Referatul lucrării de laborator

Determinarea căldurii specifice a unui corp solid

Staicu Vladimir, A X-G,

Colegiul National ,, Emanuil
Gojdu``
Prof. Andreea Jurca
 Teoria Lucrarii
•
CALORIMETRIE
Calorimetria este o componentă a termodinamicii care elaborează şi studiază
Rezultatele experimentelor realizate de-a lungul timpului prin metode
calorimetrice au furnizat informații despre transferul energiei prin căldură care
au permis dezvoltarea termodinamicii, altele au stat la baza formulării aşa-
numitelor principii ale termodinamicii. O parte din informații au stat la baza
formulării principiilor.
Metodele de măsurare a căldurii şi coeficienților calorici.
Principiile calorimetriei
Principiul echilibrului termic
Într-un sistem izolat, format din corpuri cu temperaturi diferite aflate în
contact, după un anumit timp se ajunge la echilibru termic (toate corpurile
ajung la aceeaşi tempe
ratură).
Principiul transformărilor inverse
Căldura primită de un sistem termodinamic (corp) pentru a-şi mări
temperatura cu un anumit număr de grade (transformare directă) este egală cu
căldura cedată de acelaşi sistem (corp) când se răceşte cu acelaşi număr de
grade (transformare inversă). •Principiul egalității schimbului de căldură
Dacă un sistem termodinamic format din n subsisteme este izolat termic (Q= 0)
şi mecanic (L=0) de exterior atunci energia sa internă se conservă (U=const).
Dacă între subsisteme schimbul de energie se realizează doar sub formă de
căldură (L=0), unele cedând căldură, altele primind, atunci:
Q1 + Q2+...+Q-Q;=0

Notând cu Qced, suma căldurilor cedate de subsisteme şi Qabs, suma

căldurilor absorbite de subsisteme atunci relația (1.52) devine:
Qced+Qabs=0
sau
Qcedl=Qabs
Relația este numită ecuația calorimetrică şi este o consecinţă a legii
conservării energiei.
Metode pentru determinări calorimetrice
Metoda amestecurilor
Prin această metodă, se pun în contact termic mai multe corpuri cu
temperaturi diferite; dintre corpuri, unul este cel pentru care se determină
coeficienții calorici, celelalte corpuri având coeficienți calorici cunoscuți;
măsurând temperaturile corpurilor înainte şi după contactul termic, se pot
calcula coeficienții calorici necunoscuţi.
Metoda bazată pe schimbarea stării de agregare
Furnizând o cantitate de căldură cunoscută unui corp se măsoară masa de
substanță care-şi schimbă starea de agregare determinându-se căldura latentă.

Metode electrice
Cantitatea de căldură cu care se măreşte energia internă a diferitelor sisteme
(corpuri) este produsă prin efectul termic al curentului electric (de exemplu de
un încălzitor electric); măsurând temperaturile corpurilor înainte şi după
transferul de energie, se pot Dispozitivele utilizate pentru determinări
calorimetrice trebuie să fie astfel construite calcula coeficienții calorici
necunoscuţi. încât să permită schimbul de căldură între corpurile din interiorul
lui şi să împiedice schimburile de căldură cu mediul exterior (să aibă pereți
adiabatici). Un astfel de
dispozitiv este calorimetrul.
Calorimetrul are, în principal, următoarele părți componente:
un vas , de obicei din alamă, introdus într-un vas , cu volum mai mare. Izolația
termică dintre cele două vase este asigurată de suporturile de plută și de
stratul de aer dintre pereți. Pentru a înlătura schimburile de căldură cu
exteriorul prin radiație se argintează (sau nichelează) partea exterioară a
vasului şi partea interioară a vasului . În vasul se introduce apă sau un alt lichid
care permite schimbul de căldură între corpurile introduse în el
un agitator care ajută la omogenizarea temperaturii din interiorul
calorimetrului;
un termometru , care indică variațiile de temperatură şi starea de echilibru
termo- dinamic;

