NOȚIUNI

DESPRE STRUCTURA
SUBSTANȚEI
Autor:
prof. Ioana­Mihaela Popescu 
Colegiul Naţional Unirea 
Focşani
2012
 CUPRINS

  Mărimile  caracteristice  structurii  discrete  a 

substanței

 Aplicație: amestecul de gaze

 Probleme rezolvate

    Test interactiv 

 Fenomenele termice 

 Bibliografia
 Mărimile caracteristice
structurii discrete a substanței

Masa atomică Masa molară

Masa atomică relativă Volumul molar

Masa moleculară Numărul lui Avogadro

Masa moleculară  Concentrația 
relativă moleculelor

Cantitatea de substanță Numărul lui Loschmidt
 Masa atomică

       Masa atomică (absolută) reprezintă masa unui atom.

       Să considerăm un atom A; în continuare vom nota masa 
moleculară cu mA. 
       Unitatea de măsură în S. I. este:    [mA]S.I. = kg .
              Kilogramul  este  o  unitate  prea  mare  pentru  masa 
atomică  și,  de  aceea,  se  folosește  o  unitate  convențională 
adecvată, definită în 1961:
              Unitatea  atomică  de  masă  reprezintă  a  12­a  parte  din 
masa izotopului de carbon­12.

1 u = 1,66053873∙10­27 kg  ≈ 1,66∙10­27 kg
Alte  notații  folosite  pentru  unitatea  atomică  de  masă  (mai 
ales în cărți mai vechi): u.a.m.  sau a.m.u. (în engleză).
 Masa atomică relativă

       Masa atomică relativă reprezintă numărul care arată de 
câte  ori  masa  atomică  este  mai  mare  decât  a  12­a  parte  din 
masa izotopului de carbon­12. 

       Rezultă că:
Tipul Masa atomică Masa atomică Masa atomică Numărul de
atomului (10-27 kg) (u) relativă masă
hidrogen 1,6736 1,0079 u 1,0079 1
oxigen 26,5676 15,9994 u 15,9994 16
carbon 19,9442 12,0107 u 12,0107 12
azot 23,2586 14,0067 u 14,0067 14

              Masa  atomică  relativă  aproximată  la  un  număr  întreg 

devine egală cu numărul de masa al atomului: 
 Masa moleculară

              Masa  moleculară  (absolută)  reprezintă  masa  unei 

molecule.
              Să  considerăm  o  moleculă  M;  în  continuare  vom  nota 
masa moleculară cu mM (se mai folosește și notația m0). 
       Masa unei molecule este egală cu suma maselor atomice 
ale atomilor ce o compun:

Masa moleculară relativă

       Masa moleculară relativă reprezintă numărul care arată 
de câte ori masa moleculară este mai mare decât a 12­a parte 
din masa izotopului de carbon­12. 
 Masa moleculară absolută și
masa moleculară relativă

Exemple:
1) Masa moleculară a hidrogenului:

2) Masa moleculară a oxigenului:

3) Masa moleculară a azotului:

4) Masa moleculară a apei:

5) Masa moleculară a dioxidului de carbon:
 Cantitatea de substanță

              Cantitatea  de  substanță  este  o  mărime  fizică 

fundamentală.  Unitatea  de  măsură  în  pentru  cantitatea  de 
substanță S. I. este molul și este unitate fundamentală:
              Molul  este  cantitatea  de  substanță  a  cărei  masă, 
exprimată în grame, este numeric egală cu masa moleculară 
relativă a substanței.
              În  cazul  în  care  valorile  celorlalte  mărimi  fizice  din 
termodinamică  sunt  exprimate  în  S.  I.,  atunci  valoarea 
cantității de substanță va fi exprimată în kilomoli.
       Cantitatea de substanță (  ) reprezintă numărul de moli 
din substanță.
              Nu  trebuie  făcută  nicio  confuzie  între  cantitatea  de 
substanță,  care  este  o  măsură  a  numărului  de  particule 
dintr­un sistem termodinamic și masa substanței, care este o 
măsură a inerției.
 Masa molară

       Masa molară (µ) reprezintă masa unui mol de substanță.
Exemple:
Masa atomică Masa molară Masa atomică Masa molară
Substanța Substanța
relativă (kg/kmol) relativă (kg/kmol)
Hidrogen Apă 18 18
1 1
atomic
Dioxid de
44 44
Hidrogen carbon
2 2
(molecular) Carbon 12 12
Oxigen Heliu 4 4
16 16
atomic
Azot
Oxigen 28 28
32 32 (molecular)
(molecular)

