Tema 2. Teoria consumatorului.

Utilitatea economică și echilibrul

consumatorului

Pentru fiecare dintre noi utilitatea desemneaza tot ceea ce este de

folos,trebuincios, necesar, la un moment dat al vieţii noastre şi decidem să-l
achiziţionăm. În mod curent utilitatea are caracter subiectiv şi difera de la
individ la individ, în funcţie de situaţia economică, gusturile, preferinţele,
intensitatea nevoii faţă de acel bun, etc.
În acest sens, putem defini:
- utilitatea în sens general reprezintă capacitatea reală sau presupusă a
unui bun de a satisface o nevoie prin consum;
- utilitatea în sens economic reprezintă satisfacţia pe care speră că o va
obţine un consumator dat, în condiţii determinate de loc şi timp, prin
folosirea unei cantităţi (doze) determinate dintr-un anumit bun
economic.
Pornind de la definiţia utilităţii economice, rezultă că, pentru a caracteriza
utilitatea economică, se are în vedere:
 fiecare cantitate dintr-un bun are utilitate (ex: fiecare bucată dintr-o
ciocolată are utilitate, iar satisfacția resimţită prin consumarea fiecărei
cantităţi este diferită de la o persoană la alta în condiţii de loc şi timp);
 Baza utilităţii o reprezintă proprietăţile, însuşirile, caracteristicile pe
care le posedă fiecare bun sau categorie de bunuri, dar si de cantitatea în
care un bun este oferit;
 utilitatea este eminamente subiectivă, depinde de la individ la individ în
funcţie de gusturi, preferinţe, idealuri, aspiraţii, gradul de pregătire
profesională, educaţie, cultură, pasiuni, situaţie economico-financiară,
intensitatea nevoilor, etc., în condiţii determinate de loc şi timp;
 Utilitatea economică este expresia intensitaţii nevoii pe care o resimite,
la un momet dat, un consumator şi care atestă importanţa pe care acesta o
acordă unui bun (sau cantitate dintr-un bun), într-un moment anume din
viața sa, ca urmare a satisfacţiei pe care se asteaptă să o obţină prin
consum;
 nu orice bun are utilitate, un bun are utilitate dacă un consumator dat: nu
îl deţine, şi-l doreşte şi este dispus să-l cumpere, să facă un sacrificiu
economic, în condiţii date de loc şi timp.
Având caracter subiectiv utilitatea este greu de măsurat. În ştiinţă există
două modalitaţi de măsurare:
 accepțiunea cardinală– se acordă fiecărei doze dintr-un bun un număr
(cardinal) în funcţie de mărimea (măsura utilităţii) apreciată de către
consumator. Unitatea de măsura este denumită generic util. Cu cât
utilitatea estimată este mai mare cu atât va creşte numărul de utili ce i se
 acordă (apartine gandirii economice a sec. al XIX-lea: Jevons, Menger,
Walras);
 acceptiunea ordinală – se ierarhizează (ordonează) bunurile în ordinea
preferinţelor consumatorului în funcţie de utilitatea totală scontată a se
obţine (concepţia neoclasica: V.Pareto, J.R.Hicks, R.Allen).
Cum măsurăm utilitatea economică? Pentru a măsura utilitatea
economică distingem: utilitatea individuală – Ui (unitara), utilitatea
totală(UT), utilitatea marginală (Umg), utilitatea agregată (UA).

Utilitate individuală (Ui) - aportul de utilitate pe care se scontează când

se consuma o doză, un segment, o unitate dintr-un bun;
Utilitate totală (UT) – suma utilităţilor pe care le poate aduce consumul
succesiv a mai multor doze, segmente sau unitaţi din acelaşi bun; se determină
însumând utilităţile individuale ale dozelor succesiv consumate: UT=ΣUi, sau
însumând suplimentele de utilitate: UT=ΣUmg.
Utilitatea marginală (Umg) – satisfacţia pe care o poate aduce consumul
unei unitaţi suplimentare dintr-un bun; Umg se calculează ca raport între sporul
de utilitate totală (ΔUT) şi sporul cantităţii consumate (ΔQ), când consumul
celorlalte bunuri nu se modifică (Umg= ΔUT/ ΔQ).
Utilitatea agregată (UA) – suma utilităţilor pe care le pot aduce bunuri
diferite consumate de individ, la un moment dat.
Când un consumator utilizează mai multe unităţi dintr-un bun în mod
succesiv, neîntrerupt, comportamentul său corespunde legii utilităţii marginale
descrescânde. Această lege a fost formulată de H.H.Gossen încă din 1854.
Legea utilitaţii descrescânde (Legea lui Gossen) – intensitatea unei
plăceri descreşte progresiv până la saturaţie, atunci când respectiva plăcere
este consumată în mod continuu şi neîntrerupt.

Ecuația de maximizare a satisfacerii consumatorului

Umg x Px Umg x Umgy

-------- = -------- sau ------ = ------

UmgY Py Px Py

x∙Px+y∙Py=Vd x∙Px+y∙Py=Vd
 1. Un student nu dispune de timpul necesar pentru a servi un meniu cald în familia sa și în
acest sens în fiecare zi își cumpără covrigi (bucăți). În tabelul de mai jos este prezentată
evoluția utilității totale și marginale a consumului de covrigi. Reprezentați grafic relația
dintre utilitatea totală și utilitatea marginală atunci când studentul consumă cantități
succesive dintr-un bun omogen și precizați dacă exemplul dat verifică legea utilității
marginale descrescânde.

Covrigi(buc.) Utilitatea totală Utilitatea marginală

1 7 7
2 11 4
3 13 2
4 12 1
5 12 0
6 11 -1

2. Utilitățile marginale a două bunuri, x și y, sunt exprimate prin funcțiile Umgx=6-3x și

Umgy=21-7y. Venitul disponibil al consumatorului este de 97 u.m., iar prețurile celor două
bunuri sunt Px=3 u.m./bucată, respectiv Py=7 u.m./bucată. Determinați programul de consum
care maximizează nivelul de satisfacție.

3. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două bunuri X şi Y el

obţine o utilitate totală dată de următoarea funcţie : UT(X,Y)=3X2Y, iar preţurile celor două
bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10 u.m.Determinați programul de consum care maximizează
utilitatea totală şi valoarea acesteia.