CRIZA ORIENTALA CAP 8 CRONOLOGIE

o Ministerul Afacerilor Străine al Principatelor Unite a început să funcţioneze în august

1862.
o Principatele Unite au realizat legături speciale cu alte ţări: în 1863, a fost încheiată cu
Serbia o convenţie de extrădare, iar în 1865, cu Austria, o convenţie privind sistemul
poştal şi cel de telegraf.
o După anul 1866, a crescut numărul convenţiilor semnate de România cu alte state,
precum cele comerciale şi de navigaţie cu Austro-Ungaria, din 1875, şi cu Rusia, în 1876.
o În anul 1878, Austro-Ungaria, Rusia şi Turcia au stabilit relaţii diplomatice cu România,
iar Italia, în 1879
o Independenţa României a fost recunoscută de Germania, Franţa şi Anglia în anul 1880.
o Pentru a-şi proteja economia de concurenţa mărfurilor din Austro-Ungaria, România a
dorit să negocieze, în 1886, o nouă convenţie comercială cu acest stat, ceea ce a
determinat un adevărat război vamal între cele două ţări, care a durat până în 1891.
o Aceste acorduri au stat la baza încheierii, în 1882, a primului sistem politico-militar,
Tripla Alianţă sau Puterile Centrale.
 Teama de Rusia, care ocupase sudul Basarabiei, în 1878, a determinat apropierea de
Germania şi de Austro-Ungaria, devenind membră a Triplei Alianţe în anul 1883 printr-un
tratat secret, care putea fi reînnoit.
 Acordul anglo-francez din 1904, cunoscut şi sub numele de Antanta Cordială, a fost urmat, în
1907, de un acord anglo-rus. În felul acesta a apărut cel de-al doilea sistem politico-militar,
Antanta sau Tripla Înţelegere.

 Primul Război Balcanic a izbucnit în toamna anului 1912 şi a adunat Bulgaria, Serbia, Grecia
şi Muntenegru împotriva unei Turcii repede depăşite de diferenţa de forţe . Tratat semnat la
Londra in 1913

 Al doilea razb balcanic- Armata română a fost desfăşurată în Bulgaria, iar pacea semnată la
Bucureşti în 1913 permitea României să anexeze două judeţe din sudul Dobrogei, Durostor şi
Caliacra, regiune cunoscută şi sub numele de Cadrilater.
 Asasinarea la Sarajevo, la 28 iunie 1914, a arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul
tronului Imperiului Austro-Ungar, a declanşat o reacţie în lanţ, care a dus în cele din urmă la
izbucnirea Primului Război Mondial

o Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a negociat, în secret, cu Antanta (Franţa, Anglia, Italia şi
Rusia) participarea la Primul Război Mondial alături de aceasta, obţinând, în 1916,
recunoaşterea drepturilor Românei asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei.
 CRIZA ORIENTALA CAP 8 CRONOLOGIE

