Clasa a 8-a

Masa moleculară (notată cu M) este o mărime adimensională (un număr) care ne

arată de câte ori este mai mare masa reală a unei molecule decât unitatea
atomică de masă ( u.a.m.).

Ea se calculează însumând masele atomice relative ale tuturor atomilor moleculei.

Exemplu: Masa moleculară a apei (H2O) este:

MH2O = 2 ∙ AH + 1 ∙ AO = 2 + 16 = 18

Masa molară (notată cu litera grecească miu = μ) este masa unui mol de
substanță. Are ca unitate de măsură g/mol.

Masa molară este egală cu masa moleculară a substanței și conține N A particule

(numărul lui Avogadro = 6,022 ∙ 1023 particule – atomi sau molecule).

Exemplu: Masa molară a fosfatului de magneziu: Mg3(PO4)2:

μ = 3 ∙ AMg + 2 ∙ AP + 8 ∙ AO = 3 ∙ 24 + 2 ∙ 31 + 8 ∙ 16 = 72 + 62 + 128 = 262 g/mol

Molul este unitatea de măsură în Sistemul Internațional, a cantității de substanță

care conține un număr de particule egal cu numărul lui Avogadro, N A.

NA = 6,022 ∙ 1023

Numărul de moli se notează cu litera grecească „niu” (υ) și se calculează cu relația

:
Amestecul echimolar este amestecul care are același număr de moli din fiecare
component al amestecului.

Știind formula chimică a unei substanțe se poate determina:

1) Raportul atomic al elementelor componente este raportul între numărul de

atomi din fiecare element component al substanței respective.

Pentru o substanță XaYbZc, raportul atomic este a : b : c

Exemplu:

 Fosfatul de mercur - Hg3(PO4)2 are raportul atomic:

o Hg : P : O= 3 : 2 : 8

2) Raportul de masă este raportul între masele din fiecare element component al

substanței respective.

Pentru o substanță XaYbZc, raportul atomic este aAX : bAY : cAZ

Exemplu:

 Fosfatul de mercur - Hg3(PO4)2 are raportul de masă:

o 3AHg : 2AP : 8AO = 3 ∙ 200 : 2 ∙ 31 : 8 ∙ 16 = 600 : 62 : 128 = 300 : 31 :
64
3) Compoziția procentuală de masă reprezintă masa fiecărui element conținută în
100g substanță.

a) Pornind de la formula chimică, se calculează masa molară și apoi cu regula de

trei simplă se calculează procentul fiecărui element component.

Exemplu: Pentru acidul carbonic - H2CO3:

μ = 2 ∙ AH + 1 ∙ AC + 3 ∙ AO = 2 + 12 + 48 = 62 g/mol

Dacă 62 g H2CO3 conțin........2 g H........12 g C........ 48 g O

Atunci 100 g H2CO3 conțin ....x g H.........y g C..........z g O

b) Pornind de la raportul de masă și apoi cu regula de trei simplă se calculează

procentul fiecărui element component.

Exemplu:

Oxidul de fier III(Fe2O3 ) are raportul de masă AFe : AO = 7 : 3.

Calculează procentul fiecărui element component.

Adunăm 7 g Fe + 3 g O = 10 g de Fe2O3
Dacă în 10 g Fe2O3 se găsesc ..........7 g Fe..........3 g O

Atunci în 100 g Fe2O3 se găsesc......x g Fe.........y g O

4) Masa unui element aflată într-o anumită masă de substanță compusă.

Pornind de la formula chimică se calculează masa molară a substanței compuse și

apoi cu regula de trei simplă se calculează masa fiecărui element component
aflată în masa dată de substanță compusă.

Exemplu:

Ce masă de oxigen se află în 248 g acid carbonic- H2CO3 ?

μ = 2 ∙ AH + 1 ∙ AC + 3 ∙ AO = 2 + 12 + 48 = 62 g/mol

Dacă 62 g H2CO3 conțin........ 48 g O

Atunci 248 g H2CO3 conțin .....x g O

5) Masa unui substanțe compuse care conține o anumită masă de element.

Pornind de la formula chimică se calculează masa molară a substanței compuse și
apoi cu regula de trei simplă se calculează masa de substanță compusă aflată
într-o anumită masă de element chimic.

Exemplu:

Ce masă de bromură de aluminiu- AlBr3 conține 20 g de aluminiu ?

μ = 1 ∙ AAl + 3 ∙ ABr = 1 ∙ 27 + 3 ∙ 80 = 27 + 240 = 267 g/mol

Dacă 267 g AlBr3 conține ............27 g Al

Atunci x g AlBr3 conține...............20 g Al
Clasa a 7 a

Însușirile caracteristice cu ajutorul cărora se recunoaște o substanță se

numesc proprietăți.

Proprietăţile pot fi fizice și chimice.

 Proprietăţi fizice.
DEFINIŢIE

Proprietăţile fizice sunt acele însușiri care se referă la aspectul sau la

transformări care nu schimbă compoziția substanței.

Proprietăţile fizice se pot clasifica în:

I.6.1.1. Observabile cu ajutorul organelor de simț:

 Prin văz:
o starea de agregare (solidă, lichidă,gazoasă);
o culoarea (incolor-fără culoare sau colorat);
o luciu (strălucirea).
 Prin miros:
o inodor(nu are miros);
o plăcut;
o iritant;
o miros specific (laptele, clorul, oțetul - spunem că au miros specific).
 Prin pipăit:
o plasticitate;
o elasticitate;
o moale (duritate);
o tare (duritate).

 Măsurabile cu ajutorul unor aparate:

 Constante fizice:
 o Temperatura de topire (temperatura la care începe să se topească o
substanță solidă=Tt);
o Temperatura de fierbere (temperatura la care începe să fiarbă un lichid
= Tv);
o Densitatea 

o Indicele de
refracție 

o Coeficient de solubilitate (arată ce cantitate de substanță se dizolvă în

100 g apă, la o anumită temperatură);
o Duritatea (se măsoară după o scară de duritate de la 1 la 10, numită
„Scala lui Mohs”, în care talcul are 1 și diamantul cea mai mare
duritate 10);
o Conductibilitatea electrică și termică (trecerea curentului electric,
respectiv a căldurii, fără deplasare de substanță).

Proprietăţi chimice.
DEFINIŢIE

Proprietăţile chimice sunt acele însușiri care se referă la transformări care

schimbă compoziția substanței.
Exemple de proprietăţi chimice:
• Proprietatea de a arde (după arderea hârtiei, nu mai avem hârtie, avem cenușă);
• Proprietatea grăsimilor de a râncezi (râncezeala este o altă substanță decât uleiul
nerâncezit);
• Proprietatea vinului de a se oțeti (oțetul este altă substanță decât vinul);
• Proprietatea laptelui de a se acri (laptele acru are altă compoziție și alte
proprietăți decât laptele dulce);
• Proprietatea fierului de a rugini (rugina este altă substanță decât fierul);
• Proprietatea cuprului de a cocli (cocleala este o substanță diferită de cupru ;
• Proprietatea lemnului de a putrezi (putregaiul are altă compoziție decât lemnul).