Ecuatia calorimetrica
|Qced |=Qprim
Qced-m2C(t2-t)
Oprim-m1C(t-t1)+Ccal(t-t1)
Calorimetru un dispozitiv utilizat pentru măsurarea cantitătii de căldură
schimbată în timpul unei reactii chimice sau a altor procese fizice. Acesta poate
fi utilizat şi pentru determinarea capacității calorifice a unui material sau
pentru calcularea altor proprietăți termice.
Modul de lucru
Materiale necesare:
Un calorimetru (un dispozitiv folosit pentru măsurarea cantității de căldură
implicată într-un proces termic)
Un termometru
Un corp solid a cărui căldură specifică urmează să fie determinată (de exemplu,
un bloc de metal)
Un vas cu apă
Un arzător Bunsen sau o sursă de căldură similară
O balanță
Pașii experimentului:
Pregătirea echipamentului: Asigură-te că toate instrumentele sunt curate și
gata de utilizare. Măsoară masa corpului solid cu ajutorul balanței și notează
această valoare.
Încălzirea corpului solid: Plasează corpul solid într-un vas sigur și încălzește-l
folosind arzătorul Bunsen până la o temperatură cunoscută și mai mare decât
temperatura camerei. Folosește termometrul pentru a măsura această
temperatură inițială a corpului solid înainte de a-l transfera în calorimetru.
Pregătirea calorimetrului: Umple parțial calorimetrul cu o cantitate măsurată
de apă la temperatura camerei. Măsoară și notează masa apei și temperatura
inițială a apei cu ajutorul termometrului.
Transferul corpului solid în calorimetru: Transferă cu grijă corpul solid încălzit
în calorimetru, având grijă să nu pierzi nicio picătură de apă. Acest proces
trebuie efectuat rapid pentru a minimiza pierderea de căldură în mediu.
Măsurarea temperaturii finale: Amestecă apa și lasă sistemul să ajungă la
echilibru termic. Măsoară temperatura finală a amestecului apă-corp solid
folosind termometrul.
Calculul căldurii specifice:
Folosește formula de echilibru termic pentru a calcula căldura specifică a
corpului solid. Formula unde:
Presupunând că nu există pierdere de căldură în mediu (ceea ce este o
aproximație), cantitatea de căldură pierdută de corpul solid este egală cu
cantitatea de căldură absorbită de apă.
Rezolvă ecuația pentru căldura specifică a corpului solid, ținând cont de
căldura specifică a apei , masa apei, și schimbările de temperatură ale apei și
corpului solid.
Analiza rezultatelor: Compară valoarea obținută cu valorile de referință pentru
diferite materiale pentru a identifica sau confirma materialul corpului solid.
Notă:
Acest experiment presupune că nu există pierderi semnificative de căldură
către mediul înconjurător și că transferul de căldură între corpul solid și apă
este complet. În practică, ar trebui să iei în considerare posibilele surse de
eroare și să ajustezi calculul dacă este necesar.
Acești pași reprezintă un ghid de bază pentru determinarea experimentală a
căldurii specifice a unui corp solid și ar trebui să ofere o înțelegere bună a
procesului implicat.
Inregistrarea rezultatelor obtinute
Nr.Dete M1(kg) C1(j/kg) T1 (C) T2(C) T(C) Ccal(j/ C(j/
rm K) KGK)
0.2 4180 19 100 23 109.3 448.70

Nr. determ C2(J/KGK) C2-(J/KGR) C(J/KGK) C-(KGK)

 1 448,70 385,45 J/KGK 63,25 42,35

2 349.47 35.98
3 350.23 35.22
4 393.42 34.97

Interpretarea rezultatului

C=(488,70+384,47+350,23+393,42)/4
C=385,45J K
C=(448,79+384,47+350,23+393,42)/4
C=385,45J K
( Delta C 1=|C-C 1|=|385,45-448,70|=63,25 )
( Delta C 2=|C-C 2|=35,98 )

Delta C 3=35,22
Delta mathrm{C} 4=34,97
Delta C=left(Delta C 1+ Delta C2+\Delta C3+Delta C4
Delta C=(63,25+35,98+35,22+34,93
Delta C=42,35
343,10 C 427,80
potențialele surse de erori în determinarea căldurii specifice includ:
Pierderi de căldură - către mediul înconjurător.
Erori de măsurare - ale temperaturii și masei.
Neglijarea capacității termice - a calorimetrului și a altor accesorii.
Premiza de echilibru termic - presupunerea că echilibrul termic este atins
instantaneu.
Conductivitatea termică - diferențele de conductivitate termică între materiale
pot afecta transferul de căldură.