Facultatea de tiina i Ingineria Mediului

UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI
CLUJ-NAPOCA

FIZIC II
SUPORT DE CURS

INGINERIA MEDIULUI

Lector Dr. Alida Gabor (Timar)

Mecanica fluidelor

Fluidele- Ansamblu de molecule sau atomi ntre care forele de coeziune sunt slabe.
Un fluid este, prin definiie, o substana care poate curge si care ia forma vasului care o
conine. Lichidele si gazele poarta denumirea de fluide.Un fluid este, prin definiie, o
substana care poate curge si care ia forma vasului care o conine.
Gazele sunt expansibile si compresibile. Expansibilitatea gazelor consta in faptul ca
neavnd suprafee de separaie proprii, gazele ocupa in ntregime volumul pe care l au la
dispoziie.Compresibilitateagazelor reflecta proprietatea acestora de a se comprima
foarte uor, sub aciunea unor forte externe, prin modificarea rapida a densitii.
Lichidele sunt mrginite de suprafee proprii care le delimiteaz volumul. Lichidele sunt
foarte puin compresibile, densitatea lor rmnnd practic constanta.In cazul lichidelor,
deplasarea straturilor vecine de substana, unul fata de celalalt are loc cu frecare. Aceasta
caracteristica este cuprinsa sub termenul de vscozitate.
Pentru a studia comportarea fluidelor, se utilizeaz un model fizic numitfluid ideal care
este incompresibil si lipsit de vscozitate.
Presiunea
Presiunea (notata cu p) este o mrime fizica scalara egala cu raportul dintre valoarea
forei F care acioneaz normal si uniform distribuita pe o suprafaa si aria S a acelei
suprafee:

p=
Unitatea de maura pentru presiune estePascalul (Pa) si ea rezulta din ecuaia de
definiie a presiunii:

In practica sunt utilizate si alte uniti de msura pentru presiune:

- torrul (torr) este presiunea exercitata, datorita greutii sale, de o coloana de mercur cu
nlimea de 1mm:
1torr = 133,3 N/m2
- atmosfera tehnica (at) reprezint presiunea exercitata de greutatea unui
corp cu masa de 1 kg pe o suprafaa cu aria de 1

- atmosfera fizica (atm) reprezint presiunea exercitata de aerul atmosferic

la nivelul marii, in condiii normale de clima:

-psi (pound/inch-squared)
1 psi = 6894.75 N/m

Presiunea hidrostatic
Presiunea exercitata in interiorul unui lichid aflat in echilibru in cmp
gravitaional se numete presiune hidrostatica.
Un fluid aflat in repaus, exercita forte orientate perpendicular pe orice suprafaa
aflata in contact cu fluidul. Consideram un vas in care se gsete un lichid aflat in
echilibru. Daca fora F exercitata de lichid nu ar fi perpendiculara pe perete, am putea sa
o descompunem intr-o componenta normala si o componenta tangeniala. Sub aciunea
forei tangeniale, lichidul s-ar deplasa in lungul peretelui vasului si nu ar mai fi in
echilibru.
Suprafaa libera a unui lichid aflat in echilibru se orienteaz astfel nct ea sa fie
perpendiculara pe rezultanta tuturor forelor. Astfel, daca un vas ce conine apa este pus
intr-o micare accelerata, suprafaa apei se inclina pana cnd devine perpendiculara pe
rezultanta dintre greutate si fora de inerie.
Pentru a gsi factorii de care depinde presiunea hidrostatica consideram un vas ce
conine un lichid. La o adncime h delimitam un element de suprafaa S. Lichidul situat

deasupra acestei suprafee va exercita o apsare datorita greutii coloanei de lichid.

Presiunea p la adncimea h in lichid se calculeaz astfel:

Astfel, expresia de calcul a presiunii in interiorul unui lichid este:

p =gh
Presiunea este independenta de orientarea suprafeei, depinznd numai
deadncimea h la care se msoar aceasta si de densitatea a lichidului.
Intr-un lichid aflat in repaus, delimitam un volum V cu o formaparalelipipedica
cu aria bazei S si inaltimea h, care are greutatea:

G = gS(d+h)-gS(d)= .g.S.h
Condiia de echilibru a lichidului din volumul V se scrie ca suma forelor care
acioneaz pe verticala in jos sa fie egala cu suma forelor care acioneaz pe verticala in
sus :

