COMPORTAMENTUL

CONSUMATORULUI

RAȚIONALITATEA ÎN CONSUM

Lect. univ. dr. ec. Elena Manolescu

DPPD-UTCB
Octombrie 2020
Consumator = orice agent economic care
acționează pentru a-și procura bunurile și serviciile
necesare satisfacerii trebuințelor.

Nevoia de satisfacere a necesităților → Nevoia de

consum → oferta (structura, cantitate, calitate).

Consum
individual
Nevoile Bunuri
de Satisfacute cu
(ofertă)
consum
Consum
productiv
Nivelul și structura consumului se modifică fiind
influențate de:
ØEvoluția societății :
§ gradul de dezvoltare a culturii și civilizației;
§ condițiile naturale;
§ starea economiei;
§ structura demografică;
§ structura socio-profesională;
§ tradițiile
ØEvoluția individului (gradul de dezvoltare a individului).
 Clasificarea bunurilor
1. După concordanța cu cerințele consumatorilor:
• Bunuri economice (rare) ;
• Bunuri libere (relativ abundente).
2. După forma de existență:
• Bunuri propriu-zise (au formă materială);
• Servicii (au caracter nematerial: lecții de predare,
tratamente medicale, asistență socială);
• Informații (programe de calculator, licențe, brevete).
3. După modul de relaționare:
• Bunuri complementare (ex: mașină – combustibil);
• Substituibile (ex: caramidă – rigips, textile din fibră
naturală – textile din fibră sintetică).
Caracteristicile consumului sunt date de:
• O anumită dimensiune (volum);
• O anumită structură (alimente, îmbrăcăminte,
locuință, echipament casnic, sănătate, transporturi,
timp liber, cultură etc.);

Caracteristicile consumului sunt determinate de:

• Volumul și structura nevoilor/dorințelor;
• Preț;
• Nivelul veniturilor;
• Obiceiurile de consum,
• Modă, tradiții etc.
 Comportamentul rațional al consumatorului

Comportamentul rațional al consumatorului este acela care

asigură un maxim de satisfacție în consum cu un minim de
cheltuieli; acesta ghidându-se după criteriul eficienței
economice.

Costul de oportunitate al deciziei de consum este definit prin

valoarea renunțării consumatorului.

Atunci când consumatorul ia decizia de a cheltui o anumită sumă de bani

pentru consum, individul va alege dintre diferite bunuri ținând cont de costul
de oportunitate.
Teoria utilității economice

Utilitatea economică constă în satisfacția

resimțită de un individ ca urmare a
consumării unei cantități date dintr-un bun
(combinație de bunuri).
Utilitatea economică are caracter subiectiv:
ØEste diferită pentru indivizi diferiți, in funție de:
§Volumul, structura și intensitatea nevoilor;

§Situația economică;
§Preferințe/gusturi;

§Nivelul de cultură;

§Obiceiurile și tradițiile de consum.

ØEste diferită pentru același individ în perioade

diferite ale existenței sale.
Utilitatea individuală (Ui) = utilitatea
atribuită fiecărei unități, doze, fracțiuni
consumate dintr-o mulțime omogenă de
bunuri.

Utilitatea totală (Ut) = satisfacția resimțită

de un individ ca urmare a consumării unei
cantități dintr-un bun.
Ut reprezintă suma utilităților individuale.

Ut = u1+u2+u3+.... +un
Utilitatea marginală (Umg) redă satisfacția pe
care o resimte o persoană prin consumarea unei
unități/doze suplimentare dintr-un bun.

𝚫𝐔𝐭 %&' (%&)

Umg = =
𝚫𝐗 *' (*)

U1>U2>U3>........>Un Umg

• Utilitatea totală crește cu o rație descrescătoare.

• Utilitatea totală este maximă atunci când utilitatea
marginală este egală cu zero.
Alegerea consumatorului rațional pe baza principiului
eficienței economice se concretizează într-un
program de achiziții care să asigure cea mai mare
satisfacție (Ut max.).

Consumatorul va fi nevoit sa aleagă dintre mai multe

bunuri cu utilități diferite în funcție de:
1. Venitul de care dispune (întotdeauna limitat) și
2. Trebuințe/dorințe (nelimitate)

Cum va face acest lucru?

B = bugetul alocat consumului;
x și y = cantități ce vor fi consumate din bunurile x și y;
Px și Py = prețurile unitare ale celor 2 bunuri.

Restricția bugetară : B = x·Px + y·Py

(care arată modul în care va fi împărțit bugetul de consum între
cele două bunuri).

