Teoria (comportamentul) consumatorului

Unitatea de învăţare nr. 6

TEORIA (COMPORTAMENTUL) CONSUMATORULUI

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare nr. 6
6.1 Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţǎ în consum
6.2 Alegerea optimǎ şi echilibrul consumatorului
6.3 Dinamica echilibrului consumatorului. Efectele modificǎrii venitului şi preţurilor
Lucrare de verificare Unitate de învăţare nr. 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare nr. 6

Pagina
91
91
96
101
103
105
108

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 6

Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 6 sunt:

Microeconomie 90
 Teoria (comportamentul) consumatorului

1 Înţelegerea manierei în care consumatorul raţional adoptǎ decizia de consum

2 Cunoaşterea instrumentelor grafice cu ajutorul cǎrora se studiazǎ
comportamentul consumatorului
3 Determinarea echilibrului consumatorului
4 Identificarea efectelor modificǎrii venitului şi preţurilor asupra echilibrului
consumatorului

6.1 Preferinţele şi alegerea consumatorului. Curba de indiferenţǎ în consum

Ca fiinţǎ raţionalǎ şi afectivǎ, consumatorul îşi stabileşte, în fiecare moment al
existenţei sale, unul sau mai multe programe (reţete) de consum. Altfel spus, el îşi
ordoneazǎ raţional preferinţele şi adoptǎ deciziile de consum pe baza unor axiome
cum sunt:
1. Axioma comparaţiei, presupune alegerea consumatorului, din utilizǎrile
alternative în folosire a douǎ bunuri: bunul A şi bunul B. El alege o singurǎ
variantǎ din cele trei posibile: (a) preferǎ bunul A bunului B; (b) preferǎ
Axiomele bunul B bunului A; (c) este indiferent faţǎ de cele douǎ bunuri, alegând,
alegerii dupã inspiraţie, ori bunul A, ori bunul B.
2. Tranzitivitatea opţiunii de la un bun la altul, se manifestǎ astfel: dacǎ un
consumator preferǎ bunul C bunului B şi pe A bunului B, atunci înseamnǎ
cǎ el preferǎ bunul A bunului C.
3. Axioma calitǎţii sau a insaturaţiei, constǎ în opţiunea pentru cea mai mare
cantitate, dacǎ bunurile alternative în consum au aceeaşi utilitate. De aceea,
axioma respectivǎ mai este numitǎ şi a lǎcomiei.
4. Axioma convexitǎţii, se referǎ la faptul cǎ un consumator preferǎ
combinaţiile echilibrate între bunuri, în locul celor extremale (foarte mult
dintr-un bun şi foarte puţin sau deloc din altul).
Pe baza cererii potenţiale şi a restricţiilor social-economice (preţuri, venituri),
consumatorul îşi formuleazǎ programe de consum.
Programul de consum reprezintǎ specificarea unor cantitǎţi anumite din bunuri
diferite (x,y,z,…w), care îi asigurǎ unui consumator dat o anumitǎ utilitate
(satisfacţie).
Programul de consum dǎ expresie: sistemului de nevoi al consumatorului;
disponibilitǎţilor în timp şi spaţiu ale diferitelor bunuri: utilitǎţii pe care acesta o
Programele acordǎ diferitelor cantitǎţi din bunurile consumate.
de consum Programele de consum ale fiecǎrui consumator sunt influenţate de:
1) Factori generali, izvorâţi din nivelul dezvoltǎrii, din structurile
economice şi din mediul economico-social şi natural în care el existǎ;
2) Statutul social şi situaţia familialǎ a consumatorului, nivelul sǎu de
culturǎ şi civilizaţie;
3) Incidenţele fenomenului de “inducere” a nevoilor, formarea şi

Microeconomie 91
 Teoria (comportamentul) consumatorului

dezvoltarea nevoilor umane fiind unul din cele mai complexe procese;
4) Orientarea consumului prin mass-media, prin reclamǎ şi publicitate, prin
modǎ şi imitaţie, etc.
Cu toate aceste multiple determinǎri şi influenţe, programele de consum rǎmân
individuale şi subiective. Aceasta este una din ipotezele de bazǎ ale analizei
comportamentului consumatorului.
Se presupun patru programe de consum echivalente: P1, P2, P3, P4.
Douǎ sau mai multe programe de consum sunt echivalente dacǎ fiecare dintre ele îi
oferǎ consumatorului acelaşi nivel de satisfacţie, prin combinaţiile diferite de
bunuri asigurându-se aceeaşi utilitate agregatǎ (UA). Consumatorul nu preferǎ un
program în detrimentul altuia.
Reprezentarea graficǎ a programelor de consum echivalente P 1-P4 se prezintǎ
astfel:
Y A
8 P1 (1x+8y)