Principiul fundamental al hidrostaticii

Diferena de presiune intre doua puncte aflate intr-un lichid in echilibru in
cmpgravitaional este direct proporionala cu diferena de nivel dintre cele doua
puncte.

p = gh

Observaii:
1.Presiunea hidrostatica este independenta de forma vasuluiin care se afla
lichidul.
2.Presiunea hidrostatica este aceeai in toate punctele aflate la aceeaiadncime
in lichid.
Presiunea atmosferic
Aerul este un amestec de gaze si el nconjoar toata suprafaa intr-o ptura groasa
numita atmosfera terestra. Atmosfera este alctuita dintr-un amestec de gaze cu vapori
de apa, cristale de gheata, praf si diverse alte impuriti. Masa atmosferei a fost estimata
ca fiind egala cu 6.

tone. Greutatea acestei mase de aer exercita o presiune continua

pe suprafaa Pmntului, numita presiune atmosferica.

Datorita greutii aerului, straturile inferioare de aer sunt comprimate de ctre
cele superioare astfel incat densitatea aerului atmosferic scade cu altitudinea.
La nivelul marii presiunea atmosferica are o valoare de ordinul a

Forele de presiune mari exercitate de ctre atmosfera asupra plantelor si

animalelor nu sunt suprtoare datorita adaptrii la aceste condiii de presiune.
Presiunea atmosferica se poate determina experimental printr-o metoda simpla
propusa de ctre fizicianul italian Torricelli in anul 1643. Se folosete un tub de sticla cu
lungimea de aproximativ un metru si nchis la un capt, numit tub barometric. Se umple
tubul cu mercur dup care se rstoarn cu captul deschis intr-o cuva cu mercur. Se
constata c parte din mercur coboar in cuva dar in tub ramane in final, o coloanacu
lungimea de aproximativ 76cm. La echilibru, presiunea atmosferica este egala cu
presiunea data de coloana de mercur:

P0 = .g.h

Legea lui Pascal

Variaia presiunii produsa intr-un punct al unui lichid aflat in echilibru in cmp
gravitaional se transmite integral in toate punctele acelui lichid.

P1= P2

=
F2=(F1*S2)/S1
Legea lui Arhimede
Legea lui Arhimede este o consecina importanta a principiului fundamental al
hidrostaticii.
Consideram un corp cilindric cufundat intr-un lichid aflat in repaus. Rezultanta
forelor verticale de presiune, normale pe bazele cilindrului, este:

innd cont ca p=.g.hobinem:

F=g(h2-h1)S=ghS= B
unde h = h2-h1 este nlimea cilindrului,

 este densitatea lichidului, iar

B este greutatea lichidului dezlocuit de corp.
Deci, rezultanta forelor de presiune exercitate asupra corpului cufundatin fluid,
numita fora arhimedica, este egala si de sens opus cu greutatea volumului de lichid
dezlocuit de corp.
Enunul legii lui Arhimede este urmtorul :
Un corp cufundat intr-un fluid aflat in repaus este mpins de jos in sus cu o fora
egala cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de acel corp.
Punctul in care se aplica fora arhimedic se numetecentru de presiune.
Un corp introdus intr-un lichid este aadar supus aciunii a doua forte: greutatea
sa G aplicata in centrul de greutate al corpului si fora arhimedicB aplicata in centrul de
presiune. Rezultanta acestor forte se numetegreutate aparenta:
Aplicatii ale legii lui Arhimede se regsesc in condiiile de plutire a navelor, a
submarinelor, in construcia densimetrelor, etc.
ntrebare
1. Legenda spune c Arhimede ar fi trebuit s determine dac coroana regelui era
fcut din aur pur. Se spune c Arhimede ar fi rezolvat aceast problem n felul
urmtor. Coroana a fost cntrit n aer i scufundat n ap. Considernd
figura de mai jos i presupunnd c prima citire este de 7.84 N iar cea din ap de
6.84 N, ce ar fi trebuit s spun Arhimede regelui? Densitatea aurului este 19 300
kg/m3.

2. Densitatea apei de mare este de 1030 kg/m3 iar a gheii de 917kg/m3. Care este
fraciunea din volumul unui aisberg care se afl sub ap.

3. Superman ncerc s bea ap printr-un pai foarte lung. Fora sa este imens, iar
pereii paiului nu cedeaz. Gsii care este nlimea maxim pn la care
Superman poate ridica apa n pai pe Pmnt. Dar pe o planet fr atmosfer?

