CAIET DE PROBLEME LA CHIMIE

1. CALCULE CU MĂRIMI ŞI UNITĂŢI IMPORTANTE ÎN CHIMIE

Executarea corectă a calculelor în cadrul diverselor operaţii de laborator si aplicaţii de chimie, presupune
cunoaşterea principalelor noţiuni care stau la baza evaluării cantitative a transformărilor fizico-chimice. Aceste noţiuni vor fi
prezentate mai jos:
 substanţă chimică, element chimic, compus chimic;
 masă atomică; atom-gram; kiloatom-gram;
 masă moleculară; moleculă-gram; milimol, kilomol;
 masă echivalentă sau echivalent-gram;
 calcul de număr de moli sau atom-gram cunoscând masa substanţei;
 raportul de masă;
 compoziţia procentuală.
SUBSTANŢĂ CHIMICĂ, ELEMENT CHIMIC, COMPUS CHIMIC
Substanţa chimică este definită ca fiind un tip omogen de materie, cu o compoziţie chimică bine definită.
Substanţele chimice pot fi subîmpărţite în două categorii: substanţe elementare (elemente chimice) şi substanţe
compuse (compuşi chimici).
Elementul chimic poate fi definit ca fiind tipul de materie care constă din atomi de acelaşi fel (adică din atomi ale
căror nuclee au toate aceeaşi sarcină electrică).
Elementele sunt reprezentate printr-un simbol, compus dintr-o literă sau două, de exemplu, simbolul hidrogenului
este H, al oxigenului O, al clorului Cl etc. Simbolurile tuturor elementelor chimice sunt trecute în sistemul periodic al lui
Mendeleev.
Elementele chimice pot fi formate din unul sau mai mulţi atomi. Astfel gazele rare (argonul, neonul etc.) sunt
elemente monoatomice, notându-se cu Ar, Ne etc. În timp ce majoritatea gazelor obişnuite (oxigenul, clorul, azotul etc.) sunt
biatomice, notându-se cu O2, H2, Cl2, N2 etc. Există şi elemente poliatomice, ca de exemplu fosforul, P4, sulful, S8 etc.
Gradul de asociere al atomilor într-un element poate să varieze în funcţie de condiţiile în care se află elementul
respectiv. De exemplu, în intervalul de temperatură 20 – 1000 0C, sulful octoatomic S8 trece succesiv, pe măsura creşterii
temperaturii, în S6, S4 şi S2. De aceea, trebuie reţinut faptul că denumirea de element biatomic, triatomic, tetratomic etc. se
referă la starea elementului respectiv în condiţii obişnuite de temperatură şi presiune.
Compusul chimic poate fi definit ca fiind substanţa rezultată prin combinarea, în anumite proporţii, a două sau mai
multe elemente chimice. Compusul chimic rezultat are proprietăţi diferite de ale elementelor care îl compun.
Orice compus chimic se reprezintă printr-o formulă chimică, care indică numărul de atomi ai diferitelor elemente
care intră în compoziţia sa. De exemplu, formula acidului azotic HNO 3, a oxidului de magneziu MgO, a clorurii de zinc
ZnCl2 etc.
Moleculele chimice rezultă prin unirea (în anumite condiţii şi după anumite reguli) a doi sau mai mulţi atomi.
Atomii pot fi de acelaşi fel sau diferiţi. În primul caz se obţin molecule de substanţe elementare, ca de exemplu Cl 2, O2, P4
etc, în timp ce în al doilea caz se obţin molecule de substanţe compuse cum sunt MgO, ZnCl 2, SO2, H2O etc.
MASĂ ATOMICĂ, ATOM-GRAM, KILOATOM-GRAM

Masa atomică este o mărime relativă care arată de câte ori atomul unui element este mai mare decât unitatea
atomică de masă (u.a.m). Drept unitate atomică de masă s-a ales daltonul, care reprezintă a douăsprezecea parte din masa
atomului de carbon. Rezultă că masa atomică este un număr fără dimensiuni. De exemplu, masa atomică a hidrogenului este
1,008, a oxigenului 16, a clorului 35,453 etc. Masele atomice se notează cu litera A urmată de indicele care indică substanţa.
Exemple:
AH = 1, AC = 12, AFe = 56
Atomul-gram (atom-g) este o mărime dimensională ce reprezintă cantitatea în grame dintr-un element, numeric
egală cu masa lui atomică. Se calculează exprimând masa atomică în g.
Exemple:
1 atom-g O = 16g, 1 atom-g Al = 27g
Kiloatom-gram (katom-g) este o mărime derivată: 1 Katom-g = 10 3 atom-g, şi se defineşte ca mărime dimensională
ce reprezintă cantitatea în kg dintr-un element, numeric egală cu masa lui atomică. Se calculează exprimând masa atomică în
kg.
Exemple:
1 katom-g Cu = 64 kg, 1 katom-g C = 12 Kg
MASĂ MOLECULARĂ, MOLECULĂ-GRAM, MILIMOL, KILOMOL
Masa moleculară, M, este o mărime relativă ce arată de câte ori molecula unui element poliatomic sau molecula
unei combinaţii este mai mare decât u.m.a.
Masa moleculară reprezintă suma maselor atomice ale elementelor componente (ţinând cont de coeficienţii
stoechiometrici). În calcule masele moleculare se rotunjesc.
Exemple:
MHCl = 1 + 35,5 = 36,5 MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40
Molecula-gram, mol, este cantitatea în grame dintr-o substanţă numeric egală cu masa moleculară a substanţei.
Molul reprezintă cantitatea în grame dintr-o substanţă egală cu suma maselor absolute a N particule, reprezentate
printr-o formulă chimică.
Se calculează exprimând masa moleculară în g.
 Termenul de mol se aplică la:
- substanţe cu formule moleculare cunoscute: H2O, HCl etc.;
- substanţe ce nu formează molecule: NaCl, CaCl2 etc.;
- la atomii liberi: H, Cl etc.;
- la ioni: Na+, Cl- etc.;
- la particule subatomice: e-.
Exemple:
1 mol O2 = 32 g, 1 mol CaO = 56g
Milimol, mmol, este o mărime derivată:
1 mmol = 10-3 mol
şi reprezintă cantitatea în mg dintr-o substanţă, numeric egală cu masa ei moleculară. Se calculează exprimând masa
moleculară în mg.
Exemple:
1 mmol F2 = 38 mg, 1 mmol H3PO4 = 98 mg
Kilomol, kmol, este o mărime derivată:
1 kmol = 103 mol
şi reprezintă cantitatea în kg dintr-o substanţă, numeric egală cu masa ei moleculară. Se calculează exprimând masa
moleculară în kg.
Exemple:
1 kmol Cl2 = 71 kg, 1 kmol HNO3 = 63 kg
MASĂ ECHIVALENTĂ SAU ECHIVALENT-GRAM

Echivalent chimic (gram) al unui element, este acea cantitate, exprimată în grame, din acest element care se
combină cu 1 g de hidrogen sau 8 g oxigen.
În sensul teoriei atomice, echivalenţii chimici reprezintă mase relative ale atomilor care se combină, raportate la
masa atomului de hidrogen (cel mai uşor atom).
Echivalentul gram:
- la elemente se calculează prin împărţirea masei atomice la valenţă.
- la săruri se calculează împărţind masa moleculară la produsul dintre valenţa metalului şi numărul atomilor de
metal;
- la oxizi se obţine împărţind masa moleculară a oxidului la produsul dintre numărul atomilor de metal sau
nemetal şi valenţa acestuia;
- la acizi şi baze, se calculează împărţind masa moleculară la numărul atomilor de hidrogen care se pot înlocui
prin metale, respectiv numărul grupărilor oxidril, (OH).
Exemple:
ACa 40
ECa 2 = 2 = 20 g/echivalent
=

M 56
ECaO = CaO = = 28 g/echivalent
1x 2 2
M H 2 SO4 98
EH 2 SO4 = = = 49 g/echivalent
2 2
M 40
ENaOH = NaOH = = 40 g/echivalent
1 1
M Ca3 ( PO4 ) 2 310
ECa3 ( PO4 ) = = = 51, 7 g/echivalent
2
2 x3 6
CALCUL DE NUMĂR DE MOLI SAU DE ATOM-GRAM CUNOSCÂND MASA SUBSTANŢEI

Număr de moli: se calculează împărţind masa substanţei, exprimată în grame, la masa ei molară.
Număr de atomi-gram, se calculează împărţind masa substanţei elementare exprimată în grame la masa atomică a
elementului.
RAPORTUL DE MASĂ
– reprezintă raportul cantitativ al elementelor care compun unitatea de structură a substanţei chimice compuse.
COMPOZIŢIA PROCENTUALĂ

A calcula compoziţia procentuală a unei substanţe compuse înseamnă a calcula % în care sunt conţinute elementele
respective în unitatea de structură.
PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1
Câţi atom-g reprezintă: 60 g C; 0,4 katom-g N?
60 g C = 60 : 12 = 5 atom-g C
0,4 katom-g N = 0,4 × 103 = 400 atom-g N
2
 Problema nr.2
Câte grame reprezintă: 8 mol H2; 500 mmol CaO; 0,02 kmol H2SO4?
8 mol H2 = 8 × 2 = 16 g H2
500 mmol CaO = 500 × 55 × 10-3 = 27,5 g CaO
0,02 kmol H2SO4 = 0,02 × 103 × 98 = 196 g H2SO4
Problema nr.3
Câţi moli reprezintă: 4 g CuSO4; 300 mmol KOH; 0,4 kmol HNO3?
4 g CuSO4 = 4 : 160 = 0,025 mol CuSO4
300 mmol KOH = 300 × 10-3 = 0,3 mol KOH
0,4 kmol HNO3 = 0,4 × 103 = 400 mol HNO3
Problema nr.4
Să se calculeze masa molară pentru: H2O, CaCO3?
M H 2O = (1 × 2) + 16 = 18 g H2O

M CaCO3 = 40 + 12 + (3 × 16) =100 g CaCO3

Problema nr. 5
Să se calculeze raportul de masă al apei.
M H 2O = (2 × 1) + 16 = 18
H : O = 2 : 16 = 1 : 8
Problema nr. 6
Să se calculeze raportul de masă pentru CaCO3.
M CaCO3 = 40 + 12 + (3 × 16) = 100
Ca : C : O = 40 : 12 : 48 = 10 : 3 : 12
Problema nr. 7
Să se calculeze compoziţia procentuală a apei.
M H 2O = (2 × 1) + 16 = 18
18 g H2O ............................ 2 g H
100 g H2O ............................ x
x = 11,11% H
y = 100 – x = 100 – 11,11 = 88,89 % O
Problema nr.8
Să se calculeze masa de sulf existentă în 680 g de CaSO4 anhidru.
M CaSO4 = 40 + 32 + (16 × 4) = 136
136 g CaSO4 ..................................... 32 g S
680 g CaSO4 ..................................... x
x = 160 g S
Problema nr.9
Determinaţi formula unei substanţe care conţine : 43,39% Na, 11,32% C şi 45,28% O.
NaxCyOz
x = 43,39 : 23 = 1,89 atom-g Na 1,89 : 0,94 = 2,01
y = 11,32 : 12 = 0,94 atom-g C 0,94 : 0,94 = 1
z = 45,28 : 16 = 2,83 atom-g O 2,83 : 0,94 = 3,01
x:y:z=2:1:3
NaxCyOz = Na2CO3
PROBLEME PROPUSE:
1. Câte grame reprezintă:
10 atom-g Ca; 5 atom-g Al; 2 atom-g S; 0,5 katom-g O; 0,2 katom-g C; 0,1 katom-g Fe?
2. Câţi atom-g reprezintă:
70 g N; 80 g O; 3,55 g Cl; 0,5 katom-g Cu; 0,4 katom-g Ag; 0,3 katom-g Au?
3. Câţi katom-g reprezintă:
200 g H; 420 g O; 660 g N; 50 atom-g Zn; 40 atom-g Cd; 30 atom-g Hg?
4. Câţi mol reprezintă:
6,2 g C2H2; 30 mmol Fe2O3; 0,6 kmol CO2?
5. Câte kg reprezintă:
0,4 kmol Ca(OH)2; 5 kmol CaCO3; 0,06 kmol HNO3?
6. Câţi kmol reprezintă:
1,2 kg FeS2; 3,4 kg Fe2O3; 0,23 kg C2H5OH?

7. Calculaţi masa molară pentru:

Ca3(PO4)2; Na2S; CaCl2; AlCl3; Na3PO4; NH4H2PO4; Al2(SO4)3?
8. Calculaţi echivalentul-gram pentru:

3
 Na; Al; SO2; Al2O3; HCl; H3PO4; Ca(OH)2; Al(OH)3; CuSO4; Al2(SO4)3; HNO3; KOH; Ba(OH)2; Fe(OH)3; MgO;
Fe2O3.
9. Să se calculeze raportul de masă al elementelor care compun CaCO3.
10. Să se calculeze raportul de masă al elementelor care compun CaO.
11. Să se calculeze raportul de masă al elementelor care compun Al2(SO4)3.
12. Să se calculeze compoziţia procentuală a Ca3(PO4)2.
13. Să se calculeze compoziţia procentuală a Na2SO4.
14.Să se calculeze compoziţia procentuală a Al2(SO4)3.
15. Să se afle compoziţia procentuală a unui aliaj format din 140 g argint şi 260 g aur.
16. La analiza a 2 g aliaj Cu-Au-Ag s-a găsit 0,4Au; 1,2 gCu şi 0,02 g impurităţi. Determinaţi compoziţia
procentuală a aliajului.
17. Determinaţi masa fierului existent în 111,2 kg calaican (FeSO4 ∙ 7 H2O).
18. Determinaţi masa fosfatului monoacid de amoniu în care se găsesc 4,5 kg hidrogen.
19. Aflaţi formula substanţei care conţine: 28,67 % K; 1,47 % H şi 22,8 % P.
20. Să se afle formula substanţei al cărui raport de masă este: H : S : O = 1 : 16 : 24.
21. Determinaţi formula chimică a substanţei al cărui raport de masă este:
Ca : H : P : O = 20 : 2 : 31 : 64
22. Determinaţi formulele combinaţiilor cu compoziţia procentuală:
a). 43,09% K; 39,21 % Cl; 17,7 % O
b). 36,67 % K; 33,33%; 30 % O
c). 31,8 % K; 28,9 % Cl; 39,3 % O
d). 28 % K; 25,7 % Cl; 46,3 % O
23. Determinaţi formulele substanţelor în care raportul de masă al elementelor componente este:
a). Ca : S : O = 5 : 4 : 6
b). Ca : S : O = 5 : 4 : 8
c). Ca : P : O = 60 : 31 : 48
d). Ca : P : O = 60 : 31 : 64
e). Ca : H : P : O = 40 : 1 : 31 : 64
2. CONFIGURAŢIA ELECTRONICĂ A ATOMILOR
Mărimile caracteristice nucleului sunt:
 Z: număr de ordine, număr atomic, număr de protoni ( = numărul de electroni);
 A: număr de masă, masă atomică, sumă de nucleoni;
 N = A – Z : număr de neutroni:
 N – Z : număr izotopic.
izotopi = acelasi Z
izobari = acelaşi A
izotoni = acelaşi N
REGULI DE OCUPARE CU ELECTRONI A ORBITALILOR ATOMICI
a). Ocuparea cu electroni se face în ordinea creşterii energiei;
b). Principiul excluziunii lui Pauli
Conform acestui principiu, într-un atom nu pot exista doi sau mai mulţi electroni care să aibă toate cele patru
numere cuantice (n, l, m, ms) identice. Toţi electronii unui atom trebuie să difere între ei cel puţin prin unul din cele patru
numere cuantice.
c). Regula lui Hund – electronii se repartizează în numărul maxim de orbitali de acelaşi fel care le stă la dispoziţie.
Cu alte cuvinte, mai întâi se ocupă pe rând fiecare orbital cu câte un electron şi numai după aceea cu cel de-al doilea.
SUCCESIUNEA DE OCUPARE A NIVELELOR ŞI SUBNIVELELOR ENERGETICE CU ELECTRONI
a). Regula sumei n + l
Conform acestei reguli valoarea crescătoare a păturilor şi nivelelor energetice este dată de valoarea crescătoare a
sumei n + l. Dacă două sau mai multe nivele au aceeaşi valoare a sumei n + l, nivelele corespunzătoare numărului cuantic n
cel mai mic are energia mai mică.
b). Tabla de şah Goldanski

1s

2s

2p 3s

3p 4s

3d 4p 5s

4d 5p 6s

4f 5d 6p 7s

4
 5f 6d 7p 8s

c). Cu ajutorul sistemului periodic.

Orbitalii de tip:
s = 2 e-; p = 6 e-; d = 10e-; f = 14 e-;

I-A II- III- IV- V- VI- VII- VIII-

A A A A A A A
s1 s2 III- IV- V- VI- VII- VIII-B I-B II- p1 p2 p3 p4 p5 p6
B B B B B B
d1 d2 d3 d4 d5 d6 d7 d8 d9 d10

Exemple:
Pentru Z = 11 să se scrie configuraţia electronică.
Z = 11 1s2 2s2 2p6 3s1
Numărul din faţa ultimului orbital de tip s ne dă numărul perioadei, iar ultimul orbital ne dă numărul grupei.
În cazul Z = 11 avem perioada a 3-a, grupa I-A.
PARTICULE EMISE DIN NUCLEE RADIOACTIVE
Partea centrală a atomului în care este acumulată aproape toată masa atomului are dimensiuni de ordinul a 10 -15 m în
comparaţie cu dimensiunile atomilor care sunt de ordinul de mărime a 10-10m.
În nucleu există protoni – particule cu sarcină electrică pozitivă şi neutroni – particule neutre.
Un nucleu (sau denumit mai general nuclid) oarecare este exprimat simbolic sub forma
A
Z X , în care s-a notat cu X simbolul atomului din care face parte nucleul respectiv; cu Z s-a notat numărul de protoni sau
numărul de sarcini electrice elementare a nucleului, iar cu A s-a notat numărul de nucleoni sau masa aproximativă a nucleului
exprimată în unităţi atomice de masă. Numărul de neutroni se obţine scăzând din numărul de nucleoni, numărul de protoni.
Deci numărul de neutroni este A – Z.
Doi nuclizi X şi Y sunt izotopi dacă au acelaşi număr de protoni sau altfel spus dacă atomii corespunzători ocupă
acelaşi loc în sistemul periodic al elementelor. Aceşti nuclizi izotopi se exprimă simbolic:
A
Z X ; AZ�Y .
Doi nuclizi X şi Y sunt izobari dacă au acelaşi număr de nucleoni sau daca atomii au aceeaşi masă. Aceşti nuclizi
A
izobari se exprimă simbolic sub forma: Z X ; ZA�
Y.
Doi nuclizi X şi Y sunt izotoni dacă au acelaşi număr de neutroni. Aceşti nuclizi izotoni se exprimă simbolic sub
forma:
A
Z X ; ZA�
Y , cu condiţia: A – Z = A�
� - Z�
.
Configuraţia unui nuclid instabil se modifică prin dezintegrare, conducând la o altă configuraţie care poate fi stabilă,
sau de asemenea instabilă.
În funcţie de particula emisă din nucleu, există diferite tipuri de dezintegrări:
a). Dezintegrarea α
Procesul în care un nucleu de masă A şi sarcină Z emite în mod spontan particule α ( 2 He sau
4
a ) cu eliberarea
4
2
unei cantităţi de energie sub forma energiei cinetice a particulelor α, se numeşte dezintegrare α.
Schematic procesul de dezintegrare α se reprezintă astfel:
A
Z X 4
2a+ A- 4
Z -2 Y
În urma dezintegrării se obţine un nou nucleu al unui atom situat în sistemul periodic cu două căsuţe mai la stânga.
b). Dezintegrarea β
Nucleele radioactive β sunt cele mai numeroase. Acest tip de dezintegrare apare natural la nucleele cu Z ≥ 81.
Dezintegrarea radioactivă β:
A
Z X 0
-1 b+ A
Z +1 Y
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
137
Se dă nuclidul 56 X . Să se scrie mărimile caracteristice nucleului, valori, semnificaţii. Să se scrie câte 2 izotopi, 2
izobari şi 2 izotoni.
Z = 56 – număr de ordine, număr de protoni, număr atomic;
A = 137 – număr de masă, masă atomică, �p +
+ n0 ;
A – Z = 81 – număr de n0;
N – Z = 25 – număr izotopic.
137 138 139
izotopi Z = 56 56 X 56 Y 56 Z
137 137 137
izobari A = 137 56 X 55 Y 57 Z

5
 137 138 139
izotoni N = 81 56 X 57 Y 58 Z
Problema nr.2
Grupaţi următorii nuclizi pe specii caracteristice:
17 8 16 17 6
8 O 5 B 8 O 7 N 3 Li
17 16
Izotopi: 8 O 8 O
17 17
Izobari: 8 O 7 N
8 6
Izotoni: 5 B 3 Li
Problema nr.3
238
Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din U prin emiterea a 6 particule α şi 4 particule
92
β. Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.

6 2 a + 4 -1 b +
238 4 0 214
92 U 84 X

1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 4d10 5p6 6s2 4f14 5d10 6p4
perioada a 6-a grupa VI-A, metal
PROBLEME PROPUSE
1. Să se stabilească poziţia în sistemul periodic şi caracterul chimic al elementelor cu Z: 12, 16, 24, 26, 29, 32, 36,
47, 64, 83.
2. Să se scrie configuraţia elementului E1 din perioada a 5-a, grupa V-A şi a elementului E2 din perioada a 4-a, grupa
V-A.
Să se stabilească caracterul chimic al elementelor respective.
Care este valoarea Z1 şi Z2 pentru cele două elemente?
Ştiind că A1 = 122 şi A2 = 75 să se calculeze mărimile caracteristice nucleelor respective şi să se scrie un izotop
pentru E1 şi un izobar pentru E2.
3. O specie atomică are Z = 16 şi A = 32.
Câţi e-, p+, n0 are specia şi cum poate fi redată simbolic?
Scrieţi câte un izotop, izoton şi izobar al speciei. Precizaţi poziţia în sistemul periodic şi caracterul chimic al
elementului.
4. Se dă următoarea serie de nuclizi:
50 38 40 42 36 50
23 V 18 Ar 20 Ca 20 Ca 16 S 22 Ti
Să se grupeze nuclizii pe baza relaţiei dintre A, Z, N.
5. Se dă izotopul cu următoarea compoziţie a nucleului: 15 p + şi 16 n0. Scrieţi configuraţia electronică a elementului,
mărimile caracteristice nuclidului, poziţia în sistemul periodic, un izotop, un izobar şi un izoton posibil. Elementul formează
un acid cu compoziţia procentuală: H - 3,06%, X – 31,63%. Care este formula acidului şi ce stare de oxidare are X?
Mase atomice: H – 1, O – 16.
6. Elementul X din perioada a 3-a, grupa VI-A are în nucleu şi 16 n 0. Scrieţi configuraţia electronică a elementului,
mărimile caracteristice nuclidului, un izotop, un izobar şi un izoton posibil. Elementul formează un acid în care starea lui de
oxidare este 4+. Care este formula acidului şi compoziţia lui procentuală?
Mase atomice: H – 1, O – 16.
238
7. Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din U prin emiterea a 7 particule α şi 5
92
particule β. Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.
238
8. Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din U prin emiterea a 7 particule α şi 6
92
particule β. Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.
232
9. Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din Th prin emiterea a 5 particule α şi 4 particule β.
90
Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.
232
10. Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din 90 Th prin emiterea a 6 particule α şi 5
particule β. Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.
232
11. Să se scrie configuraţia învelişului electronic a nucleului obţinut din Th prin emiterea a 7 particule α şi 4
90
particule β. Precizaţi grupa, perioada şi principalele proprietăţi ale noului element format.
3. PROPRIETĂŢI FIZICE ŞI CHIMICE ALE ELEMENTELOR
Proprietăţi fizice şi modul de variaţie corelat cu poziţia elementelor în sistemul periodic.
1. Volumul atomic
Volumul atomic este definit prin relaţia:
masa - atomica  kg 
Vat . =  3
densitate m 

6
este o funcţie periodică de numărul atomic. Volumele atomice cele mai mari le au metalele alcaline, iar cele mai mici,
metalele tranziţionale.

creşte VI B creşte VIII A

scad

2. Razele atomice
O periodicitate analogă prezintă şi razele atomice. Cele mai mari raze atomice prezintă metalele alcaline, iar cele
mai mici, metalele tranziţionale.
Raza atomică (ra):
creşte VI B creşte VIII A

creşte

3. Razele ionice
Razele ionice variază la fel ca şi razele atomice. Cu cât sarcina pozitivă a ionilor pozitivi este mai mare cu atât raza
este mai mică.
Razele ionilor negativi sunt mai mari decât razele atomilor. Cu cât sarcina negativă a ionilor negativi este mai mare,
raza ionilor este mai mare.

creşte VI B creşte VIII A

creşte

4. Energia de ionizare
Una dintre cele mai importante mărimi fizice ale atomilor este energia de ionizare. Prin energie de ionizare se
înţelege energia cheltuită pentru smulgerea unui electron dintr-un atom. Ea se exprimă de obicei în electroni volţi (eV). Cele
mai mici energii de ionizare le au metalele alcaline, deoarece ele pot pierde cel mai uşor electronul de pe ultimul strat.
Energia de ionizare creşte paralel şi cu creşterea numărului atomic Z pentru elementele din aceeaşi perioadă. Aceasta se
explică prin creşterea puterii de atracţie a electronilor de către nucleu.

Ei creşte

creşte
5. Afinitatea pentru electroni
Prin afinitate pentru electroni se înţelege energia eliberată la alipirea unui electron la un atom, cu formarea unui ion
negativ.
Faptul că atomul neutru poate să accepte electroni, arată că nucleul nu are câmpul electric complet saturat şi tinde
spre o saturare formând ioni negativi prin acceptare de electroni. Stabilitatea ionului negativ astfel format este mult mai mare
decât a atomului neutru. Aşa se explică de ce ionul de fluor F- este mai stabil ca atomul de fluor, iar anionul OH- este mai
stabil decât radicalul OH.
Afinitatea variază invers cu energia de ionizare:
creşte
creşte
Proprietăţi chimice şi modul de variaţie corelat cu poziţia elementelor în sistemul periodic.

1. Starea de oxidare
O proprietate periodică este şi starea de oxidare (număr de oxidare, treaptă de oxidare).
Se înţelege prin stare de oxidare o sarcină electrică formală, pozitivă sau negativă ce se atribuie unui element în
combinaţiile sale. Se atribuie sarcină pozitivă sau negativă în funcţie de caracterul electropozitiv sau electronegativ al
partenerului.
Ca regulă, putem spune că în combinaţiile cu elemente mai electronegative decât ele, stările de oxidare maxime ale
elementelor din grupele principale, sunt pozitive egale cu numărul grupei din sistemul periodic. În combinaţiile lor cu
elemente mai electropozitive decât ele, stările de oxidare sunt negative şi egale cu 8 - numărul grupei în care se găseşte
elementul.
Starea de oxidare reprezintă numai întâmplător sarcina ionului real (de exemplu în Na 2S, Na2O, NaCl etc.). Metalele
de regulă au număr de oxidare pozitiv, iar nemetalele au număr de oxidare şi pozitiv şi negativ.
Valenţa elementelor într-o perioadă creşte de la stânga spre dreapta.

2. Electronegativitatea. Electropozitivitate.

7
 Fiecare perioadă se termină cu un gaz rar, formând împreună grupa a VIII-a A. Aceste elemente se caracterizează
printr-o mare inerţie chimică, explicată printr-o structură electronică stabilă. După gazele rare urmează metalele alcaline care
formează grupa IA şi se caracterizează toate prin uşurinţa de a pierde electronul s, transformându-se într-un ion pozitiv.
Elementele care prezintă o tendinţă accentuată de a primi electroni se numesc electronegative, iar cele care pierd
uşor electronii periferici, se numesc electropozitive.
Caracterul electronegativ creşte de la stânga spre dreapta în rândurile orizontale ale sistemului periodic, iar
caracterul electropozitiv se atenuează. De asemenea se constată o scădere a caracterului electronegativ în grupe, de sus în jos.
Aceasta înseamnă că cele mai electropozitive elemente se găsesc în stânga jos a sistemului periodic, iar cele mai
electronegative în dreapta sus. În grupele din mijlocul sistemului periodic se găsesc elementele care nu au un caracter
electropozitiv sau electronegativ pronunţat, ele sunt practic neutre.
3. Caracterul acido-bazic
Există un paralelism între electronegativitate şi caracterul acid sau bazic. Elementele electropozitive (sau cu
electronegativitate mică) formează oxizi cu caracter bazic, iar elementele electronegative (sau cu electronegativitate mare)
formează oxizi cu caracter acid.
Caracterul acid creşte în grupă de jos în sus, iar în perioadă creşte de la stânga la dreapta. Cel mai puternic caracter
acid se întâlneşte la elementele situate în colţul din dreapta, sus a sistemului periodic.
Caracterul bazic creşte în grupă de sus în jos, iar în perioadă creşte de la dreapta spre stânga. Elementele aflate în
colţul din stânga, jos al sistemului periodic au caracterul bazic cel mai pronunţat.
Elementele din grupele secundare nu se supun regulilor de mai sus. Majoritatea elementelor din grupele secundare
(tranziţionale) apar în mai multe stări de oxidare.
4. Punctele de topire şi de fierbere
Desfacerea reţelei cristaline prin topire depinde de forţele de legătură dintre particulele constituente. Aceste forţe
depind de caracteristicile particulelor (volum, sarcină electrică, înveliş electronic, etc.).
Elementele cu volum atomic mic şi valenţă mare formează cristale în care forţele de legătură sunt foarte mari.
Punctele de topire sunt funcţie de numărul atomic, Z. În grupele principale, I – IV, temperaturile de topire scad cu
creşterea numărului atomic, pe când în grupele IV – VIII principale şi în grupele secundare cresc cu numărul atomic. În
perioadă, temperatura de topire a elementelor creşte până la grupa a IV-a, apoi, scade. În acelaşi mod se comportă şi
temperatura de fierbere.
PROBLEME REZOLVATE
Problema nr.1
Ordonaţi următoarele elemente în sensul creşterii electronegativităţii lor:
9 F 17 Cl 8 O 15 P 16 S

Se scrie configuraţia electronică a elemenetelor şi se poziţionează în sistemul periodic.

O : 1s2 2s2 2p4 perioada a 2-a, gr. VIA
F : 1s2 2s2 2p5 perioada a 2-a, gr. VIIA
S : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p4 perioada a 3-a, gr. VIA
P : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p3 perioada a 3-a, gr. VA
Cl : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 perioada a 3-a, gr. VIIA
Ţinând cont de variaţia electronegativităţii elementelor în grupe şi perioade, se ordonează elementele în sensul
creşterii electronegativităţii:

per. gr VA VIA VIIA

2 O F

3 P S Cl

P < S < Cl < O < F

Problema nr. 2
Care din elementele următoare are energia de ionizare mai mare?
11 Na 19 K 20 Ca 13 Al
Se scrie configuraţia electronică a elemenetelor şi se poziţionează în sistemul periodic.
Na : 1s2 2s2 2p6 3s1 perioada a 3-a, gr.IA
Al : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p1 perioada a 3-a, gr. IIIA
K : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 perioada a 4-a, gr.IA
Ca: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 perioada a 4-a, gr. IIA

Ţinând cont de variaţia energiei de ionizare elementelor în grupe şi perioade, se ordonează elementele în sensul
creşterii energiei de ionizare:

per. gr IA IIA IIIA

3 Na Al

8
 4 K Ca
Al < Ca < Na < K
Problema 3.
Care dintre metalele Zr (Z=40), V (Z=23) şi Ir (Z=77) va avea duritatea mai mare? (Toate metalele cristalizează în
reţea compactă.)
Se scrie configuraţia electronică a metalelor şi se stabileşte numărul de electroni de pe ultimul strat cu care metalul
participă la formarea legăturii metalice:
Zr Z=40 1s22s22p63s23p64s23d104p65s24d2 4e-
2 2 6 2 6 2 3
V Z=23 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 5e-
2 2 6 2 6 2 10 6 2 10 6 2 14 7
Ir Z=77 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p 5s 4d 5p 6s 4f 5d 9e-
Se ocupă cu electroni banda de valenţă pentru a stabili care este gradul de ocupare cu electroni a acesteia.

Duritatea cea mai mare o are V, deoarece el are cel mai mare grad de ocupare cu electroni a benzii de valenţă.
Urmează apoi Zr şi Ir.
PROBLEME PROPUSE
1. Să se discute comparativ proprietăţile metalelor: Ti Z = 22; Cr Z = 24; Mo = 42; Mn Z = 25; W Z = 74; Rb Z =
37; Nb Z = 41.
Cu excepţia Rb care cristalizează în reţea afânată, restul metalelor cristalizează în reţea compactă.
2. Care din elementele următoare are caracterul cel mai metalic?
11 Na 19 K 20 Ca 13 Al
3. Care dintre următoarele elemente are raza cea mai mică?
19 K 20 Ca 12 Mg 13 Al
5. Aranjaţi elementele de mai jos în ordinea creşterii energiei de ionizare:
17 Cl 11 Na 12 Mg 20 Ca 37 Rb 9 F 10 Ne
6. Se dau elementele chimice A cu numărul atomic Z = 11 şi B cu Z = 17. Se cere:
a) valenţa metalelor date;
b) poziţia în sistemul periodic.
7. Ordonaţi în sensul creşterii temperaturilor de topire următoarele metale: Ti Z= 22; Mo Z = 42; Ag Z = 47. Scrieţi
configuraţiile electronice şi poziţiile în sistemul periodic al elementelor.
4. CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR
Concentraţia unei soluţii exprimă raportul dintre substanţa dizolvată şi soluţie sau solvent. Există numeroase moduri
de exprimare a concentraţiei soluţiilor, în funcţie de unităţile de măsură în care se exprimă cele două componente (dizolvatul
şi soluţia sau solventul).
1. Concentraţia procentuală
1.1. Concentraţia procentuală de masă: reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame din 100 g
de soluţie.
md
c% m =  100 ,
ms
ms = md + msolv.
unde: c%m – concentraţia procentuală de masă[%] ;
md – masa soluţie [g];
ms – masa soluţiei [g];
msolv. – masa solventului [g].
1.2. Concentraţia procentuală de volum: exprimă numărul de litri de dizolvat din 100 l de soluţie.
Vd
c% v =  100 , Vs = Vd + Vsolv.
Vs
unde: c%v – concentraţia procentuală de masă[%] ;
9
 Vd – volumul soluţiei [l];
Vs – volumul soluţiei [l];
Vsolv. – volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentraţiei se aplică atunci când componentele soluţiei sunt gaze.
1.3. Concentraţia procentuală volumetrică: reprezintă grame de solut la 100 ml soluţie.
2. Concentraţia molară (molaritatea)
- reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie.
md
m=  mol / l 
M d  VS
unde: m – concentraţia molară [mol/l];
Md – masa molară a solvatului [g].
3. Concentraţia normală (normalitatea)
- reprezintă numărul de echivalenţi-gram de solut dintr-un litru de soluţie.
md
n=  echiv / l 
E d  VS
unde: n – concentraţia normală, [val/l];
Ed – echivalentul gram al solutului, [g];
VS – volumul soluţiei [l].
4. Concentraţia molală (molalitatea)
- este definită ca fiind moli de solut la 1000 g de solvent.
m d 1000
a=  moli / 1000 gsolvent 
M d  m solv
unde: a – concentraţia molală, [moli/1000 g solvent];
Md – masa molară a solutului, [g];
m2 – masa solutului, [g].
5.Fracţia molară
Considerând o soluţie binară ce conţine n1 mol solvent şi n2 mol substanţă dizolvată, atunci fracţiile molare x1 (a
solventului) şi x2 ( a substanţei dizolvate) sunt:
n1 n2
x1 = x2 =
n1 + n2 n1 + n2
unde: x1 + x2 = 1.
6.Titrul soluţiei
- reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame, într-un mililitru de soluţie.
md
T=  g / ml 
VS
unde: T – titrul soluţie, [g/ml];
md – masa de substanţă , [g];
VS – volumul soluţiei, [ml].

Alte relaţii utilizate în calcule de concentraţii:

c m n T
M  100 E  100 100
c - c = m c = n c =T
  1000   1000 
  1000 E 1000
m m = c - m = n m =T 
M  100 M M
  1000 M 1000
n n = c n = m - n =T 
E  100 E E
c M E
T T =  T = m T = n -
100 1000 1000

PROBLEME REZOLVATE:
Problema nr.1:
Reacţionează 200 g soluţie NaOH 20% cu 200 g soluţie HCl 18,25%. Să se arate dacă reacţia este totală.
NaOH + HCl = NaCl + H2O
MNaOH = 23 + 16 + 1 = 40

10
 MHCl = 1 + 35,5 = 36,5
md c  ms 20  200
Pentru NaOH: c =  100  m NaOH = = = 40 g NaOH
ms 100 100
18,25  200
Pentru HCl: m HCL = = 36,5 g HCl
100
40 g NaOH …………………36,5 g HCl
36,5 – 36,5 = 0
Rezultă că reacţia este totală.
Problema nr.2
Se dă 100 g soluţie x% H2SO4, care dizolvă 13 g zinc. Se cere x.
H2SO4 + Zn ZnSO4 + H2
AZn = 64
98 g H2SO4 …………………………64 g Zn
y g H2SO4 …………………………13 g Zn
98  13
y= = 19,90 g H2SO4
64
md 19,90
x=c=  100 =  100 = 19,90%
ms 100
Problema nr.3
Se amestecă două soluţii ale unei substanţe cu raportul molar: H : S : O = 1 : 16 : 32, astfel:
- 800 cm3 soluţie 4% cu ρ = 1025 kg/m3
- 500 cm3 soluţie 54% cu ρ = 1435 kg/m3
Despre ce substanţă este vorba? Să se determine concentraţia procentuală, molară, normală, molală şi titrul soluţiei
finale.
HxSyOz
1
H: x = =1 H=1
1
16
S: y = = 0,5 x2 S=1 H2SO4 acidul sulfuric
32
32
O: z = =2 O=4
16

M H 2 SO4 = (1  2 ) + 32 + (16  4 ) = 98
98
E H 2 SO 4 = = 49
2
m
Din relaţia  =  ms =   V
V
m s1 = 1  V1 = 800  1,025 = 820 g
ms2 =  2  V2 = 500  1,435 = 717,5 g
m s = m s1 + m s2 = 820 + 717,5 = 1537,5 g
md c  ms
Din relaţia c% m =  100 md =
ms 100
c1  m s1 4  820
m d1 = = = 32,8 g
100 100

c 2  m s2 54  717,5
md 2 = = = 387,45 g
100 100
md = m d + md
1 2
= 32,8 + 387,45 = 420,25 g

11
 md 420,25
c=  100 =  100 = 27,33%
ms 1537,5
md 420,25
m= = = 3,29( mol / l )
M  VS 98  1,3
VS = V1 + V2 = 800 + 500 = 1300cm3 = 1,3l
md 420,25
n= = = 6,59( val / l )
E  VS 49  1,3
md  1000 420,25  1000
a= = = 3,83( mol / 1000 gsolvent )
M ( ms - md ) 98  (1537,5 - 420,25)
md 420,25
T= = = 0,32( g / ml )
Vs 1300
Problema nr.4
Se amestecă:
- 1,2 kg soluţie H2SO4 4,9%
- 2 l soluţie H2SO4 0,2M;
- 1 l soluţie H2SO4 0,2 N;
- 0,25 kmol apă.
Considerând denstitatea soluţiei ca fiind aproximativ egală cu 1 g/cm 3, să se exprime concentraţia soluţiei finale în
toate modurile posibile.

