România în relaţiile internaţionale de la Independenţă la Marea Unire

I. Diplomaţia românească de la recunoaşterea independenţei la războaiele balcanice;

 Recunoaşterea independenţei şi semnificaţia ei
- România a putut stabili relaţii diplomatice bazate pe suveranitate şi egalitate:
o au fost deschise în capitalele altor ţări primele reprezentanţe diplomatice care se
numeau legaţii;
o au fost ridicate la rang de legaţie agenţiile diplomatice deja existente ;
o în 1878: Austro-Ungaria, Rusia şi Turcia au stabilit relaţii diplomatice cu România, iar
Italia în 1879.
- Germania şi alte puteri au condiţionat recunoaşterea independenţei de:
o modificarea articolului 7 din Constituţie cu privire la acordarea cetăţeniei române;
o (răscumpărarea de către statul român a acţiunilor concernului Stroussberg;)
o aceste condiţii limitau suveranitatea României, dovedind că marile puteri ignorau
statutul de independenţă al ţării pentru a-şi impune propriile interese şi obligând
cercurile politice şi diplomatice româneşti la o percepere mai lucidă a realităţii;
o în 1880: Germania, Franţa şi Anglia au recunoscut Independenţa României.
- Semnificaţia recunoaşterii independenţei. Recunoaşterea independenţei a oferit României noi
perspective pentru afirmarea drepturilor ei juridice în Europa:
o 1878, toamna: autorităţile române i-au acordat lui Carol I titlul de ,,Alteţă Regală’’;
o 1880 - vizitele efectuate în Germania de Carol I şi de I. C. Brătianu au contribuit la
reglementarea succesiunii la tron, la proclamarea şi recunoaşterea regatului;
o 14/26 martie 1881: Parlamentul a votat transformarea României în regat, iar la 10/22
mai Carol I şi Elisabeta au fost încoronaţi;
o aceste acte politice au contribuit la creşterea prestigiului internaţional al ţării;
o statul român a putut să-şi apere mai eficient interesele;
 Aderarea la Tripla Alianţă
- Context:
o După 1871, Cancelarul Bismarck a creat un sistem de alianţe care să-i ofere o mai
mare libertate de mişcare şi să împiedice Franţa să realizeze o coaliţie antigermană:
 1879: Germania şi Austro-Ungaria au semnat tratatul Puterilor Centrale;
 1882: Italia a aderat la tratatul Puterilor Centrale; s-a realizat astfel primul sistem
politico-militar, Tripla Alianţă.
o După 1878 raportul de forţe în sud-estul Europei a cunoscut noutăţi:
 Rusia şi-a întărit poziţiile în Bulgaria şi a redevenit riverană la Dunăre,
adoptând o atitudine ameninţătoare la adresa României;
 Era necesară depăşirea stării de izolare diplomatică şi asigurarea securităţii
României, fapt posibil printr-o alianţă cu Germania;
 şi Bismarck dorea consolidarea poziţiilor Germaniei în sud-estul Europei.
- Tratatul cu Puterile Centrale şi importanţa lui:
o cancelarul Germaniei a condiţionat alianţa de depăşirea tensiunilor dintre România şi
Austro-Ungaria;
o 1883: vizita lui Carol I în Germania şi Austro-Ungaria, urmată de cea a lui I. C.
Brătianu a netezit calea aderării României la Tripla Alianţă
o 30 octombrie 1883 - s-a semnat Tratatul dintre România şi Austro-Ungaria ; Germania
a aderat în aceeaşi zi, iar Italia ulterior:
 alianţa avea caracter defensiv, iar prevederile sale au fost cunoscute doar de
suveranii statelor semnatare şi de primii miniştri;