Dinamica fluidelor
Dinamica fluidelor reprezint partea din capitolul de mecanica a fluidelor care se
ocupa cu micarea acestora in raport cu un sistem de referina.
In general, in timpul micrii, un fluid nu se deplaseaz ca un tot unitar, straturile
de fluid aluneca unele fata de altele.Vom studia curgerea in cazul unui fluid ideal,
adic un fluid incompresibil si faravscozitate. In timpul curgerii straturile de fluid
aluneca unele fata dealtele, ceea ce ne permite sa observam ca ele au viteze diferite. De
aceea este necesar sa se cunoasc vectorul viteza in fiecare punct al fluidului.
Curgerea staionara este acea curgere in care vectorul viteza
in orice punct al fluidului este constant in timp,
depinznd doar de poziia punctului respectiv.
Linia de curent este o curb imaginar,
tangent in fiecare punct la vectorul viteza al
fluidului in acel punct. In curgerea staionara,

doua linii de curent nu se intersecteazniciodat.

Debitulreprezint cantitatea de substana care traverseaz o seciune in unitatea
de timp. Debitul se noteaz cu Q. In funcie de mrimea a crei curgere este studiata,
deosebim doua tipuri de debite : debitul masic si debitul volumic.
Debitul masic printr-o seciune a unui tub de curent este definit prin relaia:

unde
este masa de fluid care strbate o anumita arie in timpul
exprima in kilograme pe secunda (kg/s).
Debitul volumic este dat de relaia:

unde

este volumul de fluid care strbate o anumita arie in timpul

. Debitul masic se

Dinamica fluidelor
Ecuaia de continuitate
S considerm un fluid in curgere staionara printr-un tub de curent care este delimitat
de seciunileA1 i A2. Vitezele de curgere prin cele doua seciuni sunt v1 si respectiv
v2.Fluidul fiind incompresibil, ariile sunt strbtute de acelai volum de fluid in unitatea
de timp.Debitele de volum prin ariile A1 si A2 au aceeai valoare. Ca urmare putem
scrie :

v1tA1=v2 tA2
Rezult expresia matematica a ecuaiei de continuitate

v1 A1=v2 A2
Observaii:
1.Viteza de curgere a unui fluid prin seciuni diferite este invers proporionala
cu mrimeaseciunii.
2.Ecuatia de continuitate este o lege de conservare.

ntrebare
In ceunitati de masurapoate fi exprimatdebitul?
a) kg/s
b) mc/s
c) kg/s si mc/s,
d) kg,
e) mc
Legea lui Bernoulli

Consideram un fluid care curge dintr-o zona in care presiunea este p1 inalta zona in care
presiunea este p2 .
Considernd un element de volum (V) lucrul mecanic poate fi exprimat ca:

L1= F1*s1=P1*A1 *s1= P1 * V

L2= F2*s2= P2*A2 *s2= P2 * V
L= (P1- P2)*V
Variaia energiei cinetice este:

Ec = m*v22 - m*v12
Variaia energiei poteniale este:

Ep = m*g*h2 - m*g*h1
Avndn vedere c:

L=Ec + Ep
Rezult c:

(P1-P2)*V = m*v22 - m*v12+ m*g*h2 - m*g*h1

Scriindca m=*V se simplificavolumulsiajungem la

Sau

Observaii
-Presiunea scade- crete viteza
- Presiunea scade dac crete nlimea
- Vitezacrete- scade presiunea
Vscozitatea
In timpul curgerii unui fluid real, intre straturile de fluid aflate in micarerelativa
se exercita forte de frecare interna. Acest fenomen este denumit vscozitate.Datorita
acestor forte, stratul de fluid care are viteza de curgere mai micava frna stratul de fluid
cu viteza de curgere mai mare, o parte din energia mecanica a particulelor de fluid
trecnd in energie interna a moleculelor fluidului.Curgerea fluidelor este stnjenita si de
pereii fata de care aluneca straturile de fluid, frecrile vscoase determina viteze de
curgere mai mici in vecintatea pereilor.Vscozitatea se exprima prin coeficientul de
vscozitate dinamica .
n cazul curgerii unui fluid print-o conducta, stratul de fluid aflat chiar in contact
cu peretele conductei este in repaus, straturile vecine avnd o viteza din ce in ce mai
mare pe msura ce poziia lor este mai deprtata de perete. O astfel de curgere, in care
straturile de fluid raman paralele intre ele in cursul deplasrii se numete curgere
laminara.Curgerea la viteze mari, formndu-se vrtejuri, se numete curgere
turbulenta.
Fora de frecare este proporionala cu variaia vitezei intre straturile de fluid si cu
suprafaa :

Semnul negativ indica faptul ca fora de frecare se opune micrii fluidului.