o Intrată în război după doi ani de neutralitate, în 1916, România şi-a îndeplinit obiectivul
naţional. Pentru aceasta, diplomaţia română a acţionat în timpul războiului    şi la
Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920
o armata română a pornit la ofensivă, ocupând Budapesta (4 august 1919) şi lichidând
regimul comunist din Ungaria      condus de Bela Kun
o Între anii 1919-1920 s-au încheiat tratatele semnate în cadrul Conferinţei de pace de la
Paris (1919-1920), cunoscute sub numele de sistemul Versailles: cu Germania la Versailles
(28 iunie 1919), cu Austria la Saint-Germain (10 septembrie 1919), cu Bulgaria la Neuilly
(27 noiembrie 1919), cu Ungaria la Trianon (4 iunie 1920), cu Turcia la Sevres (10 august
1920). Statele învinse erau dezarmate, se desfiinţa serviciul militar obligatoriu şi li se
interzicea producerea unor categorii de armament. Se trece de la Europa imperiilor la
Europa naţiunilor: Germania ceda Franţei Alsacia şi Lorena ; prin dezmembrarea
Imperiilor german, austro-ungar, ţarist şi otoman luau fiinţă noi state: Austria, Ungaria,
Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda;
 Pacea realizată la Paris n-a fost durabilă deoarece: contrar celor petrecute la congresele de
pace anterioare (Viena, 1815; Paris, 1856) statele învinse n-au fost admise la tratativele de
pace ; statele mici din tabăra învingătoare au fost discriminate; alte state (ex. Rusia Sovietică)
n-au fost invitate să participe la Conferinţa de pace; doar statele învinse au fost considerate
responsabile de declanşarea războiului; deşi s-a constituit Societatea Naţiunilor (1920) care
avea drept obiectiv menţinerea păcii în lume, aceasta nu avea mijloacele necesare pentru a o
impune
 Prim-ministrul României, Ion I. C. Brătianu, nu a dorit să semneze „tratatul minorităţilor” şi
Tratatul de pace cu Austria (de la Saint-Germain-en-Laye), întrucât aceste tratate aduceau
atingere suveranităţii României; sub pretextul asigurării protecţiei minorităţilor de pe teritoriul
statelor succesoare Austro-Ungariei, marile puteri (Anglia, Franţa, SUA, Italia) doreau să
supravegheze regimul la care erau supuse aceste minorităţi. Succesorul lui Brătianu la con-
ducerea guvernului, Alexandru Vaida-Voevod, a fost silit să semneze tratatele respective (10
decembrie 1919). Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye (10 septembrie 1919, semnat de
România la 10 decembrie) a recunoscut apartenenţa Bucovinei la România; Tratatul de la
Trianon (4 iunie 1920) recunoştea unirea Transilvaniei cu România. Un alt tratat, semnat la
Paris (28 octombrie 1920), însemna recunoaşterea unirii Basarabiei cu România de către
Marea Britanie, Franţa, Italia    şi Japonia. Primele trei state au ratificat tratatul cu întârziere, în
timp ce Japonia nu l-a ratificat, din cauza unor înţelegeri de natură economică încheiate cu
Uniunea Sovietică.
 Din iniţiativa ministrului de externe român, Take Ionescu, în anul 1921 s-au semnat o
convenţie politică şi una militară între România şi Polonia - în fapt, o alianţă zonală cu
caracter strict defensiv, prin care cele două diplomaţii încercau fundamentarea unui sistem de
securitate. Convenţia militară, care decurgea din cea politică, specifică măsurile ce se
impuneau în cazul unei agresiuni în partea răsăriteană a unuia dintre cele două state. În anul
1926, a fost semnat Tratatul de alianţă cu Polonia, care înlocuia cele două convenţii şi acorda
garanţii generale împotriva oricărui tip de agresiune, nu doar la graniţele răsăritene.
 CRIZA ORIENTALA CAP 8 CRONOLOGIE

 În anul 1921, a fost creată prima alianţă regională în Europa, în spiritul Societăţii Naţiunilor:
Mica Înţelegere sau Mica Antantă, care reunea România, Cehoslovacia şi Regatul Sârbo-
Croato-Sloven (denumit, din 1929, Iugoslavia).
o La 15 iulie 1926, a fost parafat Tratatul de alianţă şi amiciţie între România şi Franţa
Tratatul a oferit Bucureştiului un plus de garanţie doar cu caracter moral, deoarece
ambele state erau interesate în menţinerea principiilor care au stat la baza Pactului
Societăţii Naţiunilor ,    Tratatul româno-francez nu a avut o consistenţă practică,
reprezentând, în fond, o repetare a celor statuate în Pactul Societăţii Naţiunilor
 Concomitent cu negocierile româno-franceze, în vederea finalizării tratatului, diplomaţia de
la Bucureşti a demarat tratativele şi cu Italia, urmărindu-se în principal atât obţinerea
sprijinului Romei pentru ratificarea Tratatului de la Paris (28 octombrie 1920), prin care era
recunoscută apartenenţa Basarabiei la România, cât şi întărirea sistemului de garanţii.
Tratativele dintre cele două state au fost îndelungate, Italia acceptând, în final, formula unui
Tratat de amiciţie şi colaborare cordială, încheiat la Roma, la 16 septembrie 1926. Prin acest
tratat, prelungit succesiv din şase în şase luni, până în 1934, ambele părţi aveau obligaţia să-
şi acorde sprijin pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate. Din nefericire, Tratatul italo-român
nu a cuprins clauze cu caracter militar, fiind considerat inferior celui semnat cu Franţa.
 Socieatea Natiunilor - 10 ianuarie 1920 - 20 aprilie 1946
 Astfel, încă din 1919, România a aderat la Societatea Naţiunilor, la momentul respectiv unica
organizaţie la nivel mondial care milita pentru menţinerea securităţii internaţionale. De
asemenea, România a semnat, printre altele, Convenţia internaţională privind statutul
definitiv al Dunării (1921), Protocolul de la Geneva (1924), care preciza legătura dintre
securitate şi dezarmare, Pactul Briand-Kellogg (1928), de reglementare a relaţiilor
internaţionale, şi Protocolul de la Moscova (1929). A participat, cu diferite propuneri, şi la
pregătirea Conferinţei asupra dezarmării (1926-1932) şi la lucrările acesteia, la Geneva, în
anii 1932-1933.
 La 9 februarie 1929, în capitala Rusiei Sovietice, România semna, împreună cu ceilalţi
vecini ai URSS, un protocol, în mare parte asemănător cu Pactul Briand-Kellogg, care
propunea eliminarea războiului în relaţiile dintre ele, fără însă a se menţiona explicit
inviolabilitatea graniţelor
 Această problemă a fost dezbătută şi în cadrul negocierilor româno-sovietice din 1932, de la
Riga, fără ca delegaţia noastră să obţină vreun rezultat
 Fără succes s-au soldat şi convorbirile din 1934, dintre miniştrii de externe ai celor două
state, Nicolae Titulescu şi Maxim Litvinov, chiar dacă în urma lor au fost restabilite
raporturile diplomatice, iar doi ani mai târziu s-a ajuns la negocierea unui tratat de asistenţă
mutuală româno-sovietică.
 Cel mai cunoscut diplomat român din perioada interbelică, Nicolae Titulescu, fervent
susţinător al politicii de securitate colectivă, a fost ales de două ori, în 1930 şi 1931,
preşedintele Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor
 . În anul 1933, Nicolae Titulescu a elaborat textul documentelor cu privire la definiţia
agresiunii în relaţiile internaţionale. La iniţiativa statului român, la Atena, în 1934, România
 CRIZA ORIENTALA CAP 8 CRONOLOGIE

