Societatea europeană în secolele al XIX-lea – al XX-lea

1. Europa în prima jumătate a secolului al XIX-lea

a. Aspecte politice. Congresul de la Viena
b. Aspecte economice. Revoluţia industrială
c. Mişcări de eliberare naţională (1815 – 1848)
2. Europa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
a. Unificarea Germaniei şi a Italiei
b. Aspecte politice la sfârşitul secolului al XIX-lea. Fenomenul colonialismului
c. Aspecte culturale. Ştiinţa, literatura, arta
3. Primul război mondial (1914 – 1918)
a. Cauzele războiului. Alianţe politico-militare
b. Începutul războiului. Atentatul de la Sarajevo
c. Campanii militare
d. Sfârşitul războiului. Conferinţa de pace de la Paris (1919 – 1920)
4. Europa interbelică
a. Opţiuni politice în perioada interbelică:
 nazismul (Germania)
 fascismul (Italia)
 comunismul ( URSS)
 liberalismul ( Anglia, Franţa)
5. Al doilea război mondial (1939 – 1945)
a. Începutul războiului. Incidentul de la Gleiwitz
b. Campanii militare
c. Sfârşitul războiului. Conferinţele interaliate
6. Lumea postbelică
a. Relaţii internaţionale postbelice. Constituirea ONU. „Războiul rece”

1a.
– prima jumătate a sec. al XIX-lea a fost dominată de hotărârile Congresului de la
Viena din 1815, întrunit după înfrângerea lui Napoleon şi care a avut drept scop
modificarea hărţii politice a Europei.
– harta politică europeană va fi complet schimbată, noua configuraţie a
continentului fiind în primul rând opera cancelarului austriac Klemens Metternich
(„Jandarmul Europei”).
– congresul de la Viena a hotărât:
 să ţină sub control Franţa
 reinstaurarea dominaţiei monarhiilor conservatoare
 să ţină sub control popoarele care se aflau sub autoritatea marilor monarhii
europene
- Europa a fost structurată din punct de vedere politic astfel:
1. Regatul Ţărilor de Jos (Olanda şi Belgia)
2. Confederaţia statelor germane (39)
3. Imperiul Habsburgic ce cuprindea teritorii româneşti, maghiare, germane, slave şi
italiene

1
4. Peninsula italică divizată în mai multe state: statul papal, regatul Neapole,
Piemont
5. Imperiul Ţarist ce cuprindea şi Finlanda, regiuni poloneze şi Basarabia
6. Imperiul Otoman

b.
- fenomenul care a marcat din punct de vedere economic societatea europeană în
secolul al XIX-lea a fost revoluţia industrială (trecerea de la economia agricolă şi
manufacturieră la o economie dominată de industrie şi maşini).
- acest fenomen a cunoscut trei etape:
1. sfârşitul sec. al XVIII-lea – sec. al XIX-lea (inventarea maşinii cu aburi, James
Watt, 1784)
2. sfârşitul sec. al XIX-lea – mijlocul sec. al XX-lea (au fost folosite noi surse de
energie: petrolul, electricitatea, gazul natural, 1880)
3. a doua jumătate a sec. al XX-lea când încep să se folosească noi surse de energie,
cea nucleară şi neconvenţională
- revoluţia industrială a avut ca dominantă maşinismul (înlocuirea forţei oamenilor şi
a animalelor cu cea a maşinilor).
- suportul teoretic al revoluţiei industriale a fost liberalismul economic lansat de
Adam Smith şi David Ricardo.
- revoluţia industrială a debutat în Anglia şi apoi s-a extins şi în alte zone ale
continentului.
- consecinţele revoluţiei industriale au fost:
1. creştere economică spectaculoasă
2. creşterea productivităţii muncii
3. urbanizarea
4. apariţia unor noi categorii sociale: burghezia şi proletariatul
5. mutaţii în domeniul social, politic şi în structura economiei

c.
- prima jumătate a sec. al XIX-lea a însemnat pentru Europa influenţa regimurilor
conservatoare autoritare instaurate de Congresul de la Viena; cei mai cunoscuţi
monarhi din această perioadă au fost: Wilhelm al III-lea de Hohenzollern (Prusia),
Francisc I de Habsburg (Austria), Alexandru I Romanov (Rusia).
- în Europa existau şi regimuri liberale, în Anglia şi Franţa, state în care existau
constituţii în care erau înscrise drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
- în 26 septembrie 1815 se semnează Tratatul Sfânta Alianţă în cadrul Congresului
de la Viena (semnatarii erau cei trei monarhi; prin acest tratat cei trei îşi impuneau
dominaţia asupra continentului şi îşi promiteau ajutor militar reciproc în cazul
revoltelor popoarelor supuse).
- în ciuda prevederilor tratatului, prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a
caracterizat prin numeroase mişcări revoluţionare de eliberarea naţională şi socială
(Franţa, Spania, Irlanda, Grecia, Serbia, Ţările Române – 1821, Tudor Vladimirescu,
America latină – „Confederaţia Anzilor, Simon Bolivar); totuşi, cele mai importante
mişcări de acest gen au avut loc în Italia şi Germania (în Italia, mişcarea s-a numit

2
 Risorgimento, liderul mişcării fiind Giuseppe Mazzini care a promovat ideea unei
Italii unificate republicane).
- încununarea acestor evenimente revoluţionare s-a petrecut în anul 1848 – 1849, an
supranumit „Primăvara popoarelor” (toată Europa a fost cuprinsă de revoluţii are
deşi înfrânte au lansat o serie de idei importante pentru democraţie şi care se vor
materializa ulterior).

