
d) a scăzut stocul de producţie neterminată şi a crescut cel de produse finite;

45. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 105%, indicele producţiei marfă este
108% şi indicele cifrei de afaceri este 109%, atunci:
a) s-au redus stocurile de producţie în curs de execuţie şi stocurile de produse finite;
b) au crescut stocurile de producţie neterminată şi cele de produse finite;
c) au crescut stocurile de producţie neterminată şi au crescut cele de produse finite;
d) a scăzut stocul de producţie neterminată şi a crescut cel de produse finite.
 46. Se consideră ca fiind normală situaţia în care indicele producţiei fabricate
faţă de cel al producţiei exerciţiului este:
a) mai mare;
b) mai mic sau egal;
c) mai mare sau egal;
d) mai mic.

47. La calculul cifrei de afaceri se includ:

a) cheltuielile de producţie;
b) veniturile din vânzări plus veniturile financiare;
c) veniturile din exploatare în diferite cote;
d) veniturile din vânzări şi valorificarea mărfurilor.

48. Producţia exerciţiului este indicatorul care:

a) exprimă capacitatea unei firme de a crea bogăţie;
b) reprezintă producţia obţinută, destinată livrării;
c) dimensionează întreaga activitate a agentului economic;
d) reprezintă suma totală a veniturilor din activitatea comercială.

49. În calculul cifrei de afaceri nu se includ:

a) veniturile din vânzări plus veniturile financiare;
b) veniturile financiare și veniturile extraordinare;
c) veniturile din vânzări de mărfuri și producția vândută;
d) producția vândută și veniturile extraordinare;

50. Într-un interval de timp dat următoarele corelaţii între indicatorii valorici I CA,
IQf, IQe, IVA, sunt considerate normale:
a) ICA < IQf ; IQf > IQe ; IVA > IQe;
b) ICA > IQf ; IQf > IQe ; IVA < IQe;
c) ICA > IQf ; IQf > IQe ; IVA > IQe;
d) ICA < IQf ; IQf < IQe ; IVA < IQe;

51. Cifra de afaceri are ca sursă de formare:

a) veniturile din activitatea de exploatare;
b) veniturile din activitatea de exploatare şi financiară;
c) toate veniturile înregistrate de agentul economic;
d) doar veniturile din activitatea de bază;
 52. Dacă indicele producţiei exerciţiului este 109%, indicele producţiei marfă
fabricate este 107%, iar indicele valorii adăugate este 102%, atunci:
a) a scăzut ponderea cheltuielilor materiale şi au crescut stocurile de producţie
neterminată şi
consumurile interne;
b) a crescut ponderea cheltuielilor materiale şi au scăzut stocurile de
producţie neterminată şi
consumurile interne;
c) au crescut stocurile de producţie neterminată, consumurile interne şi ponderea
cheltuielilor materiale;
d) au scăzut stocurile de producţie neterminată, consumurile interne şi ponderea
cheltuielilor materiale;

53. Formula de calcul a producţiei marfă fabricate este:

a) Qf = Qv + Qs+Qi ;
b) Qf = Pf + Sl + Lt ;
c) Qf = Pf – Sl + Lt ;
d) Qf = Pf +Qv + Sl ;

54. Formula de calcul a producţiei exercițiului este:

a) Qe = Qv ± ∆Qs+Qi ;
b) Qe = Pf + Sl + Lt ;
c) Qe = Pf – Sl + Lt ;
d) Qe = Qv - ∆Qs - Qi ;

55. Cu ajutorul următoarelor relații: Qf1

Δ Qf = Qf1 – Q f0 ; Qf : Δ Qf% = 100, se realizează: Qf 0
a) analiza factorială a producției exercițiului;
b) analiza structurală a producției exercițiului;
c) analiza dinamică și structurală a producției exercițiului;
d) analiza dinamică a producției exercițiului;

56. Precizaţi care din următoarele afirmaţii este corectă:

a) dacă veniturile unei firme cresc mai lent decât cheltuielile, înseamnă că rata
de eficienţă a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale a crescut;
b) dacă veniturile unei firme cresc mai rapid decât cheltuielile, înseamnă că
rata de eficienţă a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale a scăzut;
c) dacă veniturile unei firme cresc mai rapid decât cheltuielile, înseamnă că rata de
eficienţă a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale a crescut;
d) dacă veniturile unei firme cresc în acelaşi ritm cu cheltuielile, înseamnă că rata
de eficienţă a cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale a crescut;

57. Care din următoarele categorii de cheltuieli sunt fixe:

a) cheltuieli cu materialele consumabile directe;
b) cheltuieli cu salariile în acord;
c) cheltuieli cu energia utilizată în activitatea de producţie;
d) cheltuieli cu amortizările;
 58. După incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie, cheltuielile pot fi clasificate
în: a)cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;
b) cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli monetare şi cheltuieli nemonetare;
d) cheltuieli materiale şi cheltuieli cu personalul.