Unitatea de msura pentru coeficientul de vscozitate dinamica este pois(P).

In Sistemul International unitatea de msura este decapoisul (daP) :

Lichidele au coeficientul de vscozitate de ordinul a

iar gazele de ordinul

Vscozitatea dinamica a lichidelor scade puternic cu temperatura. In cazul

gazelor, aceasta creste cu temperatura dup legea

.Mrimea inversa a

coeficientul de vscozitate se numete coeficient defluiditate, si se noteaz cu .

Bibliografie:
1. R. A. Serway, J. W. Jewett, Physics for Scientists and Engineers, 8th Edition,
Brooks/Cole Publishing Co., 2010.
2. http://www.scritube.com/stiinta/fizica/Mecanica-fluidelor65689.php
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Bernoulli's_principle

OSCILAII
I
UNDE

MICAREA OSCILATORIE
Micarea oscilatorie- Micarea oscilatorie reprezint o miscare periodic, adic o
micare care se repet la intervale egale de timp. Exemple de micare periodic sunt
corpurile care se mic circular, oscilaia pendulului sau vibraia moleculelor.
Alte exemple din viaa de zi cu zi ar include: modul n care circula tramvaiul (de la un
capt de linie la altul), batile inimii, micarea pmntului n jurul soarelui, micarea lunii
n jurul pmntului, micarea frunzelor n btaia vntului.
Propagarea undelor const n oscilaia particulelor sau a cmpurilor.
Ciclul - Micarea efectuat de la un punct pn n acelai punct, cnd micarea se repet.
Oscilaia- Micarea periodic dintre dou puncte extreme.
!!!ntr-un sistem oscilatoriu exist un schimb continuu ntre energia cinetic i energia
potenial. Energia total a unui sistem (suma energiei cinetice i poteniale) rmne
constant daca nu exist amortizare.
Orice sistem aflat n echilibru stabil ntr-o groap de potenial are posibilitatea s
oscileze n jurul poziiei pentru care energia potenial este minim.
Perioada (T)- Reprezint timpul necesar efecturii unui ciclu complet.
[T]SI = s

Frecvena () Numrul de cicluri ale unei anumite micri efectuate ntr-un interval de
timp egal cu o secund.

1
T

[]SI = s-1=Hz (Hertz)

Punctul de echilibru Poziia n jurul creia oscileaz un corp. De obicei, acest punct
este considerat pozitia iniial.
Elongaia Distana fa de punctul de echilibru.
Amplitudinea- Deplasarea maxim a unei particule/ a unui corp oscilant fa de punctul
de echilibru.
Amortizarea Procesul n care, datorit pierderii de energie, oscilaiile ncetinesc.
Oscilaia liber Oscilaia unui sistem care este lsat liber dup pornire, adic asupra
sistemului nu acioneaz alte fore din exterior.
Oscilaia forat- Oscilaia unui sistem dup aplicarea periodic a unei fore exterioare.
Sistemul va oscila cu o frecven imprimat de ctre fora exterioara.
Rezonana Efectul prezentat de un sistem n care frecvena imprimat de fora
exterioar este aproximativ egal cu frecvena oscilaiilor libere ale sistemului. Astfel se
ajunge la amplitudine maxim.

Exemple de micare oscilatorie

Oscilatorul armonic ideal
Felastic= -kx
Nu exist pierderi!

O for liniar, de tip elastic genereaz o micare de tip oscilatoriu.