M H 2 SO4 = (1  2 ) + 32 + (16  4 ) = 98
98
E H 2 SO 4 = = 49
2
ms = ms1 + m s2 + ms 3 + ms4 = 1200 + 1200 + 1000 + 0,25  10 3  18 = 8700g
c  ms 4,9  1200
md = md1 + md 2 + md3 = + 2  0,2  98 + 1  0,2  49 = + 39,2 + 98 = 107,8 g
100 100
md 107,8
c=  100 =  100 = 1,23%
ms 8700
c    10 1,23  1  10
m= = = 0,12( mol / l )
M 98
c    10 1,23  1  10
n= = = 0,24( val / l )
E 49
md  1000 107,8  1000 107800
a= = = = 0,12( mol / 1000 gsolvent )
M ( ms - md ) 98  ( 8700 - 107,8) 842035,6
c   1,23  1
T= = = 0,0123( g / ml )
100 100
PROBLEME PROPUSE:
1. Reacţionează 300 g soluţie KOH 28% cu 500 g soluţie HNO3 12.8%. Să se arate dacă reacţia este totală
2. Reacţionează 500 cm3 soluţie H2SO4 51% cu ρ = 1,4 g/cm 3 cu 500 cm3 soluţie KOH 50% cu ρ = 1500 kg/m 3. Să
se arate dacă reacţia este totală.
3. Se dă 200 g soluţie y% HNO3 care dizolvă 4,8 g magneziu. Se cere y.
4. La neutralizarea a 500 g soluţie z% H2SO4 se consumă 28 g KOH. Se cere z.
5.Ce cantitate de substanţă este necesară pentru a obţine:
a) 250 g soluţie 35%;
b) 50 g soluţie 2,5%;
c) 2 kg soluţie 10%;
d) 0,8 kg soluţie 20%.
6.S-au dizolvat 20 g dintr-o substanţă cu raportul molar Mg : S : O = 3 : 4 : 8 şi s-a adus la 3 l de soluţie. Densitatea
acestei soluţii este 1125 kg/m3. Despre ce substanţă este vorba? Să se exprime concentraţia soluţiei în toate modurile posibile.

7. Se amestecă două soluţii ale unei substanţe cu următoarea compoziţie procentuală: H = 3,06%, P = 31,63%,
astfel:
- 400 g cu c = 13,76% şi ρ = 1075 kg/m3

12
 - 200 g cu c = 44% şi ρ = 1575 kg/m3
Despre ce substanţă este vorba? Să se determine concentraţia procentuală, molară, normală, molală şi titrul soluţiei
finale.
8. Se amestecă două soluţii ale unei substanţe cu următoarea compoziţie procentuală: H = 2.06%, S = 32.65%,
astfel:
- 500 g soluţie 20% cu ρ = 1140 kg/m3
- 300 g soluţie 60% cu ρ = 1500 kg/m3
Despre ce substanţă este vorba? Să se determine concentraţia procentuală, molară, normală, molală şi titrul soluţiei
finale.
9. Se amestecă:
a) 400 cm3 soluţie de HCl 0,4 m cu 0,8 l soluţie HCl 0,1 m
b) 600 cm3 soluţie H2SO4 0,5 n cu 1,2 l soluţie H2SO4 n.
Se cere m şi n a soluţiei finale.
10. Se amestecă:
a) 0,4 kg soluţie de NaOH 40% cu 600 cm3 apă distilată
b) 0,4 l soluţie CuSO4 20% cu ρ = 1,2 g/cm3 cu 0,6 l apă distilată..
Se cere c% a soluţiei finale.
11. Se amestecă:
a) 400 g soluţie H2SO4 40% cu 600 cm3 apă distilată. Se cere c% a soluţiei finale.
b) 500 cm3 soluţie H2SO4 0,5 m cu 500 g apă distilată. Se cere molaritatea şi normalitatea soluţiei finale.
11. 49 g soluţie 10% H2SO4 se neutralizează cu x g soluţie NaOH 8%. Se cere x.
12. 400 g soluţie 28% KOH se neutralizează cu y g soluţie 6,3% HNO3 .Se cere y.
13. 300 g soluţie 11,2% KOH se neutralizează cu z g soluţie 49% H2SO4. Se cere z.
14.Se amestecă:
- 600 g soluţie H2SO4 20% cu ρ = 1,14 g/cm3
- 600 g soluţie H2SO4 60% cu ρ = 1,52 g/cm3
- 600 g soluţie H2SO4 14% cu ρ = 1,09 g/cm3
- 0,25 kmol apă.
Să se exprime concentraţia soluţiei finale în toate modurile posibile.
5. TERMODINAMICA CHIMICĂ
1. CONSIDERAŢII TEORETICE
O reacţie chimică este însoţită de un schimb energetic, de cele mai multe ori de căldură. Transferul de căldură se ia
în considerare fie la volum constant, fie la presiune constantă. Dacă are loc un transfer de căldură la volum constant atunci
transferul de căldură este egal cu variaţia energiei interne (ΔU). Dacă se lucrează la presiune constantă, atunci schimbul de
căldură este egal cu variaţia de entalpie (ΔH). În condiţii obişnuite, se lucrează la presiune constantă şi ca urmare, se ia în
considerare variaţia entalpiei, ΔH. Reacţiile în care ΔH>0 se numesc endoterme, cele în care ΔH<0, exoterme.
Există tabele care conţin variaţiile entalpiilor în condiţii standard. Pentru condiţiile standard, aceste variaţii de
entalpii se notează în mod diferit în funcţie de procesul care a avut loc, conform unei convenţii. Dacă variaţia de
entalpieprodusă la cantităţile exprimate de către ecuaţia chimică, se numeşte entalpia standard de reacţie şi se notează cu
H T0 ( m ) . Cu H T0, f se notează entalpia standard de formare, care reprezintă variaţia de entalpie care însoţeşte formarea
unui mol de substanţă în stare standard din elementele sale componente, tot în stare standard. Entalpiile standard de formare
ale elementelor se consideră prin convenţie egale cu zero. Dacă însă un element se cunoaşte sub mai multe forme, atunci se
consideră egală cu zero numai entalpia standard de formare a structurii stabile în condiţii standard (de exemplu în cazul
carbonului pentru grafit sau în cazul sulfului pentru sulful ortorombic).
Cunoscând entalpiile standard de formare se pot calcula entalpiile standard de reacţie.
Legile termochimiei se bazează pe conservarea energiei, deci pe primul principiu al termodinamicii.
a) Legea Lavoisir-Laplace (1781)
„Efectul termic al reacţiei de descompunere a unei substanţe în elemente este egal şi de semn contrar cu căldura de
formare din elemente a substanţei”.
Exemplu:
1 1
HI ( g ) = H 2( g ) + I 2( g ) ΔH=-6,2 kcal/mol
2 2
1 1
H 2( g ) + I 2 ( g ) = HI ( g ) ΔH=+6,2 kcal/mol
2 2
b) Legea lui Hess (1840) – legea aditivităţii căldurilor de reacţie:
„Efectul termic al unei reacţii depinde numai de starea iniţială şi finală a sistemului, adică efectul termic este acelaşi,
fie că reacţia se desfăşoară direct, într-o singură etapă, fie că are loc în mai multe etape intermediare”.
Ecuaţiile termochice se pot deci aduna sau scădea ca şi ecuaţiile algebrice.
Consecinţele legii lui Hess
1. „Efectul termic al unei reacţii este egal cu diferenţa dintre suma căldurilor de formare din elemente ale produşilor de
reacţie şi suma căldurilor de formare ale reactanţilor iniţiali” (se ţine seama de coeficienţii stoechiometrici ai reacţiilor):
H =  i  H f ( finali ) -  j  H f ( iniţniţi )

13
2. „Efectul termic al unei reacţii este egal cu diferenţa dintre suma căldurilor de combustie a reactanţilor şi suma căldurilor de
combustie a produşilor de reacţie” (se ţine seama de coeficienţii stoechiometrici ai reacţiilor):
H =  i  H c ( iniţniţi ) -  j H c ( finali )
Cu ajutorul legii lui Hess se pot calcula căldurile de reacţie ale proceselor greu de realizat sau de măsurat direct (de
exemplu: procese care decurg prea lent pentru a le fi determinat efectul termic).
Mai uzual, consecinţa a doua a legii lui Hess se enunţă astfel: „căldura de formare din elemente a unei substanţe se
află scăzând căldura ei de ardere din suma căldurilor de ardere ale elementelor componente”.
c) Legea lui Kirchhoff
Căldura de reacţie este dependentă de temperatură. Legea lui Kirchhoff exprimă cantitativ această dependenţă.
Coeficientul de temperatură al căldurii de reacţie este egal cu diferenţa capacităţilor calorice ale sistemului după
reacţie (Cpf) şi înainte de reacţie (Cpi):
dH
= C p = C pf - C pi
dT
T
H T = H 298 +  C
298
p dT

Această ecuaţie permite calcularea căldurii de reacţie la orice temperatură.

Dacă ΔCp este constant, atunci integrarea între T1=0 şi T2=T duce la ecuaţia:
H T = H 0 + C p  T
unde ΔH0 este valoarea extrapolată la 0 K a căldurii de reacţie.
C p = a + bT + cT 2 + ...
 C p = a + b  T + c  T 2 + ....
b c
 H T = H 298 + a  ( T - 298) +  (T 2 - 2982 ) +  (T 3 - 2983 ) + ...
2 3
ΔHT=f(T) este o curbă crescătoare sau descrescătoare, care poate avea minim sau maxim, în funcţie de modul cum
se schimbă ΔCp cu temperatura.
La proiectarea instalaţiilor industriale trebuie să se aibe în vedere acest lucru pentru dimensionarea corectă a
încălzitoarelor sau răcitoarelor.
2. PROPBLEME REZOLVATE
2.1. Legea lui Hess
Problema 1.
Să se determine căldura de formare din elemente a ZnSO4 cunoscând efectele termice ale reacţiilor de mai jos (în kcal/mol):
ZnS = Zn + Sortorombic ΔH1 = +44,00
3
ZnS + O2 = ZnO + SO2 ΔH2 = -110,94
2
1
SO2 + O2 = SO3 ΔH3 = -23,44
2
ZnSO4 = ZnO + SO3 ΔH4 =+55,10
Rezolvare
Se rescriu ecuaţiile ca mai jos şi se adună:
Zn + Sortorombic = ZnS -ΔH1
3
ZnS + O2 = ZnO + SO2 ΔH2
2
1
SO2 + O2 = SO3 ΔH3
2
ZnO + SO3 = ZnSO4 -ΔH4
_____________________________________
Zn + Sortorombic + 2O2 = ZnSO4 ΔHf
ΔHf = -ΔH1 + ΔH2+ ΔH3 + ΔH4 = -233,48 kcal/mol
Problema 2.
Determinaţi căldura de reacţie a procesului:
6CO2 ( g ) + 6 H 2O( l ) = C6 H12O6 ( s ) + 6O2 ( g )
dacă sunt cunoscute căldurile de formare din elemente ale substanţelor:
H f ( C6 H12O6 - glucoză ) = -1,2  106 J/mol
H f ( CO2 ) = -0,394 10 6 J/mol

H f ( H 2O ( l ) ) = -0,286 106 J/mol

14
Rezolvare
Se cunosc deci efectele termice ale reacţiilor următoare:
6C( s ) + 6 H 2 ( g ) + 3O2 ( g ) = C6 H12O6 ( s ) ΔH1= -1,2·106 J/mol
C( s ) + O2 ( g ) = CO2 ( g ) ΔH2 = -0,394·106 J/mol
1
H 2( g ) + O2 ( g ) = H 2O( l ) ΔH3 =-0,286·106 J/mol
2
care se pot scrie astfel:

6C + 6 H 2 + 3O2 = C6 H12O6 ΔH1

6 CO2 = C + O2  - 6ΔH 2
 1 
6  H 2O( l ) = H 2 + O2  - 6 ΔH3
 2 
_________________________________________________
6CO2 + 6 H 2O( l ) = C6 H12O12 + 6O2
H = H1 - 6H 2 - 6H 3 = 2,82 106 J/mol
Se ajungea la acelaşi rezultat aplicând direct consecinţa 1 a legii lui Hess:
H = H f ( glucoză ) + H f ( O2 ) - 6H f ( CO2 ) - 6H f ( H 2 O ) = +2,82 J/mol
Problema 3.
Să se calculeze căldura de formare a metanului (care nu poate fi măsurată direct):
C( s ) + 2 H 2 ( g ) = CH 4 ( g ) ΔH= ?
Se cunosc efectele termice ale reacţiilor următoare:
C( s ) + O2 ( g ) = CO2 ( g ) ΔH1 = -94,05 kcal/mol
1
H 2( g ) +O2 ( g ) = H 2O( l ) ΔH2 = - 68,32 kcal/mol
2
CH 4 + 2O2 ( g ) = CO2 ( g ) + 2 H 2O( l ) ΔH3 = -212,80 kcal/mol.
Rezolvare
Conform consecinţei a doua a legii lui Hess, rezultă:
H f ( CH 4 ) = H c ( carbon ) + 2H c ( H 2 ) - H c ( CH 4 ) = H1 + 2H 2 - H 3 = -17,89 kcal/mol
Sau, se cunosc efectele termice ale următoarelor reacţii:
C( s ) + O2 ( g ) = CO2 ( g ) ΔH1
 1 
2 H 2 ( g ) + O2( g ) = CO2 ( g )  2 ΔH2
 2 
CO2 ( g ) + 2 H 2O( l ) = CH 4 ( g ) + 2O2( g ) - ΔH3
 H = H1 + 2H 2 - H 3 = -17,89 kcal/mol
Problema 4.
Să se calculeze căldura de esterificare standard a alcoolului etilic şi a acidului acetic:
a) din călduri de ardere;
b) din entalpii de formare.
Se cunosc:
Substanţa ΔHc [kcal/mol] ΔHf [kcal/mol]
C2H5OH -326,70 -66,35
CH3COOH -208,34 -116,7
CH3COOC2H5 -539,1 -110,7
H2O 0 -68,3

Rezolvare
Reacţia de esterificare este:
CH 3COOH + C2 H 5OH  CH 3COOC2 H 5 + H 2O
a) H =  i H c ,iniţ . -  j H c , finale
 H i c , iniţ .
= -208,34 - 326,70 = -535,04 kcal

 j H c , finale = -539,1 + 0 = -539,1 kcal

H = -535,04 + 539,1 = 4,06 kcal
b) H =  i H f , finale -  j H f , iniţ .
15
 H f ,iniţ . = -116,7 - 66,35 = -183,05 kcal
H f , finale = -110,7 - 68,3 = -179,0 kcal
H = -179,0 + 183,05 = 4,05 kcal
Problema 5.
În condiţii standard, în reacţia:
2CO( g ) + O2 ( g ) = 2CO2 ( g )
Se degajă cantitatea de căldură de 135,28 kcal. Să se calculeze căldura molară de formare standard a CO 2(g), cunoscând
căldura de formare standard a CO(g): ΔHf(CO)=-26,41 kcal/mol.
Rezolvare
Căldura de reacţie este:
H =  i H f , finale -  j H f , iniţ .
H = 2H f ( CO2 ) - 2H f ( CO ) - H f ( O2 )
H + 2H f ( CO ) + H f ( O2 ) - 135,28 - 2  26,41 + 0
H f ( CO2 ) = = = -94,05 kcal/mol
2 2
2.2. Legea lui Kirchhoff
Problema 1.
Sinteza alcoolului metilic din gazul de sinteză este însoţită de degajarea a 22,1 kcal/mol în condiţii normale. Care este
entalpia de reacţie la 500°C, dacă se cunosc căldurile molare:

Substanţa Cp [cal/mol]
CO 7
H2 7
CH3OH 2+0,03·T

Rezolvare
Reacţia de sinteză a alcoolului metilic este:
CO + 2 H 2  CH 3OH H 298
0
= -22,1 kcal
Se cunoaşte relaţia:
T
H T0 = H 298 +  C
0
p dT
298
C p = C pf - C pi
C p = a + b  T
a =  ( i  a ) prod . -  ( j  a ) react .
b =  ( i  b ) prod . -  ( j  b ) react .
Δa = 2 - (7 + 2·7) = -19 cal/K
Δb = 0,03 – (0 + 2·0) = 0,03 cal/K2
ΔCp = -19 + 0,03·T
T = 273 + 500 = 773 K
773
H 0
773 = H 0
298 +  ( - 19 + 0,03  T )dT = -22100 - 19( 773 - 298) +
0,03
2
(7732 - 2982 ) = 23494
298
cal = 23,494 kcal
3. PROBLEME PROPUSE
3.1. Legea lui Hess
1. Să se calculeze căldura de formare din elemente a Fe2(SO4)3. se cunosc:
3
2 Fe + O2 = Fe2O3 ΔH1 = -198,5 kcal/mol
2
3
S+ O2 = SO3 ΔH2 = -106,0 kcal/mol
2
Fe2O3 + 3SO3 = Fe2 ( SO4 ) 3 ΔH3 = -136,7 kcal/mol
2. În reacţia carbidului (CaC 2) cu apă în exces rezultă acetilenă şi hidroxid de calciu. Calculaţi căldura de reacţie care apare la
obţinerea a 10 m3 acetilenă (C2H2), la 20°C şi 760 mmHg. În aceste condiţii se cunosc:
Ca( s ) + 2C( s ) = CaC2( s ) ΔH1 = -14,100 kcal/mol
1
H 2( g ) + O2 ( g ) = H 2O( l ) ΔH2 = -68,52 kcal/mol
2
16
 2C( s ) + H 2 ( g ) = C2 H 2 ( g ) ΔH3 = +54,8 kcal/mol
Ca( s ) + O2( g ) + H 2( g ) = Ca ( OH ) 2 ΔH4 = -238,8 kcal/mol
3. Un alcan cu catenă normală, a cărui căldură de formare din elemente în condiţii standard este H f = -1505,3 kcal/mol
o

are
căldura de combustie H c = -845,3 kcal/mol. Să se determine formula alcanului.
0

Se cunosc:
H 0f ( H 2O ) = -68,32 kcal/mol;

H 0f ( CO2 ) = 94,05 kcal/mol.

4. În condiţii standard în reacţia:
2 H 2 S( g ) + 3O2 ( g ) = 2 H 2O( g ) + 2 SO2 ( g )
Se degajă cantitatea de căldură de 249,88 kcal. Să se calculeze căldura molară de formare standard a H2S, cunoscând:
H 0f ( SO2 ) = -4,82 kcal/mol:

H 0f ( H 2O ( g ) ) = -58,8 kcal/mol.
5. Să se calculeze căldura de reacţie standard H 298 (în J şi cal) pentru reacţia:
0

5 3
NH 3 + O2  NO + H 2O( g )
4 2
Se dau:
Substanţa H 0f , 298 [kcal/mol]
NH3 -11,04
NO 21,60
H2O(g) -58,80

6. Să se calculeze cantitatea de căldură necesară pentru descompunerea unui kilogram de CaCO 3 în CaO şi CO2 în condiţii
standard, ştiind că:

Substanţa H 0f , 298 [kcal/mol]

CaCO3 -288,2
CaO -151,8
CO2 -94,05

7. Să se calculeze cantitatea de căldură degajată sau absorbită la neutralizarea completă a 5 l soluţie HCl 0,2N cu cantitatea
echivalentă de NaOH.
Se dau:
Substanţa H 0f , 298 [kJ/mol]
HCl -92,3
NaOH -426,6
NaCl -410,9
H2O -187,02

3.2. Legea lui Kirchhoff

1. Să se calculeze efectul termic al reacţiei:

1
SO2 ( g ) + O2 ( g )  SO3( g )
2
la temperatura de 600°C, cunoscându-se următoarele date:

Substanţa H 0f , 298 [cal/mol] C 0p [cal/mol K]

SO3(g) -94450 8,2 + 10,236·10-3·T
SO2(g) -70960 8,12 + 6,825·10-3·T -2,103·10-6·T2
O2(g) 0 6,0954 + 3,2533·10-3·T -10,171·10-7·T2

2. Să se calculeze cantitatea de căldură necesară la descompunerea a 1 t de CaCO 3 de puritate 60% la temperatura de 927°C.
Se cunosc următoarele date:

17
 Substanţa H 0f , 298 [kcal/mol] C p0 [J/mol K]
CaCO3 -285,5 113,8
CaO -151,7 51,09
CO2 -94,05 48,53

3. Să se calculeze variaţia de entalpie la încălzirea unui mol de MgO de la 298 K la 1298 K. Se cunoaşte:
C p0MgO = 10,86 + 1,19  10-3  T - 2,08  105  T -2 cal/mol K
Cu ajutorul reacţiei dintre 0,318 g de Na2CO3 cu acid sulfuric se determinã masa atomicã a sulfului.
Ştiind cã rezultã 0,426 g sulfat de sodiu şi masele atomice ale C=12, O=16, Na=23 sã se calculeze masa
atomicã a sulfului.

REACŢIA DINTRE CARBONATUL DE SODIU ŞI ACIDUL SULFURIC ESTE O METODĂ DE

FABRICARE A SULFATULUI DE SODIU.
“Sulfatul de sodiu – E514
Sulfatul de sodiu este un aditiv alimentar obţinut prin extracţie din diferite minerale sau prin sinteză
chimică. Acesta a fost descoperit în 1625 de Johann Rudolf Glauber şi datorită efectului său laxativ a
primit denumirea de sare miraculoasă.
Sulfatul de sodiu este utilizat în principal la fabricarea detergenţilor, hârtiei şi ca aditiv alimentar.
Sulfaţii sunt prezenţi în toate celulele organismului, cu concentraţiile cele mai mari în oase şi cartilagii.
Aceştia participă la diferite procese metabolice, inclusiv la detoxifierea organismului. Sulfatul de sodiu
nu este considerat un compus cu efecte secundare grave, însă în diferite cazuri poate produce greaţă,
vomă, diaree, crampe abdominale şi poate irita mucoasele tractului digestiv. Acest aditiv este o sursă
suplimentară de sodiu, iar persoanele ce urmează o dietă restrictivă în acest sens sau care suferă de
afecţiuni ale ficatului şi rinichilor trebuie să evite consumul de alimente şi suplimente ce îl conţin.”
http://cesamancam.ro/sulfat-de-sodiu-e514.html

Sulfatul de sodiu şi carbonatul de sodiu sunt hidraţi bogaţi în apã: Na2SO4x 10 H2O şi Na2CO3 x
10H2O, care lãsaţi la aer pierd o parte din apa de cristalizare. Cristalul lor se distruge, transformându-se
în pulbere. Fenomenul se numeşte eflorescenţã.

Rezolvare

Cunoaştem
reacţia dintre carbonat de calciu şi acid sulfuric
m Na2CO3 = 0,318 g
m Na2SO4 = 0,426 g
masele atomice ale elementelor: Na, C, O

Nu cunoaştem:
Masele moleculare ale Na2CO3 , Na2SO4
Masa atomicã a sulfului (A S )

Varianta propusã pentru rezolvare

Se pleacã de la calcul stoechiometric, pe bazã de reacţie chimicã, din care rezultã o proporţie, de unde se
aflã A s. Stoechiometria este partea de Chimie, care ne învaţă să determinăm prin calcul, pe baza
formulelor şi a ecuaţiilor chimice, masa şi volumul reactanţilor şi pe cele ale produşilor de reacţie

M Na2CO3 = 2A Na + A C + 3 A O =2x 23+12+3×16=106

M Na2SO4 = 2 A Na + AS + 4 A O = 2×23+A S + 4×16 = 110 + A S

0,318 0,426
Na2CO3 + H2SO4 = Na2SO4 + H2CO3
106 110 + A S
18
0,426 x 106 = 0,318x (110 + A S)
45,156 = 34,98 + 0,318 A S
0,318 A S = 45,158-34,98 = 10,176
A S = 10,176 : 0,318 = 32
R: 32

2./11.40 pag.129
Ĩntr-o uzinã clorosodicã pentru prepararea Na2CO3 prin metoda amoniacalã, sunt necesare 1600 Kg de
CaCO3. Se cere:
Cantitatea de calcar din care provine CaCO3, dacã are 15% impuritãţi;
Cantitatea de CO2 obţinutã în Kg şi în m3;
Cantitatea de amoniac (NH3) recuperata;
Cantitatea de soda calcinatã.

PROCEDEUL SOLVAY (procedeul amoniacal) de fabricare soda calcinatã

Materiile prime sunt: calcarul şi sarea ( saramura), iar materia auxiliarã este amoniacul. Reacţiile ce au
loc sunt:

CaCO3 = CaO + CO2 ( reacţie de descompunere la 1100 0C)

CO2 + H2O + NH3 = NH4HCO3
NH4HCO3 + NaCl = NaHCO3 + NH4Cl
2NaHCO3 = Na2CO3 + CO2 + H2O ( reacţie de descompunere 180-2000 C)
CaO + H2O = Ca(OH)2
Ca(OH)2 + 2NH4Cl = 2NH3 + 2H2O + CaCl2 (recuperarea amoniacului)

Soda este utilizata în:

Industria sticlei, unde soda este una din materiile prime folosite la producerea sticlei;
Industria chimica, in albire, industria colorantilor, la tãbãcirea pieilor;
Industria producerii detergenţilor şi dezinfectanţilor;
Industria metalurgicã, pentru indepartarea sulfului din fier;
Industria hârtiei;
Produs de curãţire în gospodãrie;
La neutralizarea aciditãţii şi la albirea hârtiei,etc.

“In natura poate fi gasit în lacurile de soda (Lake Natron) din Egipt, Africa de Sud, California, Mexic si
ca Trona ( Na(HCO3)•Na2CO3•2H2O) in Wyoming (SUA) si în Sahara”. http://www.soda-calcinata.ro/

Rezolvare
Cunoaştem:
Reacţiile ce au loc
masa de CaCO3 = 1600 Kg
% impuritãţi din calcar =15 ; % CaCO3 din calcar=100%-15%impuritãţi=85
Masele atomice ale: H=1; C=12, N=14; O=16, Na=23; Ca=40.

Nu cunoaştem:
masa de calcar;
masa şi volumul (C.N.) de CO2;
masa de ammoniac recuperate, considerând cã nu sunt pierderi;
cantitatea de soda calcinatã, considerãm cã existã 100% Na2CO3
masele moleculare ale substanţelor: CaCO3, CO2, NH3, Na2CO3

Varianta propusã pentru rezolvare

19
Se pleacã de la calcul stoechiometric pe bazã de reacţie chimicã şi de la calcul de compoziţie
procentualã. Se aplicã şi calcul pe bazã de volum molar.

1.Masa de calcar (Kg)

100% calcar……15 % impuritãţi………..85% CaCO3

X kg calcar………………………………1600 kg

X = 100×1600 / 85 = 1882 ,35 Kg calcar

2.Masa (kg) şi volumul (m3) de CO2

a) masa de CO2
MCaCO3 = 40+12+3×16=100
M CO2 = 12+2×16 = 44
1600kg……………X
CaCO3 = CaO + CO2
100……………….44
X= 1600×44/100= 704 kg
b) volumul de CO2
1 kmol de CO2…………………………22,4 m3 CO2 (C.N.)
44 kg………………………………… …22,4 m3
704 kg……………………………………Y

Y= 704 kg x 22,4m3 / 44 kg = 358,4 m3

3.Masa de ammoniac recuperatã

Observãm din reacţiile de mai sus, cã:

1kmol de CaCO3…1kmol de CaO……1kmol de Ca(OH)2……2kmolide NH3

100 de CaCO3…………………………2×17 NH3 ( Masa molecularã a NH3)
1600 kg……………………………………X
X= 1600kg x 2×17 / 100 = 544 Kg NH3

4.Masa de soda calcinatã – am considerat cã ea conţine 100% Na2CO3

Observãm din reacţiile de mai sus,cã:

a. 2 Kmol de CaCO3…………produce……………..1 kmoli de Na2CO3

2x100kg……………………………………..106 (Masa molecularã a Na2CO3)
1600 kg……………………………………X
X = 1600 kg x 106 / 200 = 848 kg

Dacã Ţinem cont de prezenţa impuritãţilor din calcar, care micşoreazã conţinutul în CaCO3 şi în a2CO3
, atunci vom avea calculul:

b. Considerãm 1882 kg de calcar, de la punctul 1, cã are 100 % de CaCO3

2×100 kg CaCO3….……produce……………..106 kg Na2CO3

1882 Kg CaCO3……………………………….Y kg

Y = 1882 x 106 / 200 = 997,46 kg

c. Diferenţa dintre Y şi X reprezintã masa de Na2CO3 care se pierde, din cauza impuritãţilor din calcar:

20
997,46-848= 149,5 Kg
d. Masa realã de Na2CO3 este diferenţa:
848-149,5 = 698, 5 kg

R: 1882 ,35 Kg ; 704 kg; 358,4 m3; 848 kg – 698,5

3./11.41.pag.129
Pentru a fabrica cianamidã de calciu se folosesc 10 t de CaCO3 cu 10 % impuritãţi. Sã se calculeze:
Cantitatea de cianamidã rezultatã ştiind cã randamentul este 90% a întregului proces;
Dacã un teren agricol necesitã 75 kg azot la hectar, câtã cianamidã de calciu trebuie folositã în acest
scop?
Câte tone de ammoniac se pot obţine din aceeaşi cantitate de cianamidã;
Câţi cilindri cu capacitatea de 200 l la 10 at şi 270 C se pot umple cu bioxidul de carbon, rezultat din
piatra de var iniţialã?

DATE DESPRE CIANAMIDA DE CALCIU

Cianamida de calciu CaCN2 este cel mai vechi îngrasamânt mineral care se fabrica la noi în ţarã; se
obţine în cuptorul electric trecând azot peste carbura de calciu (carbid) la 8000 C.
CaC2 + N2 = CaCN2 + C
Structura:
Ca2+ [ -N=C=N- ]

Cianamida de calciu este o substanţã solidã, de culoare albã; de obicei are culoarea cenuşie din cauza
impuritãţilor.
Azotul pe care-l conţine cianamida de calciu (15%N) îl poate ceda solului, deoarece în contact cu apa si
sub actiunea unor bacterii din sol, ea se descompune, punând în libertate ammoniac.

CaCN2 + 3 H2O = CaCO3 + 2 NH3

Reacţia a fost utilizatã la obţinerea industrialã a amoniacului, dar a fost abandonatã, fiind nerentabilã.
Cianamida se foloseşte pe solurile acide, ca îngrãşãmânt de bazã..
http://en.wikipedia.org/wiki/Calcium_cyanamide

Rezolvare

Cunoaştem:
masa de calcar cu 10% impuritãţi
procentul de CaCO3 = 100% – 10 % impuritãţi=90 %
randamentul de fabricaţie=90 %
masa de azot/ hectar = 75 kg
volum cilindru=200L; p=10 at; t=270 C / CO2
Masele atomice la: Ca=40, C=12; N=14, O=16
Reacţiile chimice ce au loc la fabricarea cianamidei de calciu şi la reacţiei cu apa

Nu cunoaştem:
masa de CaCN2 obţinutã cu randament de 90 %
masa de CaCN2 necesarã pentru a furniza 75 kg de azot/hectar
masa de NH3 rezultatã din hidrolizã
numãrul de cilindrii umpluţi cu CO2
masele moleculare la: CaCO3; CaCN2; NH3; CO2

Varianta propusã pentru rezolvare este calculul stoechiometric pe baza reacţiilor chimice, de mai sus;
regula de trei simplã între masa de azot/ hectar, masa molecularã şi masa de azot din aceasta; legea
generalã a gazelor ideale.

21
1.Masa de cianamida de calciu cu randament de 90%

-se calculeazã masa de CaCO3 (kg) din 10 t de calcar cu 90 % CaCO3

100 % calcar……………………………90% CaCO3
10t=10x1000kg…………………………X

X= 10x1000x90 / 100 = 9000 kg de CaCO3

-se calculeazã masele moleculare la:

M CaCO3 = A Ca + A C + 3 A O = 40+12+3×16= 100
M Ca CN2 = A Ca + A C + 2A N = 40+12+2×14= 80
M NH3 = A N + 3 A H = 14+3×1= 17

-avem reacţiile:
CaCO3 = CaO + CO2
CaC2 + N2 = CaCN2 + C
– se calculeazã masa teoreticã de CaCN2 cu ajutorul reacţiilor chimice şi apoi din randament se
calculeazã masa practic obţinutã de CaCN2 conform randamentului de 90 %.

1 kmol de CaCO3……..produce……………..1kmol de CaCN2

100 kg………………………………………..80 kg
9000kg………………………………………..X
X= 9000×80 / 100 = 7200 kg de CaCN2 – masa teoreticã (mt) , pentru randament de 100 %

η = mp x100/ mt
90= m p x100 / 7200
m p = 90×7200 / 100 = 6480 kg de CaCN2

2. Masa de CaCN2 la hectar

Dacã în M CaCN2 = 80 g ………………sunt…………. 2×14 g de N

X……………………………cuprinde………75 Kg N

X=80g x 75 kg / 2x 14 g = 214,28 kg de CaCN2

3. Masa de ammoniac rezultatã din 6480 kg de cianamidã de calciu ( vezi pct.1)

Se pleacã de la reacţia chimicã:

6480 kg………………………..X
CaCN2 + 3 H2O = CaCO3 + 2 NH3
80……………………………..2×17

X = 6480 kg x2x17/ 80 = 2754 Kg = 2754: 1000 = 2,754 tone

1 kg = 1: 1000 tone = 10-3 tone
4. Numãrul de cilindrii umpluţi cu CO2 la 10 atm şi 270C, din 9000 kg CaCO3 şi randament de 90 %

- se calculeazã masa de CO2 rezultat din descompunerea CaCO3

9000 x 0,9…………..X
CaCO3 = CaO + CO2
100………………….44

X = 9000×0,9×44/ 100 = 3654 kg

22
- se calculeazã volumul de CO2 cu legea gazelor ideale:

p.V = n.R.T

unde:
p = presiunea=10 atm ; n = numãr de moli = 3654×1000/ 44= 81000
T = temperature in grade Kelvin; T = 27 0 C + 273 K = 300 K
R= constanta universalã a gazelor = 0,082 atm. dm3 / mol.K
1L = 1 dm3
10x V = 81000x 0,082 x 300
V = 199260 L

-se calculeazã numãrul de cilindrii:

199260 L : 200 volumul unui cilindru = 996,3 cilindri

contact-form][contact-field label='Name' type='name' required='1'/][contact-field label='Email'

type='email' required='1'/][contact-field label='Website' type='url'/][contact-field label='Comment'
type='textarea' required='1'/][/contact-form] R: 6480 Kg; 214,2 kg; 2,754 tone; 997

4/ 11.57.pag.133
Prin tratarea aluminei cu acid sulfuric la fierbere se obţine o substanţã A care reacţioneazã cu
Ca(HCO3)2 conţinut în unele ape, formeazã un gel colloid B. Se cere:
Ecuaţiile reacţiilor chimice;
Ce volum de gaz rezultã la formarea compusului B, dacã se folosesc 0,2 moli de alumina? a) în condiţii
normale şi b) la 270 şi 627 torri;
Ce cantitate de gel colloid B obţinut se dizolvã în exces de soluţie a unei baze alkaline şi se obţine
compusul C;
Ce substanţã rezultã prin amestecarea soluţiei concentrate de substanţã A cu soluţie concentrate de
K2SO4.