59. Influenţa modificării costurilor de producţie unitare asupra modificării

cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri faţă de nivelul prevăzut egală cu ,,-x" lei la mie
semnifică:
a) situaţie pozitivă, deoarece cresc preţurile faţă de nivelul prevăzut;
b) situaţie negativă, deoarece scad preţurile faţă de nivelul prevăzut;
c) situaţie pozitivă, deoarece scad costurile faţă de nivelul prevăzut;
d) situaţie negativă, deoarece cresc costurile faţă de nivelul prevăzut.

60. Costul marginal este definit ca fiind:

a) costul realizării unei unităţi dintr-un produs la un moment dat;
b) costul unei unităţi adiţionale dintr-un produs;
c) costul pe care îl suportă firma, dacă producţia scade cu o unitate;
d) cheltuielile materiale pe o unitate de produs.

61. Costurile variabile sunt:

a) fixe atât pe total producţie cât şi pe unitatea fizică de produs;
b) variabile atât pe total producţie cât şi pe unitatea fizică de produs;
c) variabile pe unitate fizică de produs şi fixe pe total producţie;
d) variabile pe total producţie şi fixe pe unitate fizică de produs;

62. Costurile fixe sunt:

a) variabile pe unitatea fizică de produs şi fixe pe total producţie;
b) variabile atât pe total producţie cât şi pe unitatea fizică de produs;
c) variabile pe total producţie şi fixe pe unitatea fizică de produs;
d) niciuna din variantele de mai sus;

63. După dependenţa lor faţă de volumul producţiei, cheltuielile pot fi clasificate
în: a)cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;
b) cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli monetare şi cheltuieli nemonetare;
d) cheltuieli materiale şi cheltuieli cu personalul.
 64. Influenţa modificării structurii veniturilor totale asupra modificării ratei de
eficienţă a cheltuielilor totale faţă de nivelul prevăzut egală cu „+x" lei la mie semnifică:
a) o situaţie nefavorabilă, reprezentată de creşterea ponderii veniturilor care au o
rată de eficienţă a cheltuielilor programată, mai mică decât rata de eficienţă a cheltuielilor
totale prevăzută pe firmă;
b) o situaţie favorabilă, reprezentată de scăderea ponderii veniturilor care au o rata
de eficienţă a cheltuielilor programată, mai mare decât rata de eficienţă a cheltuielilor totale
programată pe firmă;
c) o situaţie nefavorabilă, reprezentată de creşterea ponderii veniturilor care au o
rata de eficienţă a cheltuielilor programată mai mare decât rata de eficienţă a cheltuielilor totale
programată pe firmă;
d) o situaţie favorabilă, reprezentată de scăderea ponderii veniturilor c au rata de
eficientă a
cheltuielilor programată mai mică decât rata de eficient cheltuielilor totale programată pe firmă.

65. Analiza factorială a abaterii nivelului cheltuielilor fixe la 1.000 de lei cifră de
afaceri ia în considerare următorii factori cu influentă directă:
a) volumul producţiei vândute şi preţurile de vânzare;
b) cifra de afaceri şi suma cheltuielilor fixe;
c) volumul producţiei vândute şi suma cheltuielilor fixe;
d) cifra de afaceri şi preţul de vânzare
e) nici una dintre variante nu e corectă