UAP1
7

Curba de 6
M P2 (2x+6y)
indiferenţǎ UAP2
5
4,5
N P3 (3x+4,5y)
4 UAP3
3,3 R P4 (4x+3,3y)
3
UAP4
2
B
1

0 1 2 3 4 x

Fig. 6.1 Programe de consum echivalente

Echivalenţa programelor de consum decurge din faptul cǎ fiecare dintre ele asigurã
consumatorului aceeaşi utilitate agregatǎ, respectiv aceeaşi satisfacţie. Deci,
UA(P1)=UA(P2)=UA(P3)=UA(P4).
Curba AB care uneşte toate combinaţiile posibile din bunurile x si y, fiecare dintre
acestea furnizând consumatorului aceeaşi utilitate agregatǎ, se numeşte curbǎ de
indiferenţǎ.
În afara programelor P1-P4, se pot imagina şi alte reţete de consum echivalente:
P’1-P’4 sau P”1-P”4, primele presupunând o utilitate agregatǎ mai micǎ, secundele –

Microeconomie 92
 Teoria (comportamentul) consumatorului

una mai mare, aşa cum se sugereazǎ în grafic (fig. 8.2.).

Y A P’’1

P1
E
Harta curbelor P’’2
P’1
de indiferenţǎ P2
P’’ 3
în consum P’2
P3
P’’4
P’3 D
P4
P’4 B

O X

Fig. 6.2 Harta curbelor de indiferenţǎ în consum

Fiecare dintre cele trei curbe de indiferenţǎ (EF,AB,CD) exprimǎ programe de
consum echivalente (minime, medii şi maxime), acestea încadrându-se într-o hartǎ.
Harta curbelor de indiferenţǎ reprezintǎ ansamblul curbelor de indiferenţǎ, care
dau expresie programelor de consum concurente, imaginate de cǎtre un
consumator.
Principiul curbei de indiferenţǎ se explicǎ prin aceea cǎ suplimentarea consumului
duce la sporirea utilitǎţii. Or, pentru a rǎmâne pe curba de indiferenţǎ, o creştere a
consumului dintr-un bun, care va asigura un spor de utilitate, va fi balansat printr-o
scǎdere a consumului din celǎlalt bun, care va însemna un minus corespunzǎtor de
utilitate. Aceastǎ substituibilitate a bunurilor în consum explicǎ şi forma
descrescǎtoare a curbei.
Proprietǎţile curbelor de indiferenţǎ:
1. O curbǎ de indiferenţǎ mai înaltǎ (deplasatǎ în dreapta sus) exprimǎ un nivel
de utilitate mai mare;
2. Curbele de indiferenţǎ din cadrul aceleiaşi familii de curbe de indiferenţǎ nu
se intersecteazǎ niciodatǎ (fig. 8.3.).
Proprietǎţile  PA  PC , cǎci se aflǎ pe aceeaşi curbǎ de indiferenţǎ;
curbelor de
indiferenţǎ  PC  PB cǎci se aflǎ pe aceeaşi curbǎ de indiferenţǎ;
  cǎ şi PA  PB  fals, cǎci UAPA > UAPB

Microeconomie 93
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Y
PA

.P C

PB
O X

Fig. 6.3 Ipoteza intersectǎrii curbelor de indifetenţǎ

3. Ele nu pot lua forma unor cercuri concentrice (fig. 8.4.).
Y
N H
yN
P1

yj j
I

P2

O xI X
xN xj
xH

Fig. 6.4 Ipoteza curbelor de indiferenţǎ în formǎ de cerc

Consumatorul realizeazǎ acelaşi nivel de utilitate în oricare din combinaţiile N, H,
I, J, situate pe curbǎ pentru cǎ UAN=UAI=UAJ=UAH. Cum bunurile au preţ, orice
combinaţie de tip H sau I este mai costisitoare dect cea reprezentatǎ de J. Deci,
consumatorul raţional este determinat sǎ opteze doar asupra porţiunii
descrescǎtoare a curbei de indiferenţǎ situate între punctele extreme P1 şi P2, unde
se vor plasa programele de consum mai puţin costisitoare.
4. Curbele de indiferenţǎ au forme convexe la origine cu înclinaţie negativǎ,
adicǎ au rate descrescǎtoare de substituire a bunurilor
5. Panta curbei de indiferenţǎ este rata marginalǎ de substituţie între bunurile x
si y.
Faptul real, conform cǎruia utilitǎţile agregate identice se asigurǎ prin creşterea
cantitǎţilor consumate dintr-un bun (x) şi reducerea cantitǎţilor consumate din
celǎlalt bun (y), este surprins prin conceptul de rata marginalǎ de substituţie.
Rata marginalǎ de substituţie între douǎ bunuri, desemneazǎ cantitatea dintr-un
bun economic (y) la care un consumator este dispus sǎ renunţe, în schimbul
procurǎrii unei unitǎţi suplimentare dintr-un alt bun (x), astfel încât sǎ fie posibilǎ
menţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie sau de utilitate agregatǎ.

