Primul război mondial (1914 -1918) - război industrializat în masă, a provocat pagube fără precedent pe câmpul de

luptă și în societate în general. Acești patru ani de război au zguduit Europa din temelii și au târât-o într-un conflict
global fără precedent.
Cauze: Contradicțiile dintre marile puteri care promovau politici tot mai agresive recurgând la înarmare și
constituiri de noi aliante; Lupta pentru colonii (care serveau ca materie primà, dar și ca piatà de desfacere) între
marile imperii coloniale (Marea Britanie, Franta) și statele noi create, dar care au reușit în scurt timp, să atingă un
nivel înalt economic, politic si militar (Germania, Italia); Constituirea celor două blocuri politico-militare: Antanta
(1904-1907) și Tripla Alianta sau Puterile Centrale (1882); Marile imperii ale timpului refuzau dreptul națiunilor
subjugate la autodeterminare;
Consecințe: Milioane de vieți umane pierdute-n rázboi; Distrugeri materiale colosale; S-au destrămat 4 imperii
multinaționale: Habsburgic, Rus, Ottoman, German; Pe harta Europei apar state noi ca: Polonia, Tärile
Baltice,Finlanda, Cehoslovacia; Are loc Marea Unirea a românilor din toate provinciile istorice românești; A fost
marcat începutul unei noi epoci contemporanà.
Germania - acapararea coloniilor Angliei și Franței și extinderea teritorialà în Europa pe seama Belgiei, Tärilor
Baltice; Austro - Ungaria - își dorea dominație în Peninsula Balcanicà prin cucerirea Serbiei, Bulgariei și
Muntenegrului, precum și supremația în bazinele Märii Adriatice, Märii Egee si Marii Negre; Anglia - păstrarea
posesiunilor coloniale inläturând concurenta germană; Franța - pàstrarea și lărgirea posesiunilor coloniale,
recucerirea; Alsacia si Lorena, pierdut în favoarea Germaniei in 1871 și extinderea pânã la râul Rin;
Rusia - dominatie in Balcani, pentru aceasta trebuia sà inläture concurenta austro-germanà si otomanà, rezolvarea
Problemei Orientale în favoarea sa și noi cuceriri teritoriale pe seama Austro-Ungariei.
Conferința de la Washington: tratatele din sistemul de la Versailles au fost completate cu hotărârile conferinței de
la Washington (1921 - 1922), care a adus reglementări suplimentare pn. Extremul Orient. La conferință au fost
semnate tratate cu 9 țări participante: SUA, MB, Franța, Italia, Japonia, Belgia, Olanda, Portugalia și China. Aceste
state recunoșteau suveranitatea, independența și integritatea teritorială.
Sistemul Versailles W. - 19 ian. 1919 - convocarea conferinței de Pace de la Paris. Avea drept obiectiv dezbaterea
noii configurații politico-teritoriale și soluționarea problemelor economico-financiare rezultate din primul R.M.
Hotărârile au fost luate de conducătorii a 4 cele mai influente state: Franța (Clemenceau), SUA (Wilson), MB
(George Lloyd), Italia (V. Orlando). Cele 14 puncte ale lui Wilson prin care se propune construirea unei noi ordini
internaționale, semnarea a 5 tratate: cu Germania, Austria, Bulgaria, Ungaria și Turcia.
La conferința s-a hotărât înființarea unui nou organ internațional menit să apere pacea și să preîntâmpine izbucnirea
unui război nou.
Tratatul cu Austria - prăbușirea imperiului AustroUngar, se angaja să renunțe la unirea cu Germania și să plătească
separației de război.
Tratatul cu Germania - nu are voie să se unească cu Austria, pierde teritoriu, trebuie să distingă tot armamentul
ofensiv (flota militară, avioane), serviciu militar obligatoriu.
Liga națiunilor- organizație internațională, înființată în iunie 1919, în urma tratatului de la Versailles, scopurile sale
fiind dezarmarea, prevenirea războaielor prin intermediul securității colective, rezolvarea disputelor prin negociere
și diplomație. S.V- ansamblul tratatelor de pace semnate în cadrul conferinței de pace de la paris.