DATE DESPRE ALUMINIU

Aluminiu este cel mai rãspândit metal, dupã fier.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Aluminiu#Compu.C8.99ii_aluminiului
http://ro.wikipedia.org/wiki/Oxid_de_aluminiu
Rezolvare
Cunoaştem:
Alumina conţine oxid de aluminiu: Al2O3;
Reacţiile dintre oxid de aluminiu şi acid sulfuric, prin care se formeazã sulfat de aluminiu (A); reacţia
dintre sulfatul de aluminiu şi bicarbonatul de calciu, prin care se formeazã hidroxid de aluminiu (B) şi
gazul C; reacţia dintre hidroxid de aluminiu şi hidroxid de sodium ( bazã alcalinã), prin care se formeazã
complexul Na 3 [Al(OH)6] – substanţa C.; reacţia dintre sulfat de aluminiu si sulfat de potasiu, prin care
se formeazã alaun KAl(SO4)2*12H2O )
n moli Al2O3 = 0,2 moli
Presiunea, volumul, la care se aflã CO2
Masele atomice: Al= 27; C=12; O=16; H=1
1 torr= 1/ 760 dintr-o atmosferã

Nu cunoaştem:
volumul CO2 în condiţii normale şi la 270 şi 1 torr
masa de gel B

Varianta propusã pentru rezolvarea problemei

1. Reacţii chimice
……………………… A

23
 Al2O3 + 3 H2SO4 = Al2 (SO4)3 +3 H2O
Al2 (SO4)3 + 3 Ca(HCO3)2 = 2Al(OH)3 + 3 CaSO4 + 6 CO2
………………………………….B
2Al(OH)3 + 2NaOH = 2Na+ [ Al3+ (OH)-4]-
……………………………….C
2. Volumul de CO2
a) V de CO2 în condiţii normale de temperature şi presiune:
Se calculeazã volumul de CO2 cu ajutorul reacţiilor chimice de la pct.1, la care se observã cã:
1mol de Al2O3 ……1 mol de Al2 (SO4)3 ………6 moli CO2 ….6Volume molare
Atunci 0,2 moli…………………………………………………..X volume molare
X = 0,2×6= 1,2 Volume molare de CO2
1 Volum molar = 22,4 dm3 / mol gaz; 1 L = 1 dm3
Deci 1,2 Volume molare de CO2 = 1,2×22,4= 26,88 L
b) V de CO2 la 270 şi la 627 torri. Se calculeazã numãrul de moli de CO2, din regula de trei simplã,
de mai sus şi apoi se aplicã legea gazelor ideale, din care se aflã volumul de CO2, în condiţiile de
temperature şi presiune date.
Dacã 1mol de Al2O3……………produc…………6 moli de CO2
Atunci 0,2 moli Al2O3…………..produc…………….X
X= 0,2 moli x6 moli/1mol = 1,2 moli
p.V = n.R.T
unde:
p = presiunea=627 torri= 627: 760 =0,825 atm ;
n = numãr de moli = 1,2 moli
T = temperature in grade Kelvin; T = 27 0 C + 273 K = 300 K
R= constanta universalã a gazelor = 0,082 atm. dm3 / mol.K
0,825 atm x V dm3 = 1,2 moli x 0,082 atm. dm3 / mol.K x 300 K
0,825 x V dm3 = 29,52
V = 29,52 : 0,825=35,78 dm3= 35,8 dm3
Masa de gel B obţinutã din 0,2 moli de Al2O3 se calculeazã din punctul 1, la care se observã
corespondenţa:

1mol de Al2O3………produce……..2 moli Al(OH)3

0,2 moli de Al2O3………produce………X moli Al(OH)3
X = 0,2 moli x 2 moli / 1 mol = 0,4 moli Al(OH)3
1 mol de Al(OH)3 = M Al(OH)3 = A Al + 3 A O + 3 A H= 27 + 3x 16+3×1=78 g
Atunci 0,2 moli de Al(OH)3 = 0,2x 78 = 31,2 g Al(OH)3
Al2 (SO4)3 + K2SO4 +12 H2O = 2 KAl( SO4)2 x 12 H2O alaun

R: 26,88 dm3; 35,8 dm3; 31,2 g

5./ 11.51 pag.132

Din piritã ce conţine 40 % FeS2 se fabricã o tonã de acid sulfuric în concentraţie 60 %. Se cere:
Sã se scrie reacţiile chimice;
Ce cantitate de piritã se consumã în procesul fabricaţiei acidului sulfuric, ştiind cã randamentul este
80%;
Ce cantitate de sulfat de amoniu se obţine din acidul sulfuric;
Sã se determine compoziţia procentualã a sulfatului de amoniu.

DATE DESPRE PIRITĂ – MATERIE PRIMĂ PENTRU OBŢINEREA ACIDULUI SULFURIC, A

FIERULUI
“Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS2, de culoare gălbui-arămie cu reflexe
verzui și care cristalizează în sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S2 2-, care
structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi,
octaedri sau dodecaedri pentagonali.

24
 Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană Katzengold – (aurul pisicii)
denumirea provine de fapt de la cuvântul Ketzer (eretic). În comparație cu aurul, pirita este însă mai
plastică şi mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita şi calcopirita. Se mai
numeşte şi aurul nebunilor.” ro.wikipedia.org/wiki/Pirită; http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_sulfuric

Rezolvare
Cunoaştem:
masa de soluţie H2SO4 = 1 tonã=1000Kg
concentraţia procentualã a soluţiei= 60 %
randamentul de obţinere acid sulfuric=80%
reacţiile chimice de la fabricarea acidului sulfuric din piritã;
procentul de FeS2 din piritã=40%
masele atomice: K=39; Fe=56; S=32; O=16; N=14;H=1;

Nu cunoaştem:
masa dizolvatã de acid sulfuric, care reprezintã masa practicã obţinutã cu randament de 80%;
masa teoreticã de acid sulfuric, care s-ar obţine cu randamet de 100%-fãrã pierderi;
masa de FeS2 (kg) necesarã;
masa de sulfat de amoniu obţinutã din acidul sulfuric;
compoziţia procentualã a sulfatului de amoniu.

Varianta propusã pentru rezolvare

Se pleacã de la produsul finit acidul sulfuric, la care cunoscând masa teoreticã, pe bazã de calcul
stoechiometric ( calcul pe baza reacţiilor chimice) se aflã masa de piritã şi de sulfat de amoniu.
1. Reacţii chimice de la fabricarea acidului sulfuric din piritã:
4FeS2 + 11O2 = 2 Fe2O3 + 8 SO2
SO2 + ½ O2 = SO3
SO3 + H2O = H2SO4
Reacţia globalã este:
4FeS2 + 15 O2 + 8 H2O = 2Fe2O3 + 8 H2SO4
2. Masa de piritã
a)se calculeazã masa dizolvatã în 1000 kg de soluţie acid sulfuric cu o concentraţie procentualã de 60
%. Ea reprezintã masa practicã de acid sulfuric rezultatã din procesul tehnologic.
md de H2SO4 = (1000 kg x 60) / 100 = 600 kg
b)se calculeazã cantitatea teoreticã de acid sulfuric rezultat, cunoscând randamentul de obţinere şi
cantitatea teoreticã ( este masa dizolvatã)
η = mp x100/ mt
unde:
η = 60 %
mp = 600 kg deH2SO4
mt = (600×100) : 80 = 750 Kg
c)se aplicã calculul stoechiometric în reacţia globalã de obţinere acid sulfuric, din care rezultã o regulã
de trei simplã cu necunoscuta, masa de FeS2
M FeS2 = A Fe + 2 A S = 56 + 2×32=120
M H2SO4 = 2AH + AS + 4AO = 2×1+32+4×16=98
X …………………………………..750Kg /mase
4FeS2 + 15 O2 + 8 H2O = 2Fe2O3 + 8 H2SO4
4×120……………………………….8×98 / mase moleculare
X = 4x120x750 / 8×98 = 459,18 Kg de FeS2
d)se calculeazã masa de piritã cu regula de trei simplã, de mai jos:
dacã 100% piritã…………..are………………..40% FeS2 pur
atunci în Y kg piritã………….sunt……………..459,18 kg FeS2 pur
Y = 100 % x 459,18 kg / 40 % = 1147,95 kg = 1148 kg piritã
3 . Masa de sulfat de amoniu

25
 Se aplicã un calcul stoechiometric, pe baza reacţiei de mai jos şi la care se foloseşte masa practicã de
acid sulfuric, obţinutã în procesul tehnologic. Avem nevoie de masele moleculare ale acidului sulfuric şi
a sulfatului de amoniu:
M(NH4)2 SO4 = 2(A N + 4AH) + AS + 4AO = 2(14+4×1)+32+4×16= 132
M H2SO4 = 2AH + AS + 4AO = 2×1+32+4×16=98
600kg……………….X
H2SO4 + 2 NH3 = (NH4)2 SO4
98………………….132
X= 600 kg x 132/ 98 = 808 kg de sulfat de amoniu
4. Compoziţia procentualã a sulfatului de amoniu
“Compoziţia procentualã a unui compus chimic reprezintã numãrul de pãrţi (procente) din fiecare
compus, conţinute de 100 pãrţi (procente) compus”.
Marilena Şerban, Felicia Nuţã, Rezolvare de probleme de chimie, clasele VII-XII, mic dicţionar, Editura
Aramis, 2004
1 mol de (NH4)2 SO4 conţine:
2 moli de atomi N; 8 moli atomi H; 1 mol de atomi de S; 4 moli de atomi O
Masele molare atomice A s-au dat în datele cunoscute ale problemei.
132 g(NH4)2 SO4…..28gN………8g H………32 g S……….64 g O
100 % (NH4)2 SO4…….X %N…….Y % H…….Z % S………T % O
X % N = 100 % x 28g / 132 g = 21,21%
Y % H = 100 % x 8 g / 132 g = 6,06 %
Z % S = 100% x 32 g /132 g = 24,24 %
T % O = 100 % x64 g / 132 g = 48,49 %

R: 1148 kg piritã; 808 kg sulfat de amoniu; 21,21 % N, 6,06 % H, 24,24 % S,

48,49 % O

6/ 11.63 pag.135
O soluţie de CuSO4 se trateazã cu 1 L soluţie de NaOH 20%. Precipitatul este calcinat, iar pulberea
neagrã rezultatã prin calcinare este redusã la carbune. Se cere:
Scrierea ecuaţiei primei reacţii chimice sub formã ionicã;
Scrierea tuturor ecuaţiilor reacţiilor chimice;
Cantitatea de pulbere neagrã rezultatã din a doua reacţie ştiind cã randamentul acesteia este 80%;
Cantitatea de metal rezultat din reacţia C;
Volumul de gaz rezultat în condiţii normale.

DATE DESPRE CUPRU –CONDUCTOR ELECTRIC FOARTE BUN

“Cuprul (numit şi aramă) este un element din tabelul periodic având simbolul Cu şi numărul atomic 29.
Cuprul este un metal de culoare roşcată, foarte bun conducător de electricitate şi căldură. Cuprul a fost
folosit de oameni din cele mai vechi timpuri; arheologii descoperind obiecte din acest metal datând din
8700 î.Hr. Originea numelui vine de la cuvântul latinesc cyprium (provenit de la insula Cipru). În Asia
au fost descoperite urmele unor mine de cupru ce datează din timpul Epocii Caldeene. Se crede că
elementul cupru a fost al treilea descoperit, după aur şi argint. Majoritatea cuprului scos din mină este
sub formă de compuşi, cum ar fi sulfaţi sau sulfuri. Europa (incluzând şi Rusia) a întregit 43% din
necesarul de cupru prin reciclare. Reciclarea rămâne un element-cheie al acoperirii cerinței de cupru.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cupru
http://www.cupru.com/utilizare

Rezolvare
Cunoaştem:
volumul soluţiei de NaOH=1 l;
concentraţia procentualã a soluţiei de NaOH=20%;
reacţia dintre CuSO4 şi NaOH, care duce la Cu(OH)2- precipitat albastru;
reacţia de calcinare a precipitatului Cu(OH)2, prin care se formeazã CuO, de culoare neagrã;

26
reacţia CuO cu C, o reacţie redox;
randamentul de formare CuO este 80%;
masele atomice la: Na=23; Cu=64; O=16; C=12; H=1;
considerãm cã densitatea soluţiei de NaOH = 1 g/ cm3; 1 cm3 = 1 ml

Nu cunoaştem:
masa de CuO (g) obţinutã cu randament de 80%;
masa de Cu (g) obţinut în reacţia cu C;
volumul de gaz CO2 format în condiţii normale de temperature şi presiune.

Varianta propusã pentru rezolvare

1. Reacţii chimice

Cu2+ + SO42- +2( Na+ + OH- ) = Cu (OH)2 (solid) + 2Na ++ SO42-

Toate reacţiile chimice

Cu SO4 + 2NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4

reacţie de precipitare; Cu(OH)2 este un precipitat albastru
Cu(OH)2 = CuO + H2O
reacţie de descompunere la cald, prin care se formeazã CuO, o pulbere negrã
2CuO + C = 2Cu + CO2
reacţie redox; are loc la temperature ridicatã; este reducerea CuO cu cãrbune
Cantitatea de CuO

Se pleacã de la calcul stoechiometric, pe baza reacţiilor chimice de mai sus, la care se cunoaşte masa
dizolvatã de NaOH şi randamentul de formare a CuO. Vom avea o proporţie între NaOH şi CuO.
a. se calculeazã masa dizolvatã din 1 L soluţie cu densitatea de 1 g/ cm3 şi concentraţia procentualã de
20%
d soluţie= ms / Vs
d soluţie= 1g / cm3 , deci ms = Vs = 1L x1000 cm3 = 1000 g
m d de NaOH = m s x cp / 100 = 1000×0,2 = 200 g de NaOH
b. se formeazã proporţia; se rezolvã.
-se calculeazã masele moleculare la NaOH şi CuO
M NaOH = A Na + A O + A H = 23+16+1= 40
M CuO = A Cu + A H = 64+16=80
-se observã din reacţiile de la pct.1 corespondenţa:
2moli de NaOH………produc 1 mol de Cu(OH)2…..care produce 1 mol de CuO
1 mol = masa molecularã (M)/grame/
Deci 2×40 g NaOH……………….corespunde la…………80 g de CuO
Atunci 200 g de NaOH……………corespunde la…………..X g de CuO
X = 200 x 80 / 2×40 = 200 g de CuO
Acesta reprezintã masa teoreticã de CuO, care s-ar obţine cu randament de 100 %, adicã nu sunt
pierderi.
– se calculeazã masa practicã de CuO, obţinutã cu randament de 80%
η = mp x100/ mt
unde:
η = 80 %
mt = 200 kg de CuO
mp = 200 g x 80%/ 100% = 160 g de CuO
Cantitatea de Cu

Se rezolvã un calcul stoechiometric pe baza reacţiei dintre CuO şi C; se pune pe reacţie masa practicã de
CuO obţinut.
160 g ..………..X

27
2CuO + C = 2Cu + CO2
2x80g.………..2x64g
X = 160 x2x64 / 2×80 = 128 g de Cu

Volumul de gaz CO2 în condiţii normale

Se rezolvã un calcul stoechiometric pe baza reacţiei de mai sus, cunoscând volumul molar, astfel:
160 g… ………………X
2CuO + C = 2Cu + CO2
2x80g…………………22,4 L
X = 160 g x 22,4 L / 2×80 g = 22,4L

METALE- BIBLIOGRAFIE AURICA SOVAR: 160 g; 128 g; 22,4 L

Posted in calcul stoechiometric, randament de reactie | Scrie un comentariu
METALE/ CHIMIE CLASA A IX-A / AUTOR LUMINITA VLADESCU
Posted on februarie 18, 2014 by maria15udrea

Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

METALE

Bibliografie

Chimie, clasa a IX-a

Autori: Luminiṭa Vlădescu, Olga Petrescu, Ileana Cosma, EDP, R.A. Bucureṣti 1998

Se propun următoarele variante de rezolvare pentru problemele de la pagina 138. Este punctul meu de
vedere ṣi nu contrazice alte variante.

1. Ag2S se găseṣte în natură sub forma mineralului argentit care este folosit pentru prepararea argintului.
Ce cantitate de Ag se poate obṭine din 250 g de mineral care conṭine 70 % Ag2S?

Rezolvare

Calculul cantităṭii de Ag, se bazează pe calculul de Ag2S pur din mineral ṣi pe reacṭia de descompunere
a acestei substanṭe.
1.Se calculează masa de Ag2S, cu regula de trei simplă:
100% mineral……………………………70 % Ag2S
250 g mineral………………………………X
X = 250×70 / 100 = 175 g Ag2S

2.Se scrie reacṭia de descompunere a Ag2S, cu ajutorul căreia se calculează masa de Ag:

Ag2S = 2 Ag + S
1mol Ag2S = 246………………………………………..2 A Ag = 2 x 107
28
175 g …………………………………………………X
X = 175 x 2×107 / 246 = 152,2 g de Ag

R: 152 g de Ag

2.Clorul se poate prepara prin acṭiunea HCl asupra MnO2. Se cere:

a)Ce volum de soluṭie de HCl de concentraṭie 21% (d=1 g/cm3) este necesar pentru a reacṭiona total cu
25 g de MnO2 ?
b)Ce volum de Cl2 se obṭine în urma consumării a 25 g de MnO2 ?

Rezolvare

a)Se scrie reacṭia chimică ṣi se calculează masa de HCl, care va fi masa dizolvată în formula
concentraṭiei de 21%; se va calcula masa soluṭiei de 21% ṣi apoi volumul, cu ajutorul densităṭii.

MnO2 + 4HCl = MnCl2 + 2H2O + Cl2

1 M MnO2 = 87…………………………….4 MHCl = 4 x 36,5

25 g………………………………………X

X = 25x 4x 36,5 / 87 = 42 g HCl care va fi md în Cp

Cp = md x 100 / ms
21 = 42 x 100 / ms ; ms = 200 g de soluṭie de HCl
d= ms / Vs ; Vs = ms/d ; Vs = 200 / 1 = 200 cm3
b)Se calculează masa de clor cu ajutorul reacṭiei ṣi apoi volumul de clor, măsurat în condiṭii normale:

1 M MnO2 = 87 ……………………………………. 1 M Cl2 = 71………….22,4 L

25 g ……………………………………………………………..X
X = 25x 22,4 / 87 = 6,59 L

R: 200 cm3 ; 6,59 L

3. O probă ce conṭine 5,69 g dintr-o probă de clorură de titan se dizolvă în apă. La soluṭia obṭinută s-a
adăugat azotat de argint ṣi s-au separat 17,20 g de clorură de argint. Determinaṭi formula compusului
dizolvat iniṭial în apă.

Notăm formula chimică a clorurii de titan cu TiClx

Scriem reacṭia chimică dintre TiClx ṣi AgNO3 ṣi se calculează x.

TiClx + xAgNO3 = x AgCl + Ti (NO3) x

1M TiClx = 48 + 35,5 x…………………………x 1M AgCl = 142,5

5,69g…………………………………………..17.2g

5,69 x 142,5x = 17,2 ( 48+35,5x)

810,825 x= 825,6 + 610,6 x
810,825x – 610,6 x = 825,6
x= 4
Formula chimică este TiCl4
Posted in calcule pentru stabilire formule chimice, concentratia solutiilor | Tagged voluntariat | Scrie
un comentariu
VOLUMETRIA BAZATĂ PE REACŢII DE NEUTRALIZARE
Posted on ianuarie 9, 2014 by maria15udrea
29
VOLUMETRIA BAZATĂ PE REACŢII DE NEUTRALIZARE.
Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu
VOLUMETRIA BAZATĂ PE REACŢII DE NEUTRALIZARE
Posted on ianuarie 9, 2014 by maria15udrea

Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

1. PREPARAREA SOLUŢIILOR TITRATE (DE LUCRU); STABILIREA TITRULUI

Sunt probleme cu grad mediu de dificultate

Bibliografie:

A.A. Iaroslavţev, Exerciţii şi probleme de chimie analiticã, editura tehnicãTirarea amestecului carbonat,
bicarbonat de sodiuVolumetria bazata pe reactii de neutralizare

1.Dintr-o probã de 5,9120 g de NaCl chimic purã s-au obţinut 1L soluţie. Care este titrul acestei soluţii?

Se numeşte titru ȋn raport cu substanţa de lucru, sau titru (T), numãrul care aratã cantitatea de substanţã
ȋn ucru exprimatã ȋn grame, conţinutã ȋn 1 ml soluţie.

Rezolvare:

1L=1000ml soluţie…………..sunt……….5,9120gde NaCl

1 ml….………………are…………x

x = 5,9120 .1/ 1000=0,005912 g/ ml ( T)

R: T=0,005912 g / ml

2. S-au preparat 250 ml soluţie, prin dizolvarea de 1,3540 g de Na2CO3 chimic pur ȋn apã. Care este
titrul soluţiei: a) ȋn raport cu Na2 CO3 ; b) ȋn raport cu Na2O.

Rezolvare

a)Titrul soluţiei de Na2CO3 – dupã exemplul de mai sus:

Dacã ȋn 250 ml soluţie……sunt………1,3540 g de Na2CO3

Atunci 1ml………………are……………….x (T)

T= 1,3540g/ 250 ml = 0,005416 g Na2CO3 / ml

30
b)Titrul soluţiei ȋn raport cu Na2O:

Se pleacã de la raţionamentul:

Na2CO3 = Na2O + CO2

1mol………1mol

106 ……………62

1,3540g……… x

x Na2O = 1,3540 . 62 / 106 = 0,7919 g/ 250 ml

dacã 250 ml soluţie…………au………….0,7919 g

atunci 1 ml…………………are……………y (T)

T= 0,7919 / 250 = 0,003167 g Na2O / ml

R: T Na2CO3=0,005416 g Na2CO3 / ml ; T Na2O = 0,003167 g Na2O / ml

3. Pentru determinarea titrului unei soluţii de acid clorhidric se iau 20 ml de NaOH cu titrul 0,03982/ml,
se introduc ȋntr-un balon cotat de 200 ml şi se completeazã cu apã pânã la semn. Pentru titrarea a 20 ml
din soluţia obţinutã se consumã 18,95 ml din soluţia de HCl, cãreia i se determinã titrul. Sã se
calculeze:a) normalitatea soluţiei de acid clorhidric;b) factorul de corecţie raportat la normalitate; c) T
HCl.

Rezolvare-etape

Se aplicã varianta de rezolvare:

n Eg de NaOH = n Eg de HCl ȋn reacţia de neutralizare:

(Numãrul de echivalenţi gram de NaOH = numãrul de echivalenţi gram de HCl)

NaOH + HCl = NaCl + H2O pH = 7

Titrant probã

bazã acid sare apã

Cunoaştem:

1.V1 = V iniţial de NaOH=20 ml, cu T=0,03982/ml(titrul)

2. V2 = V dupã diluţie = 200 ml ( volumul balonului cotat de 200 ml)

3. V3=V de NaOH folosit la titrare şi care se ia din balonul cotat = 20 ml

4. V4= V HCl consumat la titrarea lui V3 şi care este egal cu = 18,95 ml; are concentraţia necunoscutã.

Nu cunoaştem:

31
1.nE g de NaOH, nEg de HCl

2.Cn de HCl; F HCl ; T HCl

Rezolvare

1.Se calculeazã nEg de NaOH din V1:

nEg = m NaOH / Eg NaOH

Eg = M bazã / n grupãri OH;

Eg NaOH = 40 / 1= 40

m NaOH = se calculeazã cu ajutorul titrului:

dacã 1 ml…..are…..0,03982 g

atunci 20 ml ….au……..x

x= 20 . 0,03982 = 0,7964

nEg de NaOH din V1 = 0,7964/40 = 0,01991

2. Se calculeazã nEg de NaOH din V2 ( adicã din balonul cotat), observând cã are loc o diluţie de 10 ori,
prin raportarea lui 20 la 200. Va scãdea concentraţia de NaOH de 10 ori:

n Eg de NaOH din V2 = nEg de NaOH : 10 = 0,01991: 10= 0,001991

Acest nEg de NaOH se va gãsi ȋn balonul cotat de 200 ml şi ȋn cei 20 ml (V3), care se vor titra cu 18,95
ml de HCl (V4).

3. Se aplicã relaţia de egalitate a echivalenţilor gram din timpul titrãrii, când are loc reacţia chimicã :

nEg de NaOH din V3 = 0,001991= nEg de HCl din V4

4. Se calculeazã concentraţia normalã a HCl, F HCl ; THCl :

a) Cn = nEg / V ( nEg / L)

Cn = 0,001991 / 18,95 . 10—3 = 0,1051 n (nEg de HCl/L)

b) Fsoluţiei de HCl

Dacã concentraţia normalã a soluţiei de HCl este 0,1051n, concentraţia normalã a soluţiei etalon de HCl
este 0,1n şi atunci;

FHCl = 0,1051 / 0,1 = 1,051

c) THCl = masa de HCl (g) din 1 ml de soluţie:

1 L soluţie=1000ml ……are……0,1051 Eg de HCl….0,1051.36,5g HCl

32
1ml………………………………………………..y

y = 0,105 . 36,5 / 1000= 3,833 .10-3 g/ml = 0,003833 g/ml

R: 0,1051 n, 1,051, 0,003833 g/ml

2.TITRAREA BAZATẢ PE REACṬIA DE NEUTRALIZARE

2.1 DOZAREA ACIZILOR/A BAZELOR TARI

BIBLIOGRAFIE

Teodor Hodiṣan, Iovanca Haiduc, Claudia Cimpoiu, Sorin Hodiṣan, Teorie ṣi aplicaṭii în chimia
analiticả

1/ pag.304

Câṭi mL HCl 2,0% (d=1,008 g/mL) se vor consuma la titrarea a 25 mL soluṭie NaOH aprox.0,1 M cu
factorul de corecṭie F= 1,00507 ?

Varianta propusả pentru Rezolvare

Se calculeazả masa dizolvatả de NaOH din datele concentraṭiei molare, care va ajuta la calcularea masei
de HCl cu ajutorul reacṭiei chimice ṣi care este masa dizolvatả în soluṭia sa de 2% ṣi apoi se calculeazả
masa soluṭiei de 2%; în final se calculeazả cu ajutorul densitảṭii volumul soluṭiei de 2 %. Sunt multe
etape, dar ajutả la formarea spiritului de observaṭie.

Cunoaṣtem:

-reacṭia chimicả de neutralizare dintre HCl ṣi NaOH, din timpul titrảrii

-CM de NaOH, Vs de NaOH (mL), F de corecṭie a concentraṭiei NaOH

-Cp ṣi d la soluṭia de HCl

Trebuie sả calculảm:

-md de NaOH din CM(mol/L)

-md de HCl pe baza reacṭiei chimice

-ms de HCl din Cp de 2 %

-Vs de HCl din densitate

1.Masa dizolvatả de NaOH din soluṭia 0,1M, F=1.00507

md NaOH = 0,1 . 40.0,025. 1,00507= 0,1005 g de NaOH

2. masa de HCL

X 0,1005

HCl + NaOH = NaCl + H2O

33
36,5 40

X = 36,5 . 0,1005 / 40 = 0,0917 g HCl

3. masa de soluṭie HCl de 2 %

ms = 0,0917 . 100/ 2 = 4,585 g de soluṭie 2%

4. volumul soluṭiei de HCL 2 %

Vs = ms / d = 4,585 / 1,008 = 4,54 ml

R= 4,54 ml

2/ 304. Calculaṭi titrul unei soluṭii de HCl dacả dintr-un balon cotat de 500 mL s-au mảsurat 25 mL ṣi s-
au titrat cu 22,50 mL soluṭie NaOH aprox. 0,2000 M cu F = 1,0024.

Varianta propusả pentru rezolvare

Se calculeazả masa dizolvatả de NaOH, apoi masa de HCl cu ajutorul reacṭiei de neutralizare, care are
loc la titrare; aceasta este masa dizolvatả din 25 ml soluṭie; se va calcula masa dizolvatả de HCl din 500
ml cu regula de trei simplả ṣi apoi titrul. Titrul este masa dizolvatả de HCl dintr-un ml de soluṭie.

1.md NaOH = CM. F.M. Vs(L)

md NaOH = 0,2 . 1,0024. 40. 0,02250 = 0,18043 g de NaOH

2. masa de HCl

1 mol de HCl= 36,5……………………..1mol de NaOH=40

x………………………………………….. 0,18043g

x= 36,5 .0,18043 / 40 = 0,1646 g HCl din 25 ml soluṭie

3. calculảm masa de HCl din 500 ml

25 mL soluṭie……………………………0,1646 g de HCl

500mL soluṭie……………………………..y

y= 500. 0,1646 / 25 = 3,292 g HCl / 500 mL

4. T = md / Vs = 3,292 / 500 = 0,00658 g /mL

R : 0,00658 g / mL

2.2 DOZAREA CARBONATULUI DE SODIU

BIBLIOGRAFIE

Teodor Hodiṣan, Iovanca Haiduc, Claudia Cimpoiu, Sorin Hodiṣan, Teorie ṣi aplicaṭii în chimia
analiticả
34
6. pag.304

Sã se calculeze concentraṭia procentuală a unei soluṭii de Na2 CO3 ( d=1,05g/mL), ṣtiind că pentru
titrarea pânã la CO2 a 10 mL din această soluṭie se consumă 30 mL soluṭie H2SO4 0,2000 M.

Rezolvare

Avem un exemplu de reacṭie de neutralizare a unei sari provenite din acizi poliprotici. Se propune
varianta de rezolvare de mai jos, care se bazează pe reacṭia dintre ionul carbonat (CO32-) din carbonatul
de sodiu ṣi ionul H+ (din acidul sulfuric). Se observă din reacṭiile de mai jos. Paṣii de rezolvare sunt: se
scrie reacṭia de neutralizare a carbonatului (1.2); se calculează cu regula de trei simplă din definiṭia
concentraṭiei molare, masa de ion carbonat neutralizat-va fi masa dizolvată în concentraṭia procentuală;
se calculează din formula densităṭii masa celor 10 mL soluṭie de carbonat; se calculează apoi,
concentraṭia procentuală în ion carbonat.

1.Se scriu reacṭiile chimice ce au loc la titrarea carbonatului de sodium cu acid sulfuric. Este o reacṭie de
neutralizare cu efervescenṭă. Au loc reacṭia de hidroliză a carbonatului de sodium ṣi reacṭia de
neutralizare a carbonatului în două trepte.

Este important să studiem reacṭia de hidroliză a carbonatului de sodium, care explică de ce soluṭia sa
apoasă se poate titra cu acid sulfuric.

1.1Reacṭia de hidroliză a Na2CO3.

Carbonatul de sodium este sarea provenită din acid slab (H2CO3) ṣi bază tare (NaOH); are loc reacṭia
de hidroliză în două trepte. Este o hidroliză bazică, soluṭia va avea pH ˃ 7.

Prima treaptă:

Na2CO3 + H2O = NaHCO3 + NaOH

Ka1 = 10-6,37

A doua treaptă

NaHCO3 + H2O = H2CO3 + NaOH

Ka2 = 10-10,25

Notăm cu x numărul de moli de Na2CO3 ce reacṭionează cu apa ṣi cu y numărul de moli de NaHCO3

(din totalul de moli formaṭi), care va reacṭiona cu apa. Avem reacṭiile:

xNa2CO3 + xH2O = xNaHCO3 + xNaOH

yNaHCO3 + yH2O = yH2CO3 + yNaOH

Suma lor este:

xNa2CO3 + (x+y)H2O = (x-y)NaHCO3 + (x+y)NaOH + yH2CO3

1.2Reacṭia de neutralizare are loc în două trepte.

35
(1) CO32- +H+ ( de la acid) = HCO3-

(2) HCO3- + H+ = H2CO3 ( care se descompune în CO2 ṣi H2O)

ˮConcluzia este că un carbonat solubil se poate titra în prima treaptă de neutralizare cu un acid tare,
după reacṭia (1), cu o exactitate relative satisfăcătoare ( cu aceeaṣi exactitate cu care se titrează H2 CO3
cu o bază tare în prima treaptă de neutralizare). Ỉntrucât Kb1 ˃ 10 -9, se va putea titra ṣi în treapta a
doua de neutralizare. ˮ

2. Se calculează masa dizolvată de CO32- care va fi neutralizată de 30 mL sol.0,2000M, cu regula de

trei simplă aplicată la definiṭia concentraṭiei molare:

M CO32- = A C + 3AO = 12+3×16=60

Reacṭia generală de neutralizare se obṭine prin adunarea reacṭiilor 1.2a ṣi 1.2b:

CO32- + 2H+ = H2 CO3

Se observă că 1 mol de CO32- este neutralizat de 2 moli/ioni de H+, adică de 1 mol de H2SO4.

Avem relaṭia:

1L soluṭie 0,2 M H2SO4…are….0,2 moli H2SO4/ L soluṭie…ṣi ..neutralizează 0,2 moli CO32-

Vom scrie, deci:

1000mL sol.0,2 M H2SO4………neutralizează 0,2 moli de CO32-…0,2x60gCO32

30 mL=0,030 L soluṭie………………………………………………….X g

X = 0,030 L . 0,2 moli. 60 / 1 L = 0,36 g de CO32-

3. Se calculează masa ocupată de 10 mL soluṭie de Na2CO3 ce reacṭionează cu 30 mL de H2SO4 de

mai sus:

ms = d (g/mL) . Vs (mL) = 1,05 g/mL . 10mL= 10,5 g

4.Se calculează concentraṭia procentuală în ionul carbonat:

Cp CO32- = 0,36 .100 / 10,5 = 3,42 %

R: 3,42% CO32-

2.3 TITRAREA SOLUṬIEI DE AMONIAC

BIBLIOGRAFIE

Teodor Hodiṣan, Iovanca Haiduc, Claudia Cimpoiu, Sorin Hodiṣan, Teorie ṣi aplicaṭii în chimia
analiticả

11.pag.305

a)Care este normalitatea unei soluṭii de NH3 10 % (d=0,958 g/mL), în reacṭie de neutralizare?

36
b)Dar concentraṭia procentuală a soluṭiei de NH4OH 15 N cu d=0,898 g/mL?

Varianta propusă pentru rezolvare se bazează pe reacṭia dintre NH3 , respective NH4OH ṣi H+ (de la
acid) ṣi pe relaṭile dintre concentraṭii ṣi densitate.Este important cum calculăm Eg la NH3, respectiv la
NH4OH4

a)Avem formulele de calcul ale CN, Cp , d ṣi Eg NH3 :

Se propune următoarea variantă pentru calcularea CN, la care se exprimă md în funcṭie de Cp, iar
raportul rezultat dintre ms ṣi Vs reprezintă d(g/L).

md = Cp.ms / 100; se înlocuieṣte în CN (nEg/L) ṣi rezultă:

CN = Cp.ms.10-2 / Eg.Vs ; observăm că ms / Vs este densitatea (d) exprimată în g/L

d = 0,958 g/ mL= 0,958.103 g/L

Eg NH3 = MNH3 = 17 pentru reacṭia prin care acceptă un proton (H+):

NH3 + H+ = NH4+

Rezultă:

CN = 10. 10-2 .0,958.103/ 17 = 5,63 Eg/L

b)Se propune varianta de rezolvare, la care Eg NH4OH în reacṭia de neutralizare este:

Eg NH4OH = M NH4OH / număr gr.OH = 35/1=35

NH4OH + H+ = NH4+ + H2O

Avem, după modelul de mai sus relaṭia dintre CN ṣi Cp:

CN = Cp.10-2 .d(g/L) / Eg

15 = Cp .10-2. 0,898 .1000/ 35

Cp = 15.35 / 8,98= 58,46 %

R: 5,65 n; 58,46%.

116. 10 mL soluţie NH3 4,00 % (d=0,981 g/mL) se titreazã cu o soluţie de HCl 1,0000 M. Sã se
calculeze volumul soluţiei HCl utilizat pânã la punctul de echivalenţã.

Rezolvare-varianta propusã

1.Avem reacţia:

NH3 + HCl = NH4Cl

Se observã cã 1mol de NH3 reacţioneazã cu 1 mol de HCl.
37
2. Problema se bazeazã pe calcularea numãrului de moli de ammoniac ce reacţioneazã cu un numãr egal
de moli de acid clorhidric ce se aflã ȋntr-un volum de soluţie 1,0000 M.

a) se aplicã formulele de calculare a concentraţie procentualã şi a densitãţii pentru soluţia de ammoniac:

nbsp;
d = ms / Vs
unde:
d = densitatea (g/mL)
ms = masa soluţiei (g)
Vs = volumul soluţiei (mL)
m d = masa dizolvatã de ammoniac (g)

ms=dxVs ; md= cp x mS = cp x (dxVs) / 100

md= 4×0,981 x 10 x 10-2 = 0,3924 g NH3
n moli = m / M = 0,3924 / 17 = 0,0231moli de NH3
M NH3 = 17

b)se aplicã regula de trei simplã plecând de la definiţia concentraţiei molare, pentru a afla volumul
soluţiei de HCl 1,0000 M:

1L=1000 mL soluţie 1M…..are…1mol HCl… ce titreazã……1 mol NH3

X mL soluţie 1M……………………………………..0,0231 moli NH3

X = 0,0231 x 1000 / 1 = 23,08 mL soluţie HCl 1 M

SAU
1 mL soluţie1M HCl……………titeazã……….1mmol ( 1/1000mol) de NH3
X……………………………………………….0,0231 x 1000 mmol

R: 23,08 mL

2.4 TIRAREA AMESTECULUI DE HIDROXID, CARBONAT, BICARBONAT DE SODIU

CU SOLUŢIE DE ACID CLORHIDRIC 0,1 N, INDICATORI FENOLFTALEINA ŞI METILORANJ

Am considerat cã sunt necesare urmãtoarele lãmuriri, cu privire la titrarea acestui amestec. Am luat
informaţiile din bibliografia de mai jos:

Bibliografie:
Teodor Hodiṣan, Iovanca Haiduc, Claudia Cimpoiu, Sorin Hodiṣan, Teorie ṣi aplicaṭii în chimia
analiticã

A).Avem cazul, când soluţia de analizat conţine una sau mai multe din substanţele de mai sus şi
volumele soluţiei de HCl 0,1 N consumate la titrarea unui volum de soluţie de analizat, ȋn prezenţã de
fenolftaleinã (VF) şi respective metiloranj (VMO) ca indicatori. Ȋn funcţie de raportul dintre cele douã
volume, ȋn probã se vor gãsi substanţele:
1) VMO = VF , proba conţine numai NaOH
2) VMO > VF = 0 , proba conţine numai NaHCO3
3) VMO = 2VF, proba conţine numai Na2CO3
4) VMO > 2VF, proba conţine NaHCO3 + Na2CO3
5) VMO < 2 VF, proba conţine NaOH + Na2CO3

38
B). Reacţiile dintre HCl şi toţi componenţii probei de mai sus, ce au loc la titrare, ȋn prezenţã de
fenolftaleinã şi metiloranj – conform studiilor de specialitate sunt:
B1) Ȋn prezenţa fenolftaleinei, reacţiile de titrare sunt:
HCl + NaOH = NaCL + H2O
HCl + Na2CO3 = NaHCO3 + NaCl
nbsp;
B2) Ȋn prezenţa metiloranjului reacţiile de tirare sunt:
HCl + NaOH = NaCl + H2O – ce a rãmas din NaOH nereacţionat mai sus
2HCl+ Na2CO3 = 2 NaCl + H2CO3 (CO2 + H2O) –ce a rãmas nereacţionat
HCl + NaHCO3 ( cel din probã şi cel format la pct.B1) = NaCl + H2CO3

MODELE DE PROBLEME REZOLVATE

120. O probã de 0,2042 g ce conţine numai Na2CO3 şi NaHCO3 ȋn apã se titreazã cu o soluţie de HCl
0,1000 M ȋn prezenţa metiloranjului consumându-se 24,76 mL. Sã se calculeze compoziţia procentualã a
probei.