2a.
- perioada 1848 – 1871 a foat marcată de un eveniment important: aplicarea în
practica politică a ideologiei naţionale şi anume unificarea Italiei şi a Germaniei.
Italia
- unificarea Italiei s-a realizat în jurul statului Piemont şi a dinastiei de Savoia
(Piemontul era cel mai dezvoltat stat din peninsula Italică situat în NV
peninsulei).
- principalii „autori” ai unificării au fost: regele Piemontului, Victor Emanuel al II-
lea şi prim-ministrul, Camillo Cavour.
- în procesul de unificare, Piemontul a fost sprijinit de împăratul Franţei, Napoleon
al III-lea.
- etapele unificării:
 1859 – Lombardia este eliberată de sub tutela austriacă
 în sudul peninsulei, Giuseppe Garibaldi porneşte o acţiune revoluţionară – „Cele
1000 de cămăşi roşii” - care s-a finalizat cu unificarea sudului peninsulei cu
restul Italiei.
 1861 – Victor Emanuel este proclamat rege al Italiei
 1866 – este eliberată Veneţia
 1870 este alipit şi ultimul teritoriu, Roma care va deveni capitala Italiei unificate
(prin Concordatul de la Laterano din 1929 se vor reglementa relaţiile dintre statul
papal şi cel italian).
Germania
- unificarea Germaniei se va realiza în jurul statului prusac şi a dinastiei de
Hohenzollern.
- iniţiatorii unificării au fost: regele Prusiei, Wilhelm I şi prim-ministrul Otto von
Bismarck („Cancelarul de fier”).
- cei doi au înfăptuit unitatea Germaniei prin forţă şi în folosul Prusiei (începând cu
1862, Prusia va purta o serie de războaie şi va reuşi, în mai multe etape să-şi
alipească o serie de teritorii considerate de drept ale Germaniei).
- etapele unificării:
 1864 – război cu Danemarca
 1866 – război cu Austria
 1870 – 1871 – război cu Franţa (s-au alipit două provincii: Alsacia şi Lorena).
- iniţial, s-a format Confederaţia Germaniei de nord (21 de state) unite în jurul
Prusiei şi apoi au fost alipite şi alte teritorii; s-a format Imperiul german cu o
populaţiei de 41 milioane de locuitori, foarte dezvoltat economic şi care va afecta
echilibrul european.
- după 1890, Wilhelm al II-lea va lansa Germania într-o politică externă
expansionistă de cucerire (Weltpolitik) bazată pe teoria pangermanismului.

3
b.
– începând cu anii 1880, societatea europeană cunoaşte un fenomen caracteristic,
colonialismul; acesta se explică printr-o serie de factori:
 creştere demografică (Europa însemna ca număr de persoane 40% din populaţia
lumii)
 dezvoltare economică (45% din producţia mondială era asigurată de Europa şi
91% din capitalurile investite în lume erau europene)
 emigraţia europeană (între 1840 – 1914, numărul europenilor care au părăsit
continentul a fost de 35 mil. de persoane; cei mai mulţi s-au stabilit în America de
nord, mai ales în SUA, apoi în Brazilia, Argentina, Noua Zeelandă)
 aspecte de natură strategică
- colonialismul a fost precedat de o serie de explorări cu caracter ştiinţific
organizate de societăţi şi institute de geografie ( ex. expediţia lui Livingston şi
Stanley pentru descoperirea izvoarelor Nilului)
- colonialismul a însemnat nu doar o dominaţie politică şi economică ci şi una
culturală şi religioasă; ţările colonizate se vor modela după structurile europene,
întrebuinţând limba acestora, copiind obiceiurile alimentare şi vestimentare.
- Zonele colonizate
- principalele zone colonizate de europeni au fost Africa şi Extermul Orient (SE
Asiei).
- europenii au cucerit state din aceste zone şi le-au transformat în colonii care aveau
diferite statute: de aprovizionare, exploatare, mixte sau semicolonii
- au existat şi colonii cu statut privilegiat numite dominioane (erau posesiuni
britanice care se bucurau de o anumită independenţă - parlament şi guvern propriu
- iar Anglia era reprezentată în aceste ţări printr-un guvernator); dominioanele
engleze erau: Canada, Australia, Noua Zeelandă şi India – „Perla Coroanei
britanice”.
- principalele imperii coloniale de la sfârşitul secolului al XIX-lea au fost:
1. imperiul britanic – cel mai întins imperiu colonial: 30 mil. km2 şi 400 mil. loc.
2. imperiul francez – 10 mil km2 şi 48 mil. loc.(în cadrul imperiului francez o
importanţă deosebită o aveau ţările Maghreb-ului – Maroc, Algeria, Tunisia)
3. imperiul german – 3 mil. km2 şi 18 mil. loc.
4. imperiul olandez – 2 mil. km2 şi 16 mil. loc.
5. Rusia, Belgia, Spania, Portugalia aveau posesiuni coloniale puţine, restrânse şi
sărace.
c.
A. Ştiinţa
- secolul al XIX-lea a fost supranumit şi „secolul ştiinţei” (în această perioadă, mai
ales spre sfârşitul ei, a avut loc o adevărată explozie a descoperirilor în diferite
domenii ale ştiinţei; încrederea în ştiinţă era practic nelimitată iar oamenii de ştiinţă
se bucurau de prestigiu şi recunoaştere din partea societăţii)
- curantul de gândire care a dominat ştiinţa s-a numit pozitivism (era fundamentat de
francezul August Comte; la baza dezvoltării umanităţii erau puse ştiinţa,
raţionamentul, experienţa; societatea era guvernată de „legile naturale”; a fost
calificat de adversari drept scientism; a avut drept consecinţă dezvoltarea ştiinţei în
cele mai diverse domenii)

4
- principalele realizări ştiinţifice au fost:
1. biologia şi medicina
* 1859, Charles Darwin, „Originea speciilor”, teoria evoluţionistă
* 1882, Robert Koch descoperă bacilul Koch care produce tuberculoza
* 1885, Loius Pasteur descoperă vaccinul antirabic şi pune bazele microbiologiei
2. fizica şi chimia
* W. Rontgen descoperă rezele X
* Marie şi Pierre Curie descoperă radioactivitatea
* Faraday, Maxwell, Hertz descoperă electromagnetismul
* Mendeleev descoperă clasificarea elementelor chimice
3. ştiinţele umaniste
- au fost puse bazele sociologiei ca ştiinţă de către Comte, Spencer, Durkheim
- se dezvoltă psihologia prin W. Wundt (la sfârşitul secolului apare psihanaliza prin
Sigmund Freud, Adler, Jung)
- istoria îşi perfecţionează metoda prin apariţia spiritului critic – Jules Michelet, Th.
Mommsen, Leopold von Ranke.
B. Literatura
- a stat sub semnul a două mari curente: romantismul şi realismul.
Romantismul
- a apărut la sfîrşitul sec. al XVIII-lea în Anglia şi Germania
- a dominat cultura europeană în prima jumătate a sec. al XIX-lea
- genurile literare cultivate cu precădere erau poezia şi teatrul
- temele predilecte au fost natura, folclorul, marile personalităţi ale istoriei şi
justiţia socială
- prezintă eroi excepţionali în situaţii excepţionale
- introduce descrierea naturii în literatură
- cultivă imaginaţia şi sensibilitatea
- a contribuit la îmbogăţirea limbii literare
- reprezentanţi: Byron, Puşkin, Scott, Victor Hugo ( în sec. al XIX-lea, centrul
romantismului era Parisul, iar liderul mişcării romantice a fost Hugo)
Realismul
- a dominat cultura europeană în a doua jumătate a sec. al XIX-lea
- genurile literare cultivate cu precădere erau poezia şi mai ales, romanul
- scrierile realiste urmăresc reprezentarea cât mai fidelă a realităţii
- cultivă atitudinea detaşată a scriitorului
- prezintă personaje tipice în împrejurări tipice
- are o atitudine critică faţă de societate
- cultivă un stil sobru şi lipsit de afectare
- denunţă injustiţia socială
- reprezentanţi: Balzac („Comedia umană”), Dickens, Tolstoi, Cehov, Ibsen,
Caragiale
- la sfârşitul secolului apar noi curente în literatură precum naturalismul ( E. Zola)
şi simbolismul
C. Arta
- în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în artă se remarcă tendinţe noi, care îşi
propuneau să se rupă de tradiţie şi numite curente avangardiste.