împreună cu Iugoslavia, Grecia şi Turcia, au constituit Înţelegerea Balcanică, prin care cele
patru state semnatare îşi garantau reciproc frontierele şi militau pentru o politică de pace,
cooperare internaţională şi menţinere a statu-quo-ului teritorial. În 1935, tot prin vocea lui
Nicolae Titulescu, România a condamnat agresiunea Italiei împotriva Abisiniei.
o Acordul de la Munchen, din septembrie 1938 (prin care Germania ocupă regiunea sudetă
din Cehoslovacia), a reprezentat pentru România, în general, sfârşitul sistemului său de
alianţe, iar în particular, destrămarea Micii Înţelegeri.
o Ofensiva politico-militară a Germaniei pe continent a făcut ca România să demareze
negocierile pentru finalizarea unei înţelegeri economice bilaterale, semnate la 23 martie
1939, în termenii impuşi de Berlin. După parafarea acordului economic româno-german,
România a beneficiat de atenţia sporită a Franţei şi Angliei, care, în contextul mai amplu
al renunţării la politica de conciliere, nu doreau să-şi piardă influenţa în zona de sud-est a
Europei.
o Încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov, prin care Germania şi apoi izbucnirea celui de-
al Doilea Război Mondial, la 1 septembrie 1939, au găsit diplomaţia de la Bucureşti într-
o fază avansată de izolare. Semnat la 23 august 1939, Pactul de neagresiune sovieto-
german (Ribbentrop-Molotov) a împărţit Europa în sfere de influenţă şi a grăbit izbucnirea
celei de a doua conflagraţii mondiale. Anexa secretă a pactului a prevăzut dreptul U.R.S.S.
de a ocupa Basarabia.
o Astfel, în vara lui 1939, eşecul total al politicii de securitate colectivă şi ascensiunea
puterilor revizioniste au găsit România prinsă între două mari puteri, cu care nu avea deloc
relaţii bune, şi complet izolată de aliaţii tradiţionali care îi garantaseră integritatea
 . La 1 septembrie 1939, prin atacarea Poloniei de către Germania, a început al doilea
război mondial. Rămasă izolată şi devenind o „ţară pândită” (expresie a lui Nicolae Iorga),
România avea să cunoască marile pierderi teritoriale din vara anului 1940.
o Mai mult, datorită evoluţiei operaţiilor militare în vestul Europei, România a fost nevoită
să semneze cu Germania „Pactul petrolului”, prin care Bucureştiul livra Berlinului mari
cantităţi de ţiţei, iar acesta Bucureştiului arme. – 1940
o În urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului român,
acesta a fost nevoit să cedeze Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa. În
numai câteva zile, România a cedat 50.762 kmp, cu o populaţie de 3.776.309 locuitori , ,
totul culminând cu deportările masive in zone îndepărtate din URSS.
 La 30 august 1940, României i s-a impus semnarea Arbitrajului de la Viena, de fapt, un
dictat şi un act de forţă în relaţiile internaţionale, prin care s-a cedat Ungariei partea de nord-
vest a Transilvaniei, reprezentând 42.243 kmp, cu o populaţie de 2.628.238 locuitori.
 La 7 septembrie 1940, era parafat Tratatul de la Craiova, în urma căruia România ceda
Bulgariei sudul Dobrogei (Cadrilaterul, cu judeţele Durostor şi Caliacra), cu o suprafaţă de
6.921 kmp şi o populaţie de circa 425.000 locuitori
 CRIZA ORIENTALA CAP 8 CRONOLOGIE