Rezolvare-varianta propusã

Observãm din enunţ cã:

1. proba are numai carbonat de sodium şi bicarbonate de sodium(carbonat acid)
2. reacţiile componenţilor cu HCl ȋn prezenţa MO/ indicator sunt:
2HCl+ Na2CO3 = 2 NaCl + H2CO3
HCl + NaHCO3 = NaCl + H2CO3
3.se propune o rezolvare pe baza de sistem de ecuaţii:
Notãm:
a = masa de carbonat de sodium
b = masa de bicarbonat de sodiu
X = masa de HCl ce reacţioneazã cu “a”
Y = masa de HCl ce reacţioneazã cu “b”
a+b=0,2042
x+y=md HCl din soluţia de CM de 0,1 M (mol/L)
m d = CM x Vs x M = 0,1 x 0,02476 x 36,5= 0,0904 g de HCl
4.se exprimã cu ajutorul reacţiilor chimice de mai sus, x şi y, ȋn funcţie de “a” şi “b”:
M la Na2CO3 = 106; M la NaHCO3 = 84; M la HCl = 36,5
2 moli HCl………..reacţioneazã……….cu 1 mol de Na2CO3
2x 36,5 g HCl…………………………….106 g Na2CO3
X g HCl……………………………………. a
X = 2×36,5xa / 106 = 0,689 a HCl

1 mol HCl………….reacţioneazã ……….cu 1 mol de NaHCO3

36,5 g HCl……………………………………84 g de NaHCO3
Y g de HCl………………………………… ..b
Y = 36,5x b / 84 = 0,435 b HCl

5.rezultã sistemul, prin ȋnlocuirea lui X şi Y:

a + b = 0,2042
0,6890 a + 0,4350 b = 0,0904
6.se rezolvã acest sistem:
a = 0,2042- b
0,6890 (0,2042-b) + 0,4350 b = 0,0904
0,14069 – 0,6890 b + 0,4350 b = 0,0904
-0,254 b = -0,14069 + 0,0904 = -0,05029

39
b = – 0,05029 / -0,254 = 0,1979 g NaHCO3
a = 0,2042 – 0,1979 = 0,0062 g Na2CO3
7.se calculeazã compoziţia procentualã a probei;
% Na2CO3 = 0,0062 x 100 / 0,2042 = 3,04 %
% NaHCO3 = 100 % – 3,04 % = 96,95 %
Diferenţele apar din cauza rotunjirilor fãcute la cifrele cu zecimale.
Posted in modele de probleme de titrare acido-bazica, volumetria bazata pe reactii de neutralizare |
Tagged chimie analitica | Scrie un comentariu
APLICAŢII DE CALCUL PRIVIND STABILIREA COMPOZIŢIEI SUBSTANŢELOR ŞI A
FORMULELOR CHIMICE
Posted on decembrie 18, 2013 by maria15udrea

Aplicatii de calcul privind stabilirea formulelor chimiceAPLICAŢII DE CALCUL PRIVIND

STABILIREA COMPOZIŢIEI SUBSTANŢELOR ŞI A FORMULELOR CHIMICE

Sunt modele de probleme prin care se stabilesc compoziţia şi a formulelor chimice ale substanţelor
anorganice şi organice. Unele probleme sunt dificile. Am ales aceste exemple pe baza experienţei la
catedrã. Sunt variante de rezolvare, care nu contestã pe altele.

I.Bibliografie

Florian Urseanu, Corneliu Tãrãbãşanu-Mihãilã, Grigore Bogza, Probleme de chimie şi de tehnologie

chimicã, Editura Tehnicã, 1978

3./pag16. Prin arderea completã a 11,872ml (c.n.) vapori de alcool monohidroxilic saturat aciclic s-au
obţinut 46,64 mg CO2 şi vapori de apã. Sã se identifice alcoolul şi sã se determine masa vaporilor de
apã rezultaţi.

Rezolvare

1. notãm formula generalã a alcoolului monohidroxilic saturat acyclic, plecând de la indicaţiile cã avem:
o grupã OH; o catena saturate, care corespunde unui radical de la alcani( hidrocarburi saturate); catena
este liniarã şi nu ciclicã
CnH2n+1 OH = Cn H2n+1O
2. avem reacţia generalã, pe care se vor trece datele cunoscute: volumul de alcool, masa de bioxid de
carbon, masa molecularã a bioxidului de carbon şi volumul molar( 22,4 ml/ masa molecularã mg/ mol) .
Se aflã “n” din proporţia formatã:
11,872 ml 46,64 mg
Cn H2n+2 O +? O2 = n CO2 + ? H2O
22,4 ml n 44

11,872 . 44 n = 22,4. 46,64

n = 1044,73 / 522,36 = 2
3. pentru n=2, avem formula chimicã a alcoolui: CnH2n+1OH = C2H5 OH; alcool etilic
4. se calculeazã masa de vapori, cu ajutorul reacţiei chimice:
46,64 x
C2H5OH + 7 O2 = 2 CO2 + 3 H2 O
2. 44 3.18
x = 46,64 .3.18/ 2.44 = 28,62 mg vapori
R: alcool etilic; 28,62 mg vapori

40
5./ pag 10. O cantitate de 13,54 g alamã (aliaj Cu-Zn) degajã prin tratare cu H2SO4 ȋn exces un volum
gazos egal cu 4,704L(c.n.). Sã se stabileascã compoziţia alamei respective.

Rezolvare

Ştim cã acidul sulfuric concentrat reacţioneazã cu Zn şi Cu, cu formare de sulfaţi, bioxid de sulf şi apã.
Baza rezolvãrii
Se rezolvã un sistem:
13,54g alamã = masaCu + masa Zn
masa SO2 = masa SO2 / reactia Cu + masa SO2 / reactia Zn; se calculeazã masele de SO2 ȋn funcţie de
masele de Cu şi Zn.
Cunoaştem:
1. notãm cu a= masa de Cu; b = masa de Zn
2. notãm cu x= masa de SO2 din reacţia Cu; y=masa de SO2 din reacţia Zn
3. Volumul de SO2 = 4,704 L (c.n.)
4. ACu = 64; AZn = 65 ; AH =1; MSO2 = 64
Nu cunoaştem:
1.masa de Cu; masa de Zn
2.masele de SO2 din reacţiile Cu şi Zn cu H2 SO4
Varianta de rezolvare
1.se calculeazã masele de SO2 din reacţiile Cu şi Zn cu H2SO4
a x
Cu + 2 H2 SO4 = CuSO4 +2H2O + SO2
64 64
x = 64.a / 64 = a
b y
Zn + 2 H2SO4 = ZnSO4 + 2H2O + SO2
64 65
y = b.65 / 64 =0,98 b
2. Se calculeazã masa de SO2 ocupatã de 4,704 L (c.n.):
1mol de SO2= 64 g ……..ocupã ……………22,4 l (c.n.)
Z g ……..ocupã……………..4,704 L
Z= 64×4,704 / 22,4 = 13,44 g şi care reprezintã suma dintre x şi y
3. Avem sistemul de ecuaţii:
a + b = 13,54
x+ y = 13,44 se ȋnlocuiesc x şi y cu valorile de la punctul 1
Rezultã:
a + b = 13,54
a + 0,98b = 13,44
Se rezolvã: a=13,54-b, care se ȋnlocuieşte ȋn ecuaţia 2:
13,54-b + 0,98b =13,44
-0,02b= -0,10
b=5g
a=13,54-5=8,54
4. Se calculeazã procentele de Cu şi Zn:
% Cu = 8,54 . 100 / 13,54= 63,07%
% Zn = 5 . 100 / 13,54 = 36,92 %
Sau % Zn = 100 – %Cu =100-63,07=36,93 %

R: % Cu=36,93%; % Zn = 63,07%

7. /pag.16 Amestecul gazos rezultat prin arderea completã cu cantitatea echivalentã de aer a 11,6 g
hidrocarburã, având M=58, conţine 116,48 L(c.n.) N2 sã se identifice hidrocarbura.

41
Rezolvare
1. prin cantitatea echivalentã de aer se ȋnţelege cã hidrocarbura reacţioneazã cu oxigenul conform
reacţiei chimice şi nu existã exces de aer.
2. cu volumul N2 şi compoziţia aerului se va calcula volumul O2
100 % v de aer…..conţin20 % O2 ……..80%N2
V de O2 …….116,48L
V de O2 = 20.116,48 / 80 = 29,12 L
3. se scrie reacţia de ardere a hidrocarburii: CxHy ; se trec datele cunoscute pe ecuaţie şi se calculeazã
numãrul de moli de O2 ȋn funcţie de x şi y
11,6 29,12
2CxHy + (4x+y) / 2 O2 = 2xCO2 + yH2O
2.58 [(4x+y)/ 2] 22,4
11,6/ 2.58 = 29, 12 / (4x+y) 11,2
4x + y = 26
4. se rezolvã sistemul de ecuaţii, pentru a afla pe x şi y:
M hidrocarburã= 58 = xAc + y AH
26 = 4x+y
12x+ y=58
4x +y =26, y=26-4x; pe care ȋl introducem ȋn prima ecuaţie
Rezultã 12x + 26-4x=58
8x=58-26=32; x=4; deci numãrul de C este 4
Calculãm pe y, adicã numãrul de H din ecuaţia: 4x+y=26
4.4+y=26; y=26-16=10
5.Formula chimicã obţinutã este: C4 H10 butan
R: C4H10

8./pag.16 Prin arderea a 14,1 g substanţã organicã cu M=94, compusã din carbon, hydrogen şi oxygen,
rezultã 39,6 g CO2 şi apã. Sã se identifice substanţa cunoscând cã suma atomilor dintr-o moleculã este
egalã cu 13 şi cã are capacitatea de a reacţiona cu hidroxidul de sodiu.

Rezolvare

1. fiindcã substanţa organicã conţine C, H, O şi reacţioneazã cu NaOH, presupunem cã este alcool sau
acid
2.formula chimicã a substanţei este: Cx Hy Oz
3. scriem reacţia chimicã de la arderea substanţei; cu ajutorul ei vom calcula numãrul de atomi de C:
14,1 39,6
Cx Hy Oz + ? O2 = x CO2 + ? H2O
94 44x
44x . 14,1 = 94 . 39,6
x = 94.39,6 / 44.14,1 = 6
deci numãrul de atomi de C= 6
4. vom rezolva un system de ecuaţii:
Suma numãrul atomilor din substanţã= 13
Masa molecularã = 94
x+y+z = 13
xAC + y AH + z AO = 94
6+y+z= 13
6.12+y.1 +z.16=94
y +z= 7 ȋnmulţim cu (-1) şi adunãm membrii ecuaţiilor
y +16 z = 22
-y – z = -7
y +16 z = 22; 15z = 15; z= 1 ; y = 7-1=6
5. avem x=6(numãrul de C); y=6(numãrul de H); z=1(numãrul de O)

42
rezultã: C6 H6 O; C6 H5 OH
R: C6 H5 OH

10. /pag.16 La clorurarea prin adiţie a unei alchene masa acesteia creşte cu 24,850g. Cunoscând masa
alchenei m=18,375 g şi cã numai 80 % din aceasta s-a clorurat, sã se identifice alchena.

Rezolvare

1.alchena are formula chimicã generalã CnH2n

2. compusul clorurat rezultat ȋn urma reacţiei alchenei are formula generalã
Cn H2n Cl2x ; x = numãrul de moli de Cl2 şi care este egal cu numãrul de legãturi duble din alchenã.
3. reacţia chimicã de adiţie dintre alchenã şi clor este:
CnH2n + xCl2 = Cn H2n Cl2x
4. masa de alchenã care reacţioneazã este:
Din 100 % alchenã………numai……80% alchenã reacţioneazã
Atunci din 18,375g………………………x
x = 18,375 .80/ 100= 14,7 g
5. din enunţul problemei, se deduce masa de clor, care este egalã cu 24,850 g= creşterea masei alchenei,
dupã adiţia clorului.
6. se calculeazã cu ajutorul reacţiei chimice valorile lui x şi ale lui n:
M CnH2n = nAC + 2n AH = 12n +2n= 14n
MCl2 = 2 ACl = 71
14,7 24,850
CnH2n + xCl2 = Cn H2n Cl2x
14n 71x
1mol x moli
14,7 . 71x = 14n. 24,850
1043,7 x = 347,9 n
n/ x = 1043,7 / 347,9 = 3
7. dãm valori lui x pentru a afla pe n;
x = 1- adicã 1 mol de clor, n =3, alchena este C3H6 = propenã
x = 2 –adicã 2 moli de clor, n =6, alchena are douã duble legãturi, este o dienã; nu este specificatã ȋn
problemã.
R: propenã

11/ pag.16 Prin tratarea cu brom a unei alchene, masa acesteia creşte cu 571, 4%. Sã se identifice
alchena. Cu câte procente ar creşte masa, dacã alchena ar fi propenã?

Rezolvare

Este asemãnãtoare cu problema 10.

1.alchena are formula generalã Cn H2n
2. produsul de reacţie cu brom are formula generalã: Cn H2n Br2x
3. masa alchenei o notãm cu a
4. rezolvãm regula de trei simplã cu creşterea de 571, 4 %:
La 100 % alchenã……….avem o creştere………..571,4 %
Atunci la “a” g…………….avem…………………. y g creştere
y = a . 571,4 / 100 = 5,714 a
y = masa de brom
5. se calculeazã valorile x, y cu ajutorul reacţiei:
a 5,714a
Cn H2n + x Br2 = Cn H2n Br2x
14n 160x
Unde: MCnH2n = 14n; MBr2 = 160; ABr = 80

43
14n .5,714 a = 160 x a
n/x = 160/ 79,996= 2
6. dãm valori lui x: dacã x=1, atunci n=2; alchena este etena C2 H4
7. calculãm procentul de creştere a masei alchenei, pentru cazul când este propena:
M C3H6 =3.12+6.1=42
MC3H6Br2 = 42+160=202
Diferenţa dintre aceste mase este: 202-42=160= masa molecularã brom
Avem la 42 g/mol propena….o creştere de ………. 160 g/mol
Atunci la 100 %………….. vom avea o creştere de …..x %
X % = 100 . 160 / 42 = 380, 92 %
R: propena; 380,92 %

20./pag 17 Masa unei halogenuri anorganice ECl5 scade prin ȋncãlzire cu 23,71 %, transformându-se
ȋntr-un compus halogenat inferior. Sã se identifice cele douã halogenuri.
a = masa de halogenurã ECl5
1.se scrie reacţia chimicã de descompunere:
ECl5 = ECl3 + Cl2
2. se calculeazã masa cu care scade halogenura ECl5
Dacã la 100% de ECl5…..scade cu….23,71%
Atunci la a……..scade……………….. x
x = 23,71 .a/ 100 = 0,2371.a ; acesta reprezintã masa de clor
3. se calculeazã cu ajutorul reacţiei chimice masa atomicã a elementului:
a 0,2371a
ECl5 = ECl3 + Cl2
AE +5ACl 71
71a = 0,237 a ( AE + 5ACl )
71 = 0,237 AE + 42,08
AE = 122; Elementul este Sb
R: Sb

Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

Posted in calcule pentru stabilire formule chimice | Scrie un comentariu

REACTII CU FORMARE DE COMBINATII COMPLEXE
Posted on decembrie 15, 2013 by maria15udrea

REACŢII CU FORMARE DE COMPLECŞI

Combinaţiile complexe sunt specii neutre, ȋn care un ion metallic (numit ion central) este legat prin
legãturi covalente coordinative de molecule neutre sau ioni (numiţi liganzi).
Pentru ca un ion metalic sã formeze combinaţii complexe, trebuie sã ȋndeplineascã urmãtoarele condiţii:
sã aibã un volum ionic mic şi sã posede orbitali liberi ȋn care sã poatã accepta electronii neparticipanţi ai

44
ligandului, stabilindu-se astfel legãturi covalente coordinative ȋntre ionul central şi atomul de nemetal
din ligand.

Exemple de combinaţii complexe

1. Reactivul Tollens- hidroxid de diaminoargint (I)

-formula chimicã : [Ag(NH3)2] OH

-utilizare: este un agent de oxidare slab folosit la oxidarea aldehidelor şi a glucozei; permite
identificarea aldehidelor, care se oxideazã la acizi carboxilici când se formeazã oglinda de argint (ionul
de argint se reduce la argint metalic.
-preparare din soluţii de azotat de argint, hidroxid de sodiu şi amoniac:
AgNO3 + NaOH = AgOH + NaNO3
AgOH + NH3 = [ Ag (NH3)2] OH
-reacţia aldehidei acetice cu reactivul Tollens:
CH3CHO +[ Ag (NH3)2] OH = CH3COOH +2 Ag + 4 NH3 + H2O
-oxidarea glucozei la acid gluconic cu reactiv Tollens:
C6H12O6 + 2 [ Ag (NH3)2] OH =C6 H12 O7 +2Ag + 4NH3 + H2O

2. Reactivul Schweitzer-hidroxid de tetraminocupru (II)

-formula chimicã: [Cu (NH3)4 ] (OH)2

-utilizare: dizolvarea celulozei; la identificarea ionului de cupru, ȋn analiza chimicã calitativã.
-preparare: soluţia cu ioni de cupru(II) se trateazã cu soluţie de hidroxid de sodium. Precipitatul albastru
obţinut se trateazã cu soluţie de hidroxid de amoniu. Se dizolvã precipitatul şi se obţine o soluţie de
culoare albastru intens, care indicã formarea complexului hidroxid tetraminocupru(II).
CuSO4 +2 NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4Cu(OH)2 + 4NH4 OH = [Cu(NH3 )4 ](OH)2 + 4H2
O3. Albastrul de Berlin- hexacianoferat (II) de fier (III)

-formula chimicã: Fe4 [Fe (CN)6 ]3

-utilizare: este produsul reacţiei specifice (caracteristice) de identificare a ionului ferric (III) cu
hexacianoferatul de potasiu (ferocianura de K):
4FeCl3 + 3 K4 [Fe (CN)6 ]3 = Fe3+4 [Fe2+ (CN)-6 ]4-3 + 12 KCl
“ Albastru de BERLIN” amorf sau “albastru de Prusia”
Reacţia se executã pe lama de microscop sau hârtie de filtru.

4. Albastru de Turnbull –hexacianoferat(III) de fier (II)

-formula chimicã: Fe 2+3 [ Fe 3+ (CN)- 6]3-2

-utilizare: este produsul reacţiei specifice de identificare a ionului feros Fe (II) cu fericianura de
potasiu :
3 Fe2+ SO4 + 2 K+3 [ Fe 3+ (CN)-6 ]3- = Fe2+3 [ Fe 3+ (CN)- 6]3-2 + 3 K2 SO4
“albastru TURNBULL”

5. Hexacianoferatul feropotasic – K +2 Fe 2+[ Fe 2+ (CN)-6 ]4-

FeSO4 + K4[ Fe 2+ (CN)6 ] = K +2 Fe 2+[ Fe 2+ (CN)-6 ]4- + K2 SO4

Precipitat alb amorf care trece ȋn albastru

Name(necesar)

Email(necesar)

45
Website

Comment(necesar)

6. Tetratiocianocobaltat de amoniu- ( NH4+ )2 [ Co2+ (SCN)-4 ]2-

-este produsul reacţiei VOGEL, o reacţie specificã ionului de cobalt. Ȋntr-o eprubetã, peste soluţia de
azotat de cobalt, se adaugã soluţie concentrate de sulfocianurã de amoniu şi acetonã.Apare o cploraţie
albastrã. Adãugând apã se observã apariţia culorii roz:
Co (NO3 )2 + 4 NH4SCN = (NH4 )2 [Co (SCN)4 ]+ 2 NH4 NO3

Bibliografie:
Loredana Dobre, ş.a, Pregãtire ȋn chimie industrialã, manual de practicã. Editura Oscar Print, aprobat de
Ministerul Educaţiei Naţionale cu Ordinul nr. 4256 din 02.08.2000
http://www.scribd.com/doc/144123268/reactiv-tollens
http://ro.wikipedia.org/wiki/Reactivul_Tollens
http://www.acuz.net/html/Proiect_la_chimie_analitica.html

Probleme rezolvate

I . Bibliografie

Elena Goiceanu, Cristian Tache, Doina Bâclea, Chimie, Editura Teora, aprobat de MEN cu Ordinul
nr.4055 din 26.06.2000

1. pag 117 / Pentru a dizolva o anumitã cantitate de celulozã, un chimist are nevoie de 0,5 L soluţie
Schweitzer 0,2 M. Calculaţi volumele de CuSO4 0,5 M şi NH3 0,1 M sunt necesare pentru a prepara
reactivul.

Rezolvare

Cu ajutorul reacţiei chimice dintre sulfat de cupru şi soluţie apoasã de ammoniac, prin care se formeazã
complexul şi a numãrului de moli de complex, se calculeazã numãrul de moli de sulfat de cupru şi
ammoniac; ştiind concentraţiile molare şi numãrul de moli de sulfat de cupru şi ammoniac se calculeazã
volumele soluţiilor lor.
1.se scrie reacţia chimicã de formare a complexului:
2 CuSO4 + 10 NH3 + 2 H2O = 2 [ Cu( NH3)4 ] SO4 + 2 NH4 OH
2 moli 10 moli 2 moli

2. se noteazã cu:
x= numãrul de moli de CuSO4 şi cu: y = numãrul de moli NH3
3. se calculeazã numãrul de moli de complex din concentraţia molarã şi volumul soluţiei:
CM = 0,2 mol / L
Vs = 0,5 L
n = CM x Vs = 0,2 x 0,5 = 0,10 moli complex
4. de pe reacţie se calculeazã x şi y:
2 moli CuSO4 ……..10 moli NH3 …………………2moli Complex
x……………………..y……………………………..0,1 moli
x = 2×0,1/ 2 = 0,1 moliCuSO4
Y=10×0,1/ 2 = 0,5 moli NH3

46
5.se calculeazã volumele de CuSO4 şi NH3 :
Vs de CuSO4 = n / CM = 0,1 / 0,5 = 0,2 L de soluţie CuSO4
Vs de NH3 = n / CM = 0,5/ 0,1 = 5 L de soluţie NH3

R: 0,2 l soluţie de CuSO4 0,5 M; 5 L soluţie NH3 0,1 M

7./ pag.118. Se dã succesiunea de transformãri:

Zn = ZnO = Zn SO4 = Na2 [Zn (OH)4 ]

a) Scrie ecuaţiile chimice corespunzãtoare transformãrilor.

b) Calculeazã masa combinaţiei complexe obţinute dacã s-au utilizat 130 g de zinc.

Rezolvare

a) Zn + ½ O2 = ZnO
ZnO + H2 SO4 = Zn SO4 + H2O
ZnSO4 + 2 NaOH = Zn (OH)2 + Na2 SO4
Precipitat alb
Zn (OH)2 + 2 NaOH = Na2 [ Zn (OH)4 ]
Complex incolor

b) Se observã din reacţiile de mai sus cã 1 atom g de Zn produce 1 mol de complex. Se va scrie pe baza
acestei observaţii regula de trei simplã, la care se cunosc masa de zinc, masa lui atomicã (din care se
calculeazã numãrul de atomi g de Zn) şi se aflã numãrul de moli de complex.
n atomi de Zn = m Zn / A Zn ; masa Zn =m = 130g; AZn = 65
n atomi de Zn =130 /65 = 2 atomi g de Zn
X= numãrul de moli de complex
Regula de trei simplã, pe baza reacţiei chimice:

Zn………………………………………….Na2 [ Zn (OH)4 ]
Dacã: 1 atom g Zn …….produce…….1 mol complex
Atunci 2 atom g Zn … produc………. X moli complex

X = 2 x 1/ 1 = 2 moli de complex

Se calculeazã masa de complex:

Masa de complex = numãrul de moli x M ( masa lui molecularã)
Mcomplex= 2 ANa + AZn + 4 ( A0 + AH ) = 2×23+65+4(16+1)=46+65+68= 179
Masa complex = 2x 179 = 358 g

R: 358 g de complex

10./pag 118 Aluminiul reacţioneazã cu 200 g soluţie de NaOH degajându-se 67,2 L de H2 (c.n).

a) Scrie ecuaţia reacţiei chimice.

b) Calculeazã consumul de aluminiu şi concentraţia procentualã a soluţiei de NaOH.

Rezolvare
cunoaştem:
-reacţia dintre Al şi NaOH este o reacţie prin care se dizolvã Al, se degajã H2 şi se formeazã un
complex
-masa soluţiei de NaOH= 200 g
-volumul de H2 (c.n.) = 67,2 L

47
-AAl = 27; M NaOH = 40
-Volumul molar= 22,4 L; adicã 1 mol de H2 ocupã 22,4 l ȋn (c.n.)
Trebuie sã calculãm;
-masa de aluminiu= x
-masa de hidroxid de sodium= y – care este masa dizolvatã ȋn 200 g soluţie
-concentraţia procentualã a soluţiei de 200 g hidroxid de sodiu

a) Reacţia chimicã este:

Al + NaOH + 3 H2O = Na+ [ Al3+ ( OH)-4 ]- + 3/2 H2
b) Calcule de masã de Al şi NaOH
Se pleacã de la reacţia chimicã de mai sus, pe care se vor trece: cunoscutele şi necunoscutele, dupã
modelul de jos, apoi se rezolvã proporţia rezultatã:
x y 67,2 L

Al + NaOH + 3 H2O = Na+ [ Al3+ ( OH)-4 ]- + 3/2 H2

A=27 M=40 3/2 x22,4 L

x Al = 27g x 67,2 L/ (3 x 22,4 L /2 ) = 1814,4 / 336 = 5,4 g Al

y NaOH = 40g x 67,2 L / ( 3x 22,4 L/ 2) = 2688 / 33,6 = 80 g
Se calculeazã concentraţia procentualã de NaOH:
Cp = 80 x 100 / 200 = 40 %

R = 40 %
Posted in combinatii complexe, voluntariat pentru elevi si studenti in pregatirea evaluarilor la chimie
analitica | Scrie un comentariu
CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR- MODELE DE PROBLEME
Posted on decembrie 11, 2013 by maria15udrea

Concentraţia procentualã, molarã, normalã

I. Bibliografie

Vasilica Croitoru, D.A.Constantinescu, Aplicaţii şi probleme de chimie analiticã, Editura Tehnicã,

pag.24

1.Titrul unei soluţii de clorurã de fer(III) este 0,0028 g Fe (III) / cm3. Care este normalitatea soluţiei ȋn:
a) reacţia cu amoniacul; b) ȋn reacţia cu ionul de staniu(II)? Se dã AFe = 55,85.

Rezolvare

Se cunosc:

Concentraţia ȋn FeCl3 exprimatã sub formã de titru, T= 0,0028 g/cm3

A Fe = 55,85

Reacţia dintre FeCl3 şi NH4OH este o reacţie de precipitare

Reacţia dintre FeCl3 şi SnCl2 este o reacţie redox

Expresia matematicã a Cn ( nEg / L):

48
Algoritmul de calculare a Eg pentru Fe, pentru cazurile: a) când nu se modificã numãrul lui de oxidare;
b) când participã la reacţii la reacţii redox.

Nu se cunosc:

Eg al Fe ȋn reacţia cu NH4 OH şi SnCl4

Cn a soluţiei de Fe (III) ȋn cele douã cazuri

Calcule

1.Se considerã Vs= 1 L = 1000 cm3

2. Din titru se calculeazã masa de Fe(III)- va fi masa dizolvatã ȋn concentraţia normalã:

0,0028 g/ cm3 x 1000 cm3 = 2,8 g Fe (III)

3. Se calculeazã Cn a soluţiei de Fe (III) ȋn reacţia cu NH4 OH:

Eg Fe(III) = A Fe / valenta

Eg Fe (III) = 55,85 / 3

4. Se calculeazã Cn a soluţiei de Fe (III) ȋn reacţia cu SnCl4 :

Fe3+ + 1 e- = Fe2+ reacţie de reducere

Eg Fe (III) = A Fe / nr de electroni transferaţi = 56 / 1 = 56

Cn = 28 / 56x 1 = 0.05 n

R:0,05n

II Bibliografie

Olga Petrescu, Gabriela Dobrescu, Adrian-Mihail Stadler, Chimie, manual pentru clasa a IX-a, EDP
R.A. 2004

1/ pag.72 Se dizolvã 7 g sare de bucãtãrie şi se obţin 350 g de soluţie apoasã.Concentraţia procentualã

este: a) 10 %; b) 2 %; c) 8% ; d) 12 %

Este o problemã de concentraţie procentualã

Cunoaştem

-formula matematicã de calculare a concentraţiei procentuale

-masa de sare care se dizolvã, adicã masa dizolvatã; md=7 g

49
-masa soluţiei, m s = 350g

Nu cunoaştem

Concentraţia procentualã

Rezolvare
se introduc datele ȋn formula concentraţiei procentuale şi se rezolvã calculul:

Cp = 7×100/ 350 = 2 %

R: varianta b

2./ pag.72 / La 200 g soluţie de NaOH de concentraţie 30 % se adaugã 100 g apã.Concentraţia soluţiei
nou formatã este de: a) 10%; b) 20%; c) 15%; d) 30%.

Este o problemã de concentraţie procentualã, de diluţie.

Cunoaştem:

-masa soluţiei iniţiale, msi= 200 g

-concentraţia iniţialã, cpi = 30%

-masa de apã, mH2 O = 100 g

Nu cunoaştem:

-masa soluţiei finale, msf = ?

-masa de NaOH dizolvatã, md = ?

-concentraţia finalã, cpf = ?

Rezolvare

1.se aflã mdi din cpi şi msi din formula concentraţiei procentuale:

30 = mdi x 100 / 200 ; mdi = 60 g

OBSERVAŢIE: masa dizolvatã din 200 g de soluţie este şi masa dizolvatã din soluţia finalã.

2.se calculeazã msf :

msf =msi + mH2O

msf = 200 + 100= 300

3. se calculeazã cpf , prin ȋnlocuirea datelor ȋn formula de calculare a concentraţiei procentuale:

50
Cpf = 60×100 / 300 = 20%

R = 20 %

4./ pag . 72 /Se amestecã 200 g soluţie de KI cu c%= 10 % cu 400 g soluţie KI de concentraţie 20 %. Se
obţine o soluţie de concentraţie:

a) 22 %;b) 16, 16%; c) 18,33% ; d) 13,13.

Rezolvare

Este o problemã de concentraţie procentualã.

Cpf = mdf x 100 / msf

mdf = md1 + md2 (g)

msf = ms1 + ms2 (g)

ms1 = 200g

ms2 =400g

cp1 = 10 %

cp2 = 20 %

1.se calculeazã md1 şi md2 şi mdf

md1 = 10 x 100 / 200 = 5 g

md2 =20 x 100 / 400 = 5 g

mdf = 5+5 g = 10 g

2.se calculeazã msf

msf = 200g+400g=600g

3.se calculeazã cpf :

Cpf = 10 x100 / 600

Cpf =16,16 %

R: varianta b

6. / pag 72 Molaritatea (CM ) soluţiei care conţine 4,9 g de H2 SO4 ȋn 200 mL soluţie este: a) 0,33M; b)
0,25 M; c) 0,5 M; d) 1,33 M.

Rezolvare

51
Se introduc datele ȋn relaţia de calculare a CM ( mol/ L):

MH2SO4 = 2AH + AS + 4 AO = 2×1+32+4×16= 98

200mL = 0,2 L

CM = 4,9 / 98x 0,2 = 0,25 M

R: varianta b

III. Bibliografie

Luminiţa Vlãdescu, Chimie, manual pentru clasa a IX-A, EDP, R.A., Bucureşti-1998

2/ pag 51. Douã grame piatrã acrã [ KAl (SO4)2 x 12 H2O ] se dizolvã în 100 g de apã. Ce concentraţie
procentualã are soluţia obţinutã?Datele problemei Etapele rezolvãrii problemei şi calculul matematic
md= 2g de cristalohidratm apã=100gC% = ?ms =? 1) Se scrie relaţia de calculare Cp şi ms:cp =
mdx100/ ms
unde: md= masa dizolvatã de sare anhidrã
ms= masa soluţiei obţinute ; ms = md + m apã
2) se calculeazã masa molecularã de sare anhidrã cu regula de trei simplã
M [ KAl (SO4)2 x 12 H2O ] = M KAl (SO4)2 + 12 M H2O
M [ KAl (SO4)2 x 12 H2O ]= 39+ 27+ 2( 32+ 4×16) + 12 ( 2×1 +16)=474
M KAl (SO4)2 = 39+27+2×96=258
În M cristalohidrat=474 g……….. sunt……. Msare anhidrã=258g
Atunci în masa cristalohidrat=2g……………….x
X = 258×2 / 474 = 1,09
3) se calculeazã masa soluţiei obţinute:
ms = 1,09 + 100 = 101,09g
4) se înlocuiesc datele în formula concentraţiei procentuale:
Cp = 1,09 x100 / 101,09 = 1,078 %

3.Pag 51 / Se amestecã 400 g soluţie 10% NaOH cu 400 g soluţie 50 % NaOH şi cu 200 g de apã. Sã se
afle concentraţia procentualã a soluţiei obţinute?Datele problemei Etapele rezolvãrii problemei şi
calculul matematic
ms1=400g c1=10% de NaOHms2 = 400 gc2= 50 %m apã=200gmd1=?md2=?

mdf=?

msf =?

Cf% = ? 1) Se scrie relaţia de calculare Cp şi msf

Cpf= mdfx100 / msf
unde: md= masa finalã dizolvatã de NaOH
ms= masa soluţiei finale obţinute
msf = mdf + m apã
2) Se calculeazã md1 şi md2 şi mdf:md1= 10 x 400 / 100 = 40 g
md2= 50 x 400 / 100 = 200 g
mdf= md1+ md2= 40+200g = 240g
3) Se calculeazã ms f:

52
msf = ms1 + ms2 + mapã = 400+400+200=1000
4) se înlocuiesc datele în formula concentraţiei procentuale:
Cpf = 240 x100 / 1000 = 24 %

4./pag.51 / În ce raport trebuie amestecate douã soluţii: o soluţie(I) de concentraţie 10% NaCl cu altã
soluţie (II) de concentraţie 30 % NaCl pentru a obţine o soluţie (III) de concentraţie 25% ? Ce cantitãţi
de soluţie I şi II sunt necesare pentru a obţine 800 g soluţie finalã (III) ?Datele problemei Etapele
rezolvãrii problemei şi calculul matematic
c1=10% de NaClc2= 30%cf=25%

msf=800g

raport de masã

pm1:pm2=?

ms1=?

ms2=? Problema se rezolvã cu metoda graficã (regula dreptunghiului): a)

Se scad procentele pe diagonalã şi se obţin pãrţile de masã, în care se amestecã cele douã soluţii. Pm1=
pãrţi de masã soluţia (I)Pm2= pãrţi de masã soluţia (II)Raportul de masã în care se amestecã cele douã
soluţii este:Pm1 : pm2 = 5: 15 = 1: 3
b) Se calculeazã masele de soluţie (I) şi soluţie(II), care se vor amesteca pentru a obţine 800 g soluţie
finalã (III).
Pm1+pm2 = pmf1+3 = 4 g
Dacã în 4 g soluţie(III)….sunt 1 g soluţie(I)…..sunt 3gsoluţie (II)A
atunci 800g soluţie(III)…..are x g soluţie(I)….are y g soluţie(II)
X= 800 x 1 / 4= 200 g
Y = 800 x 3 / 4 =600 g sau y = 800 g soluţie (III)- 200g soluţie (I)

Continue reading →
Posted in concentratia solutiilor, Uncategorized, voluntariat pentru elevi si studenti in pregatirea
evaluarilor la chimie analitica | Scrie un comentariu
REACŢII CU TRANSFER DE ELECTRONI-PILE ELECTRICE, ELECTROLIZA
Posted on septembrie 2, 2013 by maria15udrea

Propun aceste modele, pentru cei interesaţi, cu scopul de a ajuta la înţelegerea rezolvării problemelor de
chimie. Fiecare are o „cheiţă”, o abordare logică, care după ce au fost găsite îţi dau satisfacţia de succes.
Am ales aceste probleme, fiindcă îmbină calculele: de unităţi de măsură uzuale; stoechiometrice pe bază
de reacţii redox; calcule cu numărul de moli; calcule cu volumul gazelor în condiţii normale(c.n.) cu
legile electrolizei.

NOTAŢII
A (-) –anod, la care are loc oxidarea
C (-) – catod, la care are loc reducerea
ε ox = potenţial de oxidare;
ε red = potenţial de reducere
E = forţa electromotoare (f.e.m.)
E = ε ox + ε red
ε ox= – ε red

53
Legea I a electrolizei

Masa substanţelor care se separă la electrozi este proporţională cu cantitatea de electricitate Q, care trece
prin electrolit (soluţie sau topitură).

m = k∙Q = k∙ I ∙t

k= echivalent electrochimic
Eg = echivalentul gram,
Ag= atomul gram
n = valenţa metalului
F= numărul lui Faraday
F = NA ∙ e_ = 96 500 (se acceptă în calcule)
NA = numărul lui Avogadro= 6,022∙1023
e- = sarcina electronului = 1,6 ∙ 10-19
I = intensitatea curentului ce parcurge celula de electroliză (amperi)
t = durata electrolizei (secunde)

Legea II
Trecând aceeaşi cantitate de electricitate prin diferiţi electroliţi, la electrozi se separă mase
proporţionale cu echivalenţii gram ai substanţelor, precum şi cu echivalenţii lor electrochimici:

Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

BIBLIOGRAFIE
1. Bacalaureat, subiecte propuse, Chimie anorganică şi generală, Editura Humanitas Educaţional, 2000
2. L.D.Boboş, Probleme de chimie pentru elevii de liceu, Cluj-Napoca, 1996
3. Marius Andruch, Ion Baciu, Daniela Bogdan, Chimie, Manual pentru clasa a XII-a, C1, Editura
Mistral, Info Media, 2007
4. Vasilica Croitoru, D.A. Constantinescu, Aplicaţii ăi probleme de chimie analitică, Editura tehnică,
1979

1 ∕ 1∕pag.69, Chimie, Manual pentru clasa a XII-a, C1

54
O placă de fier cu masă necunoscută se introduce într-o soluţie de CuSO4. După un timp se introduce
placa din soluţie, se spală şi se usucă ăi se cântăreşte. Se constată că masa plăcii a crescut cu 1 g. Scrie
ecuaţia reacţiei care a avut loc şi stabileşte care este reducătorul, respectiv oxidantul. Ce cantitate de
cupru s-a depus?