Microeconomie 94
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Relaţia de calcul a acestui indicator va fi:

Y y  y0
Rms y/x =   1 , în condiţiile UA=constantǎ.
X x1  x 0
Revenind la graficul anterior (fig. 8.1.), se poate constata cǎ în programul P2, faţǎ
de P1, s-a renunţat la 2y pentru o unitate suplimentarǎ din bunul x.
 2y
Deci, Rms P2/P1= 1x  2;

 1,5 y
Rms P3/P2=  1,5 ;
1x

 1,2 y
Rms P4/P3=  1,2
1x

Dacǎ presupunem cǎ bunurile sunt infinit divizibile (x0), putem în egalǎ

mǎsurǎ sǎ definim Rms ca valoarea pantei curbei de indiferenţǎ în punctul
dy
respectiv, adicǎ Rms =  . Rezultǎ de aici cǎ Rms capǎtǎ valori diferite în
dx
diferite puncte ale curbei de indiferenţǎ şi înregistreazǎ o tendinţǎ de reducere
(descrescǎtoare).
În plus, se poate demonstra cǎ Rms este egalǎ cu raportul invers al utilitǎţilor
marginale ale celor douǎ bunuri.
Astfel, pornind de la necesitatea maximizǎrii utilitǎţii agregate scontate a se obţine
prin consumul a douǎ bunuri x şi y, acest obiectiv se realizeazǎ atunci când
derivata de ordinul I a funcţiei utilitǎţii agregate se anuleazǎ. Adicǎ,
UA=U(x,y)max, când:
U `xdx  U `ydy  0 / : U `y şi 
U `xdx U `ydy U `x
  dx  dy  0
U `y U `y U `y
U `x U `x dy
dx   dy    Rms
U `y U `y dx

Aceastǎ relaţie pune în evidenţǎ aceeaşi tendinţǎ generalǎ de reducere a ratei

marginale de substituţie şi permite ilustrarea formei convexe la orgine a curbei de
indiferenţǎ.
Cǎci, pe mǎsurǎ ce se renunţǎ la un numǎr crescǎtor de unitǎţi dintr-un bun, este
rezonabil sǎ presupunem cǎ, în mod corespunzǎtor, consumatorul, pentru a-şi
menţine acelaşi nivel de satisfacţie, va consuma tot mai multe unitǎţi din celǎlalt
bun. Astfel, prin creşterea succesivǎ a consumului din bunul x se reduce
intensitatea nevoii pentru acest bun şi, implicit, utilitatea marginalǎ adusǎ de
fiecare dozǎ suplimentarǎ consumatǎ. În schimb, reducerea succesivǎ a lui y face
ca fiecǎrei unitǎţi la care se renunţǎ sǎ i se acorde de cǎtre consumator o utilitate
marginalǎ mai mare în raport cu cea precedentǎ.

Microeconomie 95
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Test de autoevaluare 6.1

Pentru un consumator, combinaţiile de consum care-i aduc aceeaşi satisfacţie sunt
evidenţiate în următorul tabel:

Combinaţii Bunul x Bunul y

de consum
A 2 13
B 3 6
C 4 4,5
D 5 3,5
E 6 3
F 7 2,7
a) Să se calculeze rata marginală de substituire între bunurile x şi y;
b) Să se reprezinte grafic combinaţiile de consum echivalente care dau curba
de indiferenţă în consum;
c) În ce situaţie bunul x se poate substitui complet cu bunul y?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 105.