 Consecinţele cedărilor teritoriale din 1940 au fost numeroase şi pe termen lung. În primul
rând, a fost o lovitură morală, deoarece s-a prăbuşit întregul sistem politico-diplomatic
realizat în 1918
 . În urma mişcărilor de stradă din Bucureşti şi din provincie împotriva politicii de cedare
teritorială, regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său Mihai, la 6 septembrie 1940.
Imediat, acesta a depus jurământul de credinţă într-o formulă schimbată, impusă de generalul
lon Antonescu, noul preşedinte al Consiliului de Miniştri.
 La 23 noiembrie 1940, cu ocazia vizitei lui lon Antonescu în Germania, România a aderat la
Pactul Tripartit, intrând astfel în sistemul de alianţe al Axei Berlin-Roma-Tokyo
 . În toată perioada colaborării româno-germane (23 noiembrie 1940-23 august 1944),
problema statutului României s-a aflat în centrul atenţiei diplomaţiei de la Bucureşti,
dezbaterea ei survenind însă doar în momentele tensionate, în funcţie de evoluţia ostilităţilor.
La 22 iunie 1941, România intra in război, alături de Germania şi aliaţii săi, împotriva
URSS, având drept unic scop recuperarea teritoriilor pierdute ca urmare a raptului teritorial
din iunie 1940.
o Continuarea războiului antisovietic, după eliberarea provinciilor, a adus numeroase critici
mareşalului lon Antonescu, mai ales odată cu înfrângerile suferite de armata română la
Cotul Donului şi Stalingrad. – 1940
o După 1943, când situaţia pe frontul de luptă devenise critică pentru aliaţii Germaniei,
diplomaţia de la Bucureşti a demarat tratative în vederea scoaterii ţării din războiul
împotriva Naţiunilor Unite
 Un rol major în angajarea acestor tratative secrete cu tabăra adversă I-a avut ministrul de
externe Mihai Antonescu; prin reprezentanţi, acesta a acţionat consecvent în diversele
întâlniri avute la Istanbul, Ankara, Stockholm, Berna şi Lisabona cu diplomaţii anglo-ame-
ricani şi sovietici. Desfăşurate într-o discreţie maximă, aceste negocieri au ajuns însă şi la
cunoştinţa Berlinului, motiv de sporire a tensiunilor deja acumulate. Continuarea de către
Bucureşti a negocierilor secrete cu aliaţii a demonstrat ineficacitatea presiunilor Berlinului în
privinţa sistării lor.
 Continuarea războiului în răsărit s-a dovedit a fi ruinătoare pentru România, deoarece, în trei
ani de lupte, armata română a pierdut circa 625.000 de militari, morţi şi dispăruţi.
 Regele Mihai, sprijinit de principalele forţe politice, a decis, la 23 august 1944, arestarea
mareşalului lon Antonescu şi alăturarea ţării la coaliţia Naţiunilor Unite.
 Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a găsit România în sfera de influenţă sovietică, ca
urmare directă a ocupării ţării de către Armata Roşie
 După 1945, consecinţele intrării României în sfera de hegemonie a Moscovei devin din ce în
ce mai evidente. În cadrul Conferinţei de pace de la Paris, după al Doilea Război Mondial,
delegaţia română, condusă de ministrul de externe Gheorghe Tătărescu, nu a ridicat deloc
problema Basarabiei, semn clar al interdicţiei Kremlinului. România a semnat, la 10 februarie
1947, Tratatul de pace, în urma căruia, nerecunoscându-i-se cobeligeranţa alături de Naţiunile
Unite, a avut de plătit o enormă despăgubire de război către URSS.