Capacitatea calorica

Calorimetria este știința măsurării căldurii degajate sau absorbite în diferite

fenomene fizico-chimice ca transformări de stare, reacții chimice conducție
electrică etc. Denumirea vine de la cuvintele calor ("căldură" în latină) și metron
("măsurare" în greacă). Savantul scoțian Joseph Black este considerat fondatorul
calorimetriei. Pentru măsurări practice a căldurii emise este folosit aparatul numit
calorimetru. Calorimetru este un vas metalic sau din sticla.
Calculul calorimetric e bazat pe egalitatea dintre căldura cedată și cea primită.
Deoarece cantitatea de căldură pe care o poate primi sau ceda un corp este o forma
de energie, ca unitate pentru măsurarea ei în sistemul internaţional [SI] se folosește
joulul. Cantitatea de căldură de 1 joule este echivalentă cu lucrul mecanic efectuat
de un newton pe distanța de 1 m. Adică 1 joule = 1N × 1m.
S-a constatat că corpuri de aceeași masă dar formate din substanțe diferite au
nevoie de un număr diferit de jouli pentru a-și ridica temperatura cu 10 °C. În
sistemul internațional SI, căldura specifică se măsoară în J/kg·°C.
Produsul dintre masa “m” a unui corp și căldura lui specifică “c” se numește
“capacitate calorică” și se măsoară în jouli pe grad Celsius (J/°C). Notând
capacitatea calorică “C”, se poate scrie: C = c · m, în jouli pe grad Celsius.
La baza metodelor de măsurare utilizate în calorimetrie stau trei principii
calorimetrice
 principiul echilibrului termic, potrivit căruia mai multe corpuri cu
temperaturi diferite ce formează un sistem izolat, puse în contact, vor avea, după
un timp oarecare, aceeași temperatură.
 principiul egalității schimburilor de căldură, conform căruia, când între
două corpuri ale unui sistem izolat are loc un schimb de căldură, canitatea de
căldură cedată de unul dintre ele este egală cu cantitatea de căldură primită de
celălalt.
  principiul egalității cantităților de căldură ce intervin în procesele inverse,
potrivit căruia cantitatea de căldură pe care o absoarbe un corp într-o transformare
este egală cu cea degajată de acesta în transformarea inversă.
Capacitatea calorica o mărime caracteristica unui anumit sistem intr-un
proces dat. Capacitatea calorică specifica este cantitatea de căldura pe care o
primeşte sau o cedează o unitate cantitate de gaz la variaţia temperaturii ei cu 1K.
In dependent de unităţile cantităţii de gaz capacităţile pot fi exprimate în
capacitatea masică; capacitatea calorica specifică; capacitatea calorică medie.
Capacitatea masică pot fi:
- Volumetrica;
- Molară.
Capacitatea calorică masică se numeşte capacitatea 1kg de gaz C,J/(kg
1 de gaz C,J/( ·k)
1kmol de gaz C, J(kmol·k)
Intre capacităţile calorice exista următoarele relaţii:
C=C´Vn=μC/μ
C´=Cρn=μ/22.4
Capacitatea calorica specifică se numeşte raportul valorii de căldura dq în
procesul elementar transmis 1kg de gaz la variaţii infinit de mici de temperaturi.
C=

Capacitatea calorică medie Cm se numeşte raportul cantităţi de căldura care

este necesar pentru încălzirea 1kg de gaz la temperaturi 1°C intr-un interval de la t1
până la t2.
Cm=

4.1. Capacitatea calorica la volum şi la presiune a gazelor reprezintă

cantitatea de căldură necesară unui corp pentru a-și varia temperatura cu un grad
Kelvin la volum constant şi la presiune constantă.
Capacitatea calorica specifica se numeşte raportul valorii de căldura dq în procesul
elementar transmis 1kg de gaz la variaţii infinit de mici de temperaturi.
 C=

Capacitatea caloric medie Cm se numeşte raportul cantităţii de căldura care este

necesar pentru încălzirea 1kg de gaz la temperatura de 1°C într-un interval de la t1
până la t2

Cm=

Ecuația calorică este Q=Q1+Q2

Căldura specifica a unui corp este
c=(m1c1+m2c2)(T-T1)/m(T2-T)
Cantitatea de căldura
Cantitatea de căldura este energia transmisa sau primita de un corp în timpul
schimbului de căldura, care este egala cu variația energiei interne (variația energiei
mecanice a particulelor în mișcare dezordonată).
Energia interna este suma tuturor energiilor cinetice şi potențiale, care
caracterizează particulele componente ale unui corp.
Schimbul de căldura este procesul de variație al energiei interne care are loc
fără a se efectua un lucru mecanic.
Cantitatea de căldura cedata/primita de un corp poate fi folosita pentru:
- ridicarea temperaturi corpului;
- trecerea corpului dintr-o stare de agregare în alta;
- efectuarea unui lucru mecanic de căldura.
Căldura sensibila este cantitatea de căldura folosita pentru a ridica
temperatura corpului.
Căldura latenta este cantitatea de căldura folosita pentru a schimba starea
dezagregare a unui corp.
Din experimente se constată că:
- în intervale egale de timp temperatura variază cu același număr de grade.
Cantitatea de căldura este direct proporționala cu variația temperaturi
corpului.
 Q~ T
- dacă se schimba masa corpului şi se repeta experimentul se constată că în
același interval de timp cantitatea de căldura variază proporțional cu masa.
Q~m
- dacă masele corpurilor de natură diferită rămân aceleași se constată că în
același interval de timp variația temperaturi diferă la diferite substanțe.
Formula cantității de căldura Q=mc T
Folosim ecuaţia primei legi ai termodinamicii şi expresia dq=du+Pdv putem
scrie:

In procesul v-const expresia pdv=0

,de unde

De aici energia unui gaz ideal depinde numai de proprietatea (caracteristica)

procesului şi ecuaţia este unica pentru calcularea energiei interne a orice proces
termodinamic.
Pentru procesul p-const

Diferenţiem ecuaţia pv=RT

Pdv=RdT=Rdt ;

Atunci , formula lui Maier 1842

Ori
unde:
- capacitatea caloric masică la volum
- volumetrică
μ - molara
- capacitatea caloric masică la presiune

- volumetrica

μ - molara