6.2 Alegerea optimǎ şi echilibrul consumatorului

Echilibrul consumatorului are în vedere optimizarea procedurilor de alegere a

consumatorului, ţinându-se cont atât de preferinţele sale, cât şi de resursele relativ
limitate de care dispune pentru obţinerea maximului de satisfacţie.
Ca fiinţǎ raţionalǎ, consumatorul va alege acele combinǎri de bunuri şi servicii
care sǎ-i asigure maximizarea efectelor utile, deci un grad maxim de satisfacţie, în
limita resurselor de care dispune. Aceasta se traduce, în abordǎrile tradiţionale, în
luarea în considerare a constrângerii bugetare, legatǎ de suma totalǎ de bani
disponibilǎ pentru satisfacerea nevoilor de consum, în condiţiile unui anumit nivel
al preţurilor bunurilor.
Se foloseşte, în acest sens, ca instrument de analizǎ, linia bugetului.
Linia bugetului Linia bugetului, numitǎ uneori şi linia venitului disponibil, desemneazǎ ansamblul
combinaţiilor care aratǎ posibilitǎţile de cumpǎrare ale consumatorului, în limita
resurselor sale disponibile.
Astfel, considerând cǎ suntem interesaţi în maximizarea utilitǎţii pe care scontǎm
s-o obţinem prin combinaţii variate din bunurile x si y, ale cǎror preţuri sunt px şi,
respectiv, py, venitul total disponibil (T) poate fi alocat astfel:
T = x . Px + y . Py
La limitǎ, în condiţiile în care întreg venitul disponibil s-ar aloca pentru x,
consumatorul poate sǎ procure din aceasta x :

Microeconomie 96
 Teoria (comportamentul) consumatorului

T
x , y=0.
Px
În mod analog, dacǎ s-ar aloca tot venitul pentru y, el ar putea sǎ achiziţioneze şi
sǎ consume din acest bun maximum: y :
T
y , x=0.
Py

Ultimele douǎ relaţii reflectǎ astfel punctele în care linia bugetului intersecteazã
cele douǎ axe ale consumului (fig. 8.5.).
y

Y=T/Py

0 x=T/Px x

Fig. 6.5 Linia bugetului

Relaţia care descrie linia bugetului poate fi scrisǎ şi sub forma:
T px
y  x. de unde  y  f (x) , a carei derivatǎ de ordin I în raport
py py
dy T x Px
   dy Px
cu x pune în evidenţǎ panta liniei bugetului : dx Py x Py   .
 dx Py
0

Deci, panta liniei bugetului este datǎ de raportul dintre preţurile celor douǎ bunuri.
Pentru a atinge obiectivul maximizǎrii utilitǎţii unui consumator în condiţiile
resurselor limitate de care dispune, trebuie sǎ alǎturǎm dorinţelor acestuia –
sintetizate prin harta curbelor de indiferenţǎ – şi posibilitǎţile descrise de linia
bugetului. Se poate arǎta astfel cu ajutorul metodei grafice, cǎ va fi aleasǎ
 
combinaţia ( x, y ), care va asigura întâlnirea dorinţelor şi posibilitǎţilor
consumatorului (fig.8.6.).
Altfel spus, echilibrul consumatorului este atins în punctul în care una din curbele
de indiferenţǎ (din familia hǎrţii curbelor de indiferenţǎ), este tangentǎ la linia
bugetului.
Aşa cum s-a mai arǎtat, rata marginalǎ de substituţie este chiar panta curbei de
indiferenţǎ, şi este egalǎ cu raportul invers al utilitǎţilor marginale ale celor douǎ
bunuri.

Microeconomie 97
 Teoria (comportamentul) consumatorului

y
T E dy Px U
z  C E :-   mx

Py A dx Py U my

E
y

F
o
x x
T
w 
Px
Fig. 6.6 Echilibrul consumatorului (soluţia graficǎ)
Decizia de alegere a consumatorului va fi influenţatǎ atât de funcţia sa de
maximizare a utilitǎţii scontatǎ a fi obţinutǎ prin consumul bunurilor x si y (deci,
UA=U(x,y)) cât şi constrângerea descrisǎ de relaţia venitului disponibil (T).
Vom avea astfel:
U A  U ( x, y )  max

T  xpx  yPy

Maximizarea funcţiei de utilitate UA, presupune ca derivata de ordinul I al acestei

funcţii compuse sǎ fie nulǎ, adicǎ:
U `xdx  U `ydy  0 / : dx şi 
U `xdx U `ydy
  0 de unde :
dx dx
dy
U `x  U `y  0.
dx
dy Px
Din ecuaţia specificǎ liniei bugetului ştim cǎ dx   Py , adicǎ panta liniei
bugetului este datǎ de raportul dintre preţurile celor douǎ bunuri.
dy
Înlocuind pe în relaţia precedentǎ, vom obţine:
dx
 Px 
U `x  U `y     0 / : U `y şi  :
 Py 
U `x U `y  Px 
    0 ; Rezultã
U `y U `y  Py 