Reacţia care are loc:

Fe + Cu SO4 = FeSO4 + Cu

Varianta propusă pentru calcularea masei de Cu depusă este:

-notăm masa plăcii de fier cu X

-notăm masa de fier, care se dizolvă din placă, trecând în sulfat de fier, cu a
Fe – 2 e- = Fe2+ (oxidare)
-notăm masa de cupru, care se depune pe placă, cu b
Cu2+ + 2e- = Cu (reducere)
-avem expresia matematică a creşterii cu 1 g :
1 = masa electrod final- masa electrod iniţial
Masa electrod final = masa electrod iniţial-masa Fe dizolvat + masa Cu depus
1= X-a+b – X = -a + b

-cu ajutorul calcului pe baza de reacţie chimică, exprimăm pe b în funcţie de a:

A Fe = 56; A Cu = 64

a b
Fe + Cu SO4 = FeSO4 + Cu
56 64

b = a∙ 64 / 56 = a∙ 8 / 7

-înlocuim pe b în relaţie şi calculăm pe a, apoi pe b:

1= -a + a∙ 8 / 7;

7 = -7a + 8a ; a = 7

b = a∙ 8 /7 = 7 ∙ 8 / 7 = 8

R = 8 g Cu

2∕ 8. pag 70. Chimie, C1

După un timp de funcţionare a pilei Daniell se constată că masa plăcii anodice a scăzut cu 1,625 g .
Calculează cantitatea de electricitate debitată de pilă. Cu cât creşte masa catodului ?

Cunoaştem:

-procesul care are loc în pila Daniell: (-) Zn │ Zn2 + ││ Cu2+ │ Cu (+)

Zn + Cu2+ = Zn2+ + Cu

-masa de Zn care trece din lamelă în soluţie este 1,625 g (se deduce din afirmaţia “masa plăcii anodice a
scăzut cu 1,625 g”)
– relaţia matematică:
m=k∙Q
-A Zn = 65

55
-Acu = 64

Nu cunoştem:
-cantitatea de electricitate (Q) şi echivalentul electrochimic (k)
-masa Cu depus pe catod

Varianta propusă pentru Rezolvare

1Calcularea cantităţii de electricitate:

m = k∙ Q
k = Eg ∕ F
Eg Cu = ACu / valenţa

1,625 = (65 / 2∙96500) ∙ Q

1,625 = (32,5 / 96500) ∙ Q
1,625 ∙ 96500 = 32,5 ∙ Q
Q = 4825 C

2 Calcularea masei de Cu:

Este un calcul pe bază de reacţie chimică:

65 g Zn ……………………….64 g Zn
1,625 g Zn……………………..x

x = 1,625 ∙ 64 / 65 = 1,6 g

R : 4825 C; 1,6 g Cu

3/ 10/ pag 70 Chimie C1

Prin trecerea unui curent electric timp de 1 h, printr-un voltametru cu electrozi de platină umplut cu o
soluţie diluată de H2SO4 , rezultă 336 ml (c.n.) amestec de H2 şi O2. Care este intensitatea curentului
electric ce trece prin voltametru?

Cunoaştem:
– are loc electroliza apei în mediu acid
– timpul de electroliză este 1 h, adică 3600s
– volumul gazelor rezultate este 336 ml, adică 0,336 L
– legea I a electrolizei: m = k∙ Q= k∙ I∙ t
– masele atomice ale H, O

Nu cunoaştem:
– numărul de moli de amestec, numărul de moli de H2
– coeficientul k pentru H2
– intensitatea curentului

Varianta propusă pentru Rezolvare

Se aplică legea I a electrolizei pentru H2 format prin electroliză:

m H2 = k∙ I∙ t
k H2 = Eg / 96500 ; Eg H2 = 1 /1 =1
k H2 = 1/ 96500
Trebuie să calculăm masa de H2 rezultat.

56
Paşi de urmat:
1 . Se calculează numărul de moli amestec pe baza relaţiei dintre numărul de moli şi volumul molar în
condiţii normale de temperatură şi presiune.

1mol amestec de gaze(H2 şi O2) …..ocupă………………22,4 L (c.n.)

X moli amestec……………………………..ocupă…………….0,336L (c.n.)

X = 0,015 moli amestec (H2 şi O2 )

2. Se calculează numărul de moli de H2 din 0,015 moli amestec cu ajutorul reacţiei de la electroliza apei
şi apoi masa de H2:

H2O = H2 + ½ O2
Observăm că se formează 1 mol de H2 şi 0,5 moli(1/2 ) de O2, suma lor este 1,5 moli amestec.
Deci:
1,5 moli amestec …..au …..1 mol de H2
0,015 moli amesctec…………y moli
y = 0,015 ∙ 1 / 1,5 = 0,010 moli H2

m H2 = număr de moli ∙ MH2 = 0,010 ∙ 2 = 0,020 g

3. Se înlocuiesc datele în expresia matematică:

m H2 = k∙ I∙ t
0,020 = (1 / 96500) ∙ I∙ 3600
I = 0,020 ∙ 96500 / 3600 = 0,536 A

R = 0,536 A

4./ 15/ pag 70 Chimie C1

Într-un electrolizor se află 10 cm3 soluţie 1 M de CuSO4. Care va fi concentraţia soluţiei finale de
CuSO4, dacă I = 8A, iar timpul de electroliză este 45 secunde? Se consideră constant volumul soluţiei.

Varianta propusă pentru Rezolvare

Se calculează masa de Cu depus din soluţia de CuSO4, în timpul electrolizei; se va calcula masa de
CuSO4, care corespunde masei de Cu de mai sus; se calculează masa de CuSO4 rămasă în soluţie prin
scădere: masa dizolvată în 10 cm3 – masa de CuSO4 din care se depune Cu; masa de CuSO4 rămasă
este masa dizolvată din 10 cm3 soluţie la finalul electrolizei.

1. Cu2+ + 2 e- = Cu ( reducere)

m Cu = k∙ Q= (Eg Cu / 96500) ∙ I∙t

Eg Cu = A cu / valenţă = 64/ 2= 32
m Cu = (32 / 96500) ∙ 8∙ 45 = 0,119 g Cu

2. masa de CuSO4, care cuprinde 0,119 g Cu este:

în M CuSO4 = 160 ……………………….sunt……………..64 g Cu
x g ………………………au………………..0,119 g Cu

x = 160∙0,119 / 64 = 1,6 g CuSO4

57
3. masa dizolvată de CuSO4 în 10 cm3 la începutul electrolizei este:
md = CM ∙ M∙ VS (mol / L)
md = 1 ∙ 160 ∙ 10 ∙ 10-3 = 1,6 g CuSO4

4.masa de CuSO4 rămas la finalul electrolizei:

mCuSO4 rămas = m CuSO4 iniţial – m CuSO4 care se reduce

m CuSO4 rămas = 1,6 g- 0,29 g = 1,31 g
5. concentraţia molară finală:

CM = md / M∙ VS
CM = 1,31 / 160 ∙ 0,01 = 0,818 M

R = 0,818 M

5. / VIII. Pag 42/ Bacalaureat subiecte propuse

Magneziul joacă un rol plastic în regnul animal. Magneziul se obţine industrial prin electroliza topiturii
de clorură de magneziu.
1. Scrie reacţiile care au loc la electrozi.
2. Calculează masa de magneziu (g) depusă la catod, dacă se foloseşte un curent cu intensitatea de 2 A,
timp de 30 minute.

Rezolvare

1. La topirea cristalului de MgCl2 se formează un lichid, în care ionii Mg2+ şi Cl- au moblitate mare.
MgCl2 = Mg2+ + Cl-

Procesele care au loc la electrozi sunt:

La catod (-): Mg2+ + 2 e- = Mg reducere
La anod (+): 2Cl- = Cl2 + 2 e- oxidare

2. Se aplică relaţia matematică, legea I a electrolizei:

m = k∙ Q = (Eg / F) ∙ I∙ t
Eg Mg = A Mg / valenţa Mg = 24 / 2 = 12
t = 30 min ∙ 60 sec = 1800 sec
m = ( 12 / 96500) ∙ 2 ∙ 1800 = 0,447 g

R = 0,447 g Mg
Posted in Uncategorized | Tagged chimie analitica | Scrie un comentariu
REACTII CU FORMARE DE COMBINATII GREU SOLUBILE
Posted on august 26, 2013 by maria15udrea
Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

REACṬII CU FORMARE DE COMBINAṬII GREU SOLUBILE

58
BIBLIOGRAFIE

1.Marius Andruch, Ion Baciu, Daniela Bogdan, Chimie, Manual pentru clasa a XII-a, filiera teoretică,
profil real,C1, Editura Mistral,Info Media, 2007

NOTẶ

Se prezintă câteva modele de probleme rezolvate pentru reacţii de precipitare ale unor ioni şi care se
întâlnesc la teste de evaluare, examene, olimpiade şcolare. Reacţiile de precipitare ale cationilor şi ale
anionilor stau la baza separării lor din amestecuri, şi sunt studiate în cadrul disciplinei Chimia Analitică,
capitolul Analiza Calitativă.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chimie_analitic%C4%83

Doresc, ca aceste modele să vă ajute la construirea unei scheme logice de rezolvare. Ele reprezintă un
punct personal de abordare şi nu anulează ce învăţaţi la şcoală.

1/2. Pag.101. Care este volumul de soluţie 0,1 M de HCl necesar pentru precipitarea totală a unei soluţii
de AgNO3 0,5 M al cărei volum este 5 mL?

Cunoaştem:

-reacţia de precipitare dintre cele două substanţe

-C M soluṭie HCl = 0,1 M (mol/ L)

-CM soluṭie AgNO3 = 0,5 M (mol/ L)

-V soluṭie AgNO3 = 5 ml = 5×10-3 L

-masa dizolvată de AgNO3 din concentraţia molară

Nu cunoaştem:

-masa dizolvată de HCl = X

-V soluṭie de HCl 0,01 M

Model de rezolvare

Rezolvarea se bazează pe calculul masei de HCl, din reacṭia sa cu AgNO3. Aceasta este masa dizolvată,
din concentraṭia molară de 0,1 M de HCl

1.Se scrie reacṭia chimică:

HCl + Ag NO3 = HNO3 + AgCl

Se pun pe reacṭie masa cunoscută de AgNO3 ṣi necunoscuta de HCl ( pe formulele lor chimice). Masa
de azotat de argint se calculează din formula matematică a CM , iar sub aceste formule chimice se vor
pune masele moleculare.

59
md AgNO3 = CM x M AgNO3 x Vs = 0,5x M AgNO3 x 5×10-3

md HCl = X = CM x MHCl x VS = 0,1 x MHCl x VS

X= 0,1x MHClx Vs 0,5x M AgNO3 x 5×10-3

HCl + Ag NO3 = HNO3 + AgCl

MHCL M Ag NO3

X= M HCl x 0,5x M AgNO3 x 5×10-3 / M Ag NO3

X = M HCl x 0,5x 5×10-3

0,1x MHCl x Vs = M HCl x 0,5x 5×10-3

Vs = 2,5 x10-3 / 0,1 = 25 x 10-3 L = 25 mL

R= 25 mL

2./ 3.pag 101

Pentru a separa un amestec de AgCl şi Hg2Cl2 a cărui masă este 6,165 g, acesta se tratează cu o soluţie
de amoniac. Prin uscarea şi cântărirea precipitatului, după operaţia de tratare cu NH3 ( amoniac), se
determină 4,73 g. Ştiind că numai AgCl este solubil în amoniac, se cere:

a) scrie ecuaţia care a avut loc;

b) calculează compoziţia procentuală masică a amestecului iniţial de cloruri;

c) ce masă de soluţie 17 % de NH3 este necesară pentru operaţia de separare a clorurilor, dacă s-a
utilizat un exces de 30 %.

Cunoaştem:

-ştim că ionii (cationii) de argint şi mercuros fac parte, în Analiza calitativă, din grupa HCl, fiindcă
precipită sub formă de cloruri în mediu acid. http://www.stireal.edu.md/chimie/candidat/cationi.pdf

Numai precipitatul clorura de argint este solubil în soluţia de amoniac, se formează o combinaţie
complexă.

AgCl↓ + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O

-masa precipitatelor de cloruri de argint şi ion mercuros = 6,165 g;

-masa de clorură mercuroasă este 4,73 g, fiindcă se deduce din enunţ ( din suma de precipitate, numai
clorura de argint se dizolvă, clorura mercuroasă este insolubilă în amoniac)

-concentraţia procentuală a soluţiei de amoniac = 17%

-exces de soluţie de amoniac = 30 %

Nu cunoaştem:

60
-masa de AgCl

-compoziţia procentuală de cloruri de argint( X) şi ion mercuros (Y)

-masele moleculare ale AgCl şi NH4OH

-masa de NH4OH (Z), care este masa dizolvată în soluţia de 17 %

-masa de exces NH4OH

-masa totală de NH4OH

Rezolvare:

a) AgCl↓ + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O

b) masa de precipitate= masa de AgCl + masa de Hg2 Cl2

masa de Hg2 Cl2 = 4,73 g

masa de AgCl = 6,165- 4,73 = 1,435 g

Aplicăm regula de trei simplă, pentru a calcula compoziţia în procente a clorurilor din amestec:

6,165 g amestec de cloruri…………….4,73 g Hg2 Cl2 ………….1,435 g AgCl

Atunci în 100% cloruri……….sunt……….X %………….şi…………………Y %

X = 100 x 4,73 / 6,165 = 76, 72 %

Y = 100 x 1,435 / 6,165 = 23,27 %

SAU

Y = 100% – 76, 72 = 23,28 %

c) Se calculează cu ajutorul reacţiei masa de hidroxid de amoniu, care este masa dizolvată în soluţia de
17 %. Apoi se va calcula masa de soluţie de 17 %, cu ajutorul formulei concentraţiei procentuale. Cu
regula de trei simplă se calculează masa de soluţie în exces şi apoi masa totală de soluţie de amoniac.

c1 ) Se vor pune pe reacţie masele cunoscute şi necunoscute: 1,435 g AgCl şi Z de NH4OH.

Se calulează masele moleculare:

M AgCl = A Ag + A Cl = 107 + 35,5 = 142,5

M NH4OH = A N + 4 AH + A O + AH = 14 +4 x1 + 16 + 1 = 35

1,435 Z

AgCl↓ + 2NH4OH = [Ag(NH3)2]Cl + 2H2O

142,5 2x 35

61
Z = 1,435 x2x35 / 142,5 = 0,704 g NH4OH

c2 ) Se calculează cu ajutorul formulei concentraţiei procentuale, masa de soluţie de amoniac.

17 = 0,704 x100 / ms

ms = 70,4 / 17 = 4,14 g

c3 ) Se calculează masa de exces de amoniac şi masa totală de amoniac.

mexces = 4,14 x 30 / 100 = 1, 242 g

m total = mexces + m soluţiei de amoniac consumată conform reacţiei

m total = 1,242 + 4,14 = 5,382 g soluţie NH4 OH

c4) Se calculează masa de soluţie de NH3 17 % , care dizolvă 1,435 g de AgCl, conform variantei
oferite mai jos:

în 35 g de NH4OH ……sunt ………17 g de NH3

atunci 0,704 g………………au………….a g

a = 0,704 x 17 / 35 = 0,342 g NH3

m s = 0,342 x100 / 17 = 2,011g

mtotal = 2,011 + 2,011 x30/100 = 2,614 g soluţie de NH3

R = 5,382 g soluţie de NH4OH ; 2,614 g soluţie de NH3

Posted in Uncategorized | Tagged chimie analitica | Scrie un comentariu
TERMOCHIMIE
Posted on iunie 28, 2013 by maria15udrea

TERMOCHIMIETERMOCHIMIE

MODELE DE PROBLEME REZOLVATE

CALDURA DE REACŢIE- APLICAŢII

Aceastã lucrare conţine modele de probleme rezolvate de chimie, privind calcularea cãldurii standard de
reacţie din: cãldura standard de formare; legea lui Hess; din energia de legãturã ( în condiţii standard);
mãsuratã experimental utilizând calorimetrul. Se adreseazã: elevilor care urmeazã filiera teoreticã şi
filiera tehnologicã a liceului; studenţilor chimişti şi celor interesaţi de chimie. Am prins şi probleme cu
un grad de dificultate mai ridicat, pentru pregãtirea concursurilor de chimie. Lucrarea reprezintã punctul
meu de vedere în rezolvarea acestor probleme, printre alte variante posibile. Am încercat sã respect
terminologia chimicã în vigoare. Este o activitate de voluntariat, in cadrul asociatiei “Raza Sperantei din
Ardeal”.

La bibliografie am ales:
1. Marilena Şerban, Felicia Nuţã, Chimie, Manual pentru clasa a X-a, C1, Editura Niculescu, 2000

62
2. Olga Petrescu, Adrian – Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi Chimie fizicã, teste şi probleme
autoevaluare-bacalaureat-olimpiade-admitere la facultate, Editura Aramis.

PROBLEME REZOLVATE

I Bibliografie

Marilena Şerban, Felicia Nuţã, Chimie, Manual pentru clasa a X-a, C1, Editura Niculescu, 2000

1.2/ pag 33. Se dã ecuaţia termochimicã:

CH4 (g) + 2O2 (g) = CO2 (g) + 2 H2O (g) + 802,2KJ

a.Ce cantitate de cãldurã se obţine când din reacţie rezultã 2 moli de CO2 ?

b Ce cantitate de cãldurã se obţine la arderea unui m3 CH4 ?

c Câte grame de apã se pot încãlzi de la 00 C la 100 0C prin arderea unui mol de metan?

Se cunosc:

∆ H0r = 802,2 kJ- cãldura standard de reacţie / 1 mol din fiecare reactant, produs de reacţie

ν = numãrul de moli CO2 =2 moli

ν = numãrul de moli CH4 = 1mol

V CH4 = 1 m3 = 1000 l

t in= 00 C apã ( înainte de încãlzire)

t fin = 1000 C apã ( dupã încãlzire)

Nu se cunosc:

a.Q (kJ) pentru 2 moli CO2 =?

b. Q (kJ) pentru 1 m3 CH4 = ?

c. m apã încãlzitã ?

Rezolvare

a)Se calculeazã cantitatea de cãldurã consumatã pentru 2 moli de CO2, cunoscând din ecuaţia
termochimicã entalpia standard de reacţie de 802,2 kJ pentru fiecare mol reactant / produs de reacţie:

1 mol de CO2………………………… 802,2 kJ

2 moli de CO2……………………x

X =2×802,2 = 1604,4 kJ

63
b)Se calculeazã dupã modelul de mai sus, cantitatea de cãldurã degajatã, în funcţie de 1 m3 de CH4 :

(1 mol CH4) 22,4 l…………………….802,2 kJ

1m3 = 1000 l……………………………Y

Y = 1000×802,2 / 22,4 = 35812,5 kJ

Avem relaţia:

∆H=Q/ν ν = numãrul de moli

c)Se calculeazã masa de apã, plecând de la observaţia:

1 mol CH4degajã la ardere….802,2 kJ …. care vor încãlzi Z g apã de la 00C la 1000C

∆ H0r = 802,2 kJ = Q încãlzire H2O = mc ∆t

m = masa de apã = X (g)

∆t= tfin-tin=100-0 =1000 C

c specificã la apã = 1 cal/gx 0 C = 4,186 J / ( gx 0 C)

802,2 x1000 J = m apã (g) x 4,186 (J / g x0 C) x 100 0 C

m = 802,2 x1000 / 4,186 x 100 = 1916,38 g

R: a) 1604,4 kJ; b) 35,812 kJ; c) 19616,38 g

2/12/pag 39 Calculaţi ∆ H0r şi specificaţi natura termicã a urmãtoarei reacţii:

2 Mg (s) + CO2 (g) = 2 MgO (s) + C (grafit)

Rezolvare

1. Se aplicã relaţia de calculare a entalpiei standard de reacţie din entalpiile standard de formare ale
celor patru substanţe:

∆ H0r = [ν 3 ∆ H0f ( MgO) + ν 4 ∆ H0f (C grafit) ] – [ν 1 ∆ H0 f (Mg) + ν 2 ∆ H0f (CO2)]

ν 1= numãr de moli de Mg= 2; ν 2= numãr de moli de CO2= 1;

ν 3= numãr de moli de MgO= 2; ν 4= numãr de moli de C grafit = 1

2. Se iau valorile pentru ∆ H0f , din tabelul cu valorile entalpiilor standard de formare. Prin convenţie,
substanţele elementare au entalpii standard de formare egale cu zero.Condiţii standard de formare sunt:
298 K şi 1 atm.

3.Se înlocuiesc în relaţia matematicã de la pct 1.

∆ H0r = [ 2mol x(-601,8 kJ / mol) + 1mol x (0 kJ / mol) ] – [ 2mol x( 0 kJ / mol) + 1 molx

64
(-393,5 kJ/ mol) ] = -810,1 kJ
R = 810,1 kJ

3/ 8/ pag 41 La neutralizarea completã a 200 ml soluţie de HCL cu soluţie KOH se degajã 4547,8 J .
Ecuaţia reacţiei de neutralizare este:

KOH (aq) + HCl (aq) = KCl (aq) + H2 O (l)

∆ H0r = -56,9 kJ / mol

Calculaţi concentraţia molarã a soluţiei de acid clorhidric.

Se cunosc:

Vs HCl = 200 ml= 0,2 L

M HCl= 36,5

∆ H0r = -56,9 kJ / mol

Q = 4547, 8 J

Nu se cunosc:

Masa de HCl dizolvatã = ?

ν = numãrul de moli HCl = ?

CM HCL = ? ( mol / L)

Rezolvare

1.Calculãm numãrul de moli de HCl din 200 ml de concentraţie molarã CM , cu expresia matematicã :

CM = md / Mx Vs ( mol HCl / L) = ν / Vs ; ν = md / M

ν = CM x Vs

2.Calculãm cãldura degajatã pentru numãrul de moli de HCl de mai sus:

1 mol de HCl reacţioneazã cu NaOH, degajând 56,9 kJ

ν ( CM x Vs ) HCl reacţioneazã cu NaOH, degajând 4547, 8 kJ

ν = 1 molx4547,8 J / 56,9 Jx 1000 = 0,08 moli

sau Q = ν x ∆ H0r

3. Se calculeazã concentraţia molarã:

CM = md / Mx Vs ( mol HCl / L) = ν / Vs

65
CM = 0,08 / 0,2 = 0,4 moli

4/ 9/ pag.41 La obţinerea a 48 EO2 din elemente se degajã 678,8 kJ.

Dacã ∆ H0f (EO2 ) = – 848,5 kJ / mol, care este masa atomicã a elementului E ?

Rezolvare

1.Se scrie reacţia chimicã dintre E şi O2:

ν 1 E + ν 2 O2 = ν3 EO2

Se va calcula masa atomicã a elementului E din expresia matematicã de calculare a cãldurii standard de
reacţie dintre E şi O2 cu entalpiile standard de formare ale celor patru substanţe:

∆H0r=[ν1(molEO2)x∆H0fEO2]–[ν2(molE)x∆H0fkJ/mol+ν4(molO2)x ∆ H0f kJ / mol]

678,8 = ν1 mol EO2 x (-848,5 kJ/ mol)

ν = 678,8 / 848,5 = 0,8

2.Se calculeazã masa molecularã a compusului EO2 şi apoi masa atomicã a elementului E:

ν = m / M; M = m / ν ; M = 48 / 0,8 = 60

M EO2 = A E + 2 AO2 ; 60 = AE + 2×16 ; A E = 60-32= 28 g/ mol

R : 28 g /mol

II Bibliografie

Olga Petrescu, Adrian – Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi Chimie fizicã, teste şi probleme
autoevaluare-bacalaureat-olimpiade-admitere la facultate, Editura Aramis.

1/ 1/ pag.77 a)Care este cantitatea de cãldurã degajatã la arderea a 4 m3 de metan (c.n.), dupã reacţia:

CH4 (g) + 2 O2 (g) = CO2 (g) + 2 H2 O (g)

Ştiind cã:

H0f (CH4 (g)) = -17,889 kcal/mol

H0f (CO2 (g)) = -94,052 kcal/mol

H0f (H2O (g)) = -57,798 kcal/mol

66
b) Dioxidul de carbon rezultat din aceastã reacţie reacţioneazã cu o soluţie de hidroxid de calciu. Care
este masa de precipitat care se obţine?

Rezolvare

a)

1.Se calculeazã entalpia standard de reacţie din entalpiile standard de formare ale celor patru substanţe,
din reacţia datã:

∆H0r=[ν1(molCO2) x ∆H0f CO2 + ν2(mol H2O)x∆H0fkJ/mol]–[ν3(mol CH4)x ∆ H0f kJ / mol

+ν4(mol O2)x ∆ H0f kJ/ mol]

∆H0r =[ -94,052 + 2(-57,798)] – [-17,889] = -191,759 kJ

2.Se calculeazã numãrul de moli CH4 şi apoi cantitatea de cãldurã degajatã la arderea a 4 m3 de CH4
din proporţia de mai jos:

ν = m / M = V/22,4 =numãr de moli

ν = 4×1000/ 22,4 = 178,57 moli CH4

1 mol CH4 degajã la ardere 191, 759 kJ

178,57 moliCH4 degajã la ardere X

X = 178,57 x 191,759 / 1 = 34242,67 kJ

b) Se scrie reacţia chimicã dintre CO2 şi CaCO3 şi se pun în reacţie sub formulele chimice masele
moleculare, iar pe reacţie se trec masele de CO2 şi necunoscuta de CaCO3 :

178,57×44 Y

CO2 + Ca (OH)2 = CaCO3 + H2O

44 100

Y = 178,57 x 44 x 100 / 44= 17857 g = 17, 857 Kg

R; 34242,67 kJ; 17, 857 Kg

2/ 31/ pag 103

a)Se cunosc reacţiile (T= 298 K):

H2 (g) + Cl2 (g) = 2HCl(g) ∆H = -185 kJ

2H2(g) + O2 (g) = 2 H2 O (g) ∆H = -484 kJ

Entalpia de ardere a unui mol de HCl(g) cu O2(g), dupã reacţia (T=298K):

4HC(g) + O2(g) = 2 H2O(g) + 2 Cl2(g)

67
Are valoarea (în kJ/mol):

a)114; b) 28,5 ; c) -28,5; d)-114; e) -370

Rezolvare:

Se aplicã legea lui Hess; “ecuaţiile termochimice suportã toate calculele algebrice”. [i]

Observãm cã sunt 3 reacţii; vom efectua calculul: 2x Reacţia 1- reacţia 2, pentru a ajunge la reacţia 3:

2x[H2 (g) + Cl2 (g) = 2HCl(g) ] – [ 2H2(g) + O2 (g) = 2 H2 O(g)]

2H2+2Cl2 -2H2- O2 =4HCl -2H2O

2Cl2 (g) + 2 H2O(g) = 4 HCl (g) + O2 (g)

2x (-185kJ) – ( -484 kJ) = 114 kJ

Reacţia inversã are ∆H= -114 kJ.

Rãspunsul este: d.

b) Entalpia de formare a unui mol de dioxid de sulf din S(s) şi O2(g) este de -289,7 kJ / mol. Prin
arderea a 15 g de sulf se elibereazã:

a)2715,9kJ; b)135,79 kJ; c) 271,59 kJ; d)650 kJ; e)149,5 kJ

Rezolvare

1. S(s) + O2(g) = SO2(g) + 289,7 kJ/mol

A S = 32 g/mol;

2.Calculãm cãldura de reacţie:

1mol de S are are 32 g/mol consumã……….298,7 kJ/ mol

Atunci 15 g consumã………….X kJ

X = 15g x 289,7 kJ / mol / 32 g / mol = 135, 79 kJ

Rãspuns: b

c) Un cub de platinã cu latura de 0,5 cm ( ҎPt =22,07 g / cm3 şi c(cãldura specificã)=0,12 J/ gxC) se
încãlzeşte de la 100C la 950C. Care este cantitatea de cãldurã necesarã încãlzirii? Dar volumul de
H2(c.n.), dacã se ştie cã ∆H pentru reacţia:

H2 (g) + ½ O2(g) = H2O (g)

Are valoarea -286 kJ/ mol?

a)40 J; 8L ; b)28,14J;2,2 L; c) 35,4 J; 2,3 L; d) 28,9 J; 4L; e) 281,4 J; 1,2 L

68
Rezolvare

1.Se calculeazã volumul cubului:

Vcub= l3cub = (0,5cm)3= 0,125 cm3

2.Se calculeazã masa cubului din densitate şi volum:

mcub= ҎPt xV cub = 22,07 g / cm3 x 0,125 cm3= 2,76 g Pt

3. Se calculeazã Q (cantitatea de cãldurã kJ) cu relaţia:

Q = m . c .∆t

.∆t = t2 – t 1= 95-10 = 85 0C

Q=2,76g x 0,12 J/ g x C x 85 0 C = 28,14 J

3. Se calculeazã volumul de hydrogen(c.n.) care se poate încãlzi cu aceastã cantitate de cãldurã (28,14J),
cu urmãtoarele relaţii:

Q încãlzire Pt = Q încãlzire H2

Q încãlzire H2 (J) = ϒ moli H2 x ∆H

ϒ moli H2 = m / M= V / 22,4

28,14 J = ( V / 22,4 ) x 286. 103 J

V= 22,4 L

Rãspunsul este: b

d) Care este entalpia reacţiei de formare a propanului din elemente:

3C(s) + 4 H2 (g) = C3H8(g)

Dacã se cunosc: E C-C (grafit) =717,7 kJ / mol EH-H = 431,58 kJ / mol

EC-C =334,4 kJ / mol E C_H = 413,8 kJ /mol

∆H0f = ∑ n’ ∆H 0 legaturi desfacute – ∑n’∆H0 legaturi formate

n’ = numãr de legãturi desfãcute/ formate

Se desfac: 3 legãturi C-C din grafit şi 4 legãturi H-H

Se formeazã în propan: 2legãturi C-C şi 8 legãturi C-H

∆H0f = [ 3x717,7 + 4x431,58] –[ 2x334,4 +8x413,8] = 2153,1 + 1726,32 – 668,8 – 3310,4=

-99,78 kJ / mol.

R: -99,78 kJ / mol

69
[i]Marilena Şerban, Felicia Nuţã, Chimie, Manual pentru clasa a X-a, C1, Editura Niculescu, 2000

Related articles
Thermodynamics and the comparison of hydrocarbon fuels (carnotcycle.wordpress.com)
Posted in caldura de reactie, Uncategorized | Tagged bacalaureat, editura niculescu, Hess, Joule,
voluntariat | Scrie un comentariu
ADUCEREA PROBELOR IN SOLUTIE- PROBLEME DE CHIMIE ANALITICA
Posted on iunie 22, 2013 by maria15udrea
Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

Este o activitate de voluntariat in cadrul asociatiei “Raza Sperantei din Ardeal”. Pot fi si alte variante
pentru rezolvare. Sper sa ajute studentii de la inginerie chimica, chimie. Si eu am lucrat cu bibliografia
propusa.

MODELE DE PROBLEME REZOLVATE LA CALCULAREA CANTITATII DE REACTIVI DE

DIZOLVARE

Sunt modele de probleme de chimie analiticã , cu exces de reactiv şi au nivel de dificultate peste mediu.

I. Bibliografie:

A.A. Iaroslavtev,Exerciţii şi probleme de chimie analiticã, Editura Tehnicã, Bucureşti, 1958

1 /1.pag.71 Câţi mililitri soluţie 1n de acid clorhidric sunt necesari pentru a dizolva 1 g de cretã, dacã
trebuie sã se foloseascã un exces de 100 % acid?

Observãm, cã la dizolvarea cretei-este CaCO3, în HCl, are loc o reacţie chimicã.

Algoritmul ( schema) de rezolvare este: se calculeazã de pe reacţia dintre HCl şi CaCO3 masa de HCL
consumat la dizolvare şi care este md, în soluţia 1n; se calculeazã masa de HCl(g) exces; se calculeaza
masa totalã de HCL; se calculeazã din concentraţia normalã, volumul soluţiei de HCl.

Se cunosc:

Masa cretã= m CaCO3 = 1 g- se considerã cã existã 100% CaCO3

70
Cn HCL = 1n ( nEg/ L )

Exces HCl= 100 %

M HCl= 36,5

M CaCO3 = 100

Nu se cunosc:

Masa HCl= md =X=? (g)

Vs HCl fãrã exces=? (g)

Vs exces de HCl=? (g)

Vtotal HCl =? (g)

Rezolvare

1.Se scrie reacţia chimicã dintre HCl şi CaCO3 . Sub formule chimice se trec masele moleculare; pe
formule se pun: masade 1 g CaCO3 şi necunoscuta-X. Se calculeazã cu ajutorul proporţiei formate, X:

X 1

2HCl + CaCO3 = CaCL2 + CO2 + H2 O

2×36,5 100

X= 2 x 36, 5 x1 / 100 = 0,73 g HCl

2.Se calculeazã masa de HCl în exces:

Masa de HCl exces= 100 / 100 x 0,73 = 0,73 g

3. Se calculeazã masa totalã de HCl:

Masa totalã de HCl = m HCl reacţie + m HCl exces = 0,73 + 0,73 = 1,46 g

4. Se calculeazã Vs de HCl cu ajutorul expresiei Cn:

Cn = md / Egx Vs

Egde HCl = M / nH Eg HCl = 36,5 / 1 = 36,5

1= 1,46 / 36,5 xVs

Vs = 1,46 / 36,5 = 0,04 L=40 ml

R: 40 ml

71
2/4.pag.71 Câţi ml soluţie 4n de HCl sunt necesari pentru a dizolva 0,1 g sârmã de Fe; se lucreazã cu
exces de 100 % acid.

Observãm cã la dizolvarea Fe cu HCl are loc o reacţie chimicã.

Algoritmul de rezolvarea este: se calculeazã cu ajutorul reacţiei chimice, masa de HCl, fiindcã cunoştem
masa de Fe; masa de HCl este md din concentraţia normal 4n; se calculeazã V s de HCl; fãrã exces; se
calculeazã Vs de exces şi apoi Vt de HCl.

se cunosc:

Cn HCl= 4n ( nEg / L )

Masa de Fe= 0,1 g

M HCL = 36,5

A Fe = 56

Nu se cunosc:

m d HCl = X = ?

Vs de HCl fãrã exces = ? ml

V exces de HCl = ? ml

V t de HCl = ? ml

Rezolvare

1.Se calculeazã X de HCL din proporţia de mai jos. Se scrie reacţia chimicã dintre Fe şi HCl; se pun sub
reacţie masa molecularã la HCl şi A Fe; pe reacţie se trece masa de Fe şi necunoscuta X:

0,1 X

Fe + 2 HCl = H2 + Fe Cl2

56 2x 36,5

X = 0,1 x 2 x 36,5 / 56 = 0,13 g de HCl ( md)

2.Se calculeazã Vs de HCl 4n ce conţine 0,13 g de HCl

Cn = md / Eg xVs ; Eg HCl = M HCl / nH ; Eg = 36,5 / 1 = 36,5

4 = 0,13 / 36,5 x Vs

Vs = 0,13 / 4 x 36,5 = 8,9 x 10-4 L = 0,89 ml

72
3. Se calculeazã Vexces de HCl :

V exces = 0,89 x 100 / 100 = 0,89 ml

4. Se calculeazã V t de HCl :

Vt = Vs + V exces = 0,89 + 0,89 = 1,78 ml

R = 1,78 ml

3/ 6 / pag 71

Câţi ml soluţie 2n de NaOH va dizolva total 0,5 g de Al; excesul de hidroxid este 100 %.

Observaţie: La dizolvarea Al în NaOH are loc o reacţie chimicã. Algoritmul de rezolvare este
asemãnãtor modelelor de mai sus.

Se cunosc:

Masa de Al = 0,5 g

Cn de NaOH = 2n

M NaOH = 40

A Al = 27

Nu se cunosc:

Masa de NaOH = X = md= ?

Vs de NaOH fãrã exces= ? ml

Vs de NaOH exces = ? ml

V t de NaOH = ? ml

Rezolvare

1.Se scrie reacţia chimicã dintre Al şi NaOH; se pun sub reacţie masa molecularã şi atomicã, ţinând cont
de coeficienţi, la NaOH şi Al; pe reacţie se pun 0,5 g de Al, respectiv X g de Na OH.

0,5 X

2Al + 2NaOH + 6 H2O = 2Na [ Al ( OH) 4 ] + 3 H2

2×27 2x 40

X = 0,5 x2 x 40 / 2×27 =0,74 g

2. se calculeazã masa de exces de NaOH (g):

100 % NaOH ………..avem ………..exces 100%

73
La 0,74 g NaOH……..avem…………….y

Y = 0,74 g x100 % / 100 % = 0,74 g

3. Se calculeazã masa totalã de NaOH (g):

Masa totalã de NaOH = m din reacţie + m exces = 0,74 + 0,74 = 1,48 g

4. Se calculeazã Vs de NaOH din Cn şi masa de 1,48 g NaOH:

Cn = md / EgxVs ( nEg / L)

Eg NaOH = M NaOH / nOH = 40 /1 = 40

2= 1,48 / 40 x Vs

Vs = 1,48 / 2×40 = 0,0185 L = 18,5 ml

R=18,5 mL

II. Bibliografie

Vasilica Croitoru, D.A. Constantinescu, Aplicaţii şi problem de chimie analiticã, Editura Tehnicã, 1979

1/ 1. Pag 206 Proba analizatã conţine 30 % carbonat de bariu şi 70 % carbonat de calciu. Dupã aducerea
în soluţie, ionii de bariu şi de calciu se precipitã cu o soluţie de acid sulfuric 10-1 n , obţinîndu-se
0,2000 g amestec de sulfaţi. a) Ce dizolvant s-a folosit? b ) Care este mãrimea probei? c) Ce volum de
soluţie de acid sulfuric a fost necesar pentru precipitare, ştiind cã s-a adãugat un exces de 50 %?

M BaCO3 = 197, 36; M CaCO3 = 100; M BaSO4 = 233, 36; M CaSO4 = 136; M H2SO4 = 98

Se cunosc:

% CaCO 3 = 70 %

% BaCO3 = 30 %

Cn H2SO4 = 0,1 n la precipitare

Exces acid sulfuric = 50 %

m sulfaţi = 0,2000g

Nu se cunosc:

Masa de carbonaţi = m = ? proba

Masa de carbonat de calciu = a=?

Masa de carbonat de bariu = b= ?

74
Masa de sulfat de calciu = X = ?

Masa de sulfat de bariu = Y = ?

M d acid sulfuric = ?

M exces acid sulfuric = ?

M total de acid sulfuric =?