66. Influenţa modificării structurii veniturilor totale asupra modificării ratei de

eficienţă a cheltuielilor totale faţă de nivelul prevăzut egală cu „-x" lei la mie semnifică:
a) o situaţie nefavorabilă, reprezentată de creşterea ponderii veniturilor care au o
rată de eficienţă a cheltuielilor programată, mai mică decât rata de eficienţă a cheltuielilor
totale prevăzută pe firmă;
b) o situaţie favorabilă, reprezentată de scăderea ponderii veniturilor care au o rata
de eficienţă a cheltuielilor programată, mai mare decât rata de eficienţă a cheltuielilor totale
programată pe firmă;
c) o situaţie nefavorabilă, reprezentată de creşterea ponderii veniturilor care au o
rata de eficienţă a cheltuielilor programată mai mare decât rata de eficienţă a cheltuielilor totale
programată pe firmă;
d) o situaţie favorabilă, reprezentată de scăderea ponderii veniturilor c au rata de
eficientă a cheltuielilor programată mai mică decât rata de eficient cheltuielilor totale
programată pe firmă.
e) nici una dintre variante nu e corectă

67.După natura lor economică deosebim următoarele categorii de cheltuieli: A.

cheltuieli fixe;
B.cheltuieli variabile
C. cheltuieli de exploatare
D. cheltuieli materiale
E.cheltuieli financiare
F. cheltuieli cu personalul
G. cheltuieli extraordinare
 a) A,B b) D,F c) C,E,G d) A,B,C,E

68. Raportul dintre cheltuielile totale şi veniturile totale ale unei firme, înmulţit cu 1000
exprimă:
a) rata de eficienţă a cheltuielilor totale pe categorii;
b) rata de eficienţă a cheltuielilor totale;
c) rata de eficienţă a veniturilor totale;
d) rata de eficienţă a veniturilor totale pe categorii;

69. După posibilitatea de repartizare pe purtătorii de cheltuieli, cheltuielile sunt: A.

Cheltuieli directe
B. Cheltuieli indirecte
C. Cheltuieli materiale
D. Cheltuieli cu personalul
E. Cheltuieli de desfacere
F. Cheltuieli generale de administraţie

a) A,B b)C,D c) C,D,E,F d) A,B,E,F

70. Dacă indicele cheltuielilor de exploatare este 111%, iar indicele veniturilor de exploatare
este 109%, atunci:
a) scade rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;
b) creşte rata de eficienţă a cheltuielilor totale;
c) creşte profitul total;
d) scade cifra de afaceri;

71. Raportul dintre cheltuielile de exploatare şi veniturile din exploatare ale unei firme,
înmulţit cu 1000 exprimă:
a) rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare pe categorii;
b) rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare;
c) rata de eficienţă a veniturilor din exploatare;
d) rata de eficienţă a veniturilor din exploatare pe categorii;

72. În cazul analizei factoriale a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră afaceri, factorii de
influenţă sunt în această ordine:
a) preţul de vânzare, costul pe produs, structură producţiei vândute;
b) costul pe produs, preţul de vânzare, structură producţiei vândute;
c) volumul fizic al producţiei vândute, preţul unitar de vânzare, costul pe produs;
d) structură producţiei vândute, costul pe produs, preţul de vânzare.

73. După conținutul lor, cheltuielile pot fi clasificate în:

a)cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;
b) cheltuieli directe şi cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli monetare şi cheltuieli nemonetare;
d) cheltuieli materiale şi cheltuieli cu personalul.
 74. Dacă indicele cifrei de afaceri este 105% iar indicele cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri este 103%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului cifrei de afaceri;
b) o reducere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
c) o reducere a valorii adăugate;
d) o reducere a producţiei marfă fabricate.

75. În cazul analizei factoriale a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri, factorii de
influenţă sunt în această ordine:
a) preţul de vânzare, costul pe produs, structura producţiei vândute;
b) costul unitar de vânzare, structura producţiei vândute, preţul de vânzare;
c) structura producţiei vândute, preţul unitar de vânzare, costul variabil pe unitatea de
produs;
d) structura producţiei vândute, costul variabil pe unitatea de produs, preţul unitar de vânzare;

76. Pentru aprecierea eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor se utilizează:

a) cheltuieli totale la 1000 lei cifră de afaceri;
b) nivelul cheltuielilor totale la 1000 lei venituri totale;
c) ponderea cheltuielilor de exploatare în ttotalul cheltuielilor;
d) abaterea absolută a cheltuielilor în perioada curentă față de perioada precedentă

77. Dacă indicele cifrei de afaceri este 115%, iar indicele cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri este 120% rezultă :
a) creşterea rezultatului aferent cifrei de afaceri ;
b) reducerea rezultatului aferent cifrei de afaceri;
c) reducerea valorii adăugate;
d) reducerea producţiei marfă fabricate.