1
  (alianţa a fost reînnoită în 1892, 1902 şi 1912;)
o pe termen scurt, alianţa a avut efect benefic: a scos România din izolarea diplomatică,
i-a consolidat poziţia în sud-estul Europei şi i-a asigurat unele avantaje pe piaţa Europei
Centrale;
o pe termen lung, alianţa a stânjenit ajutorul acordat luptei românilor ardeleni ; situaţia
românilor de peste munţi nu s-a îmbunatăţit, iar relaţiile cu Austro-Ungaria au
continuat să se înrăutaţească: după anularea convenţiei comerciale, vamale şi de
navigaţie din 1875 de către România, Austro-Ungaria a declanşat un război vamal
(1886-1891); în plus, politica Vienei în Balcani ameninţa echilibrul în zonă şi
securitatea României.
 (România şi Balcanii la începutul secolului al XX-lea :
o România a fost un factor de stabilitate în Balcani;
o România a manifestat interes pentru românii din munţii Pindului şi de pe Valea Timocului:
problema aromânilor a tensionat relaţiile cu Grecia;
o România a privit cu cu suspiciune şi răceală pretenţiile teritoriale ale Bulgariei;
o relaţiile cu Turcia au fost practic inexistente;
o singurul stat din regiune cu care România a avut relaţii mai bune a fost Serbia.)
 Reorientarea politicii externe a Românei la începutul secolului al XX-lea
- Context:
o relaţiile internaţionale au cunoscut noi desfăşurări: în 1907 s-a constituit Tripla
Înţelegere (sau Antanta: Anglia, Franţa, Rusia); renaşterea Franţei şi crearea Antantei
au oferit României o alternativă politică;
- detaşarea României de Puterile Centrale:
o s-a produs în mod treptat şi greu de surprins de cei neavizati:  I. I. C. Brătianu şi
principesa Maria tatonau terenul pentru reorientarea politicii româneşti spre Antanta;
România era vizitată de misiuni militare din Anglia şi Rusia (1910-1911), de
personalităţi franceze;
o diplomaţia austro-ungară şi cea germană au căutat, fără succes, să menţină Bucureştiul
în orbita Puterilor Centrale:
 1909: moştenitorii tronurilor Germaniei şi Austro-Ungariei vizitau România;
 regele Carol I a fost numit feldmareşal al armatei germane.
 România şi războaiele balcanice (1912-1913):
- (Peninsula Balcanică la începutul secolului al XX-lea :
o a continuat să rămână un adevărat butoi cu pulbere;
o statele din Peninsulă susţineau curente naţionaliste;
o interesele marilor puteri se intersectau aici, complicând situaţia).
- Războaiele balcanice:
o au atras în desfăşurarea lor atât statele din regiune cât şi Marile Puteri;
o au evidenţiat reorientarea politicii româneşti şi au oferit ţării noastre posibilitatea de a
se afirma ca principala putere printre tinerele statele din zonă
o Primul război balcanic (izbucnit în toamna anului 1912):
 a opus Alianţa Balcanică (Bulgaria, Grecia, Serbia şi Muntenegru) Imperiului
Otoman;
 România şi-a proclamat neutralitatea;
 Imperiul Otoman a fost repede înfrânt;
 tratatul de pace (Londra, 1913) a nemulţumit Bulgaria.
o Al doilea război balcanic:
 1913: Bulgaria a atacat Serbia; împotriva Bulgariei au fost foştii aliaţi,
dar şi Turcia;
2
  România, îngrijorată de întărirea Bulgariei, a intrat în război;
 Bulgaria a cerut pace;
o Tratatul de pace s-a semnat la Bucureşti, în 1913; prevederi, semnificaţie:
 a oferit României Cadrilaterul
 intervenţia României în război a avut şi o semnificaţie naţională
deoarece acţiunea sa a fost în contradicţie cu cea a Austro-Ungariei.
II. România şi Marile Puteri în timpul Primului Război Mondial
 Diplomaţia românească în anii neutralităţii
- În 1914, atât Puterile Centrale cât şi Antanta căutau să-şi asigure concursul României
datorită importanţei (economice, militare, strategice) ţării noastre:
o Puterile Centrale:
 Austro-Ungaria şi Germania au trimis la Bucureşti (în 1913-1914) noi miniştri;
 Berlinul şi Viena acuzau ,,politica şovinistă maghiară’’; La sfârşitul lui 1913:
erau iniţiate tratative între contele Tisza şi Partidul Naţional Român din
Transilvania.
o Diplomaţia statelor din Antanta era la fel de activă:
 1/14 iulie 1914: Ţarul Nicolae al II-lea şi ministrul de externe Sazonov au vizitat
Constanţa şi au purtat discuţii Carol I şi cu Brătianu; vizita lui Sazonov la
Bucureşti, urmată de o excursie cu I. I. C. Brătianu şi trecerea graniţei la Predeal
a nemulţumit diplomaţia austro-ungară.
- Anii neutralităţii (1914-1916):
o Izbucnirea războiului (15/28 iulie 1914) impunea o decizie;
Consiliul de Coroană de la Sinaia – 21 iulie/3 august 1914 – a respins ideea intrării în
război de partea Puterilor Centrale; s-a luat hotărârea să se adopte expectativa armată.
o în cei doi ani de neutralitate, Brătianu a pregătit intrarea României
în război:
 Brătianu a început negocierile cu Antanta încă din toamna anului 1914;
 acordul secret din 18 septembrie/1 octombrie 1914, prin care Rusia se angaja să
apere integritatea teritorială a României şi îi recunoştea drepturile asupra
teritoriilor din Austro-Ungaria în schimbul neutralităţii şi al promisiunii că ţara
noastră va intra în război de partea Antantei atunci când conditiile vor fi prielnice
a fost un mare succes diplomatic;
 ambele alianţe şi-au intensificat presiunile asupra guvernului român, după
intrarea Italiei şi Bulgariei în război (1915). Puterile Centrale sperau, în cel mai
fericit caz, neutralitatea României, iar Franţa şi Rusia, nemulţumite de
tergiversări, puneau guvernul de la Bucureşti în vara anului 1916 în faţa
alternativei ,,acum ori niciodată’’.
o 4/17 august 1916: România a semnat tratatul de alianţă şi o convenţie militară cu
Antanta:
 Tratatul recunoştea drepturile României asupra Transilvaniei, Banatului şi
Bucovinei;
 Convenţia militară prevedea acordarea de ajutor militar de către Antanta;
 14/27 august - Consiliul de Coroană a aprobat declaraţia de război împotriva
Austro-Ungariei; împotriva României au intrat şi aliaţii acesteia.
 Participarea României la război
- 1916: armata română a intrat nepregătită în război; înfrângerea de la Turtucaia (septembrie
1916), apoi alte înfrângeri, au condus pierderea Olteniei, Munteniei şi Dobrogei; Regele,
guvernul, parlamentul, o parte a populaţiei s-au refugiat în Moldova;

