FENOMENELE SUPERFICIALE

• Fenomenele legate de existența

suprafeței de separare dintre
lichid și mediul înconjurător se
numesc fenomene superficiale.
• Forțele de atracție dintre
moleculele aceluiași mediu se
numesc forțe de coeziune.
• Forțele de atracție dintre
moleculele diferitor medii se
numesc forțe de adeziune.
 STRATUL SUPERFICIAL
Toate moleculele aflate sub suprafaţa
aparentă a lichidului, pînă la o
adîncime egală cu raza
sferei de acţiune moleculară alcătuiesc
stratul superficial sau periferic. Acest
strat exercită asupra restului de lichid o
apăsare ca şi cum ar fi o membrană
eleatică în extensiune, care ar înconjura
lichidul din toate părţile.
Stratul superficial (interfaţa) are o Trecerea unei molecule din lichid în
grosime de ordinul razei de stratul superficial presupune
interacţiune moleculară (10-7 cm). efectuarea unui lucru mecanic.
Coeficientul de proporționalitate depinde de natura și temperatura
lichidului și mai este numit coeficient de tensiune superficială.

Măsura coeficientului
tensiunii superficiale este
determinată de lucrul
mecanic efectuat prin
variația ariei suprafeței
libere a lichidului .
Energia potențială a stratului superficial este proporțională cu
aria suprafeței libere a lichidului.
Tensiunea superficială
Tensiunea superficială este proprietatea
generală a lichidelor de a lua o formă
geometrică de arie minimă în lipsa
forțelor externe, datorată acțiunii
forțelor de coeziune dintre moleculele
lichidului. Moleculele din interiorul
lichidului suferă, din partea moleculelor
înconjurătoare, atracţii egale în toate
direcţiile.
 Lichidele tind să adopte forme care
minimizează aria suprafeţei lor. Astfel,
picăturile de lichid tind să fie sferice,
deoarece sfera este forma cu raportul
suprafaţă/volum cel mai mic.

Există însă forţe care

impiedică tendinţa de a
forma sfere, în particular
forţa de gravitaţie determină
turtirea sferelor.
 Forțe de tensiune superficială
Forţa care are tendinţa
să micşoreze cît mai mult
aria suprafeţei periferice
se numeşte forţă de
tensiune superficială și se
calculează conform
formulei:

unde l este lungimea

conturului suprafeței
libere a lichidului.
Tensiunea superficială explică multe fenomene caracteristice stării lichide ca:
formarea picăturilor la scurgerea lichidelor printr-o deschidere mică,
formarea spumei, adeziunea lichidelor, capilaritatea.
 FENOMENE CAPILARE
Fenomenele superficiale care au loc la contactul dintre lichide și solide se
numesc fenomene capilare.

La contactul lichidelor cu corpurile

solide, de rînd cu forţele de coeziune Fc ,
trebuie luate în considerație şi cele de
adeziune Fa .
Aşadar, se pot evidenţia două situaţii:
1) Fa > Fc – lichidul este aderent (udă
corpul solid);
2) Fa < Fc – lichidul este neaderent (nu
udă corpul solid).
 În funcţie de orientarea rezultantei forţelor Fa şi Fc , stratul superficial al
lichidului se curbează, luînd forma unui menisc concav (Fa > Fc ) sau convex
(Fa < Fc ).

În imaginea alăturată este

reprezentat meniscul
concav-a și cel convex-b
 Legea lui Jurin
Înălţimea la care se ridică un lichid
aderent (coboară un lichid
neaderent) într-un vas capilar este
invers proporţională cu raza
acestuia.
Mulțumesc
pentru
atenție!