Legea lui Coulomb – Fizica clasa 8

Studiul calitativ al fenomenelor de electrizare a evidentiat faptul ca intre corpurile electrizate

se manifesta interactiuni.
Aceste interactiuni sunt caracterizate de forte de atractie sau respingere intre corpurile
electrizate.
In cele ce urmeaza vom stabili ce factori determina intensitattea acestor interactiuni.
In anul 1785, fizicianul francez charles Coulomb a stabilit pe cale experimentala legea carei
poarta numele si care stabileste dependenta intre:
forta cu care 2 corpuri electrizate interactioneaza, marimea sarcinilor electrice ale celor 2
corpuri si distanta dintre ele.
Dispozitivul experimental folosit, numit balanta de torsiune, i-a fost sugerat de instrumentul
utilizat de Cavendish la studiul atarctiei dintre 2 corpuri oarecare din Univers.
Principiul de constructie al balantei de torsiune este prezentat in figura 31, a si b.

De un fir este suspendata o bara orizontala izolatoare avand la capete 2 sfere metalice mici B
si C.
Cand de sfera B, electrizata pozitiv, se apropie o alta sfera A, electrizata tot pozitiv, forta de
respingere determina rotirea bratului BC al balantei cu unghiul α in sensul indicat in figura.
Cu cat acest unghi este mai mare, firul este mai puternic rasucit (torsionat) si deci forta de
respingere este mai mare.
Modificand distanta dintre sferele electrizate A si B, Coulomb a dedus ca forta de
interactiune este invers proportionala cu patratul distantei dintre centrele sferelor
electrizate.
Modificand marimea sarcinilor electrice de pe cele 2 sfere, s-a constatat ca forta de
interactiune dintre ele este direct proportionala cu marimea sarcinilor electrice.
Rezultatele obtinute pot fi reunite intr-o relatie matematica a carei expresie este:
 q A ×q B
F=k ×
r2 (1)
Forta cu care interactioneaza 2 sarcini electrice este direct proportionala cu marimea lor si
invers proportionala cu patratul distantei dintre ele.
In relatia (1) k este o constanta de proportionalitate a carei valoare depinde de mediul in
care se afla sarcinile in interactiune (aer, ulei, apa etc.)
1
k=
4 πε
ε – constanta, numita permitivitatea mediului
1 qA × qB
F= [ ]
4 πε
×
r2
1 q A ×q B
F vid=
[ 4 π ε vid ]
×
r2

8,854 C2
ε vid=8,854 ×10−12=
[
10 12 N × m2 ]
1 q A × qB 1 q A ×q B 1012 qA × qB q A × qB
( )
F vid=
[
4 π×
8,854
1012 ( ) ] ×
r2
=
[(
4 π ×8,854
1012 ) ] ×
r2
=
4 π ×8,854
×
r2
=8 987 742 437,988×
r2
≅9

In cazul in care sarcinile qA si qB se gasesc in vid sau in aer, constanta de proportionalitate are
valoarea :
N ×m2
k vid =k aer =9×10 9
[ ]C2
Relatia (1) va deveni:
q A ×q B
F=( 9×109 )×
r2 (1)
Daca notam
q A=Q
q B =q
Atunci relatia de mai sus se scrie :
Q×q
F=( 9×109 )×
r2
Aceasta lege este valabila numai in cazul in care dimensiunile corpurilor cu sarcinile Q si q
sunt foarte mici in raport cu distanta dintre ele (spunem ca legea e valabila numai pentru
corpuri punctiforme) si daca cele 2 corpuri sunt fixe.
Daca corpurile electrizate se misca unul fata de altul, legea nu mai descrie corect
interactiunea dintre sarcinile electrice.