Dac fora total care acioneaz asupra obiectului care oscileaz depinde doar de pozitia
acestuia fa de poziia de echilibru, printr-o ecuaie de forma celei de mai sus F= -k*x,
atunci dependea elongaiei de timp va fi una de tip sinusoidal.
Perioada oscilaiilor va fi:
T = 2
Se observ c perioada oscilaiilor depinde doar de masa corpului i de constanta
elastic!
Energia total a sistemului este format din energie cinetic i energie potenial.
Energia cinetic este maxim n momentul n care corpul trece prin poziia de echilibru,
n timp ce energia potenial este maxim n punctele n care elongaia este maxim.
Ecin

1
m (v ) 2
2

Epot

1
k ( x) 2
2

Etot

1
k ( A) 2
2

ntrebare: Un corp agat de un resort este tras n jos, n pozia x=A, fa de pozitia de
echilibru i eliberat. Care este distana total parcurs de corp pn cnd ajunge n
pozitia iniial:
a) A
b) 2A
c) A-2
d) 4A
ntrebare: O main are masa de 1300 kg, iar suspenia este format din patru resorturi,
fiecare avnd constanta elastic de 20 000 N/m. Considernd c n masin sunt 2
pasageri cu masele de 80 kg fiecare, calculai frecvena de oscilaie a automobilului,
dac acesta intr ntr-o groap.
Dac avem pierderi
Oscilaii amortizate
- spre exemplu prin frecare

Pendulul matematic
Gt = mgsin
Pentru unghiuri mici
Gt = mg= mg =

T = 2
T = 2

T = 2

Perioada pendulului depinde doar de lungimea sa i de acceleraia gravitaional.

ntrebare: Ceasul cu pendul al bunicului rmne n urm. Cum trebuie modificat
lungimea?
ntrebare: Cum se modific perioada unui pendul matematic dac lungimea firului se
dublez?

UNDE MECANICE
ntr-un mediu material toate paticulele unui corp interacioneaz. O perturbaie mecanic
produs undeva ntr-un punct oarecare al corpului pune n micare particulele vecine,
care la rndul lor le antreneaz pe urmtoarele i asa mai departe.

Procesul de propagare a unei perturbaii se numete und.

Intensitatea unei unde caracterizeaz energia transportat de o und. Este definit ca fiind
cantitatea de energie care cade asupra unitii de suprafa ntr-o secund. Depinde de
frecvena i de amplitudinea undei, precum i de viteza ei de propagare.
!!! Energia primit de mediu de la sursa de oscilaii este transmis n tot mediul fr ca
particulele acestuia s aib deplasri semnificative.
!!! Energia primit n procesul de perturbare este transferat de la un oscilator la altul
fr s se produc i transport de substan.
!!! Principiul superpoziiei : Mai multe unde pot exista n acelai timp n acceai
regiune din spaiu, efectul fiind unul aditiv.
Viteza de propagare a unei unde reprezint distana parcurs de und n timp de o
secund. Depinde de mediul prin care se propag unda.
Frecvena unei unde reprezint numrul de oscilaii care au loc intr-o secud cnd
undele se propag printr-un punct dat. Este egal cu numrul de lungimi de und pe
secund.
Atenuarea unei unde reprezint scderea treptat a amplitudinii unei surse cnd aceasta
se propag printr-o substan i au loc pierderi de energie.

a) UNDE TRANSVERSALE
Undele pentru care particulele oscileaz perpendicular pe direcia de propagare a undei.
Se pot transmite n solide i la suprafaa lichidelor.
Exemplu: propagarea perturbaiilor ntr-o coard
Se poate obseva micarea punctului P, care este
perpendicular pe direcia de propagare a undei.
Pentru o perioad de oscilaie, micarea de oscilaie avanseaz
pe coard cu distana . Dac propagarea se face uniform cu
viteza v:

= vT
sau

=
Prin urmare lungimea de und depinde de perioada sau
frecvena perturbaiei i de mediul n care se propag aceast
perturbaie.
n cazul prezentat, viteza depinde de tensiunea din coard i
de masa unitii de lungime a acesteia dup relaia:

v=

b) UNDE LONGITUDINALE
Undele n care oscilaiile se produc de-a lungul direciei de propagare a undei. Se pot
propaga n orice mediu.
Se poate demonstra teoretic i verifica experimental c expresia de propagare a unei unde
longitudinale este

v=

unde E este modulul de elasticitate a mediului iar este densitatea mediului.

Exemplu: Unde longitudinale ntr-o coloan de gaz- SUNETUL

Undele sonore
Undele sonore, numite i unde acustice, sunt unde longitudinale, cauzate de
particulele care oscileaz de-a lungul direciei de propagare, crendu-se astfel zone
de nalt sau joas presiune. Ele se pot propaga prin medii solide, lichide i gazoase.
Urechea uman percepe undele sonore ce au o frecven cuprins ntre 20 i 20 000
Hz.
Comprimrile regiunile unde
presiunea i densitatea moleculeleor
sunt mai mari dect n cazul n care
nu se propag nici o und.
Dilatrile

regiunile

unde

presiunea i densitatea sunt mai

mici dect n cazul n care nu se
propag nici o und.