              Cantitatea  de  substanță  se  poate  determina  prin 

raportul dintre masa substanței și masa molară a substanței: 
 Volumul molar

              Volumul  molară(Vµ)  reprezintă  volumul  unui  mol  de 

substanță.
              Pentru  lichide  și  solide,  volumul  molar  depinde  de 
natura substanței și foarte puțin de presiune și temperatură.
              Pentru  gaze,  volumul  molar  depinde  de  presiune  și 
temperatură.  În  condiții  obișnuite  de  presiune  și 
temperatură,  este  neglijabilă  dependența  volumului  molar 
de natura substanței.
        Pentru gaze aflate în condiții normale de presiune (p0 = 
1,013∙105  Pa)  și  temperatură  (T0  =  273,15  K),  volumul  molar 
este:

              Cantitatea  de  substanță  se  poate  determina  și  prin 

raportul  dintre  volumul  substanței  și  volumul  molar  al 
substanței: 
 Numărul lui Avogadro

       Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de molecule 
din orice mol de substanță:
NA = 6,023∙1023 molecule/mol = 6,023∙1026 kmol­1 

              Cantitatea  de  substanță  se  poate  determina  și  prin 

raportul  dintre  numărul  de  molecule  din  substanță  și 
numărul lui Avogadro: 

       Să notăm cu m0 masa unei molecule. Rezultă că:
µ = NA∙m0 
m = N∙m0

       Ținând cont de relația:      m0 = mr∙u  =>
     Concentrația moleculelor (numărul volumic )

       Concentrația moleculelor (numărul volumic) reprezintă 
numărul de molecule din unitatea de volum:

       Unitatea de măsură este:  [n]S.I. = m­3.
       Pentru un mol de substanță:

Numărul lui Loschmidt

              Numărul  lui  Loschmidt  reprezintă  concentrația 

moleculelor  a  oricărui  gaz  aflat  în  condiții  normale  de 
presiune și temperatură:
 Aplicație: amestecul de gaze

Masa amestecului de gaze

Concentrația moleculelor din amestecul de gaze

Cantitatea de substanță a amestecului de gaze

Masa molară medie a amestecului de gaze

Legea lui Dalton
 Masa amestecului de gaze

            Să  considerăm  un  amestec  de  n  gaze  cu  volumul  V. 

Fiecare  gaz  component  are  numărul  Ni  de  particule, 
concentrația  ni  ,  masa  mi  ,  masa  molară  µi  și  numărul  de 
moli νi , unde i = 1, 2, …, n.
            Masa  amestecului  de  gaze  este  suma  maselor  gazelor 
din amestec (conservarea masei):
m = m1 + m2 + … + mn

Concentrația moleculelor din amestecul de gaze
            Concentrația  amestecului  de  gaze  este  egală  cu  suma 
concentrațiilor  fiecărui  gaz  component  luat  individual  în 
același volum:
 Cantitatea de substanță a amestecului de gaze

            Numărul  de  moli  din  amestecul  de  gaze  este  egal  cu 
suma  numerelor  de  moli  din  fiecare  gaz  component  al 
amestecului:

Masa molară medie a amestecului de gaze

=>

      Pentru fiecare gaz component:
 Legea lui Dalton

              Presiunea  unui  amestec  de  gaze  este  egală  cu  suma 

presiunilor parțiale ale gazelor din amestec:
p = p’1 + p’2 + … + p’n

p1 p1 p2 p2

p’1 p = p’1 + p’2  p’2

            Presiunea  parțială  a  unui  gaz  din  amestec  reprezintă 

presiunea  pe  care  ar  avea­o  gazul  dacă  ar  ocupa  singur 
volumul amestecului.
membrană semipermeabilă

V V pA = 
  1 p = p’1+p’2  ½p’1+p’2 
pB = ½p’1
vid
Aplicație: 2
A B A B
 Probleme rezolvate

Problema 1 (distanța dintre atomi)

Problema 2 (masa molară a unei substanțe compuse)

Problema 3 (amestec de gaze)

Problema 4 (amestec de gaze)

Problema 5 (disocierea moleculelor)
 Problema 1

            Să  se  calculeze  volumul  molar  al  mercurului  (în  stare 

lichidă, dacă se cunosc masa moleculară relativă mr = 200 și 
densitatea  ρ = 13600 kg/m3. Care este distanța medie dintre 
doi atomi de mercur?

Rezolvare
 Problema 1

Rezolvare
      Densitatea mercurului este:

      Se poate considera că întregul volum molar este format 
dintr­un  număr  NA  de  cubulețe  ce  conțin  câte  o  moleculă. 
Distanța  medie  dintre  2  molecule  este  egală  cu  latura 
cubulețului.
 Problema 2

        Masele molare ale unor substanțe biatomice sunt  µ1 și 

µ2.  Să  se  determine  masa  molară  a  substanței  care  este 

formată din 3 atomi de felul celor ce alcătuiesc moleculele 
din prima substanță și un atom de felul celor ce alcătuiesc 
moleculele din a doua substanță.