78. Relația Ct % Ct 100, se utilizează pentru a determina:
Ct 0
a) structura cheltuielilor totale
b) rata de eficiență a cheltuielilor totale
c) modificarea (abaterea) relativă a cheltuielilor totale;
d) modificarea (abaterea) absolută a cheltuielilor totale;

q1c0
79. Pe baza relației: pC  q1c0 1000
/1000 1000, se comensurează:

q p
1 1 q p 1 0

a) influenţa modificării costurilor pe unitatea de produs asupra modificării

cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
b) mărimea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;
c) influenţa modificării preţului de vânzare asupra modificării cheltuielilor la
1000 lei cifră de afaceri;
 d) influenţa modificării structurii producţiei vândute asupra modificării
cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

80. Cheltuielile de exploatare au în structura lor:

a) cheltuieli aferente producţiei vândute;
b) cheltuieli aferente producţiei stocate;
c) cheltuieli materiale;
d) cheltuieli aferente producţiei imobilizate;
e) cheltuieli cu personalul;

a) A,B,D b) C,E c) A,B,C,D,E d) nici una din categoriile menționate

81. Asupra modificării cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri au influenţează următorii
factori în acestă ordine:
a) preţurile de vânzare, structura producţiei vândute, costurile complete pe o unitate de produs;
b) structura producţiei vândute, preţurile de vânzare, costurile complete pe o unitate de
produs;
c) costurile complete pe o unitate de produs structura producţiei vândute, preţurile de vânzare;
d) doar preţurile de vânzare, costurile complete pe o unitate de produs;;

82. Care dintre relaţiile referitoare la categoriile de timp utilizate este corectă: a)
Te = Td + Tn,
b) Tn = Td + Te;
c) Td = Te + Tn;
d) Td = Te – Tn; unde: Te – timpul efectiv lucrat; Tn – timpul neutilizat;
Td – timpul disponibil

83. Productivitatea muncii se manifestă:

a) ca raport între rezultatele activităţii de exploatare şi comercializare şi consumul total
de
muncă;
b) ca raport între consumul total de muncă şi rezultatele totale;
c) ca raport între consumul total de muncă şi producţia obţinută;
d) ca raport între rezultatele activităţii şi producţia obţinută;

84. În funcţie de raportul faţă de procesul de exploatare, muncitării pot fi structurați în

următoarele categorii:
a) muncitori de bază și muncitori auxiliari;
b) muncitori calificați și muncitori necalificați;
c) direct productivi și indirect productivi;
d) muncitori, personal de pază

85. Indicatorul „coeficientul mişcării totale”, ce caracterizează circulaţia forţei de muncă, se

calculează ca:
a) raport între intrări minus ieşiri şi numărul mediu de personal;
b) raport între intrări plus ieşiri şi numărul mediu de personal;
c) raport între intrări în cursul perioadei şi numărul mediu de personal;
d) raport între ieşiri în cursul perioadei şi numărul mediu de personal.
86. Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic:
a) are valori mai mici decât 100, dacă se lucrează în afara programului normal de muncă
b) dacă timpul disponibil este utilizat integral
c) măsoară numărul de ore lucrate în medie pe zi de un lucrător
d) măsoară proporţia utilizării timpului disponibil, dacă are valori mai mici decât 100
e) nici una dintre variante nu este corectă

87. Pentru determinarea productivităţii se pot folosi:

a) numai cifra de afaceri şi producţia marfă fabricată;
b) numai producţia marfă fabricată şi valoarea adăugată netă;
c) numai valoarea adăugată şi cifra de afaceri;
d) toate variantele anterioare
e) nici una din variantele menţionate.

88. Pe baza relației N N1 N0 se determină:

a) numărul admisibil de muncitori;
b) modificarea procentuală a personalului;
c) modificarea absolută a personalului;
d) ponderea muncitorilor în totalul personalului.

89. Gradul de folosire a fondului de timp disponibil se calculează ca raport între:

a) fondul de timp efectiv lucrat şi fondul de timp calendaristic;
b) fondul de timp maxim disponibil şi fondul de timp calendaristic;
c) fondul de timp efectiv lucrat şi fondul de timp maxim disponibil,
d) fondul de timp calendaristic şi fondul de timp efectiv lucrat.