Vs de acid sulfuric = ? ml

Rezolvare

a)La dizolvare se foloseşte HCl:

CaCO3 + 2 HCL = CaCl2 + H2O + CO2

BaCO3 + 2 HCL = Ba Cl2 + H2O + CO2

b)Se calculeazã masa probei cu ajutorul unui system şi dupã modelul de mai jos, plecând de la reacţiile
chimice, de la dizolvare şi precipitare:

mCaCO3 + m BaCO3 = m

m CaSO4 + m BaSO4 = 0,2

a + b= m

X + Y = 0,2

Se exprimã X şi Y în funcţie de a şi b, din reacţiile chimice de la dizolvare şi precipitare:

a X

CaCO3 ——————————Ca SO4

100 136

X = 136 a / 100 = 1,36 a

b Y

BaCO3 ——————————–BaSO4

197,36 233,36

Y = 233,36 b / 197,36 = 1,18 b

Inlocuim în ecuaţia:

X +Y = 0,2 ; 1,36 a + 1,18 b = 0,2

75
Exprimãm a şi b în funcţie de mãrimea probei “m” şi înlocuim în aceastã expresie de mai sus;

a = 70 / 100 m ; b = 30 /100 m

1,36 x 0,7m + 1,18 x 0,3 m = 0,2

0,95 m + 0,35 m = 0,2

1,3 m = 0,2 ;

m = 0,2 / 1,3 = 0,1538 g

c) Se calculeazã Vs de H2SO4:

Algoritm de rezolvare: se calculeazã masa de H2SO4 consumatã în reacţiile de precipitare; apoi masa
de exces de acid sulfuric şi apoi masa totalã de acid sulfuric; din Cn şi masa de acid sulfuric se
calculeazã Vs:

Se are în vedere schema:

CaCO3————–CaCL2 ———————————-CaSO4

BaCO3 ————-BaCl2————————————-BaSO4

0,7x 0,153 t

CaCO3 —————————————–H2SO4

100 98

t = 0,7 x 0,1533 x 98 / 100 = 0,105

0,3 x 0,153 v

BaCO3 —————————————H2SO4

197,36 98

v = 0,3 x 0,1533 x 98 / 197,36 = 0,022 g

m de acid consumat stoechiometric = t + v = 0,105 + 0,022 = 0,128 g

m de acid exces = 0,128 x 50 / 100 = 0,064 g

m de acid total = 0,128 + 0,064 = 0,192 g

Vs de acid = 0,192 / 49 x 0,1 = 0,03912 L = 39,12 ml

R = 39,12 ml

2/ 5 pag 207 Se analizeazã 0,2000 g dintr-un aliaj cupru-zinc cu 60 % cupru şi 40 % zinc. Câţi ml dintr-
o soluţie de hidroxid de sodium 1,5 m şi câţi ml dintr-o soluţie de acid sulfuric 3 m sunt necesari pentru
dizolvarea aliajului, ştiind cã în ambele cazuri s-a folosit un exces de 25 % ? Se dau:

76
A Cu = 63,54; A Zn = 65, 37; MNaOH = 40; M H2SO4 = 98

rezolvare:

Se considerã cã în acid sulfuric 3 m se dizolvã Cu şi în NaOH se dizolvã Zn.

0,12 X

Cu + 2 H2SO4 = Cu SO4 + SO2 + 2 H2O

63,54 2×98

X = 0,12x 2x 98 / 63,54 = 0,37 g acid

Masa totalã de acid = 0,37 + 0,37x 25 % / 100% = 0,46

Vs acid = (0,46 / 3 x 98) x 1000 = 1,57 ml

0,08 Y

Zn + 2 NaOH + 2 H2O = Na2 [ Zn (OH) 4 ] + H2

65,37 2×40

Y = 0,08 x2x 40 / 65,37 = 0,097 g

Masa totalã de NaOH = 0,097 + 0,097 x25% / 100 % = 0,12 g

Vs hidroxid de sodium = (0,12 / 1,5×40 ) x 1000= 2,02 ml

R = 2,02 ml de NaOH ;
1,57 ml H2SO4

Posted in Uncategorized | Tagged chimie analitica, probleme cu exces de reactiv la dizolvare probe,
voluntariat pentru elevi si studenti la pregatirea evaluarilor la chimie si chimie analitica | Scrie un
comentariu
REACTII CHIMICE- TIPURI
Posted on iunie 10, 2013 by maria15udrea

77
Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

REACTII CHIMICESe oferã modele de probleme rezolvate, de tipul:

– Reactii cu transfer de protoni;
– Reacţii redox; Electroliza;
– Probleme de calcul stoechiometric. Randament;
– Metale.

Bibliografie:
1. Luminiţa Vlãdescu, Olga Petrescu, Ileana Cosma, Chimie, manual pentru clasa a IX-a, Editura
Didacticã şi Pedagogicã, R.A. Bucureşti-1998

1./7/ pag. 83
Ce volum de HNO3 2N este necesar pentru a “dizolva” 6,35 g de cupru?

Datele problemei
Se cunosc:
Masa de Cu= 6,35 g
Concentraţia normal de HNO3 = 2 N ( Eg/ l)
AN = 14; A H =1; A0 = 16; ACu = 64
Reacţia chimicã
Nu se cunosc:
Masa dizolvatã de HNO3 ( md) = X
Vs de HNO3 = /? L

Rezolvare:
1.Se scrie ecuaţia reacţiei chimice dintre acid azotic şi cupru:

X 6,35
8 HNO3 + 3 Cu = 3 Cu (NO3 )2 + 4 H2 O + 2 NO
8x 63 3x 64

2.Sub formule se trec masele moleculare, iar pe formule se pun cantitãţile de Cu şi necunoscuta de
HNO3.
M HNO3 = A H + A N + 3 A O = 63

3.Se calculeazã X din proporţia formatã:

X= 8x 63x 6,35 / 3x 64 = 16,6 g HNO3

4. Se calculeazã volumul soluţiei de HNO3 din expresia matematicã a concentraţiei normale:

CN = md / Egx Vs ; E g HNO3 = M / n H = 63 / 1 = 63

2 = 16,6 / 63x Vs ; Vs = 16,6 / 2x 63 = 0,133 L

78
R = 0,133 L

2./ 8/ pag 83
Se supun electrolizei 500 g soluţie de sulfat de cupru, de concentraţie 20 %. Ce cantitate de metal se
depune la catod? Ce gaz şi ce volum din acest gaz ( în condiţii normale) se degajã la anod?

Datele problemei
Se cunosc:
Masa soluţiei= ms=500g de Cu SO4
Concentraţie procentualã= 20 % de Cu SO4
Reacţia totalã de la electroliza soluţiei de Cu SO4
Nu se cunosc:
md Cu SO4 = ? (g)
m Cu = ? (g) X
m O2 =? (g) Y
V O2 = ? (L)

Rezolvare:

1.Se scrie reacţia totalã de la electroliza soluţiei de Cu SO4

100g x y
Cu+2H+ + SO42- + H+ + HO- = Cu + ½ O2 + H+ + SO42-
160 64 ½ 32
2.Se calculeazã m d de Cu SO4 din soluţia de 20 %:

100 % soluţie…….sunt…………..20 % Cu SO4

In 500 g soluţie…..sunt……………x

X= 500 x20 / 100 = 100 g Cu SO4

3.Se pun pe reacţie, sub formule: M Cu SO4 şi A Cu, A O2, iar pe formule se pun masa cunoscutã şi
necunoscutele X, Y. Se calculeazã X şi Y din proporţia formatã:

M Cu SO4 = A Cu + A S + 4 A O =64 + 32 +4x 16= 160

MO2 = 2 AO = 2x 16 = 32

X= 100 x 64 / 160 = 40 g Cu

Y = 100 x ½ 32 / 160 = 10 g O2

4.Se calculeazã volumul de oxigen ocupat în C.N. de temperaturã şi presiune, de 10g de oxigen, cu
legea volumului molar:
1mol O2 = 32 g……………………ocupa………………………..22,4 L
10 g……………………………………………………………………………a

a = 10 x 22,4 / 32 = 7 L

R = 40 g Cu; 7 L de O2

3./ 11/ pag 83

Ce produse se obţin la electroliza a 4 moli de bromurã de cesiu şi în ce cantitate?

Datele problemei

79
Se cunosc:
n moli CsBr= 4 moli
A Cs=133; A Br= 80
Reactia totalã de la electroliza CsBr ( nu este soluţie)
Nu se cunosc:
Numele produşilor de la electrolizã
Masele acestor produşi, pe care le notãm cu X şi Y

Rezolvare

1.Se scrie reacţia de la electroliza CsBr

4×213 x y

CsBr = Cs + ½ Br2
213 133 ½ 160
Produşii electrolizei sunt: Cs şi Br2

2.Se calculeazã masele moleculare la CsBr şi Br2; se calculeazã masa de CsBr corespunzãtoare la 4
moli.

MCsBr= A Cs + A Br= 133+80 = 213

M Br2 = 2 A Br = 2x 80 = 160
Masa de Cs Br = nx M = 4x 213

3.Se vor trece în reacţia chimicã, sub formulele chimice CsBr, Br2 şi Cs masele moleculare, respective
atomice; pe formulele chimice respective se vor trece masele cunoscute şi necunoscute: X= masa de Cs
şi Y= masa de Br2 . Se calculeazã necunoscutele din proporţia formatã:

X = 4×213 x133 / 213 = 532 g Cs

Y = 4×213 x ½ 160 / 213 = 320 g Br2

R : 532 g Cs; 320 g Br2

4/ 17/ pag.84

Prin procedeul de contact se obţin 2 t de H2 SO4 de concentraţie 98 %, cu un randament de 90 %. De la

ce cantitate de piritã puritate 80 % s-a plecat în procesul de fabricaţie?

Datele problemei:
Se cunosc:
Masa soluţie de H2 SO4 = 2 t= 2000 Kg
Concentraţia procentualã= Cp = 98%
η =randament în acid= 90 %
puritate piritã ( FeS2) = 80%
Reacţiile chimice de la obţinerea acidului sulfuric, plecând de la piritã
Nu se cunosc:
Masa dizolvatã de acid sulfuric=md =? ( Este masa practicã-mp- de produs,din randament)
Masa teoreticã de acid care s-ar obţine=mt ? ( Ea se trece pe reacţie)
Masa de FeS2 = X =?
Masa de piritã cu 80 % FeS2 = ?

Rezolvare:

80
1.Reacţiile chimice de la fabricarea acidului sulfuric din Fe S2 sunt:
X
2 FeS2 + 11/2 O2 = Fe2 O3 + 4 SO2
2×120

4 SO2 + 2 O2 = 4 SO3

2177,7 Kg
4SO3 + 4 H2 O = 4 H2 SO4
4×98
2.Se calculeazã masa dizolvatã de H2 SO4 din Cp:

Cp = md x100 / ms ; 98 = md x100/ 2000 ;

md = 1960 Kg H2 SO4 = mp

3.Se calculeazã masa teoreticã de H2 SO4 din randament:

η= mp x100 / mt

m t = 1960 x100 / 90 = 2177,7 kg H2 SO4

4.Se trec în reacţie sub formulele chimice ale FeS2 şi H2 SO4 masele molecular, iar pe formule masele
cunoscute şi necunoscuta; din proporţia formatã se calculeazã X:

M FeS2 = A Fe + 2 A S = 56 + 2×32 = 120

M H2 SO4 = 2AH + A S + 4 A O = 2×1 + 32 + 4 x16 = 98

X/ 2x 120 = 2177,7 / 4x 98

X = 2x120x2177,7 / 4×98 = 1333,3 Kg FeS2

5. Se calculeazã masa de piritã de 80% ce cuprinde 1333,3 Kg FeS2 :

100 % piritã………………….sunt………………80% FeS2

Y piritã ……………….are………………..1333,3 Kg
Y = 100×1333,3 / 80 = 1666,6 Kg= 1,7 t

R : 1,7 t piritã

5/10/pag.137

Un amestec de 6 g de carbonat de calciu şi sulfat de calciu este încãlzit la temperatura ridicatã într-un
vas deschis. Ştiind cã numai carbonatul de calciu se descompune termic şi cã masa probei dupã încãlzire
este 4,68 g, sã se afle procentul de carbonat de calciu din amestecul iniţial.

Datele problemei
Se cunosc:
Masa amestec iniţial= m1 =6 g
Masa amestec dupã descompunere termicã= m2= 4,68 g
A Ca=40; A C=12; AO= 16
Dupã reacţia de descompunere termicã, amestecul (m2) conţine: CaSO4 şi CaO
Reacţia de descompunere termicã a CaCO3
Nu se cunosc:
Masa de CaCO3= X = ?

81
Masa de CaSO4 = Y =?
Masa de CaO = a = ?
Procentul de CaCO3 din amestec (m1) = ?

Rezolvare

1.Se scrie sistemul de ecuaţii:

m1= mCaCO3 + m CaSO4

m2 = mCaO + m CaSO4

6=X+Y
4,68 = a + Y

2.Se calculeazã “a” din reacţia de descompunere a CaCO3:

Xa
CaCO3 = CaO + CO2
M=100 M=56

a== X x 56 / 100 = 0,56 X

3.Se înlocuieşte “a” în sistem şi se calculeazã X:

6= X+ Y
4,68 = 0,56 X + Y

Y = 6-X

4,68 = 0,56 X +(6-X) ; -6+4,68 = 0,56 X –X

1,32= 0,44 X
X= 1,32 / 0,44 = 3 g CaCO3

4.Se calculeazã procentul de CaCO3 din amestec:

% CaCO3 = mCaCO3 x 100 / m1

% CaCO3 = 3 x100 / 6 = 50 %

R= 50 %
Posted in Uncategorized | Tagged Business and Economy, Calcium carbonate, Nitric acid | Scrie un
comentariu
LEGILE GAZELOR
Posted on mai 6, 2013 by maria15udrea

Name(necesar)

Email(necesar)

Website

Comment(necesar)

82
LEGILE GAZELOR

LEGILE GAZELOR

Se oferã tipurile de probleme rezolvate:

Probleme simple cu legile: Boyle-Mariotte; Gay-Lussac; Charles; ecuaţia de stare a gazelor perfecte;
Avogadro;
Probleme complexe de calcul stoechiometric, când se cunoaşte volumul gazului şi randamentul în
produs de reacţie;
Probleme pentru bacalaureat şi concursuri;
Analiza cuprului din aliajele sale, fiindcã se propun la concursuri reacţiile dintre cupru, sãrurile lui cu
acidul azotic, sulfuric, hidroxidul de amoniu. Un alt aspect este utilizarea medicinal a alamei, conform
cercetãrilor ştiinţifice actuale.

I. BIBLIOGRAFIE

Luminiţa Vlãdescu, Olga Petrescu, Ileana Cosma, Chimie, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didacticã
şi Pedagogicã, R.A., Bucureşti-1998

1/2 La ce presiune se aflã oxigenul gazos într-un cilindru de oţel de 40 dm3, ştiind cã la t=00C s-au
introdus în cilindru 6000 dm3 oxigen?
6000 L de oxigen se aflã la presiunea P1 = 1 atm şi temperatura de 00 C;
Se introduc în cilindru 6000 L de oxigen; presiunea creşte la P2
Volumul cilindrului este egal cu volumul gazului, la temperatura de 00 C şi presiunea P2
1l= 1 dm3
Observãm cã temperatura rãmâne constantã (t=00C), variazã presiunea şi volumul.
Trebuie sã aflãm P2.
Ce trebuie sã cunoaştem:

Legea lui Boyle-Mariotte:

La temperaturã constantã, volumul ocupat de o masã determinatã de gaz variazã invers proporţional cu
presiunea la care se aflã gazul.

P1V1= p2V2

Rezolvare

Inlocuim în expresia de mai sus datele şi calculãm P2:

P2. 40 l= 1atm . 6000 L

R: P2 = 150 atm

2/3 Ce volum va ocupa la 2000 C o cantitate de hidrogen, ştiind cã la 10 0 C aceeaşi cantitate, ocupã un
volum de 12 dm3 la p=constant ?
Ştim cã la temperatura ( T1 grade Kelvin) de 10 0 C, hidrogenul are volumul (V1) de 12 dm3 ( litri) şi o
anumitã masã;
Observãm cã aceeaşi masã are la temperatura ( T2 grade Kelvin) un volum ( V2).
Observãm cã presiunea este constantã, în timpul variaţiei volumului şi a presiunii
Trebuie sã aflãm V2.
Ce trebuie sã cunoaştem:

83
Legea Gay-Lussac

La presiune constantã, volumul ocupat de o masã determinatã de gaz variazã direct proporţional cu
temperatura absolutã.

V1/ T1 = V2/ T2

Rezolvare

Calculãm Temperaturile absolute ale gazului cu expresia:

T grade K = 273 + t ( grade C)

T1= 273 + t1 = 273+10= 283

T2= 273+ t2= 273+200 = 473

Inlocuim datele în expresia matematicã a legii Gay-Lussac:

12/ 283 = V2 / 473

V2 = 12 x473 / 283 = 13 L

R: 13 L

3/ 4 Cunoscîndu-se cã la 200 C presiunea unei cantitãţi de azot dintr-un recipient este de 2 atm, sã se
afle la ce temperaturã azotul din recipient va avea presiunea de 6 atm?
Ştim cã la temperatura (T1 grade Kelvin ) de 20 0 C o cantitate de azot are presiunea (P1) de 2 atm;
Aceeaşi cantitate de azot va avea la presiunea (P2) de 6 atm, temperatura T2 grade Kelvin
Observãm cã volumul rãmâne constant, când variazã temperatura şi presiunea.
Trebuie sã aflãm T2
Ce trebuie sã cunoaştem:

Legea lui Charles:

La volum constant, presiunea unei mase determinate de gaz variazã direct proporţional cu temperatura
absolutã.

P1/ T1 = P2 / T2

Rezolvare
Calculãm Temperatura absolutã T1 a gazului cu expresia:

T grade K = 273 + t ( grade C)

T1= 273 + t1 = 273+20= 293 grade K

Inlocuim datele în expresia matematicã a legii lui Charles:

2/ 293 = 6 / T2

T2 = 6x 293 / 2 = 879 grade K

t 2 = 879-273= 606 0 C

84
R: 606 0 C

4/ 5 Densitatea hidrogenului la 00 C şi 1 atm este egalã cu 0,0899 g / dm3 . Sã se afle densitatea

hidrogenului la 00 C şi 4 atm. ( Inlocuiţi în relaţia P1 V1 = P2 V2, V = m/ ρ ).
Observãm cã temperatura este constantã şi variazã numai presiunea şi volumul hidrogenului.
Observãm cã masa gazului este constantã.
Avem la presiunea P1= 1 atm, densitatea hidrogenului (ρ1= 0,0899 g / dm3 )
Avem presiunea P2 =4 atm
Trebuie sã aflãm ρ2 (g / dm3 )

Rezolvare
Scriem relaţia de variaţie a presiunii cu volumul, la temperature constantã:

P1 V1 = P2 V2 (1)
Scriem relaţia de calculare a densitãţii:

Ρ=m/V;

V = m/ ρ (2)
Masa este constantã; deci masa la P1= masa la P2 = m (g)
Inlocuim expresia 2 în expresia 1:

P1 ( m/ ρ1 ) = P2 ( m / ρ2 )

P1 / ρ1 = P2 / ρ2 (3)
Inlocuim datele în relaţia (3):

1/ 0,0899 = 4 / ρ2

ρ2 = 4x 0,0899 / 1 = 0,2796 g / dm3

R: 0,2796 g / dm3

5/ 6 Intr-un cilindru de oţel de 20 dm3 se aflã oxigen la 120 atm. Se consumã o parte din oxigen pentru
sudurã şi presiunea în cilindru scade la 50 atm. Ce volum de oxigen în condiţii normale, a mai rãmas în
cilindru ?

1. Observãm cã temperatura este constantã şi variazã presiunea şi volumul.

2. Ştim cã în situaţia de condiţii normale de temperaturã şi presiune, un gaz are presiunea de 1 atm,
deci P2 = 1 atm.

3. Cunoaştem: volumul gazului şi presiunea gazului înainte de sudurã: V1=20 dm3 - volumul
cilindrului;

4. Observãm cã dupã sudurã, presiunea oxigenului din cilindru ajunge la P2 = 50 atm.

5. Trebuie sã calculãm V2, volumul gazului rãmas în cilindru, la 1 atm- condiţii normale de presiune
şi temperaturã.

Rezolvare
Scriem relaţia de variaţie a presiunii cu volumul, la temperaturã constantã:

P1 V1 = P2 V2

85
Inlocuim în aceastã relaţie datele: V1= 20 dm3, care este volumul cilindrului; P2 =50 atm, presiunea
dupã sudurã; P2 = 1 atm, presiunea în condiţii normale:

50 x 20 = 1x V2

V2 = 1000 dm3
Dacã vrem sã calculãm volumul de oxigen consumat, ne raportãm la condiţii normale de presiune şi
temperature, astfel:

a) Calculãm volumul de oxigen în condiţii normale (Va) , când presiunea lui în cilindru este 120 atm.
Volumul oxigenului este volumul cilindrului.

120 atm x 20 dm3= 1 atm x Va

Va = 240 dm3

b) Am calculat la pct.2, Volumul de oxigen dupã sudurã, pe care-l notãm cu Vb şi este 1000 dm3.

c) Diferenţa dintre cele douã volume este volumul de oxigen consumat la sudurã:

Va-Vb = 2400-1000= 1200 dm3

6/ 9 La temperatura de 54 0 C şi presiunea de 10 atm un gaz ocupã un volum de 15 dm3. De câte ori se

mãreşte volumul gazului, dacã acesta este adus în condiţii normale?

Ştim cã la temperatura ( T grade Kelvin) 54 0 C, gazul are presiunea (P) de 10 atm şi volumul (V1) de
15 dm3
Ştim cã în condiţii normale, acest gaz are presiunea (P0) de 1 atm, temperatura ( T0) de 273 grade
Kelvin şi volumul V0 dm3
1dm3 = 1 l
Trebuie sã calculãm Vo

Rezolvare

Se aplicã relaţia matematicã dintre presiune, volum şi temperaturã, pentru o masã de gaz, care se aflã în
condiţii normale: T=273 K, p=1 atm şi V0 , care îşi modificã parametrii la V=15 l, p=10 atm şi T=
273+54=327

Po Vo/ To = PV/ T
1. Se calculeazã cu ajutorul relaţiei de mai sus volumul Vo:

1 x Vo / 273 = 10 x 15 / 327

Vo = 150 x 273 / 327 = 125, 23 l

2. Se calculeazã de câte ori Vo este mai mare faţã de V:

Vo : V = 125,23 : 15 = 8,34 ori

R: 125,23 L ; 8,34

7 / 10 Ce volum ocupã 14,2 kg Cl2 la temperature de 273 0 C şi p= 6 atm ?

Ştim:

86
Masa clor = 14,2 Kg

Temperatura = 2730 C

T grade K = 273 + 273 = 546

Presiunea=6 atm

A cl= 35,5

M cl2 = 2×35,5 = 71
Trebuie sã calculãm volumul de clor la parametrii de mai sus.

Rezolvare

Aplicãm ecuaţia de stare a gazelor perfecte;

pV=ϒ RT

ϒ = numãrul de moli = m / M; m (g)

R= constanta generalã a gazelor perfecte=0,082 l atm / K mol

1l= 1 dm3
Se înlocuiesc datele în aceastã relaţie şi se calculeazã V de clor (l):

6atm x V l = 14,2 x 1000 / 71 x 0,082 l atm / K mol x 546 K

V = (14,2 x 1000/ 71 x 0,082) / 6 = 1492,4 l

R: 1, 492 m3

10/ 11 Sã se determine masa a 300 dm3 CO2 în condiţii normale.

Ştim cã volumul V este 300 dm3
1 dm3 = 1l
Condiţii normale de temperature şi presiune se referã la: T=273grade K şi p= 1 atm
M CO2 = Ac + 2 Ao = 12 + 2 x16 = 44

Rezolvare

Aplicãm legea lui Avogadro :

1 mol din orice gaz, indiferent de natura lui chimicã, conţine acelaşi numãr N de particule; înseamnã cã
1 mol din orice gaz, în aceleaşi condiţii de temperaturã şi presiune, ocupã acelaşi volum- numit volum
molar (Vm)

La 00 C şi 1 atm, volumul molar al oricãrui gaz este de 22, 4 dm3(l)

Se scrie regula de trei simplã:

1 mol de CO2 = 44 g ………..ocupã……………..22,4 l

m g …………………………….300 l

m = 44×300 / 22,4 = 589, 29 g

87
R: 589,29 g

11/ 12. 11,2 dm 3 dintr-un gaz necunoscut, la 00 C şi 1 atm, are aceeaşi masã ca şi 22,4dm3 oxigen, în
aceleaşi condiţii. Stabiliţi: a) Care este raportul între masa moleculelor din gazul necunoscut şi masa
moleculelor de oxigen ? Câţi moli de gaz necunoscut sunt prezenţi?

Ştim cã masa gazului necunoscut mx este egalã cu masa oxigenului în condiţii normale de temperaturã
şi presiune;
Cunoaştem la gazul necunoscut: V gaz =11,2 l; p=1 atm; t = 00 C;
Ştim la oxigen: p=1 atm; t = 00 C; A o = 16;

Mo2 = 2 A o = 2x 16= 32
Trebuie sã calculãm masa molecularã a gazului necunoscut, pentru a afla raportul maselor moleculere
dintre gaz şi oxygen
Trebuie sã calculãm numãrul de moli de gaz necunoscut

Rezolvare
Calculãm masa de oxigen ocupatã de 22,4 l, în condiţii normale, cu expresia matematicã a volumului
molar:

1 mol de O2 = 32 …………………………………….22,4 l

Deci 22,4 l din problemã au 32 g.

Calculãm masa molecularã a gazului necunoscut, în condiţii normale de temperature şi presiune, cu
ajutorul expresiei matematice a volumului molar:

masa oxigen = masa gaz = 32 g

daca 1mol de gaz necunoscut = M gaz……..ocupã…………….22,4 l

atunci 32 g………ocupã…………..11.2 l

Mgaz = 32x 22,4 / 11,2 = 64

Raportul dintre Mgaz : M oxigen =64 : 32 = 2 : 1
Numãrul de moli de gaz necunoscut se calculeazã cu relaţia matematicã

ϒ=m/M

ϒ = 32/ 64 = 0,5

R: 2:1; 0,5

12/ 17 Intr-o camera de 48 m3 se arde sulf. Sã se calculeze cantitatea de sulf necesarã pentru a obţine o
concentraţie de 2 % în volume SO2 în camerã.

Cunoaştem:

V camera = V gaz final, dupã arderea sulfului = 48 m3

% SO2 = 2 % din V camera

As = 32

88
Ao = 16

Mso2 = As + 2 Ao = 64

Trebuie sã aflãm:

V SO2 = ?

Masa S = ?

Rezolvare
Calculãm volumul de SO2 ştiind compoziţia procentualã:

Dacã în 100 % de gaz …….sunt…….2% SO2

Atunci în 48 m3 …………sunt……..V SO2

V SO2 = 48 x2 / 100 = 0,96 m3 = 960 dm3 = 960 l

Se calculeazã masa de bioxid de sulf, pe care o ocupã 960 l de bioxid de sulf în condiţii normale, cu
ajutorul expresiei volumului molar:

Dacã 22,4 l de SO2 …………ocupã………………1 mol= 32 g

Atunci960 l …………………au……………………………m SO2

m SO2 = 960 x 32/ 22,4 = 2742, 85 g

Scriem reacţia de ardere a sulfului. Prin calcul stoechiometric al reacţiei se aflã masa de sulf.

x…….………….2742,85 g

S + O2 = SO2

32……………….64

1 mol…………….1mol

X = 32 x 2742,85 / 64 = 1371, 42 g S

R: 1371,42 g S

II. Bibliografie

Luminiţa Ursea, Rodica Mareş, Monica Palade, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare,
Bacalaureat, Subiecte propuse , Chimie anorganicã şi generalã, Editura Humanitas Educaţional, 2000

VII/ Varianta 4

Cuprul reacţioneazã cu acidul sulfuric şi formeazã un gaz, care ocupã un volum de 7,8 L la 273 K şi 4
atm. Ecuaţia reacţiei este:

Cu + 2 H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2 H2 O

Determinã prin calcul masa de cupru (g) care a reacţionat, dacã aceasta are puritatea 80% iar
randamentul reacţiei este 90 %

89
Calculeazã volumul (L) soluţiei de acid sulfuric 4 M necesar reacţiei cu un mol de cupru( randamentul
reacţiei seconsiderã 100%).
Noteazã compoziţia şi utilizãrile aliajelor:bronz şi alamã.

Ştim la cerinţa 1:

La SO2 : V=7,8 L; T=273K; p= 4 atm; M= 64 ( As=32; Ao=16);η produs =90%

La Cu : puritatea=80%; A cu = 64

Trebuie sã aflãm:

La SO2 :

a. Masa pe care o ocupã 7,8 L la temperature şi presiunea de mai sus; aceasta este masa teoreticã din
randamentul de 90%

b. Masa practicã corespunzãtoare la randamentul de 90%, care rezultã dintr-o masã de cupru pur,
conform reacţiei de mai sus;

c. Masa ce reacţioneazã cu acidul sulfuric- notatã cu X. Se calculeazã de pe reacţie, cu masa practicã

de SO2 ;

La Cu: Masa de cupru introdusã în reacţie cu puritatea de 80%

Rezolvare

1. Calculãm masa de SO2 pe care o ocupã 7,8 L, la T= 273 K, p = 4 atm, cu ecuaţia de stare a gazelor
ideale. Aceasta este masa teoreticã.

pV = ( m / M ) R T

R= 0,082 L atm / K mol

4atm x 7,8 L = (m g/ 64)x 0,082L atm / K mol x 273 K

m = 4×7,8 x64 / 0,082×273 = 89,19 g

2. Se calculeazã din definiţia randamentului, masa practicã de SO2 care se obţine cu randament de
90 %, din cupru.

Randamentul în produs de reacţie se calculeazã cu relaţia matematicã:

η = [ mp / mt]produs x 100

mp = masa practicã de produs obţinutã (g); este mai mica din cauza pierderilor

mt = masa evaluatã teoretic de produs (g)

90 = mp x100 / 89,19

m p = 90×89,19 /100 = 80,27 g SO2

90
3. Se calculeazã masa de cupru pur ce reacţioneazã cu 80,27 g SO2, cu ajutorul calcului
stoechiometric ( de pe reacţie). Trebuie sã cunoaştem masele moleculare ale SO2 , Cu şi masa de SO2 ;
masa de Cu o notãm cu X; pe reacţie se pun numai mãrimi fizice de acelaşi fel.

X 80,27

Cu + 2 H2SO4 = CuSO4 + SO2 + 2 H2 O

A= 64 M=64

X = 64x 80,27 / 64 = 80,27 g Cu pur

4. Se calculeazã masa de cupru cu impuritãţi, dacã puritatea este 80%:

100% cupru…………….sunt…………………….80% cupru pur

a cupru (g)……………..are…………………….80,27 g cupru pur

a= 100x 80,27 / 80= 100, 34 g cupru impur introdus în reacţie

R= 100,34 g cupru

Cerinţa 2

Ştim:

La Cu: masa= 1 mol; η = 100%

La H2SO4 = CM =4 M;

Trebuie sã calculãm:

Masa teoreticã de Cu ce reacţioneazã cu randament de 100 %

Numãrul de moli de acid sulfuric

Vs de acid sulfuric cu CM= 4 M

Rezolvare

1. Se calculeazã masa teoreticã de cupru ce reacţioneazã, când randamentul este 100%:

η = [ mp / mt]produs x 100

In acest caz, mp = mt = 1 mol de Cupru

2. Cu ajutorul reacţiei chimice dintre cupru şi acid sulfuric se calculeazã numãrul de moli de acid
sulfuric, ce reacţioneazã cu 1 mol de Cu:

Avem din reacţie:

1mol Cu………..reacţioneazã cu ……1 mol de H2SO4

91
Deci, masa de acid sulfuric exprimatã în moli este 1 mol. Ea reprezintã masa dizolvatã de acid sulfuric
din CM= 4 M

3. Cu ajutorul formulei de calcul concentraţie molarã se aflã volumul soluţiei de acid sulfuric 4 M:

CM = md / M Vs = ϒ / Vs

4 = 1/ Vs ; Vs = 1 / 4 = 0,25 L = 250 ml

R = 0,25 L soluţie 4 M de H2SO4

Cerinţa 3;

Bronz = aliaj Cu-Sn; se obţin din el obiecte decorative, bucşe, robineţi;

Alama = aliaj Cu-Zn; se obţin tevi, elice nave, etc.

III Bilbliografie

Aurica Şova, exerciţii şi problem de chimie pentru licee şi admitere în învãţãmântul superior, Editura
Junimea, Iaşi, 1978

11.55/ pag 132 Pentru elaborarea oţelului un convertizor a fost încãrcat cu 13,5 tone de fontã cu un
conţinut de 3,25 % C şi 1,2 % P.Ştiind cã din cantitatea de carbon se oxideazã 90,62 % se cere:

1.Cantitatea de carbon care se oxideazã;

2. Câţi m3 de aer cu 21 % oxygen sunt necesari pentru oxidarea carbonului, de la pct.1, ştiind cã 1/3
arde la CO2, iar restul la CO;

3. Care este volumul de aer la temperatura de 270 C şi presiunea de 760 mmHg?

4. Ce cantitate de fosfat tricalcic rezultã în convertizor?

(Concurs final 1967)

Ştim:

Masa fontã= 13,5 t = 13,5 x 103 kg

% C / fontã = 3,25

%C / carbonul existent în fontã- care reacţioneazã cu O2 ( se oxideazã) = 90,62

% P/ fontã= 1,2

Masa carbon ce trece în CO2 = 1/3 din toatã masa de carbon ce reacţioneazã cu O2

Masa carbon ce trece în CO = 2/3( restul = 3/3-1/3) din toatã masa de carbon ce reacţioneazã cu O2

92
% O2 din aer = 21 % v

La aer avem douã situaţii: a) este în condiţii normale de P şi T; b) este la t= 270 C şi

p= 760 mm Hg= 1 atm

A c = 12

A P =31

A o =16

Trebuie sã calculãm:
Masa de C şi P din fontã;
Masa de C care se oxideazã;
Masa de C care trece în CO2 şi masa de C care trece în CO
Masa de O2 care reacţioneazã cu C, când se formeazã CO2 şi CO
Volumul de O2 , în condiţii normale, corespunzãtor masei de la pct.4
Volumul de aer, în condiţii normale, ce conţine volumul de O2 de la pct.5
Volumul de aer, la t=270 C şi P=1 atm, când în condiţii normale are valoarea de la pct.6
Masa de fosfat tricalcic rezultatã din P de la pct.1

Rezolvare

Cerinţa 1
Calculãm pe baza compoziţiei procentuale de C şi P din fontã, masele lor, cu regula de trei simplã:

100% fontã …..sunt………….3,25 % C…………………1,25%P

13,5 x103 Kg……………………….a………………………..b

a = 13,5×103 x3,25 / 100= 438,75 Kg C

b= 13,5 x 1000 x 1,25 / 100 =168,75 Kg P

Calculãm masa de carbon care se oxideazã, cu regula de trei simplã- calcul procentual:

Din 100 % carbon………….se oxideazã……..90,62%

Atunci din 438,75 kg…………………………….c

C= 438,75×90,62 / 100 = 397,59 kg = 397,60 kg C

R= 397,6 Kg

Cerinţa 2
Se calculeazã masa de carbon care trece în CO2 şi masa de carbon care trece în CO:

mC / CO2 = 1/3 x 397,6 = 132,5 Kg

mC / CO = 2/3 x 397,6 = 265 Kg

Se calculeazã de pe reacţie masele de O2 consumate pentru formarea oxizilor de carbon, pe care le
notãm cu X, Y :

132,5 X

93
C + O2 = CO2

A=12 M=32

X = 132,5 x32 / 12 = 353,3 Kg O2

265 Y

C + ½ O2 = CO

A=12 ½ din32

Y = 265 x 16/ 12= 353,3 Kg O2

Se calculeazã masa totalã de oxygen, prin adunarea lui x cu Y şi apoi se aflã volumul de oxygen în
condiţii normale de p, t.

X +Y = 353,3 + 353,3 = 706,6 Kg

1 kmol O2 = 32 Kg …….în condiţii normale are………..22,4 m3

Atunci 706,6 Kg……………………………………………. t

t =706,6 x 22,4 / 32 = 494,62 m3 O2

Pe baza de calcul procentual se aflã volumul de aer în condiţii normale, ce conţine 21 % O2 :

21 % O2 ……………se aflã în…………………..100% aer

494,62 m3 ……………………………………….. z

Z= 494,62 x 100 / 21= 2355,33 m3 aer

Cerinţa
Se calculeazã volumul de aer în condiţiile când se modificã temperature de la 00 C la t=270 C şi p este
constantã =1 atm, cu relaţia :

Vo/ To = V / T

To= 273 k;

T = t grade C + 273 = 27 + 273 = 300 K

2355,33 / 273 = V / 300

V = 2355,33 x 300 / 273 = 2588,22 m3 aer

Cerinţa 4
Se calculeazã de pe semireacţia de trecere a P în Ca3 (PO4)2 masa de Ca3 (PO4)2 :

A P = 31

M Ca3 (PO4)2 = 3 Aca + 2 AP + 8 A O = 3×40+2×31+8×16 = 310

168,75 m

94
2P = Ca3 (PO4)2

2×31 M= 310

m = 168,75×310 / 2 x31= 843,75 Kg

SUPLIMENTAR

ANALIZA CUPRULUI DIN ALIAJELE SALE

A. ANALIZA CALITATIVA A CUPRULUI DIN ALIAJE

Cuprul formeazã sãruri uşor solubile, precum: sulfaţii, clorurile, azotaţii. Oxizii, hidroxizii, fosfaţii,
sulfura, carbonaţii, fero şi fericianurile de cupru ( mono şi bivalent),cromaţii, etc. sunt insolubile în apã.
Sãrurile de cupru în general sunt colorate în albastru, verde, roşu, etc. In chimia analiticã, cuprul intrã în
grupa hidrogenului sulfurat, alãturi de stibiu, cadmiu, aur, arsen, selen, telur, fiindcã formeazã sulfuri
insolubile în acizi.

