Sunteți pe pagina 1din 3

Lucrarea 5

DETERMINAREA CONSTANTELOR CARE ASIGURĂ EFECTUL


TERMOREGLANT AL APEI ÎN ORGANISMELE VII

I.Introducere teoretică
Apa este cea mai răspândită substanţă de pe glob acoperind circa 70% din
suprafaţa lui. In ceea ce priveşte organismele vii, apa este indispensabilă pentru acestea
deoarece intră în compoziţia materiei vii şi îndeplineşte o serie de funcţii cum ar fi:
- transportator al diferitelor substanţe atât înspre şi dinspre organismul viu spre mediul
exterior cât şi în interiorul organismului,
- mediu de dizolvare pentru diferite substanţe chimice,
- mediul în care au loc reacţiile biochimice,
- factor termoreglant,
- aliment în cazul plantelor.
Prezenţa apei în cantitate mare în organismul viu precum şi multiplele roluri pe care le
îndeplineşte se datorează în mare parte faptului că apa prezintă legături de hidrogen.
Legăturile de hidrogen intermoleculare determină asocierea moleculelor, ceea ce conduce
la valori mari ale căldurilor latente de topire şi fierbere, precum şi la o diferenţă mare între
temperatura de solidificare şi cea de fierbere.

II.Importanţa biologică
Apa este un factor indispensabil şi pentru organismul uman. Cantitatea medie de
apă necesară organismului este de circa 5 l în 24 de ore din care 2 l o reprezintă apa
consumată ca atare. Necesarul de apă diferă în funcţie de climă, anotimp şi natura activităţii
fizice efectuată de individ.
Fiecare specie este caracterizată prin valori specifice ale intervalului fiziologic de
temperatură a organismului.Valorile mari ale căldurii specifice a apei şi respectiv a
căldurilor latente de topire a ghetii si vaporizare a apei ne arată că ea trebuie încălzită mult
pentru a-şi schimba temperatura, respectiv pentru a se topi gheata si evapora apa şi aceasta
asigură menţinerea temperaturii organismelor vii între limite compatibile cu viaţa.

III. Principiul metodei


În această lucrare ne propunem să determinăm căldurile latente de topire şi respectiv de
vaporizare ale apei. Pentru aceasta utilizăm metoda amestecurilor. Această metodă constă
în următoarele:
- într-un calorimetru se introduce o cantitate cunoscută de apă şi după realizarea
echilibrului termic se notează temperatura iniţială a sistemului,
- în acest calorimetru se introduce apoi o cantitate de şi se notează temperatura la
stabilizare,
- se cântăreşte sistemul pentru a determina masa de gheaţă introdusa în calorimetru.
Determinarea căldurilor latente se bazează pe ecuaţia calorimetrică
| Qcedat | Q primit (3.1)
care pentru sistemul calorimetru-apă-gheaţă se scrie:
(mc cc  mag c ag  ma c a )(t i  t f )  m g c g (0  t1 )  m g t  m g c a (t f  0) (3.2)
din care se obţine expresia căldurii latente de topire a gheţii:

1
1
t  [(mc cc  mag c ag  ma c a )(t i  t f )  m g c g (0  t1 )  m g c a (t f  0)]
mg (3.3)
Semnificaţia fizică a mărimilor care apar în aceste relaţii este dată în continuare.

IV. Descrierea aparaturii experimentale


Părţile componente ale unui calorimetru cu accesorii (figura 3.1) sunt următoarele:
- vasul interior (1) în care se introduc corpurile de analizat şi apa,
- vas de volum mai mare (2)
- vas exterior (3)
- agitator (4)
- termometru (5)
- suporţi izolatori din plută (6)
- capac (7) prevăzut cu orificii pentru agitator şi termometru
- agent de schimb-apa (8)

(5) (4)

(7)

(1) (8)
(2)
(3) (6)

Figura 3.1. Calorimetru cu accesorii

V. Modul de lucru
Pentru determinarea căldurii latente de topire a gheţii se procedează astfel:
1. Se cântareşte calorimetrul, masa lui se notează mc.
2. Se cântareşte agitatorul, masa lui se notează mag.
3. Se cântareşte apa introdusă în calorimetru, masa ei se notează ma.
4. După stabilirea echilibrului termic între toate componentele se măsoară temperatura
iniţială a sistemului şi se notează cu ti.
5. Se măsoară temperatura gheţii, se notează cu t1.
6. Se introduc câteva cuburi de gheaţă în calorimetru şi se măsoară temperatura la
stabilizare şi se notează tf.
7. Se cântăreşte din nou calorimetrul cu tot ce este în el, masa se notează M.
8. Se determină masa gheţii care s-a topit m g  M  mc  mag  ma .

2
9. Se determină căldura latentă de topire conform relaţiei (3.3). Valorile căldurilor
specifice ale materialelor din care sunt confecţionate calorimetrul (cc) şi agitatorul (cag),
precum şi valoarea căldurii specifice a apei (ca) se iau din tabele de constante.

VI. Rezultate experimentale


Rezulatele obţinute se trec în tabelul 1 pentru determinarea căldurii latente de topire a gheţii
şi in tabelul 2 pentru determinarea căldurii latente de vaporizare a apei.

Tabelul 1.
mc mag ma mg ti t1 tf λt
(kg) (kg) (kg) (kg) ( C)
o
( C)
0
( C)
0
(J/kg)

Cag= 385 J/KgK


Ca=4185 J/KgK
Cc=919 J/KgK

S-ar putea să vă placă și