5
- începutul acestor mişcări a fost marcat în 1860, la Paris, unde s-a deschis „Salonul
refuzaţilor” (era o expoziţie care reunea pictura refuzată de expoziţiile oficiale)
- principalele curente avangardiste de pictură au fost:
* impresionismul
- Monet („Impresie, răsărit de soare”)
- Manet
- Renoir
- Pissaro
* postimpresionismul
- Degas
- Van Gogh
- Toulouse-Lautrec
- Cezanne
- Gauguin
* divizionismul (pointilismul)
- Signac
- Sisley
- Seurat
* cubismul
- Picasso
* suprarealismul
- Dali
* fovismul
- Matisse
* expresionismul (apărut în Germania)
- şi arhitectura cunoaşte o revoluţie determinată de creşterea numărului de oraşe şi de
dezvoltarea acestora.
- apar o serie de tendinţe noi şi încep să se folosească în construcţie materiale noi
(beton, sticlă, oţel)
- formele arhitectonice se schimbă, punându-se accentul pe util
- principala mişcare artistică în domeniu a apărut în Anglia şi s-a numit „Modern
style” sau „Art nouveau”; această tendinţă s-a extins şi în alte domenii ale vieţii
cotidiene: modă, bijuterii, decoraţiuni interioare.

3a.
- la începutul secolului al XIX-lea, între statele europene existau o serie de rivalităţi
privind posesiunile coloniale şi poziţia acestor state pe continentul european:
 Franţa era slăbită după războiul cu Prusia din anii 1870 – 1871
 Germania era unificată şi devenise principala putere politică şi militară de pe
continent; ea începuse să promoveze în politica externă pangermanismul – o
doctrină care afirma superioritatea Germaniei şi preconiza expansiunea sa în
lume; pe baza acestei doctrine, după 1890, împăratul Wilhelm al II-lea a imprimat
politicii externe a Germaniei o tentă agresivă numită Weltpolitik.
 Rusia avea un potenţial militar important şi promova în politica externă
panslavismul

6
 Imperiul Austro-Ungar va căuta să-şi consolideze poziţiile în sud-estul european
dar avea grave probleme interne de factură naţională
 Anglia era o mare forţă colonială şi economică
- în acest context, pe plan internaţional apar două elemente politice noi: Japonia şi
SUA.
- în condiţiile rivalităţilor dintre aceste puteri, la sfârşitul secolului al XIX-lea, apar
câteva alianţe politico-militare care au împărţit Europa în sfere de interes şi care
au dus la declanşarea primului război mondial:
 Alianţa celor trei împăraţi
- constituită în anii 1872 – 1873
- formată din Germania, Austro-Ungaria, Rusia
 Tripla alianţă (Puterile centrale)
- constituită în 1879
- formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia (aceasta aderase fiind afectată de
faptul că Franţa ocupase nordul Africii, Tunisia)
- în 1883 şi România a aderat la alianţă (tratatul a fost declarat caduc în 1914)
- a promovat o politică agresiv-expansionistă, în primul rând din cauza Germaniei
 Tripla înţelegere (Antanta)
- constituită între anii 1891 – 1907, în urma unor acorduri bilaterale între Franţa,
Anglia şi Rusia.
- îşi propunea ca ţările semnatare să-şi acorde ajutor militar reciproc în cazul în
care erau agresate militar.
- în anii 1912 – 1913, în Europa au loc războaiele balcanice care au pregătit
declanşarea primului război mondial; ele au izbucnit în Balcani („butoiul cu
pulbere al Europei”); la conflict au participat o parte dintre statele balcanice iar
pacea s-a încheiat la Bucureşti în 1913.
b.
- prm a izbucnit în sud-estul european, în Balcani (situaţia din această regiune era
foarte tensionată din cauza problemelor naţionale cu care se confrunta Imperiul
Austro-Ungar).
- la 28 iunie 1914, la Sarajevo, capitala Bosniei-Herţegovina, studentul sârb Gavrilo
Princip îl asasinează pe moştenitorul tronului Austro-Ungariei, Frantz Ferdinand şi pe
soţia acestuia, Sophia Chotek.
- monarhia Austro-Ungariei a acuzat pentru asasinat Regatul Serbiei având drept
pretext evenimentul de la Sarajevo şi la 28 iulie 1914 Austro-Ungaria declară război
Serbiei.
- la două zile, Rusia a mobilizat o armată de 1,2 milioane de soldaţi iar statele care
făceau parte din cele două alianţe militare şi-au declarat război reciproc.
- pe 3 august 1914 s-a declarat oficial război iar la 4 august a intrat în război şi
Anglia.