Microeconomie 98
 Teoria (comportamentul) consumatorului

U `x Px dy U `x U `y
  sau: 
U `y Py dx Px Py

 U `x Px U `xPy U `yPx
 din
U `y

Py
 U `xPy  U `yPx / : Px   
 Px Px
U `x U `x U `y 
 Py  U `y , adicǎ:  .
Px Px Py  

Aceastǎ relaţie reflectǎ, astfel, cǎ un consumator oarecare va alege acea combinaţie

care sǎ-i asigure maximum de satisfacţie, în punctul în care rata marginalǎ de
substituţie (panta curbei de indiferenţǎ) va fi egalǎ cu raportul preţurilor (panta
liniei bugetului) şi cu raportul invers al utilitǎţilor marginale. Egalitatea dintre cele
douǎ pante pune în evidenţǎ cǎ, aşa cum am arǎtat, echilibrul consumatorului este
atins în punctul în care curba de indiferenţǎ este tangentǎ la linia bugetului.
Un consumator va continua sǎ cumpere un produs anume atâta timp cât satisfacţia
ce i-o oferǎ ultima unitate consumatǎ egaleazǎ sau excede utilitatea marginalǎ
rezultatǎ din aceeaşi cheltuialǎ, pentru alt produs.
Prin urmare, ca titulari de venituri, indivizii urmeazǎ sǎ cumpere acele produse
care, la o sumǎ egalǎ, le vor asigura maximum de satisfacţie. Consumatorul va
aloca sumele pentru achiziţionarea variatelor bunuri (x,y…z), astfel încât
cheltuirea venitului sǎu disponibil (T) sǎ corespundǎ raporturilor egale între
utilitǎţile marginale (Um) şi preţurile produselor.
Pe baza acestei relaţii între utilitatea marginalǎ – venituri-preţuri – economistul
american Paul A. Samuelson a formulat legea utilitǎţii marginale egale pe unitatea
monetarǎ. Potrivit acestei legi, fiecare bun este cerut pânǎ la punctul în care
utilitatea marginalã a unitǎţii monetare cheltuite pentru acesta este aceeaşi ca şi
utilitatea marginalǎ a unitǎţii monetare cheltuite pentru oricare alt bun. Acest punct
este numit nivelul comun de utilitate marginalǎ, respectiv principiul echivalenţei
utilitǎţii marginale.
Expresie a preferinţelor individului, obiectivul urmǎrit, în momentul deciziei de
cumpǎrare, este maximizarea satisfacţiei sale prin consumarea bunului.
Sǎ presupunem un consumator care dispune de 350 F.F. El intrǎ într-un magazin în
care se vând doar douǎ mǎrfuri – marfa A şi marfa B – ale cǎror preţuri sunt, în
ordine, de 50 şi 100 F.F. Dacǎ respectivul consumator este dispus sǎ cheltuiascǎ
întreaga sumǎ pentru a achiziţiona cele douǎ mǎrfuri, cum îşi va împǎrţi bugetul
(suma disponibilǎ) pentru cumpǎrarea celor douǎ mǎrfuri pornind de la utilitatea
lor?
Se evalueazǎ utilitǎţile marginale ale mǎrfii A şi mǎrfii B în puncte (utili),
pornindu-se de la aprecierile subiective ale cumpǎrǎtorului şi înscriem datele
respective în tabelul de mai jos.
Marfa A (preţul: 50 F.F.) Marfa B (preţul: 100 F.F.)
Cantitatea
Utilitatea Utilitatea Utilitatea Utilitatea
- bucǎţi -
marginalǎ marg./1 F.F. marginalǎ marg./1F.F.