Mod de analizã general

Dupã recoltarea şi solubilizarea probei cu cupru- prin tratare cu acizi concentraţi, amestec de acizi, sau
dezagregare, se pot face urmãtoarele reacţii de identificare:

1. Reacţia cu reactivul de grupã H2S ( hydrogen sulfurat, acid sulfhidric) se formeazã sulfura de
cupru neagrã, insolubilã în acizi diluaţi, solubilã în acid azotic 20 %

CuSO4 + H2S = Cu S + H2 SO4

2. Reacţia cu NH4OH

Cationul de cupru (II), cu o cantitate mică de hidroxid de amoniu, formează o sare bazică verde, care în
exces de reactiv se dizolvă cu formarea unui complex cuproamoniacal de culoare albastru-azuriu
( licoarea lui Schweitzer)

Cu SO4 + 2NH3 + 2H2O = Cu(OH)2 + (NH4)2SO4

Excesul de amoniu conduce la obtinerea unei combinatii complexe:

Cu(OH)2 + 4 NH3 = [Cu(NH3)4](OH)2

Hidroxid ce tertaamonio cupru (II)

“reactiv Schweizer” (dizolvant pentru celuloza)

sau:

4NH3 + CuSO4 =[Cu(NH3)4]SO4

4NH4OH + CuSO4 =[Cu(NH3)4]SO4 =4H2O

Sulfat tetraamoniocupric (II)

95
3. Reacţia cu NH4 I

Cationul de cupru formează cu iodura de amoniu, iodură de cupru (II), care se descompune cu formare
de iodură cuproasă (I) şi iod molecular, întregul precipitat fiind de culoare maroniu-gălbui :

2Cu+2 + 4(NH4 I) = 2CuI + I2 + 4NH4+

B. ANALIZA CANTITATIVĂ A CUPRULUI

DIN BRONZURI ŞI ALAME

I.Metoda electrogravimetricã

Principiul metodei:

Proba de aliaj se dizolvã în acid azotic soluţie ( 1: 1); cuprul şi plumbul trec în soluţie, iar staniul şi
stibiul precipitã sub formã de acid metastanic, respectiv metastibic ( H2 SnO3 ; HsbO3 ).

Reacţia dintre cupru şi acid azotic este o reacţie redox.

3Cu + 8HNO3 = 3 Cu(NO3 )2 +2 NO +4 H2 O

Soluţia de azotaţi de cupru şi de plumb se separã prin filtrare şi se supune electrolizei. Cuprul se separã
pe catod sub formã de metal, iar plumbul se separã pe anod sub formã de PbO2.

II.Metoda spectrofotometricã de absorţie atomicã

http://lori.academicdirect.org/works/?f=108

LEGILE GAZELOR
Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu
MODELE DE PROBLEME DE ECHILIBRE CHIMICE IN APĂ-DISOCIAŢIA ELECTROLITICĂ
Posted on aprilie 21, 2013 by maria15udrea

Modele de probleme de echilibre chimice in apa si solutii apoaseAm încercat sã vã ofer, exemple de
probleme rezolvate despre:
– ionizarea apei;
– pH-ul soluţiilor apoase;
– acizi şi baze tari/ slabe;
– gradul de ionizare, constanta de aciditate, constanta de bazicitate (legea lui Ostwald);
– indicatori acido-bazici;
– reacţia de neutralizare; reacţia de hidrolizã;
– electroliţi amfoteri(amfiprotici);
– echilibre în soluţii tampon
Este un mod personal de rezolvare şi nu anuleazã, alte variante de rezolvare studiate la cursul de
Chimie.Ofer nişte instrumente de rezolvare şi sunt sigurã cã vei descoperi alte cãi de rezolvare, care te
vor bucura. Teoria disocierii electrolitice nu se memoreazã; se încearcã sã se înţeleagã prin exerciţii şi
observând fenomenele din experienţele chimice sau din naturã.
Bibliografie:

96
Bacalaureat, Subiecte propuse la Chimie anorganicã şi generalã, Editura Humanitas Educational, 2000
Luminiţa Vlãdescu, Olga Petrescu, Ileana Cosma, Chimie, manual pentru clasa a IX-a, EDP R.A,
Bucureşti, 1993
Marilena Şerban, Felicia Nuţã, Chimie, manual pentru clasa a X-a, C1, Editura Niculescu, 2000
Olga Petrescu, Adrian-Mihail Stadler, Chimie anorganicã şi Chimie fizicã, teste şi probleme,Editura
Aramis, 2003
C.D. Neniţescu, Chimie Generalã, EDP Bucureşti, 1978
http://mihainicula.ro/alimentatia-alcalina-vs-acida-pentru-o-viata-sanatoasa/

Aţi învãţat despre teoria disociaţiei electrolitice, importanţa pH-ului pentru organism, mediu,
alimentaţie,industrie,etc.Sunt lecţii importante pentru cultura noastrã generalã şi care nu se învaţã
memorând. Au o logicã şi o bazã practicã, care te obligã sã te întrebi „De ce au loc aceste procese?”: şi
„La ce ajutã?”.
Se prezintã o sintezã a teoriei disociaţiei electrolitice.
1. Disociaţia electroliticã (ionizare)
Este procesul reversibil de „descompunere” priModele de probleme de echilibre chimice in apa si
solutii apoasen dizolvare în apã, respectiv alcooli, acid acetic, alţi solvenţi sau topire a unor substanţe în
ioni, care permit trecerea curentului electric. Astfel de substanţe se numesc electroliţi; se pot da exemple
acizii, bazele, sãrurile. Teoria a fost aplicatã de Arhenius în 1887, Ostwald ş.a. dupã 1890. Acizii
dizolvaţi în apã disociazã în anioni şi ioni H+; bazele dizolvate în apã disociazã în cationi şi ioni
hidroxil HO-. Prezenţa lor, în soluţii apoase se pune în evidenţã prin metode electrochimice-se mãsoarã
conductibilitatea electricã.Descompunerea moleculelor de electroliţi, la dizolvarea în apã, în ioni
pozitivi (cationi) şi negativi(anioni), diferã de la o substanţã la alta, în funcţie de: natura electrolitului,
concentraţia soluţiei, temperaturã. Ĩn absenţa apei, nu are loc disocierea electroliticã, acizii şi bazele sunt
considerate molecule neutre…Continuare in fisierul atasat!

Probleme rezolvate

Problema 1. Completaţi tabelul:Soluţia [H3O+]

M [HO-]
M pH pOH Caracterul acido-bazic al soluţiei
0,01 M de HCl
…M de NaOH1 *10-11
……M de Ca(OH)2 10

Rezolvare
Caz 1. Se ştie concentraţia molarã a HCl şi trebuie sã calculãm: concentraţiile molare ale ionilor
hidroniu, hidroxil, pH-ul, pOH-ul şi sã apreciem caracterul acido-bazic al soluţiei.
1. Avem o soluţie molarã de 0,05 mol / L de HCl şi ştim cã este un acid tare, care are reacţia de
ionizare, la dizolvarea în apã:
HCl (aq) + H2O (l) = H3O+ (aq) + Cl-(aq)
Acid1 baza2 acid2 baza1
Perechile acid-bazã conjugatã sunt:
HCl (acid; molecula neutrã)- Cl- ( baza lui conjugatã; anion)
H2O ( bazã; molecula neutrã) – H3O+ ( acidul lui conjugat; cation)
2. Acidul HCl ionizeazã total.
Din reacţie se observã cã dintr-un mol de HCl se obţine 1 mol de H3O+ şi 1 mol de Cl-
Deci din 0,01 moli/L HCl se obţin 0,01 moli/ L de H3O+ şi 0,01 moli / L de Cl-.

[H3O+] = 0,01 M= 1×10-2

pH= -lg[C ioni H3O+] = -lg[1x10-2 ] = 2
KH2O = [ H3O+] . [HO-]
[HO-] = K H2O / [ H3O+] = 10-14 / 10-2 = 10-14+ 2 = 10 -12

97
 pOH = -lg [C ioni HO-] = -lg 10-12 = 12
Caracterul soluţiei este acid, fiindcã pH-ul este < de 7 (neutru). Se cunoaşte scara de pH şi variaţia
pOH-ului.
Caz 2 Se ştie concentraţia ionilor de hidroniu, din soluţia de NaOH şi trebuie sã se calculeze:
concentraţia molarã a acesteia, concentraţia ionilor de hidroxil, pH-ul, pOH-ul şi sã se aprecieze
caracterul acido-bazic al soluţiei.
1. NaOH este o bazã tare, care ionizeazã total în apã:
NaOH (aq) = Na+ (aq) + HO- (aq)
Baza 1 acid1 baza2
1mol 1mol 1mol
Perechea acid-bazã conjugatã este:
NaOH (bazã; molecula neutrã) – Na+ ( acidul lui conjugat; cation)
2. Ĩn soluţiile apoase existã relaţia dintre ionii hidroxil şi hidroniu:
[H3O+] . [HO-] = 10-14( mol / L)2
[HO-] = 10-14 / 1 *10-11 = 10-3 ( mol/L)
3. Cu ecuaţia chimicã de mai sus şi regula de trei simplã se calculeazã concentraţia molarã a soluţiei de
NaOH:
1 mol de HO- …..se obţine din…………………1 mol de NaOH
Atunci 10-3 moli HO-………….provin din ……….10-3 moli de NaOH
Deci C M a soluţiei este 10-3 moli / L de NaOH.
4. Se calculeazã pH-ul şi pOH-ul:
pH= -lg[H3O+] = -lg 10-13 = 13
pOH = 14- pH = 14-13 = 1
5. Caracterul soluţiei este bazic, fiindcã pH-ul este > 7 .
Caz 3 Se ştie pH-ul şi trebuie sã calculãm: concentraţia molarã a hidroxidului de calciu, concentraţiile
molare ale ionilor de hidroniu, hidroxil; pOH-ul şi sã apreciem caracterul acido-bazic al soluţiei.
1. Avem o soluţie molarã de Ca(OH)2 şi ştim cã este o bazã de tãrie medie (în unele bibliografii apare
bazã tare), care are reacţia de ionizare, la dizolvarea în apã:
Ca(OH)2 (aq) = Ca2+ (aq) + 2HO-(aq)
Baza1 acid1 baza2
1mol 1mol 2moli
Perechea acid-bazã conjugatã este:
Ca(OH)2 (bazã; molecula neutrã) – Ca2+ (acidul lui conjugat; cation)
2. Ĩn soluţiile apoase existã relaţia:
pH + pOH = 14
pOH = 14- pH = 14-10 = 4
pOH = -lg [HO-] = 4; [HO-] = 10-4 mol/ L
3. Cu ecuaţia chimicã de mai sus şi regula de trei simplã se calculeazã concentraţia molarã a soluţiei de
Ca (OH)2:
2 mol de HO- …..se obţin din…………………1 mol de Ca(OH)2
Atunci 10-4 moli HO-………….provin din ……………..10-4 / 2 moli de Ca(OH)2
Deci C M a soluţiei este 0,5* 10-4 moli / L de Ca(OH)2 sau 5 * 10-5 mol/L.
4. Se calculeazã concentraţia ionilor de hidroniu:
[H3O+] . [HO-] = 10-14 ( mol / L)2
[H3O+] = 10-14 / 5 *10-5 = 0,2 *10-9 ( mol/L) = 2*10-10 mol/ L
5. Caracterul soluţiei este bazic, fiindcã pH-ul este > 7 .
Problema 2. Constantele de aciditate corespunzãtoare celor douã trepte de ionizare a acidului carbonic
sunt: K1 = 4,2 .10-7 ; K2 = 4,8 .10-11. Explicã de ce K2 << K1
Acidul carbonic (H2CO3) este un acid politropic, adicã cedeazã doi protoni, în reacţia de ionizare.
Primul proton este cedat mai uşor, fiindcã este cedat de o moleculã neutrã; al doilea proton este cedat de
un ion negativ (HCO3-), care cedeazã mai greu protonul, care este un ion cu sarcinã pozitivã:
H2CO3 (aq) + H2O (l) = H3O+ (aq) + HCO3- (aq) K1
Acid 1 baza2 acid2 baza2
HCO3- (aq) + H2O (aq) = H3O+ (aq) + CO32- (aq) K2

98
Acid1 baza2 acid 2 baza2
Atenţie: La acizii tari şi la acizii slabi, constanta de ionizare a primei trepte este mai mare decât
constanta de ionizare a celei de a doua trepte.

Problema 3 O soluţie de acid acetic de concentraţie 0,02 M are constanta de aciditate, Ka = 1,8.10-5.
a) Scrie ecuaţia reacţiei de ionizare a acidului acetic;
b) Determinã prin calcul concentraţia ionilor de hidroniu din aceastã soluţie.
Rezolvare
a) CH3COOH (aq) + H2O (l) = H3O+(aq) + CH3COO- (aq)
acid 1 baza2 acid2 baza1
1 mol 1mol 1 mol

Constanta de echilibru se exprimã în funcţie de concentraţiile molare:

Kc = [H3O+ ].[CH3COO- ] / [ CH3COOH].[H2O]
Kc . [H2O] = Ka = constanta de aciditate. Valoarea ei indicã tãria acidului.
Ka = [ H3O+ ].[ CH3COO- ] / [ CH3COOH]
b) Din ecuaţia chimicã de mai sus se observã cã la echilibru concentraţiile molare ale ionilor aflaţi în
soluţie sunt egale:
[H3O+ ] = [CH3COO- ]
Ĩnlocuim datele în ecuaţia Ka :

1,8 .10-5 = [ H3O+ ]2 / 2.10-2

[ H3O+ ] = √ 1,8.10-5 / 2.10-2 = √0,9.10-3 = √9.10-4 =3.10-2 mol/ L
R= b) 3.10-2 mol/ L [H3O+]

Problema 4 Calculeazã gradul de ionizare a unei soluţii a unei soluţii de hidroxilaminã 0,1 M, dacã se
cunoaşte constanta de ionizare Kb = 9,0. 10-9. Substanţa este bazã.
Rezolvare
1.Reacţia de ionizare a hidroxilaminei este:
HONH2 (aq) + H2O (l) = HONH3+ (aq) + HO-
Este o bazã slabã, fiindcã constanta de bazicitate este foarte micã şi se aplicã formula de calcul:
Kb = α2 . c ; α= √ Kb / c; Kb= 9.10-9; c = 0,1 = 10-1
α= √ Kb / c = √ 9.10-9/ 10-1 = √ 9.10-9+1 = 3.10-4
R: 3.10-4
Problema 5 O soluţie 0,1 M de acid acetic are gradul de ionizare egal cu 1,34 %. Calculeazã constanta
de aciditate (douã zecimale) a acidului acetic.
Rezolvare
Gradul de disociere al acidului acetic este mic, din 100 molecule de acid acetic se descompun in ioni,
doar 1,34.
Se aplicã formula simplificatã a constantei de ionizare – legea lui Ostwald:
KCH3COOH = α2 . c
α = 1,34 %= 0,0134; c=0,1
KCH3COOH = 0,01342.0,1= 0,00018 =1,8.10-5

Problema 6 O soluţie de NaOH 0,1 M se neutralizeazã cu o soluţie de HCL 0,1 M. Calculeazã pH-ul
soluţiei rezultate:
dupã neutralizarea a 99 % din soluţia de bazã;
la punctul de echivalenţã;
în prezenţa unui exces de 1% acid.

Rezolvare
Acidul clorhidric se introduce din biuretã peste hidroxidul de sodiu din paharul conic.
Caz 1 Se neutralizeazã 99 % din bazã

99
 1.Se calculeazã numãrul de moli de ioni de H+ şi de HO- din soluţiile de acid şi bazã:
Considerãm V HCl= 1L; n HCL = CM .VHCl = 0,1 . 1= 0,1 mol HCl
Considerãm V NaOH =1L; nNaOH = CM . V NaOH = 0,1 . 1 = 0,1 mol NaOH
n moli H+ = n moli HCl = 0,1 moli
n moli HO- = n moli NaOH = 0,1 moli
2. Se calculeazã numãrul de moli de NaOH, care se neutralizeazã:
0,1. 99/100= 0,099 moli de NaOH
Deci 0,099 moli de NaOH vor fi neutralizaţi de 0,099 moli de HCl.
3. Se calculeazã numãrul de moli de NaOH, care nu se neutralizeazã. Ei vor da un caracter bazic. Ionii
proveniţi din ionizarea apei nu influenţeazã:
0,1 moli-0,099= 0,001 moli de NaOH
4. Se calculeazã pOH-ul şi pH-ul:
pOH= -lg[ HO-] = -lg 0,001 = -lg 10-3 =3
pH= 14-pOH=14-3=11
Caz 2.La punctul de echivalenţã:
0,1 moli de H+ sunt neutralizaţi de 0,1 moli HO-, conform reacţiei:
H+ + HO- = H2O
În soluţia rezultatã rãmân ionii proveniţi din ionizarea apei [H+] = [HO-] = 10-7 mol/L;
pH=pOH=7; soluţia este neutrã.
Caz 3.In prezenţa unui exces de 1% acid
Se calculeazã numãrul de moli de HCl adãugaţi în plus:
La 100% moli de HCl……………se adaugã…..1% HCl
0,1 moli HCl……………………………….X
X= 0,1 .1/100= 10-3 moli HCl vor fi în plus
Sunt neutralizaţi 0,1 moli de NaOH cu 0,1 moli de HCl; rãmân 10-3 moli de HCl neutralizaţi, care vor
da un caracter acid soluţiei finale:
V s finalã= 1 L
n moli H+ = n moli HCl = 10-3 moli
pH= -lg[10-3] = 3
R: 11;7;3

Problema 7 Calculeazã concentraţia ionilor de hidroniu a unei soluţii de acid azotic care rezultã prin
amestecarea a 200 cm3 soluţie de acid azotic 0,1 M cu 400 cm3 soluţie de acid azotic 0,2 M şi cu 400
cm3 apã distilatã.
Rezolvare
1.Se calculeazã numãrul de moli de HNO3 şi ioni de hidroniu, din fiecare soluţie:
n 1 moli HNO3 = CM . V HNO3 = 0,1 mol/L . 0,2 L=0,02 moli
n1 moli H+ = n moli HNO3 = 0,02 moli
n 2 moli HNO3 = CM . V HNO3 = 0,2 mol/L . 0,4 L = 0,08 moli
n2 moli H+ = n moli HNO3 = 0,08 moli
2. Se calculeazã numãrul total de moli de ioni hidroniu şi volumul final de soluţie, pentru a calcula
concentraţia molarã de ioni de hidroniu(hidrogen):
ntotal de ioni H+ = n1 + n2 = 0,02 + 0,08 = 0,10 moli
Vfinal de soluţie= V1 + V2 + V H2O = 0,2 + 0,4 + 0,4 = 1 L
3. Se calculeazã concentraţia molarã de ioni de hidroniu:
CM = n moli H+/ V final = 0,1 moli/ 1 L= 0,1 M
4. Se calculeazã pH-ul soluţiei finale:
pH= -lg[ H+] = -lg 0,1 = -lg10-1=1
R: 1

Problema 8. Gradul de ionizare al acidului acetic în soluţie 0,1 M este 1,32×10-2. La ce concentraţie de
acid nitros (azotos) HNO2 , gradul sãu de ionizare va avea aceeaşi valoare?
Ka HNO2 = 4×10-4
Rezolvare

100
Trebuie sã calculãm concentraţia în acidul azotos, la care gradul sãu de ionizare (a) este egal cu gradul
de ionizare al acidului acetic, adicã cu a = 1,32×10-2.
Se scrie reacţia de ionizare a HNO2 :

HNO2 +H2O = H3O+ + NO2-

Se noteazã cu:

C = concentraţia molarã iniţialã a acidului azotos în soluţie;

aC= concentraţiile ionilor hidroniu şi azotos aflaţi în soluţie la echilibru şi care sunt egale;

C-aC = concentraţia acidului neionizat, la echilibru.

Se scrie expresia constantei de aciditate (constanta de echilibru) Ka:

Ka = (aC)2 / C(1-a) = a2 C / 1- a

C = Ka x (1- a) / a2
Se înlocuiesc datele în aceastã expresie matematicã a concentraţiei:

C = 4×10-4 x (1-1,32×10-2 ) (1,32×10-2)2

C= 4×10-4 x ( 0,9868) x 1,7424 x10-4

C = 2,3 mol / L

R = 2,3 mol / l

Problema 9. Sã se calculeze constanta de disociere a acidului acetic în soluţie 0,1 M, ştiind cã gradul de
disociere aparent al acidului cu aceastã concentraţie este 1,36 % .
Rezolvare
Se determinã concentraţia ionilor din soluţie la echilibru, considerând concentraţia totalã a acesteia (0,1
M) drept 100%:

0,1………………100%
x………………….1,36%
de unde:
x = 0,1 x 1,36 / 100 = 1,36 x 10-3 ioni-g / L
Se scrie ecuaţia de disociere a acidului acetic; se noteazã sub fiecare component concentraţia de
echilibru:

CH3COOH + H2O = H3O+ + CH3COO-

0,1-1,36×10-3 1,36 x 10-3 1,36 x 10-3
Se înlocuiesc datele în Ka a acidului acetic:

Ka = [H3O+] x [CH3COO- ] / [CH3COOH]

Ka = 0,00136 x 0,00136 / 0,09863 = 1,88x 10-5

R = 1,88x 10-5

Problema 10. Sã se determine gradul de disociere aparent al acidului acetic într-o soluţie 0,2 M, ştiind
cã Ka = 1,8 x10-3.
Rezolvare

101
 Se scrie ecuaţia de disociere a acidului acetic; se noteazã sub fiecare component concentraţia de
echilibru, ţinând cont de gradul de disociere :

CH3COOH + H2O = H3O+ + CH3COO-

CM iniţial
0,2 0 0
CM la echilibru
C- aC aC aC
0,2 – a 0,2 a 0,2 a 0,2
Se scrie expresia constantei de aciditate (constanta de echilibru) Ka:

Ka = (aC)2 / C(1-a) = a2 C / 1- a
Se înlocuiesc datele în aceastã expresie matematicã:

1,8 x10-3 = a2 0,2 / 1-a

0,2 a2 + 1,8 x10-3 a – 1,8 x10-3 = 0
a = 1,9 x10-3 ion-g / L
Se aplicã regula de trei simplã pentru calcularea gradului de disociere procentual:

0,2 mol / L……………………….100%

= 1,9 x10-3 ion-g / L ………………………x
X = 1,9 x10-3 x 100 / 0,2 = 0,95 %

R = 0,95 %

Problema 11.
Clorura de argint este un precipitat care are produsul de solubilitate
Ps(AgCl) = 1* 10-10 (la 250C). Care este valoarea solubilitãţii în apã a acestei sãri?

Rezolvare
Este o problemã de echilibru de solubilitate a unui precipitat in apa.
Schema de rezolvare este: se scrie ecuaţia chimicã a reacţiei de disociere a acestei sãri în apã, care este
o reacţie reversibilã, cu stabilirea unui echilibru chimic; se va scrie valoarea constantei la echilibru, în
care apare solubilitate precipitatului la 250C.

AgCl pp(aq) = Ag+ (aq) + Cl- (aq)

La stabilirea echilibrului chimic la 250 C, constanta de echilibru se exprimã în funcţie de concentraţiile

molare ale substanţelor chimice, care existã la acest moment în soluţia apoasã:

Ks = [Ag+ (aq)] . [Cl- (aq)] / [AgCl pp]

[AgClpp] = concentranţia molarã a AgCl precipitat, care a disociat în apã; este o cantitate micã;
[Ag+ (aq)] = concentraţia molarã a ionilor de Ag, care sunt la echilibru, în soluţie;
[Cl- (aq)] = concentraţia molarã a ionilor de Cl, care sunt la echilibru, în soluţie
Considerãm cã aceste douã concentraţii molare ale ionilor sunt egale cu solubilitatea la 250 C, notatã cu
S, atunci ecuaţia lui Ks va fi:

Ks . [AgCl pp] = [Ag+ (aq)]2 = S2

Produsul Ks . [AgCl pp] = Ps
Ps = S2
S = √pKs
S = √1.10-10 = 1.10-5 mol/L

102
Solubilitatea AgCl este 1.10-5 mol/L; se observã din reacţia de disociere electroliticã a acestei sãri, cã 1
mol de AgCl formeazã 1 mol de Ag+.
R: 1.10-5 mol/L

Problema 12.
Care este concentraţia de Ag+ (aq) dintr-o soluţie de 150 mL apã care conţine 1 g de [Ag(NH3)2] NO3,
dacã valoarea constantei de disociere a ionului complex este 10-7 ?

Rezolvare
Este o problemã de echilibru în soluţia de sare/ are loc hidroliza sãrii.
Din valoarea constantei de disociere a ionului complex Ag(NH3)2]- se va calcula concentraţia molarã a
ionilor de argint existenţi la echilibrul chimic, în 150 mL de apã. Concentraţia molarã a complexului se
calculeazã cu datele din enunţ.
Se calculeazã concentraţia molarã a complexului:

M complex = A Ag + 3A N+ 6 A H + 3 AO = 108+3.14+6.1+3.16=204
CM = md / M.Vs = 1/204.0,15=1/ 30,6 = 0,0327 mol/ L
Ecuaţiile de disociere electrolitice ale complexului şi ale ionului complex sunt:

[Ag(NH3)2] NO3 (aq) = Ag(NH3)+ aq + NO3- aq

Ag(NH3)+ aq = Ag+ (aq) + 2 NH3
3.Constanta de disociere a ionului complex la echilibrul chimic este:

Kd = [Ag+] . [NH3]2 / [Ag(NH3)+]

[Ag+] = Concentraţia molarã a ionilor de argint, la stabilirea echilibrului chimic

[NH3] = Concentraţia molarã a moleculelor de amoniac, la stabilirea echilibrului chimic
Din ecuaţiile de disociere electroliticã se observã cã:
-1mol de [Ag(NH3)2] NO3 prin disociere produce 1 mol de Ag(NH3)+
-La 1 mol de Ag(NH3)+ ..corespund…..1 mol de Ag+…..2 moliNH3, de unde rezultã cã 1mol de
amoniac corespunde la 0,5 moli de ioni argint.

Ĩnlocuim în ecuaţia constantei de disociere [NH3]= 0,5 [Ag+] şi vom avea valoarea:
Kd = [Ag+] .[[0,5 Ag+]]2 / [Ag(NH3)+] = 0,25 [Ag+]3 / [Ag(NH3)+]

4.Ĩnlocuim datele Kd şi concentraţia molarã a complexului în expresia matematicã a lui Kd şi se

calculeazã concentraţia ionilor de Ag+ la echilibrul chimic:

10-7 = 0,25. [Ag+]3 / 0,0327

[Ag+]3 = 10-7. 0,0327 / 0,25 = 0,1308.10-7 = 13,08 .10-9

[Ag+] = radical de ordinul 3 din 13,08.10-9= 2,35.10-3 mol / L

R: [Ag+] aprox 2,35.10-3 mol/L.

Problema 13.
O soluţie de clorurã de amoniu are pH=5,32. Ce masã de clorurã de amoniu se aflã în 50 mL soluţie.
Kb pentru amoniac este 1,8.10-5.

Rezolvare
Este o problemã bazatã pe hidroliza unei sãri formatã prin reacţia unui acid tare HCl cu o bazã salbã
NH4OH, în urma dizolvãrii în apã. Reacţia are loc cu stabilirea unui echilibru chimic, la care se poate
calcula constanta de hidrolizã. Din aceastã constantã se calculeazã concentraţia molarã a ionului
amoniu, la echilibrul chimic şi apoi numãrul de moli de clorurã de amoniu/ 50 mL.

103
Scriem reacţiile chimice care au loc la dizolvarea sãrii în apã: disociere electroliticã (ionizare) şi apoi
reacţia ionilor cu apa, pentru a obţine ecuaţia simplificatã a reacţiei de hidrolizã:

NH4Cl (aq) = NH4+ (aq) + Cl- (aq) -ionizare/ disociere la dizolvare în apã
NH4+ + Cl- + HOH = NH4OH + H+ + Cl- -hidrolizã
Bazã slabã Acid tare, care ionizeazã total

Prin reducerea ionul Cl- (ion spectator), ecuaţia de echilibru chimic este:
NH4+ (aq) + HOH= NH4OH + H+ ; se vede cã soluţia acestei sãri este acidã.
Constanta de hidrolizã la echilibru are formula:
Kh = [NH4OH] . [H+] / [NH4+]
Hidroxidul de amoniu rezultat este o bazã slabã şi care disociazã în apã:

NH4OH (aq) = NH4+ (aq) + HO-

Kb = [NH4+] . [HO-] / [NH4OH]
Vrem sã eprimãm constanta de hidrolizã în funcţie de produsul ionic al apei K H2O ; pentru aceasta
vom înmulţi cele douã constante, pentru a ajunge la produsul concentraţiilor ionilor de hidroniu şi
hidroxil:

Kh. Kb = [NH4OH] . [H+] / [NH4Cl] . [NH4+] . [HO-] / [NH4OH] = [H+].[HO-]= K H2O

Deci:
Kh. Kb = K H2O = 10-14 mol/ L
Modele de probleme de echilibre chimice in apa si solutii apoaseSe calculeazã Kh:

Kh = 10-14 / 1,8.10-5 = 0,55.10-9 mol/L

Din Kh se calculeazã concentraţia molarã a ionului amoniu.

NH4+ (aq) + HOH= NH4OH + H+

La echilibrul chimic avem concentraţiile molare ale substanţelor existente în soluţie:

[NH4+] = [NH4+]iniţial din NH4Cl – [H +]; se poate neglija aceastã concentraţia ionilor de hidrogen,
faţã de concentraţia NH4Cl;
[NH4OH] = concentraţia molarã a hidroxidului de amoniu
[H+] = concentraţia molarã a ionului de hidrogen şi care se considerã egalã cu a hidroxidului de
amoniu.

Se înlocuieşte în valoarea lui Kh, concentraţia molarã a [NH4OH] = [H+]

Kh = [NH4OH] . [H+] / [NH4 +] = [H+]2 / [NH4 +]
[NH4+] = [H+]2 / Kh
[H+] = 10-pH = 10-5,32
[NH4 +] = (10-5,32)2 / 0,55.10-9 = 1,81.10-10,64+9 = 1,81.10-1,64 mol/L
Din reacţia de disociere a clorurii de amoniu, în urma dizolvãrii în apã se observã cã 1 mol de clorurã de
amoniu produce 1 mol de ion amoniu. Se calculeazã masa de clorurã de amoniu din 50 mL, ştiind
concentraţia molarã a acestuia de 1,81.10-1,64 mol/L.

M NH4Cl = A N + 4 A H + A Cl = 14+4.1+35,5=53,5

Dacã 1L soluţie are……………………………….. 1,81.10-1,64 mol . 53,5g/mol

Atunci 50.10-3 L are……………………………………X g
X= 50.10-3. 1,81.10-1,64 . 53,5 = 4,84. 10-1,64 = 4,84.10-2+0,36 = 4,84 .10-2.100,36= 4,84.2,29. 10-2
=11,09 .10-2 g

104
R: 11,09 .10-2 g

Problema 14.
a)Acidul HA are Ka=4.9.10-10. Ce valoare are pH-ul soluţiei de NaA 0,03 M?
b) Ce concentraţie va avea soluţia de acetat de sodiu care are un pH cu 2 unitãţi mai mic decât soluţia de
mai sus? ( pKa CH3COOH = 4,74)

Rezolvare
Se propune schema de rezolvare, cu scopul de a-ţi forma o vedere asupra fenomenelor ce au loc şi ce
formule de calcul se pot aplica şi de ce.
Cazul a
Este o problemã bazatã pe: a) disocierea electroliticã (ionizare) a unui acid/ respectiv acid acetic în
urma dizolvãrii în apã; b)hidroliza unei sãri formatã prin reacţia unui acid slab (Ka este foarte micã) cu o
bazã tare NaOH, în urma dizolvãrii în apã. Reacţia are loc cu stabilirea unui echilibru chimic, la care se
poate calcula constanta de hidrolizã. Aceastã constantã se exprimã în funcţie de Ka şi KH2O; din acest
raport se calculeazã concentraţia ionilor de HO- la echilibru şi apoi concentraţia ionilor de hidrogen,
aflaţi la echilibru.
1. Scriem reacţiile chimice de disociere electroliticã care au loc la dizolvarea sãrii NaA şi ale acidului
HA în apã:
HA(aq) = H+(aq) + A-(aq)
acid
Ka = [H+] . [A-] / [HA] ; acest acid disociazã foarte puţin, deci concentraţia lui la echilibru chimic se
poate neglija.
Ka = [H+] . [A-]
NaA(aq) = Na+ (aq) + A-(aq)
Sare bazã conjugatã tare

A-(aq) + HOH = HA(aq) + HO- este forma simplificatã a reacţiei de hidrolizã, fiindcã anionul este o
bazã conjugatã tare, capabilã sã accepte un proton de la apã. Se scrie constanta de hidrolizã la echilibru:
Kh = [ HA].[HO-] / [A-]
Se aplicã relaţia:

Kh.Ka= KH2O = 10-14

Kh = 10-14 / Ka
[HA].[HO-] / [A-] = 10-14 / Ka

Când reacţia chimicã ajunge la echilibrul chimic vom avea în soluţia sãrii dizolvate în apã, urmãtorele
concentraţii molare ale substanţelor:
[A-] = concentraţia anionului rãmas neionizat= concentraţia molarã a lui A din NaA înainte de a fi
introdus în apã- concentraţia de ioni HO- puşi în libertate şi care se pot neglija; deci concentraţia
anionului rãmas neionizat ≈ concentraţia anionului iniţial din NaA. Din stoechiometria reacţiei de
disociere a lui NaA în apã, se observã cã 1 mol de NaA produce 1 mol de A-.
[ HA] = concentraţia molarã a acidului HA format şi care se aproximeazã egalã cu a ionului hidroxil
[HO-] = concentraţia molarã a ionului hidroxil pus în libertate
Se exprimã deci concentraţia lui HA, în funcţie de concentraţia lui HO-.
[HO-]2 / [A-] = 10-14 / Ka
Se calculeazã din relaţia de mai sus concentraţia ionilor de hidroxil.

[HO-]2 = (10-14 / Ka). [A-]

Ka= 4,9.10-10
[NaA] = 0,03 mol/L
[HO-]2 = (10-14 / 4,9.10-10) . 0,03 = (0,20.10-14+10) . 0,03= 0,006.10-4
[HO-] = √0,006.10-4 = 0,070.10-2
Se calculeazã concentraţia ionilor de hidrogen şi pH-ul, în soluţia de NaA la echibrul chimic:

105
[H+] . [HO-] = 10-14
[H+] = 10-14/ [HO-] = 10-14 / 0,07.10-2 = 12,9 .10-14+2 = 12,9.10-12 mol/ L
pH= -lg [H+] =- lg 12,9.10-12 = – (lg12,9 +lg10-12 ) = -1,11 +12 = 10,89

Caz b
Din constanta de hidrolizã a acetatului de sodiu se va calcula concentraţia acetatului de sodiu. Se
cunosc:
-pH-ul soluţiei de acetat de sodiu= pH soluţie de la pct a-2= 10,89-2=8,89
-pOH=14-8,89=5,11; [HO-] = 10-5,11 mol/L
-pKa = -lg Ka;p Ka CH3COOH = 4,74; Ka= 10-4,74
Se scrie reacţia de hidrolizã a CH3COONa-sare provenitã din acid slab şi o bazã tare:

CH3COONa = CH3COO- + Na+

CH3COO- (aq) + Na+(aq) + HOH(l) = CH3COOH(aq) + Na+(aq)+ HO-(aq)
Acid slab bazã tare
Se reduc ionii Na+, echilibrul este:
CH3COO- (aq) + HOH(l) = CH3COOH(aq) + HO-(aq)
Hidrolizeazã anionul acetat, care este baza conjugatã tare a acidului slab-acid acetic.
2.Se scrie relaţia: Kh . Ka = K H2O
Kh = [CH3COOH] .[HO-] / [CH3COO-] = constanta de hidrolizã
[CH3COOH]=[HO-]
[CH3COO-] la echilibru= C CH3COONa – C HO-; C HO- se poate neglija faţã de C CH3COONa
[CH3COO-] la echilibru= C CH3COONa
3.Se înlocuiesc datele în Kh = K H2O / Ka = 10-14/ 10-4,74 = 10-14+4,74=10-9,26

[HO-]2 / [CH3COO-] = 10-9,26

(10-5,11)2 / [CH3COO-] = 10-9,26
4. Se calculeazã concentraţia molarã a ionului acetat:
[CH3COO-] = (10-5,11)2 / 10-9,26 = 10-10,22+9,26 = 10-0,96 = 10-1.100,04= 1,096 .10-1 M
1 mol de acetat de sodiu produce la hidrolizã 1 mol de acetat;
Concentraţia molarã a ionului acetat este1,096 .10-1 M. Deci 1L soluţie are 0,11 moli acetat şi tot atâţia
moli de acetat de sodiu.

R: 10,89; 0,11 moli.

Problema15
Sã se calculeze pH-ul unei soluţii care conţine 1 g de CH3COOH şi 0,3 g de CH3COONa în 1,5 L apã?
(Ka (CH3COOH)=1,8.10-5)

Rezolvare
Este o problemã de echilibru acido-bazic în soluţie tampon.
Avem o soluţie formatã dintr-un acid slab (CH3COOH) şi baza sa conjugatã din acetatul de sodiu
(CH3COONa) pH-ul acestei soluţii este menţinut constant la adãugare de acid sau bazã deoarece existã
componenţii CH3COOH şi CH3COONa, care vor consuma ionii hidroniu şi hidroxil adãugaţi:
Avem reacţiile:
-cãnd în soluţie se introduce un acid, deci ioni H3O+, avem reacţia dintre ionul acetat din sare cu acidul
introdus (acesta se va consuma):
CH3COO- + H3O+ = CH3COOH + H2O
– cãnd în soluţie se introduce o bazã, deci ioni HO-, vom avea reacţia dintre acidul acetic şi baza
introdusã (aceasta se va consuma):
CH3COOH + HO- = CH3COO- + H2O
Concentraţia ionilor de hidroniu din soluţia tampon se calculeazã cu formula de mai jos- la care s-a
ajuns prin deducere:

106
[H3O+] = Ka [acid] / [sare]
[H3O+] = concentraţia ionilor de hidroniu din soluţia tampon; se va calcula din ea pH-ul
Ka=constanta de aciditate a acidului acetic
[acid]=concentraţia molarã a acidului acetic din soluţia tampon
[sare]=concentraţia molarã a acetatului de sodiu din soluţia tampon

Etape de rezolvare

1. Se calculeazã concentraţiile molare ale acidului acetic şi ale acetatului de sodiu în 1,5L soluţie
tampon:
M acid acetic=60; M acetat de sodiu=82
C M (CH3COOH) = md/M.Vs = 1/ 60.1,5=0,011mol/L
C M (CH3COONa) = md/ M.Vs = 0,3/82.1,5 = 0,0024 mol/L
2.Se înlocuiesc datele numerice în formula de calculare a concentraţiei molare a ionilor de hidroniu din
soluţia tampon:
[H3O+] = Ka [acid] / [sare]
[H3O+] = 1,8.10-5 . 0,011/ 0,0024= 8,25.10-5 mol/L
3.Se calculeazã pH-ul soluţiei tampon:
pH-ul = -lg [H3O+] = -lg 8,25.10-5 = -(lg 8,25 + lg 10-5) = -0,916 + 5 = 4,08

R: 4,08
Posted in disociere electrolitica | Tagged a2, x10 | Scrie un comentariu
REACŢIA DE NEUTRALIZARE / pH-ul SOLUTIILOR
Posted on aprilie 7, 2013 by maria15udrea

Problema 1/ 5 /pag 53 Luminita Vladescu , s.a Chimie, manual pentru clasa aIX-a, EDP R.A., Bucuresti,
1998

Ce volum de acid clorhidric 0,1 N trebuie sã se adauge la 40 ml soluţie de hidroxid de potasiu 0,5 N
pentru ca soluţia rezultatã sã fie neutrã?