Ţările angrenate în război

 1914
- Serbia (A)
- Rusia (A)
- Franţa (A)

7
- Belgia (A)
- Anglia (A)
- Japonia (A)
- AU (PC)
- Germania (PC)
- Turcia (PC)
 1915
- Italia (A)
- Bulgaria (PC)
 1916
- România (A)
- Portugalia (A)
 1917
- Grecia (A)
- SUA (A)
- războiul a durat 52 de luni şi în conflict au fost antrenate 28 de state.
- au fost mobilizate 75 de mil de persoane (65 de mil. de soldaţi mobilizaţi).
- conform planurilor militare germane (Schlieffen), Franţa trebuia ocupată rapid,
înainte ca Rusia să fie pregătită de război; Germania nu trebuia obligată să lupte
pe două fronturi.

c.
- războiul s-a desfăşurat pe mai multe fronturi (două fronturi principale – de vest şi de
est şi mai multe fronturi secundare).
- războiul a fost caracterizat drept „un război total” pentru:
* amploarea resurselor umane implicate
* amploarea materialelor de război
* capacitatea mare de acţiune şi distrugere
* războiul a cuprins toate continentele
* implicarea populaţiei civile
* desfăşurarea pe apă, terestru şi în aer
1914 – 1915
- Germania invadează Belgia şi apoi atacă Franţa prin nord (germanii au fost opriţi la
40 km de Paris pe râul Marna)
- victoria francezilor la Marna a pus capăt războiului de mişcare înlocuindu-l cu
războiul de poziţii (au fost ridicate tranşee pe o distanţă de 700 km, pornind din
nordul Franţei până în Elveţia; luptele din tranşee au durat până la sfârşitul
războiului).
- pe frontul de est principalele bătălii s-au dat la Tannenberg şi Lacurile Mazuriene
(trupele ruseşti au fost înfrânte).
1916
- principalele confruntări s-au desfăşurat pe frontul de vest (cea mai importantă a
fost bătălia de la Verdun)
- pe frontul de est, trupele ruseşti au obţinut o serie de succese deşi în iarna lui
1916, România a suferit o gravă înfrângere.
- o altă bătălie importantă s-a dat pe Somme (iulie-noiembrie 1916).

8
 1917 – 1918
- războiul se extinde considerabil odată cu intrarea SUA în conflict.
- cele mai importante bătălii europene s-au dat pe frontul de est (România obţine mari
victorii la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz).
- anul 1918 a debutat sub auspicii nefavorabile pentru Antantă; treptat însă
superioritatea acesteia şi-a spus cuvântul; aliaţii Germaniei au ieşit rând pe rând din
război şi la 11 noiembrie 1918, la Compiegne, Germania semnează armistiţiul în
gara Rethondes.
d.
- 18 ianuarie 1919 la Paris s-au deschis lucrările Conferinţei de pace la care au
participat 27 de state (URSS – Rusia sovietică a refuzat să participe la lucrările
conferinţei).
- preşedintele conferinţei a fost ales primul-ministru al Franţei, G. Clemenceau
supranumit „Tigrul”.
- cele trei puteri învingătoare (Franţa, Anglia şi Italia) au acceptat ca parteneri egali de
discuţie, SUA şi Japonia.
- lucrările conferinţei s-au desfăşurat în şedinţe plenare dar hotărârile erau luate de cei
„patru mari”: Clemenceau, G. Lloyd, Orlando, Wilson.
- conferinţa a fost deschisă printr-un discurs al preşedintelui american numit „Cele 14
puncte” în care lansa principiul autodeterminării statale (pe baza acestuia, popoarele din
Europa s-au putut structura în state naţionale).
- statele participante au fost împărţite în patru categorii:
1. state învingătoare cu dreptul de a participa la toate întrunirile – Franţa, Anglia, Italia,
SUA, Japonia
2. state beligerante care aveau interese speciale şi participau doar la anumite comisii în
care se discutau doar problemele ce le vizau – Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Polonia,
România, Serbia etc. (preşedintele delegaţiei române la conferinţă a fost I.I.C(Ionel)
Brătianu)
3, 4 cuprindeau statele care rupseseră relaţiile diplomatice cu Antanta sau statele neutre.
Organismele conferinţei
 Consiliul celor patru – Franţa, Anglia, Italia, SUA
 Consiliul celor zece – Franţa, Anglia, Italia, SUA, Japonia, fiecare cu câte doi
reprezentanţi
- cele mai importante probleme discutate au fost:
1. problema frontierelor în Europa
2. problema redistribuirii coloniilor
- lucrările conferinţei s-au încheiat cu semnarea unor tratate de pace:
 28 iunie 1919, Tratatul de la Versailles
- încheiat cu Germania
- avea 440 de articole
- impunea condiţii foarte grele Germaniei
- micşora teritoriul Germaniei cu o optime
- Alsacia şi Lorena reveneau Franţei
- interzicea serviciul militar obligatoriu
- efectivele militare erau reduse la 100.000 de persoane
- se stabilea o datorie de război de 132 mld mărci aur

9
 - tratatul s-a încheiat în „Sala oglinzilor” de la Versailles
 10 septembrie 1919, Tratatul de la Saint-Germain
- încheiat cu Austria
 27 noiembrie 1919, Tratatul de la Neuilly
- încheiat cu Bulgaria
 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon
- încheiat cu Ungaria
 10 august 1920, Tratatul de la Sevres
- încheiat cu Turcia şi care a fost completat ulterior în 1923 cu tratatul de Lausanne
Consecinţele conferinţei
- tratatele încheiate au configurat o nouă hartă politică a Europei, o Europă a
statelor naţionale.
- multe state şi-au recăpătat teritoriile aflate sub influenţă străină (de ex. România)
- s-a constituit Societatea Naţiunilor (28 aprilie 1919) care avea drept scop
promovarea păcii
- România s-a numărat printre membrii fondatori, iar în perioada 1930 – 1931,
preşedintele Adunării generale a fost Nicolae Titulescu.
- sediul Societăţii Naţiunilor era la Geneva

4a.
- în perioda interbelică, din punct de vedere economic, cel mai important eveniment s-a
petrecut în anii 1929 – 1933; este vorba de marea criză economică care a produs
schimbări majore în întreaga lume capitalistă:
* a fost definită ca o criză de supraproducţie când de fapt era o criză legată de speculaţiile
care se făceau la bursă
* se produce în 24 octombrie 1929 la bursa de pe Wall Street, această zi fiind numită
„joia neagră” (preţurile acţiunilor care se tranzacţionau la bursă au crescut mult prea mult
peste valoarea capitalurilor reale; la bursa din New York se tranzacţionau peste 12 mil. de
acţiuni zilnic numărul maxim până în momentul crizei fiind de 8 mil.)
* bursa a ajuns să piardă cca 26 mld $ iar până la sfârşitul crizei prejudiciul s-a ridicat la
160 mld $
* în cele 44 de luni ale crizei, s-au închis 5000 de bănci, provocându-se o criză financiară
şi economică generală fără precedent.
* consecinţele sociale au fost extrem de grave: scăderea nivelului de trai, creşterea
numărului şomerilor (17 mil. în 1933), greve, demonstraţii şi ascensiunea partidelor
extremiste.
* criza a afectat toată lumea capitalistă mai puţin URSS, efectele în timp au fost resimţite
până în anii 50.
- în perioada interbelică încep să apară o serie de ideologii opuse liberalismului şi
democraţiei; acestea au fost:
I. Fascismul (Italia)
II. Naţional-socialismul – nazismul (Germania)
III. Comunismul (Rusia)
- toate regimurile totalitare prezintă câteva caracteristici comune; acestea sunt:
1. cultul personalităţii conducătorului
2. conducerea societăţii de către un partid unic – partid-stat