Legea lui Coulomb – Fizica clasa 10

Daca se aduce un corp incarcat, de mici dimensiuni, numit corp de proba, in apropierea unui
corpcu sarcina electrica, se constata ca in fiecare punct se exercita forte asupra corpului de
proba.
In jurul oricarui corp cu sarcina electrica exista o forma fizica a materiei, pe care simturile
noastre nu o pot sesiza si prin intermediul careia se realizeaza interactiunea cu orice alt corp
cu sarcina electrica.
Aceasta forma de existenta a materiei din jurul corpurilor electrizate, care se manifesta
prin actiuni asupra corpurilor cu sarcina electrica se numeste camp electric.
Un camp electric produs de un corp in repaus, avand sarcina electrica, este constant in timp
si se numeste camp electrostatic.
Interactiunea corpurilor cu sarcina electrica se transmite prin intermediul campurilor
produse de ele.
Un corp punctiform, incarcat cu sarcina electrica q1 produce in jurul sau un camp electric ce
actioneaza cu o forta ⃗F asupra altui corp punctiform, incarcat cu sarcina electrica q2 (fig.8.1).

La randul sau, corpul cu sarcina electrica q2 produce in jurul sau un camp electric ce
actioneaza asupra corpului cu sarcina electrica q1 cu o forta -⃗F .
Fortele de interactiune dintre 2 corpuri punctiforme cu sarcina electrica sunt orientate dupa
directia care uneste cele 2 corpuri, iar sensul lor depinde de semnul ambelor sarcini (fig.8.1).
Fizicianul Charles Auguste de Coulomb (1736-1806) a masurat, cu ajutorul unei balante de
torsiune, forta de interactiune dintre 2 sfere incarcate cu sarcina electrica.
El a stabilit expresia cantitativa a fortei de interactiune F dintre 2 corpuri punctiforme cu
sarcinile electrice q1 si q2 aflate la distant r unul de celalat, numita legea lui Coulomb:

q 1 × q2
F=k ×
r2

Unde k este o constanta de proportionalitate ce depinde de mediul in care se afla sarcinile

electrice in interactiune.
Pentru q1, q2 si r fixate, forta F este maxima in vid.
In SI constanta de proportionalitate k se scrie:

1
k=
4 πε

ε – constanta, numita permitivitate, specifica fiecarui mediu.

Daca cele 2 sarcini se afla intr-un mediu omogen oarecare, legea lui Coulomb in SI se scrie:
1 qA × qB
F= [ ]
4 πε
×
r2
In vid, legea lui Coulomb se scrie:
1 q 1 × q2
F 0=
[ ]
4 π ε0
×
r2
Unde ε 0 este permitivitatea vidului, cu valoarea:
8,854 C2
ε 0=8,854 × 10−12=
[
1012 N ×m2 ]
1
(
Pentru simplificarea calculelor, in problemele in care intervine constanta 4 π ε vom folosi
0
)
valoarea ei in SI:
1 1 1 1012 N × m2
4 π ε0
=
4π×
8,854
(
=
4 π × 8,854
)(
=
4 π × 8,854
)
=8 987 742 437,988 ≅ 9 000000 000 ≅ 9× 109
[
C2 ]
1012 1012
1 q 1 × q2 q 1 × q2
F 0=
[ ]
4 π ε0
×
r 2
9
=( 9 ×10 ) ×
r2
9 q1 × q 2
F 0=( 9 ×10 ) ×
r2

Se observa ca:
1 q ×q
F 0=
[ ]
4 π ε0
× 1 2 2
r
1 q1 ×q 2
F= [ ]
4 πε
×
r2

1 q ×q 1 q1 × q 2
F0 [ ]
4 π ε0
× 1 2 2
r [ ](
4 π ε0 r2 1 ) 4 πε q ×q r2 ε
F
=
1 q ×q
=
1
×
q1 × q 2
=
4 π ε0(×
1 )(
× 1 2 2×
r )
=
q1 × q 2 ε 0
[ ]
4 πε
× 1 2 2
r 4 πε [ ] ( r 2 )
ε > ε0
ε =ε 0 × ε r
ε r >1

F 0 ε ε0 × εr ε0
= = = × ε r =ε r=cst mediu
F ε0 ε0 ε0

F0
=ε r >1
F

F0
F 0=F × ε r ⟹ F=
εr
F0
>1
F
F 0> F
Raportul dintre permitivitatea unui mediu ε si permitivitatea vidului ε 0 defineste o constanta
ε r, fara dimensiuni, care se numeste permitivitatea relative a mediului respectiv:
ε
=ε
ε0 r
8,854
ε 0=8,854 × 10−12= <1
1012
Permitivitatea relativa a vidului este, conform definitiei, egala cu unitatea, iar a celorlalte
medii este supraunitara.
ε 0=ε 0 × ε r .0 =ε 0 ×1

Deci permitivitatea relativa a unui mediu arata de cate ori forta de interactiune dintre 2
corpuri incarcate incarcate electric este mai mica in mediul respectiv decat in vid.