Cn HCl= 0,1 N V HCl= ?

Cn KOH= 0,5 N

V KOH = 40 ml= 0,040L

Rezolvare

A. Se cunoaşte cã:
KOH şi HCl sunt electroliţi tari, total disociaţi în ioni:

KOH = K+ + HO- ; cantitatea iniţialã de KOH se gãseşte sub formã de ioni: K+ şi HO-, în raport molar:
1: 1: 1

[ HO-] = [ K+] = [ KOH], mol / L

HCl= H+ +Cl- ; cantitatea iniţialã de HCl se gãseşte sub sub formã de ioni, în raport molar: 1:1:1

[H+] = [ HCl]
Reacţia de neutralizare dintre un acid şi o bazã se reprezintã prin ecuaţia generalã:

H+ + HO- = H2O ; nH+ = nHO- ; raportul molar al ionilor este : 1:1

Definiţia pOH-ului:

107
pOH = – lg [HO-] ; [ HO-] = 10-pOH mol / L

pH = -lg [ H+]

[H+] x [HO-] = 10-14 mol/ L ; pH+pOH = 14

B. Rezolvare

1.Se calculeazã numãrul de moli de ioni HO- :

CN = Cm de KOH, fiindcã Eg KOH = M KOH

Cm = n KOH / V s ;

nKOH = Cm x Vs = 0,5 x0,04= 2×10-2 moli

2.Se calculeazã numãrul de moli de ioni H+ :

[HO- ] = [H+] = 2×10-2 moli

3.Se calculeazã volumul de HCl ce conţine 2×10-2 moli de HCl şi are CN de 0,1N:

[H+] = [ HCl ] = 2×10-2 moli

CN = CM = 0,1 N; M HCl = Eg HCl

CM = nHCl / V s HCL ; Vs HCl = nHCl / C M = 2×10-2 / 10- = 2×10- L

R: 0,2 L (dm3) soluţie HCl 0,1 N

Problema 2 / 5/ pag 53 Luminita Vladescu , s.a Chimie, manual pentru clasa aIX-a, EDP R.A.,
Bucuresti, 1998

Ce volum de soluţie de HCl concentrat ( 37%, Ҏ = 1,18 g/ cm3 ) este necesar pentru a neutraliza
hidroxidul de sodium din 300 cm3 de soluţie 4N ?

CN = 4N Vs HCl = ?

Vs = 300 cm3 = 0,3 L

C% HCl=37 %

Ҏ = 1,18 g/ cm3

A.Se cunoaşte cã:

Reacţia de neutralizare:

HCl+ NaOH = H2O + NaCl

H+ + HO- = H2O ; nH+ = nHO- ; raportul molar al ionilor este : 1:1

CN = CM , când Eg = M

B.Rezolvare:

108
1.Se calculeazã numãrul de moli de NaOH şi numãrul de moli de ioni [HO-]:

CM = n NaOH / Vs ; n NaOH = CM x Vs = 4x 0,3 = 1,2 moli NaOH;

[HO-] = 1,2 moli

2.Se calculeazã Vs de HCl de 37%:

[H+] = [HO-] = 1,2 moli

Cp = md x100 / ms ; Ҏ= ms/ Vs ; ms= Ҏ x Vs

md HCL= n HCl x M HCL

Cp = nHCl x M HCl x 100 / Ҏ x Vs

37 = 1,2 x 36,5×100 / 1,18 g/ml x Vs; Vs = 1,2 x 36,5×100 / 37 x 1,18 = 100 ml= 0,1 L

R : 0,1 L

Problema 3/ 15/ pag. 138 A.A. Iaroslavţev, Exerciţii şi probleme de Chimie Analiticã, Editura Tehnicã,
Bucureşti, 1968

Concentraţia ionilor de H+ dintr-o soluţie este egalã cu 0,001 ioni-g / l. Care este pH-ul acestei soluţii?

C H+ = [H+] = 0,001 ioni-g/ l = 10-3 ioni-g / l

pH= -lg [H+] = -lg 10-3 = 3

R:3

1:Un alcan necunoscut, A, contine in procente masice 16,28% H. Se cere:

a) determina formula moleculara a alcanului.
b) scrie formulele de structura si denumeste izomerii alcanului A.
\\M-am uitat la raspunsuri si alcanul necunoscut este C6H14. Ideea este sa demonstrez cum am ajuns la
rezultatul acesta. Pe b) stiu sa-l fac, mai important e a)

**2:Triclorometanul, cloroformul, este un anestezic foarte puternic si totodata un bun solvent folosit in
sinteze organice:
a) Scrie ecuatia reactiei chimice de obtinere a cloroformului din metan.
b) Calculeaza volumul de clor masurat la 27°C si 1 atm. necesar clorurarii a 3 moli de metan cu obtinere
de cloroform.
lumina
Pe a) l-am facut (Sa-ti scriu macar reactia la 2. a) CH4+ 3Cl2---->CHCl3 +3HCl)

**3:Se ard 1,44g substanta organica (densitatea vaporilor fata de aer egala cu 2,49). Stiind ca se obtin
1,792 dm3 CO2 si 1,44g de H2O se cere:
a) determina formula procentuala, bruta si moleculara a substantei organice supusa arderii.
b) scrie o formula de structura posibila pentru substanta organica de la punctul a), stiind ca atomul de
oxigen participa la singura legatura PI (nu gasesc semnul) din molecula Problema 1:

Masa atomica Hidrogen = 1 ; Masa atomica Carbon = 12

109
 Formula generala a unui alcan este CnH2n+2. Masa atomica a unui alcan devine 12xn + 1x(2n+2) =
14n+2

Se face o regula de 3 simpla de genul:

100 .............. 16,28 (hidrogenul) ............... 83,72 (carbonul)

14n+2 ............2n+2 .................................12n

Va rezulta ca n=5,9971, adica 6 , de unde rezulta ca alcanul e C6H14, adica hexanul. Izomerii sper ca ii
stii. Ii mai stiu eu care am terminat de ani de zile facultatea, deci ar fi normal sa ii stii si tu.

Daca mai am timp ma uit si pe celelalte, daca nu pune mana si mai fa si singur

La problema 2 am obtinut 2,5 moli de clor, asta reprezentand 56 litri sau 0,056 metri cubi 3.a)
1mol.....22,L....44gCO2
1,792L....XGCO2 44g sunt de la masa moleculara
x=44*1,792\22,4=3,52g CO2
apoi daca in 44gCO2........12gC
in 3,52gCO2.....ygC
y=3,52*12\44=0,96gC

in 18 g H2O.....2gH
in 1,44gH2O....ZgH
Z=1,44*2\18=0,16gH

0,16+0,96=1,12rezulta ca subst organica contine si O2

1,44-1,22=0,32gO2
apoi afli masa moleculara a subst. organice pornind de la densitatea fara de aer daer=Msubst. organica\d
aer
2,49=M\28,9rezulta ca M=28,9*2,49=72 u.m.
revenim sa aflam formula bruta si formula moleculara a substantei:
C:0,96\12=0,08
H:0,16\1=0,16
O:0,32\16=0,02 rezultatele toate le impartim la 0,02

C:0,08\0,02=4
H:0,16\0,02=8
O:0,02\0,02=1 rezulta formula bruta (C4H8O)n, apoi

M(C4H8O)n=72
(4*12+8+16)n=72
72n=72
n=1rezulta f. moleculara C4H8O
 Se alchileaza benzenul cu un derivat monoclorurat saturat in prezenta de AlCl3, obtinandu-se o
hidrocarbura care contine 90,56% C.Identifica derivatul halogenat folosit
C6H6 + CnH2n+1 Cl ---> C6H5-CnH2n+1 +HCl

100 g C6H5-CnH2n+1..................................90.56g C
78+14n gC6H5-CnH2n+1 ............................ 12n+72 g C

=> n=2
Formula deriv halogenat este C2H5Cl adica CH3-CH2-Cl (clor etan/clorura de etil)
 Determinati continutul de carbon dintr-un amestec echimolecular de benzen si toluen.
1 mol benzen: 6 moli carbon, 6 moli hidrogen
110
1 mol toluen: 7 moli C, 8 moli H
-----------------------------------
2 moli amestec: 13 moli C, 14 moli H
%molare: Carbon: 13/(13+14)*100 = 13/27*100= 48,15%
Hidrogen: 14/(13+14)*100=51,85%
1 mol benzen=6*12+6*1=78g
1 mol toluen=7*12+8*1=92g
---------------------------------
170g amestec=156g carbon+14g hidrogen

%masice: carbon: 156/170*100=91,76%

hidrogen: 14/170*100=8,24%
 Un acid care a re un atom de N in molecula prezinta urmatoarea compozitie procentuala:
1,59% H, 22,22% N si restul O. Determinati formula chimica si denumirea acidului.
 Un compus A contine 40% Cu, 20%S si restul O. Determinati formula chimica a acestuia daca
un mol compus A = 160 g.
La primul cred ca se rezolva cam asa:

HxNOy

1.59% H
22.22% N
76.19% O

1 mol subs ....... 1 mol N

u g subs ....... (1 * 14) g N
100 g subs ....... 22.22 g N

u = 100 * 14 / 22.22 = 63 g / mol

63 g subs ....... (x * 1) g H
100 g subs ....... 1.59 g H

x * 1 = 63 * 1.59 / 100 = 1 g H
=> x = 1

63 g subs ....... (y * 16) g O

100 g subs ....... 76.19 g O

y * 16 = 63 * 76.19 / 100 = 48 g O
=> y = 3

=> HNO3
200g solutie de soda caustica, se dilueaza prin adaugarea a 150g apa.Solutia diluata are concentratia
10%.Ce concentratie avea solutia initiala?

Si a doua :

Peste 50g solutie de acid sulfuric de concentratie 50% se adauga 20g acid sulfuric si aceasta cantitate
de solutie se dilueaza cu 330g apa.(turnand cu grija peste apa solutia de acid sulfuric concentrat).Se
cere:concentratia solutiei intermediare si concentratia solutiei dupa diluare.
Am si eu cateva probleme care nu imi ies:

111
 1. Dupa racire la temp obisnuita gazele rezultate la arderea unui amestec de metan si etan in raport
molar CH4:C2H6=3:2 sunt barbotate printe-un vas care contine solutie de hidroxid de sodium(NaOH)
de concentratie 40% si se constata ca masa vasului a crescut cu 616 g.
Det:
a)masa molara medie si densitatea fata de aer a amestecului de metan si etan
b)masa amestecului de metan si etan supus arderii
c)volumul (c.n.)ocupat de amestecul de metan si etan
d)masa solutiei de hidroxid de sodium de concentratie 40%necesara
am aflat la punctul a) M=21,6
densitatea aerului=0.74..restul nu mai stiu cum sa rezolv pe reactie:(

2.Det masa de acid cianhidric(HCN)de puritate 98% ce se poate obtine din 1000m cubi(c.n)metan
(CH4) de puritate 99% daca randamentul procesului este de 90,5%.
3.Din reactia a 72g metan cu apa rezulta 302,4 dm cubi(c.n) amestec de monoxid de carbon si hidrogen.
a)det volumul de hydrogen(c.n)continut in amestecul gazos rezultat din reactive
b)det randamentul de transformare a metanului
a)
m.m. CH4 = 12 + 4*1 = 16
m.m. C2H6 = 12*2 + 6*1 = 30
m.m. medie amestec = (3*m.m. CH4) + (2*m.m. C2H6) / (3+2) = 21,6

m.m medie aer = 28,9

densitate fata de aer = m.m. medie amestec/m.m medie aer = 0,75 (rotunjit) 3 CH4 + 6 O2 -> 3 CO2 +
6 H2O
2 C2H6 + 7 O2 -> 4 CO2 + 6 H2O

produsul de ardere este un amestec de (3+4) = 7 parti CO2 la (6+6) = 12 parti H2O

gazele rezultate se fixeaza complet in solutia de NaOH (apa ramane in stare lichida iar CO2 + NaOH ->
NaHCO3)
cresterea de masa este datorata amestecului de mai sus in care la 7 atomi de C (masa 7*12 = 84) si 24
de H (masa 24) le corespund 26 atomi de O (masa 26*16 = 416).
la 84+24 = 108 g de masa de amestec gazos de alcani initial le corespund deci 108 + 416 = 524 g de
produs de ardere
-> la 616 g produs de ardere corespund 616*108/524 ~ 126,96 g de amestec gazos initial

c)
126,96 g amestec gazos de m.m.m. 21,6 -> 126,96/21,6 = 5,88 moli gaz
1 mol gaz c.n. ocupa 22,4 l => 5,88 moli gaz ocupa 22,4*5,88 ~ 131,66 litri

d)
amestecul initial are o proportie de
3 CH4 : 2 C2H6
adica la 3 + 2 = 5 atomi de C de masa 5*12 = 60 corespund 12 + 12 = 24 atomi de H de masa 24

din 60+24 = 84 g de amestec de alcani 60 g sunt de C.

rezulta ca din 126,96 g amestec, 60*126,96/84 ~ 90,68 g sunt de C

in reactia CO2 + NaOH -> NaHCO3, la 12 g de C le corespund 23 + 16 + 1 = 40 g de NaOH

pentru a fixa 90,68 g de C din CO2 avem nevoie de 90,68*40/12 ~ 302,3 g NaOH

302,3 g NaOH in solutie 40% corespund la un 100% de 755,7 g (solutie apoasa de NaOH).
1000 m.c. gaz -> 106 litri <-> 106 / 22,4 ~ 44643 moli gaz

112
 din acestia 99% sunt metan -> 44196 moli CH4
masa de C continut este 44196*12 = 530356 g ~ 530 kg din care efectiv folositi sunt 90,5% -> 480 kg

cu 12 kg de C se obtin 12+ 1 + 14 = 27 kg de HCN deci cu 480 kg de C se obtin 480*27/12 = 1080 kg

HCN
daca in produsul final avem 98% HCN, la 98 kg HCN corespund 100 kg produs final, deci avem
1080*100/98 = 1102 kg acid cianhidric impur
3.Din reactia a 72g metan cu apa rezulta 302,4 dm cubi(c.n) amestec de monoxid de carbon si hidrogen.
a)det volumul de hydrogen(c.n)continut in amestecul gazos rezultat din reactive
b)det randamentul de transformare a metanului
a)
CH4 + H2O -> CO + 3 H2
daca avem 302,4 dm3 amestec, volumul partial al hidrogenului este 3/(1+3) din total -> 226,8 dm3

la 16 g de metan (1 mol ) le corespund (1+3)*22,4 = 89,6 l de amestec gazos final din care 3*22,4 =
67,2 l este H2
deci la 302,4 l (dm3 ) de amestec gazos final corespund 16*302,4/89,6 = 54 g de metan trasnformat

randamentul este de 54/72 * 100 = 75%

In jumatate din cantitatea de O obtinuta din 4 moli apa oxigenata, H2O2, se ard m grame de H.
Care este valoarea lui m?

In restul cantitatii de oxigen de la puctul de mai sus se arde pulbere de Mg. Care este masa si cantitatea
oxidului rezultat? 2H2O2 = 2H2O = O2
4 moli H2O2 => 2 moli O2

2H2 + O2 = 2H2O
1 mol O2 reactioneaza cu 2 moli H2 => m = 4 g H2

2Mg + O2 = 2MgO
Din 1 mol O2 => 2 moli MgO
=> m = 2*40 = 80 g MgO
1) Se amesteca 200g solutie de soda caustica de C=40% , cu 150g de solutie de C=15% , calculati
Concentratia solutiei finale.
2) Peste 150g solutie de zahar se mai adauga 100g apa si 50g de zahar stiind ca C solutiei finale=25% ,
calculati Concentratia solutiei initiale. a 100 g sol .... 40 g soda caustica
la 200 g ....... x

x=200*40/100=80 g soda

la 100 g sol ... 15 g soda caustica

la 150 g..........y
y=150*15/100=22,5 g soda

masa solutie finala = 200+150=350g sol

masa soda caustica= 80+22.5=102.5 g

C%= md/ms*100= 102,5*100/350= 29.28 deci raspunsul tau e C=29.28%

Sa se determine alcanul care printr-o reactie de dehidrogenare la alchena corespunzatoare da un amestec
gazos cu densitatea 1,355 g/l. Conversia alcanului este 45%
Reactia de considerat este:
Cn H2n+2 -> Cn H2n + H2

113
 Conversie de 45% inseamna ca din 100% de alcan se transforma in alchena doar 45%, restul ramane
alcan.
Daca hidrogenul este extras cumva din sistem si nu participa la amestecul gazos final, atunci vom avea
un amestec de hidrocarburi ce contine 55% Cn H2n+2 si 45% Cn H2n de masa molara medie
[55*(14n+2) + 45*(14n)]/100.

Un mol de substanta ocupa in c.n. 22,4 l -> densitatea este m.m.m./22,4 -> n
Problema : O solutie de concentratie c are masa m.Calculati cantitatea de apa care trebuie adaugata
apentru a scadea concentratia de n ori.
Masa de dizolvat din solutie ramane aceeasi si am notat-o cu md, iar masa de apa adaugata este x.
Din cate am inteles, concentratia finala este c/n.

c/n = md/(m+x) * 100

(m+x)*c/n = md*100

m*c/n + x*c/n = md*100

x*c/n = md*100 - m*c/n

x = md*n*100/c – m
Care este compozitia procentuala a unui amestec de CH4, C2H2 si H2 care contine 75% C, 25%H si are
masa moleculara medie egala cu 9,6?
Fie x, y, z fractiunile molare in amestec de CH4, C2H2 si H2 respectiv.

Ecuatiile sunt:
(1) x + y + z = 1 (conditia de normare)
(2) ( 12*x + 24*y )/( 16*x + 26*y + 2*z ) = 0,75 (fractiunea masica a carbonului din amestec, 75%)
(3) 16*x + 26*y + 2*z = 9,6 (masa molara medie)

Ecuatia (2) da 9y = z, care introdusa in (1) da x = 1 - 10y. Cu acestea, ecuatia (3) devine 116*y = 6,4 de
unde y = 0,055 ( 8/145 ), x = 0,448 ( 65/145=13/29 ), z = 0,497 ( 72/145 ).
1) intr-un amestec de metan ,etan si propan raportul de masa intre componente este 1:3:4 . procentul de
propan este?
2) intr-un amestec de metan , etan si propan in raport molar 1:2:3 , procentul de masa al metanului este?
1) intr-un amestec de metan ,etan si propan raportul de masa intre componente este 1:3:4 .
procentul de propan este = 4 / 1+3+4

2) intr-un amestec de metan , etan si propan in raport molar 1:2:3 , procentul de masa al metanului este :
Masa amestec = 1XM (masa moleculara metan) + 2X M (etan) + 3 X M ( propan)
Procentu' de masa metan = 1XM (masa moleculara metan) + 2X M (etan) + 3 X M ( propan) / M
(metan)
 27 g Al se oxideaza in proporie de 10%. Ce cantitate de produs rezulta?
Se obtine:
2.7 ... y ......... x
4Al + 3O2 => 2Al2O3
4*27 3*32 .. 2*102

=>x=5.1 g Al2O3, y=2.4 g O2 corecteaza mai jos valorile>

Jos numărul de atomi * masa lor atomică, sus masa de substanţă; aplici regula de 3 simplă.
27 g Al -> 1 mol Z = 13, A ~ 27]
2. 10% din el -> 0,1 moli
3. reactia e 4Al + 3O2 => 2Al2O3

114
 4. daca la 4 moli de Al le corespund 2 moli de produs final, atuci la 0,1 moli de Al le corespund
0,1*2/4 = 0,05 moli de oxid
5. masa molara a Al2O3 este 2*27 + 3*16 = 102
6. daca 1 mol de Al2O3 cantareste 102 g, atunci 0,05 moli de Al2O3 cantaresc 0,05*102 = 5,1 g
7. daca 0,1 moli (-> 2,7 g) de Al se oxideaza si dau 5,1 g de oxid, oxigenul fixat cantareste 5,1 -
2,7 = 2,4 g
Am rezovat-o in felul urmator:

4*13 3*16 2*74

4Al + 3O2 -> 2Al2O3
2,7 x y

De unde rezulta ca x=(2,7*3*16)/(4*13)=2,49 g O consumat

y=(2,7*2*74)/(4*13)=7,68 g Al2O3
Se ard 9.6 g metanol cu o cantitate stoechiometrica de aer. Considerand apa rezultata in stare de
vapori se cere:
a) calculeaza volumul de aer (cu 20% O2) necesar arderii
cool.gif calculeaza compozitia procentuala (in procente de volum) a amestecului gazos obtinuit.
a)
Metanol: CH3-OH, M.M. = 12+16+4 = 32
1 mol CH3-OH <-> 32 g
x moli <-> 9,6 g
=> x = 0,3 moli

Reactie ardere: CH3-OH + 3/2 O2 -> CO2 + 2 H2O

1 mol CH3-OH are nevoie de 3/2 moli O2
0,3 moli CH3-OH au nevoie de y moli O2
=> y = 0,45 moli

1 mol gaz <-> 22,4 l

0,45 moli O2 <-> z litri
=> z = 10,08 l O2

=> Vol. aer necesar = (100/20)*z = 50,4 l

b)
aer: 1 mol O2 la 4 moli N2 (aproximativ) pentru a avea 20% O2
la 3/2 moli O2 avem 6 moli N2

dupa arderea completa, in loc de 3/2 moli O2 avem 1 mol CO2 + 2 moli H2O pentru 6 moli N2

nr. total de moli este 1 + 2 + 6 = 9.

fractiunile molare rezultante:
CO2 : 1/9 -> 11,11%
H2O : 2/9 -> 22,22%
N2 : 6/9 -> 66,66%
Calculati voluml ocupar in conditii normale de -14,2 kg Cl2
1 mol de Cl2 are masa 71g: masa atomica (masa unui atom de Cl) e 35.5g, avand 2 atomi (Cl2),
masa e 2x35.5=71
In 14.2kg (14200g) Cl2 ai deci 200 moli: 14200g/71g=200
1 mol de gaz ideal in conditii normale se stie ca ocupa 22.4 litri
Ca urmare 200 moli de gaz ideal (Cl2) vor ocupa: 200x22.4=4480 litri. (Tu daca vrei sa scrii cu
regula de 3 simpla e asa:
1 mol........... 22.4 litri

115
 200 moli........x
De unde x=200x22.4/1=4480 litri.)
Ce masa de zinc se obtine din 400g oxid de zinc cu 19%impuritati;cat carbune care contine
70%carbon este necesar in reactie?
1. calculezi masa de ZnO pur = 400 X 81 / 100 = .......
2. Scrii ecuatia ZnO + C = Zn + CO ( CO2) si o egalezi..........
3. calculezi stoechiometric C din ecuatia de mai sus
4. masa de carbune =
100 g carbune..............70 g C
z g carbune....................y g C( din ecuatia de mai sus , pct 3)
La arderea unui mol de hidrocarbura aromatica mononucleara , A, se obtin 352g de CO2 si 90g
de H2O.Determina formula moleculara a hidrocarburii A. Raspunsul e C8H10 , dar nu prea stiu
cum sa il obtin
Asta e ce am facut pana acum:

CnH2n-6 + O2 -> n CO2 +H2O

44g CO2....12gC
352g CO2....x g C
x=96g C
18g H2O...2g H2
90g H2O....y g H2
y=10g H2
Poti sa o faci si asa, si atunci obtii:
nr de atomi de C = 96/12 = 8
nr de atomi de O = 10/1 = 10

PS Reactia de ardere e scrisa aiurea. Corect este:

CnH2n-6 + (3n-3)O2 -> n CO2 + (n-3)H2O
De aici rezulta:
44n = 352
18(n-3) = 90
Din amandoua rezulta n = 8
Cati moli de carbon se poate combina cu volumul de hidrogen dezlocuit de magneziu din 500
ml solutie 20 % vitriol(densitatea=1,15g/cm3
H2SO4 + Mg -> MgSO4 + H2^ (1) [trebuia sa fie o sageata in sus dupa H2]
2H2 + C = CH4 (2)

1. Afli masa de solutie de H2SO4 (vitriol) cu formula densitatii: ro=m/V -> m=ro*V
2. Afli masa de H2SO4 din solutie cu formula concentratiei
3. Din reactia (1) afli masa de hidrogen care se degaja
4. Din reactia (2) afli masa de carbon care reactioneaza cu hidrogenul
4. Cunoscand masa atomica a carbonului afli numarul de moli de C: n=m/A
In 8 g aliaj format de un metal monovalent cu unul trivalent se gasesc 3 g metal monovalent.
Determinati compozitia procentuala a aliajului
8 g aliaj .............. 3 g metal monovalent ................... 5 g metal trivalent
100 g aliaj ............x g metal monovalent.................... y g metal trivalent

Afli x si y, iar suma lor trebuie sa-ti dea 100.

Pt. analiza a 0.015 moli de substanta se consuma 20.16 l aer si rezulta 3.36 l CO2 si 1.08 g H2O. Se cer
formula bruta si formula moleculara a substantei.
Substanta poate fi o hidrocarbura sau un compus organic ce contine si oxigen.
Fie substanta necunoscuta CnHmOp; arderea sa este descrisa de
CnHmOp + (m/4 + n/2 - p/2) O2 -> n CO2 + (m/2) H2O

116
 Presupunand ca volumele de gaze sunt masurate in conditii normale (desi nu e prea realist, mai
ales pentru un produs de ardere, insa nu avem de ales) si aproximand procentul volumic de
oxigen din aer la 21%, avem:
20,16 l aer -> 0,21*20,16 = 4,233 l O2 -> 4,233/22,414 = 0,1888 moli O2
3,36 l CO2 -> 3,36/22,414 = 0,15 moli CO2
1,08 g H2O -> 0,06 moli H2O
Avem deci ecuatiile:
0,015*(m/4 + n/2 - p/2) = 0,1888
0,015*n = 0,15
0,015*(m/2) = 0,06
Ultimele doua ecuatii furnizeaza n = 10 si m = 8.
Introducand aceste valori in ecuatia a doua rezulta 2 + 5 - p/2 ~ 12,5 de unde p ~ -11, rezultat
fara sens (se consuma o cantitate de aer excesiva pentru acea cantitate de produsi de reactie):
ceva este gresit in enuntul problemei.
Se pot face calculele inverse in ipoteza ca substanta este hidrocarbura pura C10H8 (naftalina) si
nu vreun alcool aromatic derivat; cu p = 0 rezulta un volum maxim de aer in c.n. si cu 21% O2
de 11,207 l necesar pentru arederea a 0,015 moli de C10H8. Daca substanta organica mai contine
atomi de oxigen, cantitatea de aer necesara arderii complete scade corespunzator. Aproape sigur,
acel 20,16 l este o greseala de transcriere. Da, am scris eu neatent si gresit ecuatia de ardere.
Corect este:

CnHmOp + (m/4 + n - p/2) O2 -> n CO2 + (m/2) H2O

ceea ce modifica (numai) prima ecuatie in: 0,015*(m/4 + n - p/2) = 0,1888, iar cu m = 8, n = 10
rezulta p/2 = -0,586 (ceea ce nu prea e bine).
De fapt, 0,015 moli C8H10 au nevoie de 12*0,015 = 0,18 moli O2. Daca aproximam mai grosier
concentratia de O2 din aer la 20% (in loc de 21% care este mult mai apropiat de realitate), atunci rezulta
intr-adevar un numar de 0,9 moli de aer -> 20,17 l volumic, ceea ce inseamna ca autorul problemei a
avut in vedere o fractie volumica de oxigen in aer de 1/5 si un volum molar de 22,4 l si ca folosirea unor
valori mai precise nu e indicata pentru problemele din manual.
2.Se supun dehidrohalogenarii 500 Ml solutie in care s-au dizolvat 12.9 g cloroetan. Stiind ca
dupa 291 s , s-a consumat jumatate din cantitatea de cloroetan si ca volumul solutiei nu se
modifica, sa se calculeze:
a)viteza medie de reactie:
b)masa de produs organic rezultata in reactie.

a)
C2H5Cl -> C2H4 + HCl

mi = 12,9 g -> ni = 12,9/64,5 = 0,2 moli

Dn = n/2 = 0,1 moli

v = Dn/(V*Dt) = 0,1 / (0,5 * 291) = 6,87*10-4 mol/L*s

b)
dupa 291 s avem 0,1 moli de C2H5Cl transformati in acelasi nr. de moli de C2H4 (organic) -> m =
28*0,1 = 2,8 g
1.O proba carbonat de calciu, introdusa intr-un pahar, este tratata cu 20 mL de solutie diluata de
acid sulfuric. Prin cantarire, s-a determinat ca masa paharului a scazut cu 0.264g in 4 minute.
Considerand ca volumul solutiei ramane constant calculati viteza de reactie in raport cu acidul
sulfuric exprimata in mol/L*s.
indicatie v=(Dv/V)/Dt.

CaCO3 + H2SO4 -> CaSO4 + H2O + CO2 ^

117
 Dm = mi - mf = 0,264 g -> Dn = 0,264/44 = 0,006 moli CO2

v = Dn/(V*Dt) = 0,006 / (20*10-3*4*60) = 0,00125 mol/L*s

v = Dn/(V*Dt) = 0,006 / (20*10-3*4*60) = - 0,00125 mol/L*s (cu minus)

daca se cere exprimarea vitezei de reactie in functie de scaderea in concentratie a reactantilor

cum este in problema 1) (fata de acid H2SO4) apare semnul minus "-" in fata vitezei exprimata
in (ioni*g)/(l*s) iar in situatia in care viteza se exprim in fct. de cresterea produsilor (sau
produsului) de reactie viteza are semnul "+".
Se considera ca volumul se mentine constant in contextul in care volumul de solutie initiala (de
reactant(i)) se mentine constant in sistem (adica din vasul de reactie) pleaca doar produsii(sau
produsul) de reactie sub forma de gaz, adica in timpul reactiei din sistem nu "pleaca" nici-un
produs respectiv reactant sub forma lichida.
Si la problema 2) viteza medie are semnul "-" daca este calculata fct. de cloroetan.
 O placa de fier a fost cufundata intr-o solutie de azotat de plumb.Cate grame de plumb s-au
depus pe placa, daca masa placii a crescut cu 75,5 grame?
Nu am nevoie de rezolvarea integrala, ci doar de un punct de plecare.Reactia o stiu(cred ca asta
este):
Fe+Pb(NO3)2=>Pb+Fe(NO3)2.
Se aplica legea conservarii maselor
Presupunem . ca masa placii de Fier este „a” grame si din ea pleaca atomii de Fer in solutie in
cantitate de „x” grame. Pe suprafata placii de fier se depun „y” grame de Pb.
Din react. chimica se obs. ca la 1 mol Fe dizolvat se depune 1 mol de Pb
Avem ecuatiile
x/M(Fe)=y/M(Pb) si
(a-x) +y = a+75,5
unde M(Fe)=56 si M(Pb)=207 sunt masele atomice ale elementelor
se calculeaza x si y din sistemul de mai sus
Problema cere valoarea lui y
y=103,5 g Pb
1. Prin arderea a 3,12 g de substanta organica avand masa molara 104 g/mol se obtin 3,36 dm
cubi CO2 si 3240 mg H2O.Determina formula moleculara a substantei organice.

2.Prin arderea a 1,68 g de hidrocarbura se obtin 2,688 dm cubi CO2.Stiind ca densitatea

vaporilor sai fata de aer este 2,91 determina formula molecularaa hidrocarburii.

3.Se ard 1,44 d de substanta organica (are densitatea vaporilor fata de aer egala cu 2,49).Stiind
ca se obtin 1,792 dm cubi CO2 si 1,44 g de H2O se cere:
a)Determina formulele procentuala, bruta si moleculara ale substantei organice supusa arderii.

1.Substanta poate fi o hidrocarbura sau un compus organic ce contine si oxigen.

Fie substanta necunoscuta CnHmOp; arderea sa este descrisa de reactia :
CnHmOp + (m/4 + n/2 - p/2) O2 -> n CO2 + (m/2) H2O
Vom avea:
3,36 l CO2 -> 3,36/22,414 = 0,15 moli CO2
3,24 g H2O -> 0,18 moli H2O
Avem deci ecuatiile:
12n+m+16p=104
0,03*m/2 = 0,18
0,03*n = 0,15
Ultimele doua ecuatii furnizeaza n = 5 si m = 12. si p=2

118
 Formula moleculara : C5H12O2
2. In manualul de cl a 9- a la Capitolul Masa molara si densitatea gazelor ai relatia dintre masa
molara si densitatile gazelor care se compara .
Consideri densitatea aerului de 1,19 g/cm cub si masa moleculara relativa a aerului de 28,9
Aerul contine 20% oxigen in % de volum
In calcul vei tine seama de faptul 1 mol de gaz ocupa 22,4 litrii
Calculezi volumiul de Oxigen implicat in reactie si numarul de moli de Oxigen apoi Nr. de moli
de CO2 rezultati
Vei scrie formula generala de ardere a unei hidrocarburi cu aer si te vei inspira din problema 1
numai ca vei tine cont de:hidrocarbura : NU contine Oxigen ! calculul este apoi similar.
3. problema este similara cu 1.
Dupa stabilirea formulei moleculare poti calcula % de Carbon si % de H si cel de Oxigen
 1.Ce cantitate de alcool trebuie adaugata la 50 g solutie de concentratie=25% pentru a ajunge la
o concentratie de40%?

2.Calculeaza masa de sare ce trebuie adaugata la 200g solutie de sare concentratie=5% pentru ca solutia
sa solutia sa se concentreze la 20%.

3 Peste 3 kg saramura de concentratie =60% se adauga o alta solutie de sare de concetratie

=10%obtinindu-se o solutie de concentratie =40%.Calculati masa de solutie de concentratie =10%
Multumesc anticipat

1. Conform enuntului 100 g sol are ..... 25 g alcool si ...... 75 g apa

50 g sol are ..... 12,5 g alcool si ...... 37,5 g apa
la care se adauga X g =? alcool ca sa ajunga la conc de 40%, si avem:

100 g sol are ..... 40 g alcool si ...... 60 g apa

la (50+X) g sol ........ (12,5 +X ) g alcool si ...Y g apa

(50+X)*40=100*(12,5+X)
X=12,5 g de alcool trebuiesc adaugate

2. se rezolva similar cu 1.

100 g sol are ..... 20 g sare si ...... 80 g apa

(200+X) g sol ..... (10+X) g sare

X=37,5 g sare3.
Notatii si reformulare problema :
Se prepara X g sol de 40% folosind 3000g sol de 60% si C g sol de 10%. Sa se calculeze C .

3000=cant. de sol. de 60% necesare pt. a fi amestecata cu sol de 10%

C=cant de sol de 10% necesara pentru amestec ( ca aceasta se dilueaza solutia de 60%)

avem:
0,6*3000+0,1*C=0,4(3000+C) si
3000+C=X

C=2000g = 2 Kg de sol de 10% sunt necesare de a fi adaugate este raspunsul cerut de problema
si se va obtine X=5000 g =5Kg de solutie finala (amestec final)
1. Se arde metan cu o cantitate stoechiometrica de necesara. Amestecul gazos rezultat se raceste si se
trece printr-o solutie de KOH. Cat este scadetea totala de volum a amestecului gazos?

119
 2. Se supune arderii intr-o cantitate stoechiometrica de aer o hidrocarbura cu NE=0. Amestecul gazos
format, adus in conditii normale are masa molara medie 30g/mol. Care este hidrocarbura?
1.
CH4 +2O2+8N2-> CO2+2H2O +8N2
Pentru ca aerul are 20% O2 si 80%N2 aratat de raportul 20:80 procente de volum ce corespunde unui
raport molar de 1:4 intre Oxigen si Azot
Initial avem amestecul :
1 mol CH4 +2 moli O2+8 moli N2
Dupa reactie avem amestecul :
1mol CO2 + 2moli H2O+8 moli N2
Pentru ca are loc reactia:
2KOH+CO2 ->K2CO3 +H2O
in care 2 moli KOH reactioneaza cu 1 mol CO2 ce va fi retinut si nu mai face patre din amestecul final
(aratat mai sus) si apa care condenseaza si nu mai face parte din gazele rezultate
Deci din 1:2:8 moli amestec rezulta 8 moli gaze (ramane numai N2 !) sau
Din 11 moli rezulta 8 moli
Din 100 moli vor rezulta X=?
X=72,72 moli ramasi
100-72,72=27,27 % reprezinta scaderea totala de volum
2.
Daca N.E.=0 atunci vom avea o hidrocarbura aciclica saturata adica un alcan
Reactia de ardere a unui alcan in prezenta aerului :
2(3n+1) N2+CnH2n+2 +(3n+1)/2 O2 ->nCO2+(n+1)H2O+2(3n+1)N2

Masele moleculare:
CO2=44
H2O=18
N2=28
(Numarul de moli inmultit cu masele moleculare ale substantelor)/numarul de moli al substantelor
=masa moleculara medie
Se precizeaza ca amestecul este adus in conditii normale situatia in care apa in stare de vapori rezultata
in urmareactiei (la sute de grade Celsius) condenseaza si nu mai mai face parte din amestecul de gaze
rezultate
Avem raportul :
[44n+2(3n+1)*28]/n+6n+2 =30 g/mol
de unde rezulta n=2
Hidrocarbura este :Etanul

120