Relația care arată combinația de bunuri care

maximizează utilitatea totală este:
𝑼𝒎𝒈𝒙 𝑼𝒎𝒈𝒚 𝑼𝒎𝒈𝒙 𝑷𝒙
𝑷𝒙
= 𝑷𝒚 𝑼𝒎𝒈𝒚
= 𝑷𝒚
 Exemplu
• Bunurile x și y; Bugetul B = 17 u.m.
• Px = 3 u.m., Py = 1 u.m.
Cantitate 1 2 3 4 5 6 7
Umgx 18 16 14 12 9 6 3
Umgy 12 9 6 5 4 2 1
• Combinația de bunuri care maximizează utilitatea totală este
indicată de relația:
𝑼𝒎𝒈𝒙 𝑷𝒙
𝑼𝒎𝒈𝒚
= 𝑷 , adică, în cazul nostru
𝒚
𝑼𝒎𝒈𝒙 𝟑
= Umgx = 3Umgy
𝑼𝒎𝒈𝒚 𝟏
• Vom selecta acele valori ale utilităților marginale pentru care
Umgx este de 3 ori mai mare decât Umgy și avem perechile: 3/1,
6/2, 12/4, 18/6
• Consumatorul trebuie să se încadreze în suma de bani
disponibilă și avem relația:
x·Px + y·Py ≤ B, adică: x·3 + y·1 ≤ B, sau 3x+y ≤ 17

Vom verifica restricția bugetară printre combinațiile selectate în

prima etapă, începând din partea dreaptă a tabelului (deoarece
Ut este maximă atunci când Umg este zero, iar oamenii au
tendința de a consuma cât mai mult).
• prima combinație 3/1 presupune 7·3+ 7·1 = 28 > 17
• a doua combinație 6/2 presupune 6·3+6·1 = 24 > 17
• A treia combinație 12/4 presupune 4·3+5·1 = 17 = B

Deci: combinația x=4 și y=5 reprezintă soluția cea mai bună.

Concluzie
Chiar dacă nu vom utiliza zilnic la cumpărături
programul de achiziții, ne vom aminti principiul
care stă la baza sa: cea mai bună satisfacere
posibilă a nevoilor care se poate obține cu un
buget limitat!
 1.
recunoașterea
nevoilor
resimțite

2. ierarhizarea
nevoilor
Comportamentul
consumatorului
3. căutarea
unui echilibru

4. acțiunea
de
cumpărare
Preferințele consumatorului
Factori care influențează comportamentul de consum:

• Individuali: personalitate, stil de viată,

• Psihologici: motivație, convingeri și atitudini,

• Sociali: rol și statut social,

• Culturali: credințe, valori generale, norme,

• Economici: mediul economic.

CEREREA

Cerințele de consum pe piață = dorințe pe care

indivizii și le satisfac în funcție de mai mulți factori
de influență:
• Utilitate;
• Preț;
• Venit;
• Costul de oportunitate al deciziei de consum.

Legea cererii arată legătura inversă care se

realizează între sensul de evoluție a prețului si cel al
cererii (prețul scade → cererea crește; prețul crește →
cererea scade).
Bunurile economice:
1. inferioare: - cererea ↘ când venitul ↗
- cererea ↘ când prețul ↗
- cererea ↗ când prețul ↘
2. normale: - cererea ↗ când venitul ↗
- cererea ↘ când prețul ↗
- cererea ↗ când prețul ↘
3. superioare: - Δ cerere ↗ > Δ venit ↗

4. substituibile: existența lor constituie o adevărată supapă

pentru consum

5. complementare: consum pereche (construcții / materiale de

construcții)
Efectul de substituție = măsoară modificarea cererii
pentru un bun ca urmare a modificării prețului său, în
condițiile în care venitul consumatorului rămâne relativ
constant:
- pentru bunurile substituibile A și B
dacă PA ↗ atunci CA ↘ și CB ↗

- pentru bunurile complementare A și B

PA ↗ atunci CB ↘
PB ↘ atunci CA ↗

P – prețul; C- cantitatea cerută; V – venitul; Δ cerere – modificarea cererii; Δ venit – modificarea venitului
Efectul de venit : în condițiile în care prețul rămâne constant,
modificarea venitului (ΔV) antrenează modificarea cererii (ΔC) în același
sens:
Venitul ↗ atunci Cererea ↗

Factori care influențează evoluția consumului:

1. Modificarea venitului;
2. Modificarea prețului altor bunuri;
3. Numărul de cumpărători;
4. Preferințele cumpărătorilor;
5. Previziunile privind evoluția prețului și venitului.

Modificarea cantității cerute în funcție de factorii care o determină

este denumită elasticitatea cererii.
Coeficientul de elasticitate a cererii (Ec) arată procentul
modificării cererii în funcție de modificarea unui factor de influență
( preț, venit...).
%𝚫𝐂 %𝚫𝐂
Ec/p = (-) ; Ec/v =
%𝚫𝐏 %𝚫𝐕
Coeficientul elasticității cererii poate lua următoarele valori:
1. EC/P > 1, cererea este elastică;
2. EC/P = 1, cererea are elasticitate unitară;
3. EC/P < 1, cererea este inelastică;
4. EC/P → ∞, cererea este perfect elastică (teoretic);
5. EC/P = 0 , cererea este perfect inelastică;

Cererea, în fucție de urgența satisfacerii nevoilor:

- rigidă – aproape perfect inelastică (bunuri de strictă necesitate),
- semirigidă – inelastică (bunuri normale),
- elastică (bunuri de lux, bunuri substituibile).
Noțiuni curs II

1. Consumatorul 6. Cererea
2. Consumul – noțiune și 7. Legea cererii
caracteristici 8. Efectul de venit
3. Factorii de influență ai 9. Elasticitatea cererii
consumului 10. Coeficientul de elasticitate
4. Raționalitatea economică a cererii
în consum
5. Teoria utilității economice