Daca in relatia:
1 q ×q q ×q
F 0=
[ ]
4 π ε0
× 1 2 2 =( 9 ×10 9 ) × 1 2 2
r r
Sarcinile q1 si q2 sunt fiecare de cate 1 Csi distanta dintre ele este r=1m, atunci forta de
interactiune este :
9 q1 × q 2 9 1× 1 9
F 0=( 9 ×10 ) × 2
=( 9× 10 ) × 2 =9 ×10
r 1
Asadar 1 coulomb reprezinta sarcina electrica punctuala, care asezata la distanta de 1 mde
o alta sarcina punctuala egala cu ea, in vid, o respinge cu o forta de (9x10 9 )N.
Fortele de interactiune dintre 2 corpuri punctiforme cu sarcina electrica sunt orientate dupa
directia care uneste cele 2 corpuri, iar sensul lor depinde de semnul ambelor sarcini.
Pentru a exprima atat modulul cat si orientarea acestor forte, legea lui Coulomb trescrisa
vectorial.
In acest scop, se alege punctul O in care se afla sarcina q1, ca origine a vectorului de pozitie r⃗
al sarcinii q2 (fig.8.1).
 ⃗r
Cu ajutorul vectorului r , avand directia fortei si modulul egal cu unitatea, se poate scrie
vectorul forta ⃗F , cu care sarcina q1 actioneaza asupra sarcinii q2:
1 q1 ×q 2
F= [ ]
4 πε
×
r2
1 q1 ×q 2 r⃗ 1 q1 ×q 2
F=
⃗
[( 4 πε
× ) r2
×
r ] [(
=
4 πε
×
r3) ]
× ⃗r

Cand sarcinile q1 si q2 au acelasi semn, atunci q1q2>0,

1 q1 ×q 2
F =+
⃗
[( 4 πε
×) r3 ]× ⃗r

Deci forta ⃗F are acelasi sens cu r⃗ (fig.8.1a , d) si sarcinile se resping.

Cand sarcinile q1 si q2 au semen opuse, atunci q1q2<0,

1 q1 ×q 2
F =−
⃗
[( 4 πε
×) r3 ]
× ⃗r

Deci forta ⃗F este de sens opus lui r⃗ (fig.8.1b , c) si sarcinile se atrag.

Forta cu sarcina q2 actioneaza asupra sarcinii q1 este −⃗F , egala in modul, dar de sens opus lui
F.
⃗

Legea lui Coulomb (Forta lui Coulomb) - Electrotehnica 10

Cel mai simplu caz in care apar forte electrice este acela a 2 mici corpuri incarcate cu sarcina
electrica si situate in vid.
Aceste forte au fost cercetate experimental de fizicianul francez Charles Coulomb (1736-
1806) si se numesc forte coulombiene.
Rezultatele cercetarilor experimentale ale lui Coulomb pot fi sintetizate astfel:
Daca 2 corpuri incarcate cu sarcinile q si q’ sunt asezate in vid la distant reciproca R (fig.1.1.a
si b), asupra lor se exercita fortele ⃗F e si ⃗F 'e (indicile “e” inseamna electric), care au
urmatoarele proprietati:
Fortele sunt egale si de sensuri opuse si se exercita pe directia dreptei ce uneste cele 2
corpuri (se mai spune ca sunt “forte centrale”):
F 'e =−⃗
⃗ Fe
'
F e+ ⃗
⃗ F e =0
Marimile fortelor sunt direct proportionale cu produsul sarcinilor si invers proportionale cu
patratul distantei:
' |q q ’| |q q ’|
F e =Fe =k
R2 R2