Rezolvare

            Masa  atomică  relativă  este  numeric  egală  cu 

masa molară a substanței în starea monoatomică:
mr1 ≡ µ1/2   și   mr2 ≡ µ2/2 
=>

      Masa molară a substanței finale este:
 Problema 3

            Două  recipiente  pot  comunica  între  ele  printr­un  tub 

prevăzut  cu  un  robinet  R.  În  primul  recipient  se  găsește 
masa  m1  =  44  g  de  dioxid  de  carbon  (CO2),  iar  în  al  doilea 
recipient  se  găsește  o  masă  m2  =  6  g  de  hidrogen  (µ2  =  2 
g/mol). Inițial robinetul este închis. Să se determine:
  a)numărul de moli de dioxid de carbon (µC = 12 g/mol, µO = 
16 kg/kmol); 
    b)concentrația  moleculelor  de  dioxid  de  carbon  din 
primul recipient dacă volumul acestuia este V1 = 3ℓ;
  c)masa unei molecule de hidrogen;
    d)masa  molară  a  amestecului  obținut  după  deschiderea 
robinetului R. 
 Problema 3

Rezolvare

   a)       
mrC ≡ µC 
=>
mrO ≡ µO 
µ1 = 44 g/mol

   b)       
=>
 Problema 3

Rezolvare

   c)          

   d)          
 Problema 4

      Într­o incintă se află mase egale m = 154 g de monoxid 
de  carbon  (CO)  și  de  dioxid  de  carbon  (CO2)  în  condiții 
normale  de  presiune  și  temperatură.  Masele  atomice 
relative ale carbonului și oxigenului sunt AC = 12, respectiv 

AO = 16. 

      Se cunosc numărul lui Avogadro NA = 6,0023∙1026 kmol­1 

și volumul molar Vµ = 22,4 ℓ/mol.

            Să  se  afle  numărul  de  molecule  și  densitatea 

amestecului de gaze.  
    
Problema 4

Rezolvare
 Problema 5

            Într­un  vas  se  află  masa  m  =  10  g  de  azot  (µ  = 

28kg/kmol).  În  urma  unui  proces  de  încălzire,  o  parte  din 
molecule  disociază,  formându­se  atomi  liberi.  Gradul  de 
disociere  este  α  =  25%.  Să  se  determine  numărul  de 
particule, atomi și molecule, ce se găsesc în final în vas.

Rezolvare
 Problema 5

Rezolvare

      Inițial:

      În final:
­ numărul de molecule disociate este αN;
­ numărul de atomi rezultați din disociere este 2αN;
- numărul  de  molecule  rămase  nedisociate  este  (N  –  αN)  = 
N(1 – α).
      Numărul final N’ de particule este egal cu suma dintre 
numărul  de  molecule  rămase  nedisociate  și  numărul  de 
atomi obținuți prin disociere:
N’ = N(1 – α) + 2αN = N(1 + α)
N’ = 1,25N = 26,9∙1022 
 Test interactiv
      1. Numărul de molecule de hidrogen conținut într­o masă 
de 4 g de hidrogen este:                                                   (1 punct)
a. 4∙1023  b. 12∙1023  c. 24∙1023  d. 28∙1023

2. Numărul de molecule de apă conținute într­un volum 
de 24 dm3  este:                                                                   (1 punct)
a. 4∙1023  b. 12∙1023  c. 24∙1023  d. 28∙1023.

3. Masa molară propanului (C3H8) este:
                                                                                              (1 punct)
a. 44  b. 32 c. 21 d. 11
 Test interactiv
4. Masa unei molecule de metan (CH4) exprimată în S. I. 
este:                                                                                     (1 punct)  
a. 16 u  b. 26,56∙10­24g c. 16kg  d. 26,56∙10­27kg

5.  Densitatea  dioxidului  de  carbon  (CO2)  în  condiții 

normale de presiune și temperatură este:                  (1 punct)   
a. 0,51 b. 1,51 c. 1,96 d. 3,83

6. Volumul ce îi revine, în medie, unei molecule de dioxid 
de carbon în condiții normale este:                              (1 punct)  
a. 3,72∙10­23ℓ b. 3,72∙10­23m3 c. 3,72∙10­26ℓ b. 3,72∙10­27m3
 Test interactiv
      7. Într­o incintă se află N1 = 5∙1024 molecule de oxigen (µ1 = 
32 kg/kmol) și N2 = 3∙1024 molecule de argon (µ2 = 28kg/kmol). 
Masa molară medie a amestecului de gaze este:
   (1,5 puncte)
a. 30 kg/kmol b. 35 kg/kmol c. 42 kg/kmol d. 60 kg/kmol

8.  Într­o  incintă  se  găsește  la  momentul  inițial  un  gaz 
monoatomic cu masa molară µ. În urma unei reacții chimice, 
se  constată  că  în  final  jumătate  din  atomi  s­au  combinat 
pentru  a  forma  un  gaz  diatomic.  Masa  molară  medie  a 
amestecul obținut în incintă este:
  (1,5 puncte)
a. 2µ b. 3µ/2 c. 4µ/3 d. µ
 Test interactiv

Se acordă 1 punct din oficiu
      Timpul de lucru este 50 minute.