Microeconomie 99
 Teoria (comportamentul) consumatorului

1 5 0,01 9 0,09
2 4 0,08 6 0,06
3 3 0,06 5 0,05
4 2 0,04 3 0,03
5 1 0,02 1 0,01
Corespunzǎtor aprecierii cumpǎrǎtorului, satisfacţia cea mai mare i-o aduce
cumpǎrarea mǎrfii B. Dar trebuie avutǎ în vedere nu numai utilitatea marginalǎ, ci
şi preţul mǎrfii. În cazul de faţǎ, preţul mǎrfii B este de douǎ ori mai mare decât
preţul mǎrfii A. Ca urmare, hotǎrârea de a cumpǎra se va lua pornindu-se de la
utilitatea pe unitatea de resurse bǎneşti cheltuite. Datele privitoare la utilitatea
marginalǎ pe 1 F.F. vor fi altele. De aceea, satisfacerea maximalǎ a nevoii
consumatorului nostru este asiguratǎ de cumpǎrarea a 3 unitǎţi din bunul A şi 2
unitǎţi din bunul B. Utilitatea totalǎ a cumpǎrǎturilor (a consumurilor) din cele
douǎ bunuri va fi: (5+4+3)+(9+6)=27 puncte.
Orice altǎ combinaţie de cantitǎţi din cele douǎ mǎrfuri – în condiţiile preţurilor
existente şi ale resurselor existente – va da o mai micǎ utilitate agregatǎ pentru
consumator.
Echilibrul consumatorului se atinge atunci când raportul dintre utilitǎţile marginale
ale bunurilor este egal cu raportul dintre preţurile bunurilor respective sau când
raportul dintre utilitǎţile marginale ale celor douǎ bunuri este egal cu raportul
dintre preţurile celor douǎ bunuri.
Umg / A 3 Umg / B 6
    0,06 ; respectiv:
P/ A 50 P/B 100
UmgA 3 PA 50
    0,5 .
UmgB 6 PB 100

Test de autoevaluare 6.2

Un consumator alocă, din venitul său total de 100.000 u.m., 30% pentru procurarea
unui „coş” de consum format din două bunuri X şi Y care au preţurile P x = 100
u.m.; Py = 150 u.m. Funcţia de utilitate care descrie comportamentul
consumatorului în actul de consum al celor două bunuri este: U = (x - 3)(y + 10) +
10.
a) Să se determine ecuaţia dreptei bugetare şi să se reprezinte grafic;
b) Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic alegerea optimală a
consumatorului.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 105.

6.3 Dinamica echilibrului consumatorului. Efectele modificǎrii venitului şi preţurilor

Microeconomie
100
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Pentru a analiza dinamica echilibrului consumatorului, vom reliefa distinct efectele

modificǎrii variabilelor exogene modelului: venitul consumatorului şi, respectiv,
preţurile bunurilor.
a)Efectul modificǎrii venitului. Presupunem cǎ pornim dintr-o situaţie iniţialǎ
T1 în care consumatorul şi-a atins echilibrul, în punctul E1 din figura alǎturatǎ.
Y

Px = ct.

Py = ct.

E1 T = variabil
E2

E3

O X

Fig. 6.7 Curba lui Engel sau curba venit-consum

Dacǎ presupunem cǎ, în timp, la momentul T2 venitul creşte, iar preţurile nu se
modificǎ, atunci s-ar putea consuma mai mult din ambele bunuri, constrângerea
bugetarǎ relaxându-se, linia bugetului deplasându-se spre dreapta, fiind paralelǎ cu
cea anterioarǎ, întrucât panta (Px/Py) a rǎmas aceeaşi. În aceste condiţii, echilibrul
consumatorului va fi atins într-un alt punct, E2, în care aceastǎ nouǎ linie a
bugetului va fi tangentǎ la o altǎ curbǎ de indiferenţǎ din harta curbelor de
indiferenţǎ.
În mod perfect analog, dacǎ vom presupune cǎ venitul s-a redus (fǎrǎ modificarea
preţurilor), va rezulta cǎ linia bugetului se va deplasa spre stânga, paralel cu prima
linie a bugetului, iar punctul de echilibru va fi, de data aceasta, atins într-un alt
punct, E3, care asigurǎ starea de optim, dar la un nivel de satisfacţie mai redus.
Curbele E3, E1, E2 reflectǎ cum variazǎ programele de achiziţii (consum) alese, în
raport cu modificarea veniturilor, (presupunându-se preţurile relativ constante). Ea
se numeşte curba venit-consum sau curba lui Engel şi se prezintǎ ca o funcţie
crescǎtoare de venit.
b) Efectul modificǎrii preţurilor
Presupunem ca punct de pornire o situaţie de echilibru (punctul E 1 ) în figura
alǎturatǎ.

Microeconomie
101
 Teoria (comportamentul) consumatorului

y Px = variabil
Py = constant

E3
E1 E2 Curba pret -
consum

O x
Px

Curba
cererii

O x

Fig. 6.8 Curba preţ consum şi deducerea curbei cererii

pentru bunurile normale
Considerând cǎ, în timp, preţul unuia din bunuri (de exemplu al lui x) scade
(Py=ct), atunci linia bugetului se va deplasa spre dreapta, iar punctul de echilibru
va fi atins de aceastǎ datǎ în E2. Analog, dacǎ preţul lui x ar fi crescut, atunci linia
bugetului se va deplasa spre stânga iar noul punct de echilibru se va situa in E3.
Curba E3 E1 E2 reflectǎ dinamica echilibrului consumatorului ca urmare a
modificǎrilor de preţ. Ea este cunoscutǎ sub denumirea de curba preţ-consum şi
aratǎ cum se modificǎ cererea de consum ca urmare a modificǎrilor de preţ.
Curba preţ-consum evidenţiazǎ astfel o corelaţie fundamentalǎ în microeconomie,
aceea dintre cerere şi preţ, din care se poate deduce apoi curba cererii.