90. Analiza structurii personalului se apreciază cu:

a) ponderea categoriilor de personal;
b) evoluţia numărului de personal;
c) compararea numărului de salariaţi cu alte firme;
d) productivitatea muncii;

91. Produsul între numărul de personal şi numărul de zile (Np × nz) dintr-un an, ne arată: a)
fondul de timp calendaristic în om-ore;
b) fondul de timp neutilizat în om-zile;
c) fondul de timp maxim disponibil în om-ore;
d) fondul de timp calendaristic în om-zile;

92. Rezultatul curent al exerciţiului se află după formula:

a) rezultatul exploatării - rezultatul financiar;
b) profitul brut - profitul net;
c) rezultatul exploatării + rezultatul financiar;
d) rezultatul precedent al exerciţiului - cota de impozit pe profit
 93. Dacă indicele cifrei de afaceri este 110% iar indicele cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri este 107%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
b) o reducere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
c) o reducere a valorii adăugate;
d) o reducere a producţiei marfă fabricate

94. Dacă indicele cifrei de afaceri este 111% iar indicele cheltuielilor aferente cifrei de
afaceri este 115%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
b) o creștere a producției vândute;
c) o creștere a cifrei de afaceri și implicit a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
d) o reducere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;

95. Pe baza relației:

Rezultatul exploatării+Venituri financiare – Cheltuieli financiare,
se determină:
a) excedentul brut al exploatării;
b) rezultatul net al exercițiului;
c) rezultatul curent;
d) rezultatul financiar.

96. Factorii de influență ai profitului aferent cifrei de afaceri sunt în această ordine:
a) volumul fizic al producţiei, costul unitar, preţul unitar de vânzare
b) volumul fizic al producţiei, preţul unitar de vânzare, costul unitar
c) preţul unitar de vânzare, volumul fizic al producţiei, costul unitar
d) costul unitar, preţul unitar de vânzare, volumul fizic al producţiei

97. Dacă indicele veniturilor din exploatare este 105% iar indicele cheltuielilor de exploatare
este 103%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului din exploatare;
b) o reducere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
c) o reducere a rezultatului din exploatare;
d) o reducere a producţiei exercițiului;

Pr
98. Pe baza relației Rc = 100 se determină :
CA
a) rata rentabilităţii economice;
b) rata rentabilităţii financiare;
c) rata rentabilităţii comerciale;
d) rata rentabilităţii resurselor consumate.

99. Rezultatul financiar de determină:

a) rezultat din exploatare + venituri financiare – cheltuieli financiare
b) venituri financiare – cheltuieli de exploatare;
c) venituri financiare + cheltuieli de exploatare;
 d) venituri financiare – cheltuieli financiare

Pn
100. Pe baza relației: Rf  100, se determină: Kpr
a) rata rentabilităţii economice;
b) rata rentabilităţii financiare;
c) rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;
d) rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent.

101.Următoarea relație:


qPr q1 p0 q1 c0  q p q c , exprimă:
0 0 0 0

a) influenţa costului unitar asupra profitului;

b) influenţa volumului producţiei vândute asupra profitului;
c) influenţa modificării preţului de vânzare asupra profitului;
d) influenţa cifrei de afaceri asupra profitului;

102. Dacă indicele cheltuielilor totale este 108%, iar indicele veniturilor totale este 103%,
atunci:
a) scade profitul total;
b) creşte rata de eficienţă a cheltuielilor totale;
c) creşte profitul total;
d) scade volumul vânzărilor;

103. Rezultatul exploatării se calculează astfel:

a) venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare + profit brut
b) venituri de exploatare + cheltuieli de exploatare + profit brut
c) venituri de exploatare – cheltuieli de exploatare
d) venituri totale – cheltuieli de exploatare

104. Următoarea relație: VePe (Ve1Ve0)pe0, exprimă:

a) influenţa modificării veniturilor din exploatare asupra rezultatului din exploatare;
b) influenţa volumului producţiei vândute asupra rezultatului din exploatare;
c) influenţa modificării preţului de vânzare asupra asupra rezultatului din exploatare;
d) Influenţa modificării profitului mediu la 1leu venituri din exploatare asupra rezultatului din
exploatare;