10
 3. excluderea pluralismului politic
4. monopolul asupra instituţiilor şi a mijloacelor mass-media
5. politică discriminatorie şi antisemită, xenofobă

I. FASCISMUL
- îşi face apariţia pe scena politică italiană în anii 20, într-un climat de extremă
violenţă.
- Partidul fascist a fost creat în anii 1921 – 1922 de către Benito Mussolini care se
autointitula “Il Duce”.
- acest partid a avut sprijinul marilor proprietari şi al industriaşilor.
- la înfiinţare, partidul număra cca 700.000 de membri
- partidul şi-a constituit organizaţii paramilitare care interveneau violent (în august
1922, Partidul fascist a intervenit într-o grevă generală şi în urma “marşului
asupra Romei” a preluat puterea).
- deviza partidului era: “Totul în stat, nimic în afara statului, nimic contra
statului”.
- statul Italian era un stat totalitar, iar guvernarea lui Mussolini o dictatură.
- caracteristicile statului fascist erau:
1. a introdus autarhia în plan economic
2. a desfiinţat partidele politice
3. a interzis sindicatele şi grevele (1926)
4. a cenzurat mijloacele mass-media
5. a desfiinţat votul universal (1928)
6. a introdus corporatismul (1927)
7. Papa a fost declarat şi recunoscut drept conducător al statului Vatican
(Concordatul de la Laterano – 1929)
8. a declarat catolicismul religie oficială a Italiei
9. în anii 1936, respective 1939, Italia a ocupat Etiopia şi Albania şi s-a implicat în
războiul civil din Spania

II. NAZISMUL ( NAŢIONAL-SOCIALISMUL)

- în 1920 se formează Partidul naţional socialist al muncitorilor din Germania
devenit Partidul nazist ( iniţial, era o organizaţie minusculă pe care Hitler a
reuşit să o ridice şi să-i confere o importanţă deosebită pe scena politică din
regiunea Bavariei).
- în 1923, într-o perioadă foarte tulbure pentru Germania, Partidul nazist participă
la toate comploturile îndreptate împotriva statului; în urma unui astfel de complot
(“Puciul de la berărie”sau “Puciul de la Munchen”) Hitler este arestat, face 9
luni închisoare şi scrie “Mein Kampf”, publicată în 1925.
- trăsăturile ideologiei naziste erau:
1. se întemeia pe ideea de “rasă”
2. poporul german era considerat poporul puternic al Europei care avea dreptul să
elimine popoarele slabe; poporul german reprezenta “rasa superioară”, ariană a
Europei

11
 3. din sânul poporului german trebuiau eliminate elementele străine care puteau slăbi
coeziunea internă a rasei superioare; aceste elemente erau: evreii, ţiganii,
comuniştii, catolicii, liberalii, popoarele slave, cele latine etc.
4. eliminarea metisajului cu elementele străine
5. statul nazist era un stat antiparlamentar, antidemocratic, întemeiat pe principiul
conducătorului unic care se sprijină pe un partid unic
6. deviza statului nazist era: “Ein Volk (un popor), ein Reich (un stat), ein Fuhrer
(un conducător)”
- în politica externă, datoria statului era să apere şi să restabilească puterea
Germaniei în lume, să-i asigure “spaţiul vital” (Lebensraum) de care avea
nevoie; poporul german avea de urmărit trei obiective:
1. distrugerea democraţiei
2. antisemitismul
3. necesitatea războiului
- Hitler se va sprijini pe poliţie şi armată ( SA, SS, GESTAPO – poliţia politică),
precum şi pe organizaţiile de tineret Hitlerjugend.
- în 1930 au avut loc alegeri în urma cărora naziştii au obţinut 18,3 % (6,4 mil de
voturi); Partidul nazist devenea al doilea partid ca mărime din Parlamentul
german.
- la 25 februarie 1932, Hitler îşi ia cetăţenia germană şi decide să candideze la
preşedinţia Germaniei împotriva lui Hindenburg.
- în noiembrie 1932, naziştii au înregistrat o scădere a voturilor deşi la alegerile din
iulie, partidul câştigase 37,7 % din voturi (230 de locuri în Parlament din 608)
- în ciuda acestei scăderi a numărului de voturi, la 30 ianuarie 1933, Hitler preia
cele două funcţii în stat: cancelar şi preşedinte al Germaniei sub numele de
Reichsfuhrer, ceea ce făcea din el şi conducător al armatei.
- împotriva “elementelor străine” regimul nazist a luat măsuri de exterminare în
lagărele de concentrare (cele mai cunoscute se aflau pe teritoriul Poloniei:
Auschwitz-Birkenau, Buchenwald, Dachau, Maidanek; la intrare aveau
următoarea deviză: “Arbeit macht frei!” – “Munca te face liber!”; populaţia
evreiască a fost supusă holocaust-ului, termen utilizat pentru a exprima tragedia
trăită de evreii supuşi exterminării în lagărele naziste; o serie de personalităţi de
origine evreiască au fost nevoite să părăsească Germania de teama internării în
lagăre: Freud, Einstein, Marlene Dietrich)

III. COMUNISMUL
- schimbarea de regim în Rusia s-a petrecut în 1917: au avut loc două revoluţii,
prima în februarie-martie, o revoluţie liberală şi în octombrie-noiembrie, o
revoluţie comunistă (bolşevică).
- revoluţia bolşevică a fost iniţiată de şeful Partidului bolşevic, Vladimir Ilici
Ulianov (Lenin); de fapt, revoluţia bolşevică a fost o lovitură de stat militară în
urma căreia puterea a fost preluată de către comunişti.
- Lenin a susţinut instaurarea unei dictaturi a proletariatului
- pentru menţinerea regimului a fost creată Armata roşie, organizată de Leon
Troţki; a luat naştere, de asemenea poliţia politică numită la început, CEKA –
KGB, ulterior.