Test de autoevaluare 6.3

Un consumator raţional alocă, din venitul său total de 500.000 u.m., 20% pentru
procurarea unui „coş” de consum format din două bunuri x şi y care au preţurile P x
= 200 u.m.; Py = 250 u.m. Funcţia de utilitate care descrie comportamentul
consumatorului în actul de consum al celor două bunuri este: U = (x - 5)(y + 2) +
5.
a) Să se determine ecuaţia dreptei bugetare şi să se reprezinte grafic;
b) Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic alegerea optimală a
consumatorului;
c) Să se determine numeric şi să se reprezinte grafic influenţa realizată
asupra echilibrului consumatorului, atunci când venitul alocat procurării
celor două bunuri creşte cu 20%, celelalte condiţii nemodificându-se.

Microeconomie
102
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Răspunsul la test se găseşte la pagina 106.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 6.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această
unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 6 pe care urmează să o
transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 6

Lucrarea de verificare, al cărei conţinut este prezentat mai jos, solicită cunoaşterea
conceptelor prezentate în Unitatea de învăţare nr. 6.

1. Esenţa alegerii consumatorului raţional constă în:

a)găsirea acelui program de consum care-i asigură consumatorului cea mai
mare utilitate marginală;
b)găsirea acelui program de consum care-i asigură cea mai mare utilitate
economică agregată posibilă prin cheltuirea venitului său limitat;
c)modul de combinare în consum a diferitelor cantităţi din bunurile x şi y
pentru a se menţine utilitatea totală;
d)folosirea bugetului limitat astfel încât satisfacţia resimţită să fie minimă;
e) nici o variantă nu este corectă

2. Echilibrul consumatorului:
a) este întotdeauna constant;
b) se realizează la nivelul egalităţii rapoartelor utilităţilor marginale şi
preţurilor bunurilor consumate;
c) se modifică dacă venitul destinat consumului se schimbă;
d) se modifică dacă preţurile bunurilor cumpărate se schimbă.
e) exprimă minimizarea utilităţii totale.
Alegeţi răspunsul corect: A(a+b+c+d); B(b+d+e); C(b); D(c+d); E(b+c+d).

3. Obiectivul consumatorului raţional este:

a) maximizarea utilitǎţii marginale ;
b) maximizarea utilitǎţii totale ;
c) minimizarea utilitǎţii totale ;
d) obţinerea oricǎrui nivel de satisfacţie posibil ;
e) maximizarea cantitǎţii consumate.

4. Consumatorul raţional :
a) este acel consumator care acţioneazǎ pe criterii de eficienţǎ;
b) alege bunurile achiziţionate în funcţie de raportul dintre utilitatea marginalǎ
şi preţ care trebuie sǎ fie, de fiecare datǎ, cel mai mare;
c) alege programul de consum care îi asigurǎ utilitate agregatǎ maximǎ ;
d) are drept criteriu esenţial dupǎ care îşi va orienta alegerea maximizarea
satisfacţiei în condiţii bugetare date;

Microeconomie
103
 Teoria (comportamentul) consumatorului

e) alege programul de consum format din bunuri ale cǎror utilitǎţi marginale pe
unitatea monetarǎ sunt egale.
Alegeţi rǎspunsul corect:
A (a+b+c+d+e); B (c+d+e); C (a+b+d); D (a+d+e); E (c).

5. În centrul analizei comportamentului raţional al consumatorului se aflǎ :

a) productivitatea factorilor de producţie ;
b) maximizarea profitului ;
c) utilitatea economicǎ ;
d) reducerea preţului de vânzare ;
e) minimizarea costului de producţie.

6. Prezentaţi proprietǎţile curbelor de indiferenţǎ în consum.

7. Identificaţi alegerea optimǎ a consumatorului prin metodele graficǎ şi analiticǎ.

Pentru răspunsurile studenţilor lăsaţi spaţii adecvate între întrebări.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 6.1
a)
Combinaţii de Bunul x Bunul y Δy
consum RMS  
Δx

A 2 13 -

Microeconomie
104
 Teoria (comportamentul) consumatorului

B 3 6 7
C 4 4,5 1,5
D 5 3,5 1
E 6 3 0,5
F 7 2,7 0,3
b)

y A

10
B
C
D E
5 F

0 1 2 3 4 5 6 7 x

c) Un bun se poate substitui complet cu celǎlalt atunci când RMS = 1 (pentru

intervalul CD).

