0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
54 vizualizări18 pagini
Din cauza încărcării prezentărilor / documentelor pe acest site, vizual, acestea au fost afectate, însă la descărcarea lor, această problemă dispare. (Из-за загрузки презентаций / документов на этом сайте визуально они были испорчены, но после их загрузки эта проблема исчезает.)
Din cauza încărcării prezentărilor / documentelor pe acest site, vizual, acestea au fost afectate, însă la descărcarea lor, această problemă dispare. (Из-за загрузки презентаций / документов на этом сайте визуально они были испорчены, но после их загрузки эта проблема исчезает.)
Din cauza încărcării prezentărilor / documentelor pe acest site, vizual, acestea au fost afectate, însă la descărcarea lor, această problemă dispare. (Из-за загрузки презентаций / документов на этом сайте визуально они были испорчены, но после их загрузки эта проблема исчезает.)
Războiul Rece (1947-1991) a fost o perioadă de tensiuni, confruntări politice și ideologice. Într-un grup se afla URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea de obicei “Blocul răsăritean” și SUA împreună cu aliații săi, bloc numit “Blocul apusean”. Războiul Rece a cuprins patru etape. Ultima se începe în 1985. În 1985, anul când Secretar General a devenit relativ tânărul Mihail Gorbaciov, economia sovietică stagna și se confrunta cu o scădere drastică a veniturilor valutare, ca urmare a căderii prețului petrolului în anii 1980. Aceste aspecte l-au determinat pe Gorbaciov să ia măsuri pentru a revigora starea economiei sovietice. Un început ineficient a dus la concluzia că sunt necesare schimbări structurale mai profunde și, în iunie 1987, Gorbaciov a anunțat un program de reformă sau restructurare economică numită „perestroika. Perestroika a relaxat sistemul cotelor de producție, a permis proprietatea privată a întreprinderilor și a deschis calea pentru investițiile străine. Aceste măsuri au fost menite să redirecționeze resursele țării din zone militare ale costisitorului Război Rece în zone mai productive din sectorul civil. În ciuda scepticismului inițial din Occident, noul lider sovietic s-a dovedit a fi angajat în inversarea deteriorării stării economice a Uniunii Sovietice, în loc să continue cursa înarmărilor cu Occidentul. Gorbaciov a introdus, în același timp, „glasnost" (relaxarea cenzurii), care a dat libertate presei și transparență instituțiilor statului. Glasnost” a fost destinat pentru reducerea corupției de la vârful Partidului Comunist și moderarea abuzului de putere în Comitetul Central. Glasnost-ul, de asemenea, a intensificat contactele între cetățenii sovietici și lumea occidentală (cu Statele Unite, în special ), contribuind, astfel, la accelerarea procesului de destindere între cele două națiuni. Tensiunile dintre Est și Vest de la mijlocul anilor 1980 s-au diminuat rapid, culminând, în final, cu summitul de la Moscova, în 1989, când Gorbaciov și George H. W. Bush au semnat tratatul de control al armelor START I. În cursul anului următor sovieticii au declarat oficial că ei nu ar mai interveni în afacerile interne ale statelor aliate din Europa de Est. În 1989, forțele sovietice s-au retras din Afganistan și, în anul 1990, Gorbaciov a consimțit la reunificarea Germaniei. Atunci când a căzut Zidul Berlinului, a început să ia formă conceptul lui Gorbaciov de "Casă Europeană Comună". La 3 decembrie 1989, Gorbaciov și succesorul lui Reagan, George H. W. Bush, la summitul din Malta, au declarat Războiului Rece încheiat, iar un an mai târziu, cei doi foști rivali au devenit parteneri în Războiul din Golf împotriva Irakului. La 7 decembrie 1988, la tribuna ONU, Mihail Gorbaciov a anunțat reducerea forțelor armate sovietice care staționau în RDG, Ungaria și Cehoslovacia. Acest discurs a inaugurat „Revoluția de catifea”, adică tranziția pașnică, între anii 1988 - 1990, a țărilor din Europa de Est de la regimuri de tip sovietic la regimuri democratice multipartide, cu manifestări populare, dar fără lupte și fără vărsare de sânge. Dintre regimurile comuniste din est, la 22 decembrie 1989, ultimul a căzut regimul din Republica Socialistă România, adică regimul autocrat al lui Nicolae Ceaușescu. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu era considerată responsabilă pentru penuria extinsă din țară; în paralel cu creșterea dificultăților economice, poliția secretă, Securitatea, era omniprezentă, făcând din România un stat polițienesc. În Germania, sub presiunea populației, la 9 noiembrie 1989, a căzut și Zidul Berlinului, ceea ce a marcat căderea simbolică a blocului estic. Peste un an, la 3 octombrie 1990, și cu acordul lui Gorbaciov, a avut loc și reunificarea Germaniei. La 25 ianuarie 1989 sovieticii întocmesc planul de retragere a armatei sovietice de sud, care staționa în Ungaria. Partidul Socialist al Muncii din Ungaria, la 11 februarie 1989, aprobă trecerea treptată la sistemul multipartid. La 26 iunie, ministrul de externe, Gyula Horn, și Alois Mock, taie, simbolic, "cortina de fier"(sârma ghimpată) de pe granița austro- ungară. La 10 septembrie, Ungaria își deschide, oficial, granițele vestice. Primul moment important al prăbușirii comunismului în Polonia s-a petrecut în august 1980, când au avut loc greve la șantierele navale din Gdansk, care au dus la înființarea unui sindicat liber, Solidaritatea, fondat și condus, din prima clipă, de Lech Walesa. În iunie 1989, în Polonia au avut loc alegeri legislative, parțial libere, în urma cărora Solidaritatea a ajuns în fruntea guvernului. În 1990, Lech Walesa a candidat și a fost ales în funcția de Președinte al Poloniei. La sfârșitul anilor 1980, guvernul iugoslav a început să se îndepărteze de comunism și a încercat să adopte economia de piață, sub conducerea prim- ministrului Ante Markovici, care a fost susținătorul „terapiei de șoc” în privința privatizării sectoarelor economiei din Iugoslavia. Mai târziu, el și-a pierdut popularitatea, Dezmembrarea Iugoslaviei datorită creșterii șomajului. Munca sa Croația și Slovenia nu a fost dusă la Republica Macedonia sfârșit, Iugoslavia dezmembrându-se în Bosnia și Herțegovina anii 1990. Atitudinea permisivă a lui Gorbaciov față de Europa de Est nu s-a extins, inițial, și în teritoriul sovietic, chiar Bush, care s-a străduit să mențină relații de prietenie, a condamnat, în ianuarie 1991, crimele comise de trupele speciale ale Ministerului Afacerilor Interne în Letonia și Lituania, avertizând, în particular, că relațiile economice vor fi înghețate, în cazul în care violențele vor continua. URSS a fost, fatal, slăbită de o lovitură de stat, care a eșuat, și un număr tot mai mare de republici sovietice (Federația Rusă, în special) a amenințat că se separă de URSS. Marea Britanie a fost una dintre primele puteri din Vest care a dezaprobat acțiunile militare din Vilnius și Riga, susținând „reformele, și nu represiile”, și a condamnat conducerea U.R.S.S. pentru tentativa de mușamalizare a evenimentelor din Lituania.