Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORIE
COOPERARE ŞI CONFLICT
Instituţii, mecanisme şi politici de rezolvare a conflictelor în lumea contemporană
„De la Stettin, în Baltica, la Trieste, în Adriatica, o cortină de fier s-a lăsat peste continent. În spatele acestei linii se
află toate capitalele vechilor state din Europa Centrală şi Răsăriteană. Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta,
Belgrad, Bucureşti şi Sofia, toate aceste oraşe faimoase şi populaţiile din jurul lor se află în ceea ce eu trebuie să
numesc sfera sovietică; şi toate se află, într-o formă sau alta, nu numai sub influenţă sovietică, ci şi sub un control
foarte strict de la Moscova şi, în multe cazuri, în creştere. Atena singură – Grecia, cu splendorile sale nemuritoare –
este liberă să-şi decidă viitorul în cadrul unor alegeri aflate sub observaţie britanică, americană şi franceză. Guvernul
polonez, dominat de ruşi, a fost încurajat să comită abuzuri enorme şi greşite asupra Germaniei, iar acum are loc
expulzarea în masă a milioane de germani, la o scară dureroasă şi de neimaginat. Partidele comuniste, care erau extrem
de modeste în toate aceste state răsăritene ale Europei, au fost aduse la putere în ciuda numărului redus al membrilor
lor şi încearcă, prin orice mijloace, să obţină un control totalitar. Guvernele poliţieneşti prevalează în aproape toate
cazurile şi, până în prezent, cu excepţia Cehoslovaciei, nu există democraţie reală”.
(Winston Churchill, discursul de la Fulton, 5 martie 1946)
Prin „război rece” se înțelege conflictul dintre cele mai mari puteri postbelice, Statele Unite și URSS, care însă n-a degenerat
într-un război propriu-zis. Semnele existenței unor divergențe între Statele Unite (democrate), pe de o parte, și Uniunea
Sovietică (comunistă) au apărut încă din timpul ultimului război mondial. Aceste divergențe s-au agravat după încheierea
conflictului, având ca urmare răcirea relațiilor dintre cele două superputeri. Războiul rece s-a datorat în primul rând
diferenței de sistem politic, economic și social între cei doi mari rivali. Fiecare parte dorea să-și impună sistemul într-o zonă
cât mai vasta și să-și întindă influențele politică, economică și militară. La acest eveniment au participat și statele aflate în
sfera de influență a celor două superputeri, între care și România.
Războiul rece s-a caracterizat și prin apariția unor alianțe militare. Cele mai influente au fost:
- Tratatul Organizației Atlanticului de Nord (NATO), apărut în 1949, grupa statele occidentale în frunte cu SUA. Formarea NATO
a fost cauzată de pericolul expansiunii Uniunii Sovietice spre Europa Occidentală;
- Tratatul de Prietenie, Colaborare și Ajutor Reciproc (Tratatul de la Varșovia), format în 1955. Tratatul de la Varșovia era
alcătuit din țările din Europa răsăriteană aflate în sfera de influență a URSS. Formarea Tratatului de la Varșovia a fost replica imediată
a primirii Germaniei de Vest (Republica Federală Germană) în NATO.Organul de conducere a Tratatului de la Varșovia era Comitetul
Politic Consultativ, compus din șefii statelor membre. Organele militare erau un Comitet al Miniștrilor Apărării al statelor membre
și Comandamentul Forțelor Armate Unite (aflat sub conducere sovietică).
-
Fişa nr.1
Citiți cu atenție textul de mai jos .
Cerință: Identifică ideile principale din textul de mai jos privind poziția Tratatul de la Varșovia față de revoluția din Ungaria 1956 și
notează pe caiet.
S 1. La 23 octombrie 1956 Imre Nagy a fost desemnat ca prim-ministru de partidul comunist maghiar, dar mulți
dintre susținătorii lui inițiali crezând, în mod greșit că va susține o linie politică agresivă și va aproba intervenția
armatei sovietice. Foarte repede, însă, a devenit evident faptul că Imre Nagy era împotriva intervenției trupelor Armatei
Roșii, mai ales că acesta primise asigurări (care s-au dovedit, în final, mincinoase) de la Yuri Andropov că Uniunea
Sovietică nu va utiliza violența pentru stopa revoluția maghiară În cursul revoluției, mulți politicieni arestați, inclusiv
înalți prelați ai Bisericii, precum cardinalul József Mindszenty, au fost eliberați. În acele zile, au reapărut pe scena
politică partide politice care fuseseră interzise în perioada 1945-1949, Ungaria având chiar intenția să declare ieșirea
din Pactul de la Varșovia.În aceste condiții, la 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat din nou în Ungaria .
Uniunea Sovietică a justificat intervenția militară și impunerea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956, prin
responsabilitatea față de Pactul de la Varșovia . Această intervenție a fost o operațiune militară combinată:
bombardamente de artilerie coordonate cu acțiuni ale blindatelor (6000 de tancuri). Imre Mécs a afirmat că armata
sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei decât au folosit germanii pentru invadarea URSS în cel de-al
Doilea Război Mondial. Ținta principală a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acțiune
a continuat până ce Consiliul muncitoresc, studenții și intelectualii au cerut încetarea focului (10 noiembrie 1956.