Sarcinile electrice pot fi positive sau negative; corpurile incarcate cu sarcini de acelasi semn
(qq’>0) se resping, iar corpurile incarcate cu sarcini de semen opuse (qq’<0) se atrag.
Factorul de proportionalitate din relatia
' |q q ’|
F e =Fe
R2
Este o constanta universala (este vorba de vid), adica o marime care nu depinde decat de
sistemul de unitati, acest factor fiind independent de natura micilor corpuri sau de modul in
care sau incarcat aceste corpuri cu sarcina electrica.
In sistemul de unitati SI acest factor de proportionalitate se scrie:

1 1 1 1012
k= = = = =8 987 742 437,988 ≅ 9 000 000 000 ≅ 9× 109 unitati SI
4 π ε0 8,854 4 π × 8,854 4 π × 8,854
4π× (10 12 )( 10 12 )
Forta lui Coulomb (in vid) este deci data de relatia:

1 qq’ ( q1 × q 2
'
F e =Fe =
[ ]4 π ε0 r 2
9
= 9 × 10 ) ×
r2
8,8419
1
=9× 109 → 4 π ε 0 × 9 ×109 =1→ ε 0 =
1
=
0.0088419
=
( 10 ) 8,8419 8,85
= ≅
3
=8,85× 10 −12
unitati
4 π × 9 ×109 9 9 12 12
4 π ε0 10 10 10 10

Aceasta marime ε0, este deasemenea o constanta universala, care se numeste

permitivitatea absoluta a vidului sau constanta electrica absoluta a vidului.

Aplicatia 1:
2 corpuri de proba avand sarcinile :
q 1=q 2=1 μ C=
( 101 )C
6

Sunt asezate in vid la distanta R=2 m.

Sa se calculeze fortele electrice ce se exercita asupra lor.
1 q1 × q2
F e1=F e 2=
[ ] 4 π ε0 R2
8,854
ε 0=
1012
1 q 1 × q2 1 q1 ×q 2 10 12 q 1 × q2
( )
F e1=F e 2=
[ 4π×
8,854
(1012 ) ] [(
R2
=
4 π × 8,854
1012 ) ] R2
=
4 π ×8,854 R2

q 1 × q2 q 1 × q2
F e1=F e 2=8 987 742 437,988 × ( R 2 ) 9
≅ 9 × 10 × ( R2 )
1 1 1

F e1=F e 2 ≅ 9× 10 9 10
6
×
( )( )
10 6
=9 × 10 9 10
12
= × =
( )
9 109 2,25
=0,00225 N
22 4 4 1012 103
Aplicatia 2:
Sa se calculeze forta columbiana ce se exercita intre nucleul si electronul unui atom de
hidrogen , stiind ca raza orbitei circulare a electronului este :
1
R=
( ) 1010
m

−1,6
( )
q electron=
1019
C

+1,6
( )
q nucleu =
10 19
C

| || |
−1,6 +1,6
×
F electron=F nucleu=9 ×10
9
( qelectron ×q nucleu
R 2 ) =9 × 10
9

(())
1019
1 2
1010
1019

2,56
( 10 ) 38
=23,04 ×(
10 ×10 20
23,04 9
F electron=F nucleu =9 ×10 9

1 10 ) =(
10 )
N 38 9

( 10 ) 20

23,04 23,04 23,04 1 1 2,3

F electron=F nucleu=
10 9
= 8
10 × 10
=
10
× 8 =2,3 × 8 =
10 10 10 8
N
( )
Aplicatia 3:
Sa se calculeze viteza de miscare a electronului unui atom de hidrogen pe orbita (vezi
aplicatia 2), stiind ca masa electronului este :
melectron =
( 109,1 ) kg
31

Asupra electronului aflat in miscare, actiuneaza 2 forte:

- Forta de atractie columbiana exercitata de nucleul atomului de hidrogen ,asupra
electronului este:
1 q electron ×q nucleu 1 q2
F columbiana=
[ ]
4 π ε0 R2
=
[ ]
4 π ε 0 R2

- Forta centrifuga exercitata asupra electronului este:

F centrifuga =melectron R ω 2
v 2 v2
v=ω × R ⟹ ω= ⟹ ω = 2
R R
2 2
v v × melectron
R( )
F centrifuga =melectron R 2 =
R
Electronul se misca cu viteza constanta v, atunci cand cele 2 forte sunt egale, adica:
F columbiana=F centrifuga
2
1 q 2 v × melectron 1 q2 2
[ ]
4 π ε0 R 2
=
R
⟹
4 π ε0 R [ ]
=v ×melectron ⟹ q2=4 π ε 0 R v 2 melectron

q2 q2 q
v 2=
4 π ε 0 R melectron
⟹ v=
√ =
4 π ε 0 R melectron 2 √ π ε 0 R melectron
 1,6

v=
( 10 )
=
19
0,8
=
0,8
253,12252 253,12252
2 π
8,854 1 9,1
√ 10 ( 10 )( 10 ) 10
12 10 31
19

√ 10 53
1019
√
10 50 ×103 ¿
¿
0,8
v= 19
=¿
10
√ 0,25312252
1025
0,8 0,8 m
v=
1
× 0,5
=
0,5 ( )
× 106=( 1,6× 106 )
s
6
10

Aplicatia 4:
Sa se calculeze forta de atractie universala F gravitatie dintre electronul si nucleul atomului de
hidrogen, stiind ca masa nucleului atomului de hidrogen este :
m nucleu =1840 ×m electron
Valoarea constantei de atractie universala este :
6,68 N m2
γ 0= ( )
1011 kg2
mnucleu ×m electron ( 1840 ×melectron ) ×m electron
F gravitatie =γ 0 × 2
=γ 0 ×
R R2
1840 × m2electron m electron 2
F gravitatie =γ 0 ×
R2
=1840× γ 0 ×
R ( )
2
9,1
6,68
F gravitatie =1840 × 11 ×
10 1
( )
10 10
10
[ ]
( ) = 12291,2 × 9,1 × 10 = 12291,2 × 9,1
10 31

12291,2 ×82,81 1 017 834,272 10

[ 10

≅(
1
] 10 [ 10 ]
11

6
31
10
2

11 21
2

10 )
F gravitatie = 11
= 42
≅ N 53 53 47
10 ×10 10 10
Dar:

F columbiana=
( 2,3
10 )8
N

2,3
F columbiana
=
( 10 ) = 2,3 ×10 =2,3 ×10
8
47 39
8
F gravitatie 1 10
( 10 ) 47

Deci:
F columbiana=( 2,3× 1039 ) F gravitatie
Deoarece forta columbiana este de ( 2,3 ×10 39) ori mai mare decat forta de atractie universala
la nivel atomic , in studiul atomului, fortele de atractie universala se neglijeaza in raport cu
fortele electrice.
Intreaga structura a atomului este determinata numai de fortele electrice.

Aplicatia 5:
Sarcina unui corp de proba este:
q=1,6 μ C=
( 1,6
10 )
C 6

Sa se calculeze numarul de electroni (n) pe care i-a pierdut corpul, daca initial a fost neutru.
q 1=0 C
+1,6
q 2=q=
( ) 106
C

1,6

q=q electron ×n ⟹ n=
q
=
( 10 ) 1,6 10
6
= ×
19
=
19
10
=1013
electroni
6 6
q electron 1,6 10 1,6 10
( 10 )
19

Forta electrostatica - Electrotehnica clasa 10.

Consideram un condensator plan (fig.1.26) cu armaturi de arie A situate in vid la distanta d,

incarcate cu sarcinile +q si –q.

Fiind incarcate cu sarcini de semene opuse, aceste armaturi vor fi supuse actiunii unor forte
de atractie.
Fiecare din aceste forte rezulta din interactiunea sarcinii electrice purtate de armaturi cu
campul electric produs de armatura vecina.
De exemplu:
F e+¿=q ⃗E ¿
⃗
−¿ ¿

E−¿¿ fiind intensitatea campului magnetic produs de armatura negativa.

⃗
O armatura plana incarcata cu sarcina –q produce campul:
E q
−¿= ¿
2 ε0 A

Orientat ca in figura 1.17.c.

Deci:
F e+¿=q E 2 ¿
−¿=q
( 2 εq A )= 2 qε A ¿
0 0

La fel rezulta:
F e−¿=|−q|E 2 ¿
+¿=q
( 2εq A ) =2εq A ¿
0 0

Se observa ca forta nu depinde de distanta dintre armaturi.