Răspuns 6.2
30
a) Vd   100.000  30.000 u.m. ; Vd = x Px + y Py => 30.000 = 100 x + 150 y
100
30.000 30.000
x = 0 => y   200 ; y = 0 => x   300
150 100

dreptele bugetare
200 curba de indiferenţă

100 E (159, 94) D1

E (106,5; 93,5) D2
0 100 200 300 x

Microeconomie
105
 Teoria (comportamentul) consumatorului

Umx Px  y  10 100
U y  P   3 y  10   2(x  3)
b)  m y =>  x3

150 => 
600  2x  3y
V  xP  yP 30.000  100x  150y
 x y
3y  30  2x  6 600  2x  30  2x  6 636  4x

3y  600  2x => 
3y  600  2x => 
3y  600  2x
x  159

y  94

Reprezentarea grafică s-a realizat pe graficul de la punctul a).

Răspuns 6.3
20
a)  500.000  100.000 u.m. = Vd.
100
Ecuaţia dreptei bugetare: Vd = x Px + y Py => 100.000 = 200 x + 250 y
2.000 = 4 x + 5 y
100.000
x = 0 => 250 y = 100.000 => y   400
250
100.000
y = 0 => 200 x = 100.000 => x   500
200
y

400

300

200
dreapta bugetului
100

0 100 200 300 400 500 x

b)
Umx Px y  2 200
U y  P   5 y  2   4 x  5 
 m y => x  5

250 => 
2.000  4x  5y =>
V  P  x  P  y 100.000  200x  250y
 x y
5y  10  4x  20 2.000  4x  10  4x  20 2.030  8x

5y  2.000  4 x => 
5y  2.000  4x => 
5y  2.000  4x
 x  253,75

 y  182,81

500
480
400

300
E’
200
E
100

Microeconomie
106
 Teoria (comportamentul) consumatorului

0 100 200 300 400 500 600 x

c) V1 = 1,2 V0 = 120.000
Noua ecuaţie a bugetului este:
Vd = x Px + y Py
120.000 = 200 x + 250 y
120.000
x = 0 => 120.000 = 250 y => y  ; y = 480
250
120.000
y = 0 => 120.000 = 200 x => x  => x = 600
200
y  2 200
  5(y  2)  4(x  5) 5y  10  4x  20
x 5

250 => 
2.400  4x  5y => 
5y  2.400  4x
120.000  200x  250y
5y  4x  30 2.400  4x  4x  30 2.430  8x

5y  2.400  4x => 
5y  2.400  4x => 5y  2.400  1.215
 x  303,75

 y  237

Reprezentarea grafică de la punctul c) s-a realizat pe graficul de la punctul b).

Bibliografie unitate de învăţare nr. 6

Creţoiu, G., Cornescu, V., Bucur I.- Economie, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.
Dobrotǎ, N. - Economie politicǎ, Editura Economicǎ, Bucureşti, 1997.
Dudian, M., coord. – Economie, ed. a II-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
Frois, G.A. – Economie politicǎ, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
Genereux, J. – Economie Politicǎ. Mic, oeconomie, Editura All Beck, Bucureşti,
2000.
Hardwick, P., Langmead, J., Khan B. – Introducere în economia politicǎ modernǎ,
Editura Polirom, Iaşi, 2002.
Ignat, I., Pohoaţǎ, I., Clipa, N., Luţac, G. - Economie politicǎ, Editura Economicǎ,
Bucureşti, 1998.
Ploae, V. - Economie politicǎ. Microeconomie, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999.
Ploae, V. Popovici, V., Bundǎ, R. N. – Economie politicǎ (Microeconomie).
Aplicaţii, Editura Muntenia, Constanţa, 2004.
Ploae, V. Popovici, V., Bundǎ, R. N. - Economie. Teste grilǎ, Editura Ex Ponto,
Constanţa, 2006.
Popovici, V., Bundǎ, R. N. - Economie. Teste grilǎ, Editura Ex Ponto, Constanţa,
2007.
Samuelson, P.A., Nordhaus, W.D. - Economie politicǎ, Editura Teora, Bucureşti,
2000.
Stiglitz, J.E., Walsh, C.E. – Economie, Editura Economicǎ, Bucureşti, 2005.

Microeconomie
107