3
 - 1917: armata româna s-a comportat admirabil la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz;
- în condiţiile destrămării armatei ruse, guvernul Marghiloman a semnat, la 7 mai 1918, pacea
de la Bucureşti (pacea punică):
 România era obligată sa cedeze Dobrogea şi crestele Carpaţilor;
 Germania urma să exploateze bogaţiile naturale ale ţării timp de 90 de ani;
 tratatul nu a fost ratificat de parlament, nici semnat de rege;
- vara anului 1918: victoria Antantei pe toate fronturile; guvernul condus de generalul Coandă
a ordonat mobilizarea generală şi reintrarea României în război;
- România a continuat războiul şi în 1919: armata română a ocupat Budapesta (4 august 1919)
şi a lichidat regimul comunist din Ungaria, care nu recunoştea alipirea Transilvaniei la
România.

Anexe

Pacea de la Bucureşti – 7 mai 1918:

La 24 aprilie/7 mai 1918, are loc semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o
parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte, prin care se stabilea :

- Armata română era demobilizată;

- România trebuia să retrocedeze Dobrogea de Sud  („Cadrilaterul”) și să cedeze o parte a  Dobrogei de Nord
(la sud de linia Rasova – Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916 ; restul
Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania si
Bulgaria până la semnarea unui tratat care ulterior  urma sa devina  definitiv;
- România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra crestelor şi trecătorilor Munţilor Carpaţi (România
pierdea în favoarea Austro-Ungariei o suprafata care insuma 5 600 km 2 );
- Se stabilea controlul german asupra economiei  Romaniei, prin instituirea unui  monopol asupra petrolului
românesc pe 90 de ani, a comerţului cu cereale, a exploatării şi prelucrării lemnului, căilor ferate române,
etc.de  către Germania.

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu
Romania, astfel că, deși învins, regatul roman ar fi ieșit oricum mărit din război.