Trupele sovietice trec granița sovieto-maghiară și se îndreaptă spre Budapesta . La ora 4.15 toată Ungaria este invadată
de armata sovietică. În 4 noiembrie 1956, la ora 5:05, János Kádár se adresează poporului maghiar cu o scrisoare
deschisă și anunță la radio că este prim-ministru. La ora 5:20 Imre Nagy, cu o voce dramatică, anunță invadarea
Ungariei de către trupele sovietice, iar dimineața, intre orele 6 și 8, Imre Nagy și membrii guvernului solicită azil la
Ambasada Iugoslaviei.
Imre Nagy a fost arestat în 22 noiembrie (inițial, de János Kádár), și dus în România. Aici, cu concursul Securității,
este deținut într-o casă conspirativă din Snagov, sub pază și strictă supraveghere. Convorbirile telefonice îi erau
interceptate, corespondența confiscată, fiind - de asemenea - filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniștii unguri, la
cererea expresă a Moscovei, cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi "judecat", iar guvernul român se execută.
Este readus în Ungaria, la Budapesta, și, printr-un simulacru de proces, în buna tradiție a justiției staliniste, este
condamnat la moarte prin spânzurare (16 iunie 1958.
S1.[…} Pătrunderea trupelor celor cinci țări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greșală și o primejdie gravă pentru pacea în
Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi {…} ca un stat socialist,ca state socialiste să încalce
libertatea și independența altui stat.Nu există nici o justificare, nu poate fi acceptat nici un motiv de a admite, pentru o clipă numai, ideea
intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc.
N.Ceaușescu, Cuvântare la mitingul din Piața Palatului Republicii din București 21 august 1968.
Citiți cu atenție textul de mai jos.
Cerință: Identifică ideile principale din textul de mai jos privind poziția Tratatul de la Varșovia față de mișcarea anticomunistă din
Cehoslovacia și notează pe caiet.
S1. În aprilie 1968, Dubček a lansat un program de liberalizări și reforme care includeau, printre altele, o libertate mărită a presei și
posibilitatea unei guvernări multipartinice. Acest program includea, de asemenea, planuri pentru o federalizare a Cehoslovaciei în două
națiuni cu drepturi egale. Deși programul prevedea clar că aceste reforme trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist,
presiunile populare au condus la implementarea imediată a unor reforme. Au apărut, astfel, o serie de acțiuni radicale pentru acea perioadă:
în presă au apărut declarații antisovietice; Social Democrații au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice
independente. Pe 27 iunie, Ludvík Vaculík, un membru important al Partidului Comunist și candidat la Comitetul Central, a publicat un
manifest intitulat "Două Mii de Cuvinte". Acesta exprima îngrijorarea privind acțiuni ale unor elemente conservatoare din Partidul
Comunist și a unor forțe "exterioare". Manevre militare de exercițiu ale membrilor Pactului de la Varșovia avuseseră loc în Cehoslovacia,
la sfârșitul lui iunie. Vaculík a cerut populației să ia inițiativă în implementarea programului de reforme.
Conducerea sovietică a încercat să oprească sau să limiteze schimbările din Cehoslovacia printr-o serie de negocieri. Pe 3
august, reprezentanții statelor Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Cehoslovacia s-au întâlnit la Bratislava, unde au
semnat Declarația de la Bratislava. Aceasta reafirma atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă și declara război împotriva
ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Uniunea Sovietică și-a declarat intenția de a interveni în orice țară a
Pactului de la Varșovia, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic.
În final, sovieticii, au pus în practică invazia țării. În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG,
Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de
un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați). Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși
și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu
alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic. Rezistența întâmpinată a determinat Uniunii Sovietice să abandoneze
planurile inițiale de a-l elimina pe Dubček. El a fost arestat și dus la Moscova pentru negocieri. Cu această ocazie, s-a stabilit că Dubček își
va putea păstra funcțiunile în cadrul Partidului Comunist și că se va continua un program de reforme moderate. Pe 16 ianuarie 1969,
studentul Jan Palach și-a dat foc în Piața Wenceslav (Václavské náměstí) din Praga, în semn de protest față de noua suprimare a liberei
exprimări. În aprilie 1969, Dubček a fost înlocuit din funcția de Prim Secretar cu Gustáv Husák. Husák a anulat reformele lui Dubček și a
curățat partidul de membrii cu vederi reformiste.
https://youtu.be/T3LzM2SBw50
INSTITUTII , MECANISME SI
POLITICI DE REZOLVARE A
CONFLICTELOR
LIGA NAŢIUNILOR
A fost o organizaţie internaţională înfiinţată în iunie 1919 în urma
Tratatului de la Versailles. În perioada de maximă dezvoltare, între
28 septembrie 1934 şi 23 februarie 1935, a avut 58 membri.
Scopurile Ligii erau dezarmarea, prevenirea războaielor prin
intermediul securităţii colective, rezolvarea disputelor inter-naţiuni ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE
prin negociere, diplomaţie şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în
Structura Ligii Natiunilor 1945, după al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre.
Liga Natiunilor era formata din trei institutii principale: Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a
Cartei Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU
Secretariatul (constituit la Geneva si condus de Secretarul
are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor
General), omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului
Consiliul internațional”. Sediul central al organizației este la New York.
Adunarea Generală
Romania si Liga Natiunilor Structura
Nicolae Titulescu (1882 - 1941) a fost un diplomat si om politic Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități:
român, începând din anul 1921 a funcţionat ca delegat permanent Adunarea Generală a Națiunilor Unite,
Secretariatul Națiunilor Unite,
Curtea internațională de justiție,
Consiliul de Securitate al ONU
Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite