Marile alianțe politico-militare în lume

La cumpăna secolelor XIX-XX, pe fondul situației din Europa (expansiunea

colonială, naționalism, crize politico-militare) s-au constituit două blocuri
politico-militare, care s-au confruntat ulterior, în Primul Război Mondial:

1.Puterile Centrale (Tripla Alianță) și

2.Antanta (Tripla Înțelegere).
1.Tripla Alianță sau Puterile Centrale s-a constituit în
1879 printr-un tratat încheiat între GERMANIA +AUSTRO
-UNGARIA
1882 +ITALIA -aflată într-o dispută colonială cu Franța
1883 +ROMANIA -se temea de expansionismul rus, a aderat la această
alianță printr-un tratat secret (1883).

Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria +

Imperiul Otoman, Bulgaria, etc-* în total, în cei patru
ani de război, au participat 28 de state, cu aproximativ
70 milioane de soldaţi.
2. ANTANTA Pe fondul pretențiilor germane la supremația
mondială, inclusiv maritimă, s-a constituit treptat cea de a
doua alianță politico-militară (1891-1907) reunind Franța,
Marea Britanie și Rusia.
Marea Britanie, Franţa, Rusia + Japonia, Italia (1915),
România (1916), S.U.A. (1917), etc
România în Primul Război Mondial
La izbucnirea conflictului, în anul 1914, România și a declarat neutralitatea,
deși avea încheiat un tratat secret cu Puterile Centrale din anul 1883.
În perioada neutralității (1914-1916), au avut loc dezbateri politice privind
tabăra la care era mai bine să se alinieze țara, precum și pregătiri de
război.
În august 1916, România se alătură Antantei, care s-a angajat să i
recunoască drepturile asupra teritoriilor românești din Austro-Ungaria. În
același timp, Antanta promitea sprijijn României atât prin livrări de
armament, cât și prin acțiuni pe front.
În aceste condiții, armata română atacă în Transilvania și se menține în
defensivă pe linia Dunării. În Transilvania, armata austro-maghiaro-
germană respinge atacul românilor, străpunge apărarea pe Jiu și Olt
și, în toamna anului 1916 ocupă capitala. La aceasta a contribuit și
înfrângerea trupelor române din Dobrogea (Turtucaia).
În aceste condiții, regele, guvernul, parlamentul, armata, precum și o parte
a populației civile, s au retras în Moldova, la Iași.
Refăcută cu sprijinul unei misiuni militare franceze, armata română
stopează atacurile Puterilor Centrale în încercarea acesteia de a
ocupa Moldova în urma bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz
(iulie-august 1917).
Evenimentele revoluționare din Rusia (revoluția bolșevică - octombrie-
noiembrie 1917) au dus la destrămarea armatei țariste. Mai mult, Rusia
încheie încheie o pace separată cu Puterile Centrale, fapt care a atras
după sine și capitularea României, rămasă fără sprijin militar aliat.
Pacea semnată la Buftea (aprilie 1918) nu a fost recunoscută de către
regele Ferdinand, iar în condițiile în care Antanta obținea victorii pe
toate fronturile, a ordonat reintrarea armatei române în război.
Încheierea războiului a creat cadrul favorabil realizării principalului obiectiv
național - Marea Unire -, realizată prin deciziile locuitorilor din Basarabia,
Bucovina și Transilvania de a se alătura României.
Conferința de Pace de la Paris
După patru ani de luptă fără precedent, războiul s-a încheiat cu pierderi
uriașe atât în plan material cât și uman.
Aceste aspecte au impus găsirea unor soluții pentru o pace durabilă. În
acest scop, între 1919 și 1920, puterile învingătoare în Primul Război
Mondial au organizat la Paris Conferința de Pace. În cadrul acesteia au
participat peste douăzeci de state, însă deciziile importante au fost
adoptate de către Consiliul celor patru (reprezentanții SUA, Marii
Britanii, Franței și Italiei) pe baza documentului elaborat încă din timpul
desfășurării războiului de către președintele american Woodrow Wilson,
cunoscut sub numele de Cele 14 puncte.
Acesta avea în vedere, printre altele:
- renunțarea la diplomația secretă,
-recunoașterea drepturilor popoarelor de a-și hotărî singure soarta
(autodeterminarea),
-constituirea unei Ligi (Societăți) a Națiunilor care să reglementeze
neînțelegerile dintre state și să asigure pacea mondială.
De asemenea, Conferința a recunoscut principiul naționalităților, fapt
care a dus la modificarea hărții politice a Europei prin apariția unor state
independente (Austria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-
croato-sloven, Finlanda etc).
Totodată, a fost recunoscută și desăvârșirea unității teritoriale a
României înfăptuită în anul 1918.
După dezbateri și negocieri îndelungate, au fost semnate tratatele de
pace cu Germania (Versailles), Austria, Bulgaria, Ungaria și Imperiul
Otoman.
Potrivit tratatului de la Versailles, Germania era considerată principalul
vinovat de declanșarea războiului. Aceasta era obligată la plata
despăgubirilor de război, pierdea o serie de teritorii (Alsacia și Lorena
în favoarea Franței), armata era redusă la 100 000 de oameni, era
desființat serviciul militar obligatoriu, demilitariza zona renană aflată
la granița cu Franța.
Acestui sistem, cunoscut cu numele de sistem versaillez, prin care s-a
stabilit o nouă ordine internațională, i s-au adăugat hotărârile Conferinței
de la Washington (1921-1922) care reglementa situația din Extremul
Orient și Oceanul Pacific.
Deși a fost creată Societatea Națiunilor pentru a apăra pacea și securitatea
colectivă, problemele la nivel internațional au apărut foarte repede, acestea
fiind legate de plata despăgubirilor de război, revendicări teritoriale,
problemele minorităților naționale, refuzul SUA de a semna tratatele etc,
toate acestea au condus la izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în
anul 1939.