105. Rata rentabilităţii economice reprezintă:

a) raportul dintre rezultatul exerciţiului înainte de impozitare şi capitalul permanent;
b) raportul dintre rezultatul net şi capitalul propriu;
c) raportul dintre rezultatul exerciţiului înainte de impozitare şi capitalul propriu;
d) raportul dintre rezultatul net şi capitalul permanent;
 Rb
106. Pe baza relației: Rb% = x 100, se determină:
Rb0
a) modificarea absolută rezultatului brut;
b) ritmul modificării veniturilor
c) modificarea procentuală profitului brut;
d) nici una din variantele anterioare;

107. Dacă indicele veniturilor extraordinare este 111% iar indicele cheltuielilor
extraordinare este 108%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului curent;
b) o reducere a profitului brut;
c) o reducere a rezultatului din exploatare;
d) o creştere a rezultatului extraordinar;

108. Rezultatul curent (+/-)Rezultatul extraordinar - Impozitul pe profit, determină: a)

rezultatul exercițiului inaintea impozitării;
b) rezultat impozabil;
c) rezultatul net al exerciţiului;
d) rezultatul brut al exerciţiului;

109. Rentabilitatea poate fi măsurată cu ajutorul:

a) doar a indicatorilor în mărime absolută (indicatori de rezultat - profit sau pierdere)
b) doar a ratelor de rentabilitate;
c) a 2 categorii de indicatori: indicatorilor în mărime absolută și indicatorilor
în mărime relativă ;
d) nici una din variantele anterioare;

110. Mărimea rezultatului total (profitului brut) se poate stabili prin:

a) Rezultat din exploatare + Rezultat financiar + Rezultat extraordinar;
b) Venituri totale – Cheltuieli totale
c) Rezultat curent + Rezultat extraordinar
d) toate variantele anterioare;
e) niciuna din variantele anterioare;

111. Dacă indicele veniturilor din exploatare este 108% iar indicele cheltuielilor de
exploatare este 112%, rezultă:
a) o creştere a rezultatului din exploatare;
b) o creștere a rezultatului aferent cifrei de afaceri;
c) o reducere a rezultatului din exploatare;
d) o reducere a producţiei exercițiului;

112. Solvabilitatea unei entități se referă la:

a) diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment;
b) raportul dintre fondul de rulment şi stocuri;
c) capacitatea entității de a-și achita toate obligațiile, și de a face față scadențelor pe
termen
mediu și lung;
d) capacitatea entității de a face faţă obligaţiilor sale pe termen scurt;

113. Pe baza relației: ″Active circulante - Datorii pe termen scurt″, se determină:

a) necesarul de fond de rulment
b) mărimea stocurilor;
c) fondul de rulment;
d) nici una dintre variantele anterioare;

114. Pe baza relației: ″(Stocuri + Creanţe) - Datorii pe termen scurt″, se determină:

a) necesarul de fond de rulment
b) raportul dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt;
c) fondul de rulment;
d) trezoreria netă;

115. Nevoia de fond de rulment reprezintă:

a) capitalul permanent al firmei din care se scad activele imobilizate;
b) activele circulante fără disponibilităţi la care se adaugă datoriile;
c) activele circulante fără disponibilităţi din care se scad datoriile curente;
d) activele circulante lichide care staţionează între două rotaţii.

Active curente - stocuri

116. Pe baza relației x100, se determină:
Datorii curente
a) rata lichidității generale
b) rata solvabilităţii patrimoniale
c) rata lichidității intermediare
d) rata solvabilităţii generale

Activ total
117. Pe baza relației: 100, se determină:
Datoriitotale
a) rata de îndatorare globală;
b) rata solvabilităţii patrimoniale;
c) rata lichidității generale;
d) rata solvabilităţii generale;

118. Pe baza relației: ″Capital permanent – Active imobilizate″, se determină: a)

necesarul de fond de rulment
b) capitalul propriu;
c) fondul de rulment;
d) mărimea datoriilor pe termen scurt;

119. Trezoreria netă se calculează pe baza relației: a)

fond de rulment + necesar de fond de rulment;
b) fond de rulment – datorii pe termen scurt;
c) capital permanent – datorii pe termen scurt;
d) fond de rulment – necesar de fond de rulment;
120. Fondul de rulment se determină:
a) ca diferenţă între activele imobilizare şi capitalul permanent;
b) ca diferenţă între capitalul permanent şi activele imobilizate;
c) ca diferentă între nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă;
d) nici una din variantele anterioare;