12
 - Armata roşie s-a implicat într-un război civil desfăşurat între anii 1918 – 1920
împotriva “albilor”, adepţii vechiului regim politic; războiul a fost câştigat de
Armata roşie.
- la 30 decembrie 1922, Rusia sovietică a devenit o republică federală numită
URSS.
- în perioada 1914 – 1920, din cauza regimului dar şi a războiului, în Rusia au
murit cca 13 mil de persoane; în aceste condiţii, Lenin a încercat să remedieze
situaţia lansând noua politică economică (NEP), dar fără prea multe rezultate.
- după moartea lui Lenin (1924), a început lupta pentru putere în care s-au
confruntat două personalităţi şi două concepţii: Troţki şi Stalin.
- puterea a fost cucerită de Stalin – “Om de oţel” (Iosif Vissarionovici
Djugaşvili), de origine georgiană.
- Stalin a abandonat NEP-ul şi a introdus planificarea (planurile cincinale şi
industrializarea forţată)
- în 1929, colectivizarea agriculturii a devenit obligatorie (ţăranii au fost grupaţi în
colhozuri – cooperative de stat şi covhozuri – ferme de stat); această măsură a
provocat un adevărat război civil şi o foamete gravă; ţăranii înstăriţi numiţi culaci
au fost exterminaţi (9 mil. de ţărani au fost victimele represiunii).
- în 1936 a fost votată o nouă constituţie, aparent democratică dar care a instaurat
în URSS regimul totalitar
- adversarii regimului erau trimişi în GULAG (Direcţia de stat pentru administrarea
lagărelor de muncă)
- astăzi, se apreciază faptul că numărul victimelor represiunilor staliniste din Gulag
este de 15 mil de persoane.

5a.
- principalele cauze ale declanşării celui de-al doilea război mondial au fost:
 pretenţia Germaniei de a se revizui tratatul de la Versailles pentru că îl considera
nedrept
 tendinţele expansioniste ale Italiei
 tendinţele expansioniste ale Japoniei în Extremul Orient
- în perioada interbelică, două tendinţe (tabere) s-au aflat în divergenţă:
1. tendinţa revizionistă, militaristă, agresivă; în această orientare s-au plasat
Germania, Italia şi Japonia ( Germania va reintroduce în 1935 serviciul militar
obligatoriu şi va reîncepe înarmarea; Italia va ocupa Etiopia în 1936 şi Albania în
1939; Japonia va ataca China în 1931)
- în anii 1936 – 1937 se va constitui AXA Berlin-Roma-Tokio ce avea drept scop
declanşarea unui nou război
- în 1938, Hitler anexează Austria formând Anschluss (anexă) şi alipeşte Germaniei
o parte din Cehoslovacia (regiunea sudetă).
2. tendinţa pacifistă care milita pentru constituirea unui sistem de securitate
colectivă printr-o serie de organizaţii:
 “Mica Înţelegere” (1921) – România, Yugoslavia, Cehoslovacia
 “Înţelegerea Balcanică” (1934) – România, Grecia, Yugoslavia, Turcia
 “Pactul Briand-Kellog”
 “Protocolul de la Moscova” – 1929

13
b.
- în primăvara lui 1939, Germania a elaborat “Planul alb” care însemna atacarea
militară a Poloniei.
- la 1 septembrie 1939 Polonia este atacată şi ocupată în aprox. o lună.
- pretextul agresiunii a fost “incidentul de la Gleiwitz”; tactica abordată de Germania
era “războiul fulger” (Blitzkrieg).
- la 3 septembrie Anglia şi Franţa au declarat oficial război Germaniei
- în campania împotriva Poloniei, Germania a folosit 900 de bombardiere, 600 de
avioane de vânătoare.
- Polonia a fost atacată pe mai multe flancuri şi deşi armata poloneză a făcut eforturi
considerabile, la 29 septembrie Polonia se va preda forţelor germane.
- România a acordat un ajutor semnificativ Poloniei (a primit 100.000 de refugiaţi,
guvernul polonez iar tezaurul ţării, estimat la 45 mil.$ a fost îmbarcat la Constanţa şi
trimis în Anglia).
- în paralel cu agresiunea germană, se va declanşa şi agresiunea URSS-ului care va
ocupa Ucraina, Bielorusia, ţările Baltice – Estonia, Lituania, Letonia, o parte din
Polonia, Finlanda; la sfârşitul campaniei, Germania ocupase 187.000 km2 iar URSS
200.000 km2.
- perioada imediat următoare declanşării războiului – septembrie 1939 – mai 1940 a
fost denumită perioada „războiului ciudat” ( deşi începuse războiul, Anglia şi Franţa
duceau o politică de conciliatorism faţă de agresori, de tergiversare a ofensivei fapt
care a agravat şi mai mult situaţia şi a permis Germaniei să ocupe rapid foarte multe
teritorii).
- la 1 martie 1940, Hitler aproba un nou plan militar numit „Wesserubung”
(„Exerciţiul de pe Wesser”) care prevedea „trecerea simultană a frontierei Norvegiei
şi Danemarcei” (a fost prima mare acţiune militară combinată aero-terestro-navală
din cel de-al doilea război mondial).
- la 9 aprilie 1940, Germania debarca în Norvegia; deşi norvegienii au opus
rezistenţă, capitala Oslo va fi ocupată iar ministrul de război Quisling trădează cauza
norvegienilor şi dă ordin de încetare a luptelor; în 10 iunie 1940 Norvegia a capitulat.
- în cazul Danemarcei, faptele au fost mai simple, în 9 aprilie, regele Danemarcei,
Cristian al X-lea capitulează şi se predă.
- la 15 mai 1940 capitulează şi armata olandeză şi la 28 mai semnează capitularea şi
Belgia prin regele Leopold al III-lea (cu toate acestea, Belgia a fost supusă unor
bombardamente furibunde pentru că în această zonă se aflau foarte mulţi soldaţi
englezi şi francezi).
- amiralitatea britanică a ordonat în perioada 27 mai – 4 iunie 1940, operaţiunea
„Dynamo” care a însemnat evacuarea armatei franco-britanice din zona Dunkerque
(operaţiunea a avut succes: au fost salvaţi 200.000 de sodaţi englezi din 250.000 şi
140.000 de soldaţi francezi din 350.000 dar germanii au făcut prizonieri 330.000 de
soldaţi)
- în iunie 1940, Germania pune în aplicare „Planul galben” care a însemnat ocuparea
Franţei; lovitura împotriva Franţei a fost executată prin zona munţilor Ardeni, ca o
surpriză de către grupurile de armată „A” (blindate şi motorizate) conduse de
generalii von Kleist şi von Rundstedt.