Testul  conține  itemi  preluați  din  propunerile  de 

bacalaureat  din  2009  ,  iar  ultimul  item  este  o  propunere 
personală.
 Fenomenele termice

              Fenomenele  termice  reprezintă  fenomenele  fizice 

legate de mișcarea de agitație termică a moleculelor. 
Exemple de fenomene termice:
 variația  proprietăților  fizice  ale  substanței  la  încălzirea 
sau  răcirea  ei(variația  temperaturii,  dilatarea  termică 
etc.);
 transformarea lucrului mecanic în căldură;
 transformările  de  stare  de  agregare  (topire,  fierberea, 
solidificarea, condensarea etc.);
 transferul de căldură între corpuri;
 transformarea  căldurii  în  altă  formă  de  energie  (lucru 
mecanic, energie electrică etc.).
 Metode de studiu al fenomenelor termice

Termodinamica Teoria cinetico­moleculară
studiază fenomenele termice  studiază fenomenele termice 
fără a ține seama de structura  fără a ține seama de structura 
discretă a corpurilor. discretă a corpurilor și de 
agitația termică a 
În termodinamică, corpurile  moleculelor.
au dimensiuni macroscopice.
 BIBLIOGRAFIA
 Cristea Gheorghe; Ardelean Ioan – Elemente fundamentale 
de fizică, Editura DACIA, Cluj­Napoca, 1980
 Gherbanovschi  N.;  Borșan  D.;  Costescu  A.;  Petrescu­
Prahova M.; Sandu M. ­ Fizică, Manual pentru clasa a X­a, 
Editura Didactică și pedagogică, București, 1990
 Ionescu­Andrei  R.;  Onea  C.;  Toma  I.  –  Fizică  F1,  Manual 
pentru clasa a XI­a, Grupul Editorial Art, 2004
   Panaiotu  L.;  Baltac  A.  –  Fizica,  Manual  pentru  anul  II 
licee, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
 Pătru  Virgil­Miron  –  Culegere  de  probleme  de  FIZICĂ 
pentru clasa a X­a, editura COMPAL , București, 2005
 Talpălaru S.; Haralamb D.; Corega C­tin; Negrea G.; Rus C­
tin  –  Fizică,  Manual  pentru  clasa  a  X­a,  POLIROM, 
București, 2007
 *** ­ Variantele de bacalaureat la fizică, 2009
 BIBLIOGRAFIA
 http://aplusphysics.com/flux/tag/regents­physics­review/
 http://catalog.flatworldknowledge.com/bookhub/4309?
e=averill_1.0­ch13_s01
 http://chemwiki.ucdavis.edu/Physical_Chemistry/Thermodynamic
s/Ideal_Systems/Thermodynamics_of_Mixing
 http://en.wikipedia.org/wiki/K._Eric_Drexler
 http://en.wikipedia.org/wiki/Loschmidt_constant
 http://en.wikipedia.org/wiki/Nanotechnology
 http://hplusmagazine.com/2009/11/20/self­assembling­
nanoparticles­complex­nanostructures/
 http://machinedesign.com/article/molecular­modeling­in­cad­0928
 http://phjoan5.technion.ac.il/~amihai/
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Nanotehnologie 
http://wiki.transhumani.com/index.php?
title=File:NASA_CNT_Gears_rapid.gif
 http://www.acceleratingfuture.com/michael/blog/2007/02/molecula
r­machine­images/
 http://www.asociatia­profesorilor.ro/Aplicatii­ale­
nanotehnologiilor.html
 BIBLIOGRAFIA
 http://www.bio8.info/2011_12_01_archive.html
 http://www.crnano.org/whatis.htm
 http://www.ioanenciu.ro/nanotehnologia.html
 http://www.lsbu.ac.uk/water/giant.html
 http://www.matus1976.com/nucleus/index.php?itemid=36
 http://www.nanotechnologyaustralia.com/2011/09/20/nanotechnolo
gy­is­begining­to­improve­our­everyday­lives­part­1/
 http://www.southalabama.edu/engineering/ece/faculty/akhan/Cou
rses/EE530­Summer07/EE530.htm