Forta pe unitatea de arie se numeste presiune electrostatica si are expresia:
q 2
Fe 1 1 q 1 q2 ( )
A
pe =
A
=F e
A
=( qE ) = q
A ( )
2 ε0 A [ ( )] =
A 2 ε0 A 2
=
2 ε0
D=D+ ¿+ D ¿ −¿¿

D +¿=E ¿ + ¿ε 0 ¿

D−¿=E ¿ −¿ε 0 ¿

D=E +¿ε + E ¿ 0 −¿ε 0 =ε0 ¿¿

E +q
+¿= ¿
2 ε0 A
E |−q|
−¿= ¿
2 ε0 A

q q 2q q
D=ε 0 ( +
2 ε0 A 2 ε0 A
=ε 0
2 ε0 A
=
A ) ( )
q
D=
A
q 2
pe =
( )
A
=
D 2 D D D ( E ε 0) DE 1
= = = = DE
2 ε 0 2 ε0 2 ε0 2 ε0 2 2
2 2 2
D 1 ( E ε0 ) E ε0 1 2
2
pe = = = = E ε0
2 ε0 2 ε0 2 ε0 2

Aplicatia 1:

Sa se calculeze presiunea electrostatica pentru:

E=30 ( kVcm )=30 ×10 ( cmV )=,∈vid : 3

( 30 ×103 ) V … … … … .1 cm
( x ) V … … … … .100 cm=1 m
30× 103 1 V
x
=
100
⟹ x =30× 103 × 100=3 × ( 10× 103 × 102 )=3 × 106
m ( )
F e−¿=|−q|E 2 ¿
+¿=q
( 2εq A ) =2εq A ¿
0 0

Se observa ca forta nu depinde de distanta dintre armaturi.

Forta pe unitatea de arie se numeste presiune electrostatica si are expresia:
q 2
Fe 1 1 q 1 q2 ( )
A
pe =
A
=F e
A
=( qE ) = q
A ( )
2 ε0 A [ ( )] =
A 2 ε0 A 2
=
2 ε0
D=D+ ¿+ D ¿ −¿¿

D +¿=E ¿ + ¿ε 0 ¿

D−¿=E ¿ −¿ε 0 ¿

D=E +¿ε + E ¿ 0 −¿ε 0 =ε0 ¿¿

E +q
+¿= ¿
2 ε0 A
E |−q|
−¿= ¿
2 ε0 A

q q 2q q
D=ε 0 ( +
2 ε0 A 2 ε0 A ) (
=ε 0 )
2 ε0 A
=
A

q
D=
A
q 2
pe =
( )
A
=
D 2 D D D ( E ε 0) DE 1
= = = = DE
2 ε 0 2 ε0 2 ε0 2 ε0 2 2
2 2 2
D 1 ( E ε0 ) E ε0 1 2
2
pe = = = = E ε0
2 ε0 2 ε0 2 ε0 2
1 1 2 8,854 9 ×8,854 N
pe = E2 ε 0 = ( 3× 106 ) ×
2 2 10 (
12
=
2) =39,843 2
m ( )
Aplicatia 2:
Sa se calculeze forta cu care este atrasa armature unui condensator la presiunea p e de mai
sus , aria armaturii fiind A=10 m2 .
Fe
pe = ⟹ F e= p e × A=39,843× 10=398,43 N
A
Aplicatia 3:
Armature unui condensator plan de arie A=2 m2 este atrasa cu forta de 8,85 N.
Stiind ca distant dintre armature este d= 1 cm=0,01 m si ca intre ele este vid, sa se afle ce
tensiune trebuie aplicata intre armature.
L F×d F
U= =
q q
=
q ( )
× d=E ×d

1 F 1 2F 2 Fe
pe = E2 ε 0 ⟺ e = E 2 ε 0 ⇒ 2 F e =A E 2 ε 0 ⇒ E2= e ⇒ E=
2 A 2
2 Fe 2 ×8,85
A ε0
8,85× 10 12
√10
A ε0

U =E× d=d
A ε0 √
=0,01
2×
√(
8,85
10 12
=0,01
) √ 8,85 ( )
=
10 3
×106 V

106
U =10×
10 3 ( )
V =( 10× 103 ) V =10 kV

Acesta este principiul electrometrului , care prin masurarea fortei masoara tensiunea.