14
- la 14 iunie 1940 Parisul a fost ocupat fără luptă, guvernul s-a retras în sudul Franţei
iar la Paris s-a format un nou guvern nazist condus de mareşalul Petain.
- la 22 iunie s-a încheiat un armistiţiu în condiţii foarte dificile pentru Franţa:
* ocuparea unei părţi importante din teritoriul Franţei (zona de demarcaţie – zona
Vichy)
* Franţa trebuia să întreţină trupele germane (550.000 franci pe zi)
* Franţa cedează Germaniei Alsacia şi Lorena
- ocuparea Franţei a pus Anglia într-o situaţie foarte delicată.
- britanicii încearcă o colaborare cu francezii în domeniul naval dar au fost refuzaţi de
Petain; acest fapt a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări.
- refuzul Angliei de a capitula îl determină pe Hitler să semneze Directiva nr. 16
numită „Seelowe” care prevedea invadarea Angliei.
- ofensiva aviaţiei germane începe pe 12 august 1940 şi avea patru obiective:
1. distrugerea aeroporturilor
2. distrugerea porturilor şi şantierelor navale
3. distrugerea obiectivelor industriale
4. distrugerea mijloacelor de transport şi de comunicaţie
- prima zi a ofensivei aviatice s-a numit Adlertag; punctul culminant al activităţii
aeriene germane s-a înregistrat în 15 august 1940 când pe cerul Angliei s-au aflat cca
2000 de avioane.
- oraşele Angliei au fost supuse unor cumplite bombardamente (zilnic între 3-6 raiduri
aeriene, la fiecare raid participând câte 500 de avioane).
- concomitent cu acţiunile militare din Anglia, Italia a declanşat o ofensivă în Africa
de nord (1940 – 1941), unde englezii aveau colonii (Egipt, Somalia, Etiopia, Libia).
- italienii vor fi înfrânţi de englezi şi din această cauză vor cere ajutorul germanilor
care îl trimit pe frontul african pe generalul Rommel supranumit „Vulpea deşertului”
în fruntea unui corp de armată expediţionar numit „Africa Korps”.
- cele mai importante confruntări au avut loc în zona oraşului Tobruk.
- şi zona Balcanilor era un spaţiu strategic extrem de important pentru Germania în
vederea declanşării războiului împotriva URSS.
- la 27 septembrie 1940, Germania, Italia şi Japonia au semnat Pactul Tripartit, la care
au aderat Ungaria, Bulgaria, Slovacia şi România; Grecia, Albania şi Yugoslavia au
fost atacate şi ocupate de către trupele germane.
- ofensiva împotriva URSS s-a numit Directiva nr. 21, operaţiunea „Barbarossa”.
- în prima fază, la graniţele de vest ale URSS, Germania a mobilizat un număr
impresionant de forţe militare; ei au pătruns adânc în teritoriul sovietic.
- dar situaţia se va schimba treptat pe parcursul ofensivei pentru că sovieticii se vor
mobiliza şi vor respinge atacurile.
- cele mai importante confruntări au fost:
* bătălia pentru Moscova
* bătălia de la Stalingrad (mareşalul von Paulus)
* bătălia de la Kursk (considerată cea mai mare bătălie de tancuri din perioada celui
de-al doilea război mondial, desfăşurată în 1943 şi la care au participat 1200 de
tancuri).
- contraofensiva sovietică a respins agresiunea germană
- în Extremul Orient, se vor confrunta americanii şi japonezii.

15
 - conflictul s-a declanşat pe 7 decembrie 1941 prin atacul japonez de la Pearl
Harbor.
- la 8 decembrie 1941, SUA a declarat război Japoniei şi la 11 decembrie 1941 SUA
declară război Germaniei şi Italiei.
- cele mai importante obiective ale americanilor în zona Pacificului au fost: Filipine,
Indonezia, Thailanda, Singapore.
- în 1942, americanii au început să înregistreze victorii împotriva japonezilor în urma
bătăliilor de la Midway şi Guadalcanal.
- în anii 1942 – 1943, au continuat luptele în nordul-estul Africii; bătălia care a
schimbat soarta războiului în favoarea britanicilor a fost cea de la El-Alamein
(britanicii erau conduşi de generalul Montgomery)
- din noiembrie 1942 britanicilor li s-au alăturat şi americanii în luptele din această
regiune.
- în paralel cu acţiunile din nord-estul Africii, americanii au pregătit debarcarea în
nord-vestul Africii şi apoi pe continentul european.
- prima acţiune de desant a avut loc în noiembrie 1942 şi s-a numit operaţiunea
Torch (a fost condusă de generalul american Dwight Eisenhower şi care a avut loc în
Maroc şi Algeria).
- în iunie 1943 are loc operaţiunea Husky care a însemnat debarcarea în Sicilia a
160.000 de soldaţi care au trecut apoi în sudul Italiei.
- americanii au eliberat Italia din sud spre nord; Italia a fost scoasă din război în
octombrie 1943, Mussolini a fost executat şi noul guvern condus de Badoglio a
declarat război Germaniei.
- anul 1944 aduce schimbări decisive în soarta războiului.
- este deschis al doilea front în Europa de vest, în urma operaţiunii Overlord
(debarcarea trupelor coaliţiei antinaziste în Normandia):
* a fost cea mai mare operaţiune de desant cunoscută în istorie
* a avut loc în noaptea din 5-6 iunie 1944
* a fost condusă de generalul Dwight Eisenhower
* s-a realizat pe cinci plaje din Normandia: Utah, Omaha, Sword, Juno, Gold
* semnalul debarcării a fost trimis prin postul de radio BBC şi conţinea câteva versuri
din poetul francez Paul Verlaine
- în paralel cu debarcarea din vest, în est acţiunile militare se desfăşurau cu succes.
- în mai 1945 are loc operaţiunea de ocupare a Berlinului
- pe 7 mai 1945, la Reims Germania semnează actul de capitulare.
- războiul a continuat în Pacific şi pentru a-i pune capăt, la 6 august 1945 la
Hiroshima şi apoi pe 9 august 1945 la Nagasaki americanii au lansat bomba
atomică.
- la 2 septembrie 1945 Japonia va semna capitularea la bordul vasului american
Missouri; se încheia al doilea război mondial.