România în WWI. La izbucnire, România era aliatà cu Puterile Centrale (din 1883) findcà alianță cu Puterile
Centrale aveau un caracter defensiv, România nu a fost obligatà sà ia parte la război, deoarece Austro-Ungaria a
declarat ràzboi Serbiei (si nu invers) -> România și-a proclamat neutralitatea la data de 21 iulie / 3 august 1914, în
urma Consiliului de Coroanà de la Sinaia România a adoptat neutralitatea, deoarece nu avea o armata bine pregätità
si dorea sà vadà care e cursul războiului în ani de neutralitate, România a dus tratative atât cu Antanta, cât și cu
Puterile Centrale în vederea intrárii în ràzboi în acest timp, s-au realizat investitii importante in armatà. Cauze:
principala cauzà a fost dorinta României de a vi elibera pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina de sub
stàpânireaaustro-ungarà. România a intrat în räzboi de partea Antantei, deoarece clasa politicà româneascà considera
cà aceasta are cele mai mari sanse de reusità. Acțiunile militare: mobilizarea trupelor Puterilor Centrale la sudul
Dunàrii a dus la înfrângerea României de la Turtucaia; România pierd bätálie dupà bätälie; douà treimi din teritoriu
intrà sub stăpânire strainà -> doar Moldova rämâne liberà -> capitala este mutatà la lasi, iar tezaurul este trimis în
Rusia; În vara anului 1917, sub celebra lozincà Pe aici nu se trece!, armatele române, dând act de mare curaj, au
obtinut victorie de la Mărăști, Marasesti si Oituz; Revolutia bolșevicà din octombrie 1917 a lásat România singurà
pe frontul de est -> România nu reusesc sà facà fatà inamicilor si este nevoità sã incheie pace de la Buftea din 1918;
tratatul de pace nu a fost niciodatá promulgat de regele Ferdinand I; Puterile Centrale suferà o serie de infrângeri -›
România reintrà în rázboi pe 10 noiembrie 1918 -> pe 11 noiembrie 1918 sfârșit Marele Rázboi. Efectele: principala
urmare o constituie reîntregirea statului național român: unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu patria-
mamà; teritoriul si populatia României s-au dublat; în Primul Räzboi Mondial, România a pierdut aproximativ
335.000 de soldați, iar alți 650.000 de civili au murit din cauza bolilor, foametei, represaliilor și execuțiilor puse la
cale de trupele de ocupație; economia țării a fost puternic afectatà de război.

Marea Unire din 1918. Situația internațională: unirea teritoriilor locuite de români Basarabia, Bucovina și
Transilvania cu patria mamă s-a realizat ca urmare a luptei națiunii române în WWI și a unui contract internațional
favorabil. La finalul războiului, nici unul dintre marele imperii multietnice (austro ungaria, rusia, Imp. Ottoman)- nu
au supraviețuit și din dezmembrarea lor au rezultat o serie de state naționale: Cehia, Polonia, Finlanda. În cazul
României, dispariția austro-ungar dar și a rusiei țariste au permis realizarea idealului național prin unirea cu
teritoriile istorice grație principiului autodeterminării popoarelor. Acest ideal, unirea s-a realizat întâi prin afirmarea
autonomiei acestor regiuni.

Unirea Basarabiei (27 martie 1918) s-a realizat prin câteva etape sub conducerea partidului Național Moldovenesc,
create în timpul războiului și condus de Vasile Stroescu. După ambele manifestații în care se cerea autonomia
Basarabiei, s-a organizat Congresul ostașilor Moldoveni care a proclamat autonomia și a înființat Sfatul Țării sub
conducerea lui Ion Inculeț. ST a proclamat republica Democrată Moldovenească (2 dec. 1917). R.D.M este declarată
independentă pe 24 ian. 1918, ST votând unirea cu România.

Unirea cu Transilvania- acțiunile au fost purtate sub egida celor 2 partide românești din Transilvania: Partidul
Național Român & Partidul Social Democrat. La 29 sept. PNR adoptă declarația de la Orădean, afirmând dreptul la
autodeterminare a poporului român.În oct. 1918 se formează consiliul național român, care a pregătit unirea în
provinci. Negocierile cu maghiari au eșuat în această perioadă, CNRC o convocat o adunarea națională pn. data de 1
dec. 1918, unde urma să exprime voința românilor din Transilvania cu Rom. Marea adunare națională a votat
rezoluția unirii cu patria mamă. Ea a avut un caracter național dar și plebiscit la adunarea participând câte 10.000 de
români. Adunarea a ales 2 alte org. : Marele Sfat Național & Consiliul Dirigent.

Unirea cu Bucovina- Drumul spre unire a fost parcurs în etape sub egida unei organizații românești- Consiliul
Național român, format din deputați români de la Viena. Ei au inițiat formarea unei adunări naționale în oct. 1918,
respingând manifestul împăratului Carol de a forma un stat federativ din imperiu. Se creează un consiliu național
care a solicitat intervenția trupelor române pn. a izgoni unitățile ucrainene și austiere. 15 noiembrie 1918 congresul
de la Cernăuți votează în unamitate unirea necondiționată cu regatul român.