c.
- problema înfrângerii lui Hitler a fost pusă în cadrul mai multor conferinţe între aliaţi
chiar din perioada desfăşurării războiului:

 Conferinţa de la Casablanca, ianuarie 1943

16
 Conferinţa de la Quebec, august 1943
 Conferinţa de la Moscova, octombrie 1943
 Conferinţa de la Teheran, noiembrie-decembrie 1943
 Conferinţa de la Cairo, decembrie 1943
 Conferinţa de la Ialta, 4-11 februarie 1945 (Stalin, Roosevelt, Churchill)
 Conferinţa de la San Francisco, 25 aprilie 1945
 Conferinţa de la Potsdam, 17 iunie 1945 (s-a stabilit înfiinţarea Tribunalului
militar internaţional de la Nurenberg unde au fost judecaţi criminalii de
război).
- al doilea război mondial a durat 2194 de zile (6 ani) şi a făcut 60 de mil. de
victime ( 45 mil. în Europa, în special civili); Armata roşie era prezentă în toată
Europa centrală şi de est; SUA era singura ţară îmbogăţită după conflict, în timp
ce Europa era ruinată; lumea intra în era nucleară.
6a.
- încă din timpul războiului, englezii şi americanii au propus crearea unui sistem de
securitate generală mai eficace decât Societatea Naţiunilor; negocierile pentru
înfiinţarea acestui organism s-au purtat în lunile august-septembrie 1944 la
Conferinţa de la Dumbarton-Oaks; apoi, această temă se va discuta în cadrul
Conferinţei de la San Francisco şi la 24 octombrie 1945 intră în vigoare Carta
Naţiunilor unite şi înfiinţarea ONU.
- ONU:
 are sediul la New York
 organismele principale ale ONU sunt:
1. Adunarea generală (reprezentanţii tuturor statelor membre)
2. Consiliul de securitate (6 membri aleşi pe doi ani şi 5 membri permanenţi cu
drept de veto: SUA, Marea Britanie, Franţa, China, Rusia; organ executiv cu
menţinerea păcii)
3. Secretariatul general (secretarul este ales pe 5 ani, responsabil cu administrarea
organizaţiei)
4. Consiliul de tutelă (administrează teritoriile aflate sub mandat până la obţinerea
independenţei)
5. Consiliul economic şi social (promovează standardele de viaţă şi justiţie
mondială)
6. Curtea internaţională de justiţie (tribunal internaţional care judecă disputele
dintre naţiuni; are sediul la Haga)
- instituţii specializate:
 GATT – Acordul pentru tarife şi comerţ
 UNESCO – Organizaţia Naţiunilor unite pentru educaţie, ştiinţă şi cultură
 OMS – Organizaţia internaţională a sănătăţii
 FMI – Fondul monetar internaţional
 BIRD – Banca mondială pentru reconstrucţie şi dezvoltare
- servicii specializate:
 UNICEF – Fondul Naţiunilor unite pentru copii
 UNITAR – Institutul Naţiunilor unite pentru formare şi cercetare
 Universitatea ONU

17
- scopurile ONU sunt:
1. „să menţină pacea şi securitatea internaţională”
2. „să dezvolte relaţii prieteneşti între naţiuni, întemeiate pe respectarea
principiului egalităţii în drepturi”
3. „să realizeze cooperarea internaţională”
4. „să fie un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor către atingerea
acestor scopuri comune”
- armata ONU se numeşte „trupele păcii” sau „căştile albastre”, formată din
contingente de soldaţi furnizate de statele membre, cu rolul de a participa la
operaţiuni de menţinere a păcii şi de asigurare a asistenţei militare în diferite părţi
ale lumii; în 1988, „căştile albastre” au primit premiul Nobel pentru pace.
- după 1945, Europa a pierdut rolul principal în relaţiile internaţionale în favoarea
celor două puteri: SUA şi URSS care au instituit sistemul bipolar.
- opoziţia dintre cele două sisteme politice şi economice a generat o serie de
conflicte care au ameninţat pacea mondială dar fără să se ajungă la confruntări
militare directe sau majore şi care au fost denumite „războiul rece” ( în martie
1946, Winston Churchill a ţinut un discurs la Universitatea Fulton în care a
semnalat „cortina de fier” care a împărţit Europa în două şi în care preconiza
„războiul rece”).
- ruptura dintre cele două superputeri s-a produs în 1947, când americanii au lansat
doctrina Truman care prevedea oprirea influenţei politice sovietice şi lansau
Planul Marshall (ajutor financiar acceptat de 16 ţări din vestul continentului care
între 1948-1950 au primit 13 mld. $ şi s-au redresat economic rapid).
- etape ale „războiului rece”:
 criza Berlinului ( blocada impusă de URSS şi împărţirea Germaniei în RFG şi
RDG); acest eveniment a dus la conturarea NATO (Organizaţia Atlanticului de
nord), creată în 4 aprilie 1949, la Washington de către SUA, Belgia, Canada,
Danemarca, Franţa, Anglia, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia,
Grecia, Turcia (1952), RFG (1955) şi care avea drept scop îngrădirea expansiunii
comunismului şi asigurarea securităţii în zona Atlanticului de nord)
 criza din Coreea ( apărută în 1950, între americani şi comuniştii lui Kim Ir Sen;
în 1953, s-a decis separarea Coreei)
 criza din Vietnam ( apărută în 1954 şi care a dus la separarea Vietnamului)
- după moartea lui Stalin, în 1953 a început destinderea, zonele de tensiune
deplansându-se spre ţările din lumea a treia.
- chiar şi în perioada destinderii, lumea s-a confruntat cu o serie de crize majore:
 criza Suezului (1956)
 criza cubaneză (1962)
 problema decolonizării ( obţinerea independenţei Indiei, conflicte coloniale în
Indochina şi Algeria, obţinerea independenţei Indoneziei, conflictele din Angola,
Mozambic)
 conflictul arabo-israelian (din anii 1960-1970), conflictul din Golf (1990)
 conflictele din America latină ( Chile – 1973, Uruguay şi Argentina – 1976,
Nicaragua)
 conflicte europene ( Bosnia-Herţegovina – 1994-1995, Kosovo – 1998-1999)

18