Reverberaia reprezint fenomenul de persisten a unui sunet ntr-un spaiu nchis.

Acest fenomen are loc atunci cnd durata ntoarcerii ecoului de la surs este att de scurt

nct undele iniiale i cele reflectate nu se mai pot distige ntre ele. Dac unda se reflect
de pe mai multe suprafee, sunetul se intensific mai mult.
Viteza undelor sonore n aerul uscat la 0 OC este de 331 m/s, dar odat cu creterea
temperaturii, crete i viteza sunetului, dup cum se vede din tabelul de mai jos.
De asemenea viteza sunetului n ap este mai mare dect n aer, fiind de aproximativ
1460 m/s. n timp ce in oel undele longitudinale se deplaseaz cu o vitez de 5050 m/s i
cele transversale cu o vitez de 3300 m/s.
Temperatura

Vitezasunetului

Densitateaaerului

m/s

kgm3

+35

351.9

1.145

+30

349.0

1.164

+25

346.1

1.184

+20

343.2

1.204

+15

340.3

1.225

+10

337.3

1.247

+5

334.3

1.269

331.3

1.292

328.3

1.316

10

325.3

1.341

15

322.1

1.367

20

318.9

1.394

25

315.8

1.422

aerului
(OC)

Utilizri ale ultrasunetelor

Ecograful- Ultrasunetele se folosesc n scanarea corpului uman, deoarece osul, grsimea
i muchii reflect diferit undele ultrasonice. Undele reflectate (ecouri) sunt convertite n
impulsuri electrice care formeaz e imagine pe ecran
Sonarul (sound navigationranging)- Undele emise de un dispozitiv situat sub vasecourile sunt percepute de un echipament de detecie.
Ecolocaia modul prin care anumite animale utilizeaz ecourile undelor ultrasonore pe
care le emit pentru a obine informaii despre distana i mrimea corpurilor din jurul lor.
Viteza mai mic dect viteza sunetului ntr-un mediu se numete vitez subsonic.
Viteza mai mare dect viteza sunetului ntr-un mediu n aceleai condiii se numete
vitez suprasonic.
Undele cu o frecven mai joas de 20Hz se numesc infrasunete.
Undele cu frecvene mai nalte de 20000Hz sunt numite ultrasunete.
Percepera sunetului
Tonul Reprezint percepia frecvenei bine determinate a unei unde sonore. Sunetul cu
ton nalt are frecven nalt, iar cel cu ton cobort are frecven joas.
In cazul sunetelor se deosebesc dou feluri de intensiti i anume: intensitatea sonor
(sau acustic) i intensitatea auditiv.

Intensitatea sonor (IS) reprezint energia transportat n unitatea de timp pe

unitatea de suprafa de ctre unda sonor.
Intensitatea auditiv Senzaia fiziologic produs cnd undele sonore ajung la ureche.
Aceasta este direct proporional cu intensitatea undei, iar nivelul de trie se msoar in
decibeli.
Intensitatea sonora (energetica) de referin are valoarea I s0 = 10-12W / m2 .
Frecventa 0 = 103 Hz a fost luata drept frecventa standard.
Intensitatea maxima corespunzatoare pragului auditiv superior este :
I s,max= 102 W / m2
Nivel de intensitatesonor (acustic) este definit ca

= 10 lg (

[Ns]= 1 dB

Unitatea de masura n SI a nivelului de intensitate sonora se numeste decibel si are

simbolul dB.
Intervalul nivelului sonor al sunetelor percepute de urechea umana este ntre valorile 0 i
140 dB.

ntrebare: Creterea intensitii sonore cu un factor de 100 face ca nivelul de intensitate

sonor s creasc cu:
a) 100 dB
b) 20 dB
c) 10 dB
d) 2 dB
ntrebare: Dou utilaje identice sunt plasate la aceeai distan fa de un lucrtor.
Intenistatea sonor generat de fiecare main este de 2*10-7 W/m2 in punctul in care se
afl lucrtorul. Calculai nivelul de intensitate acustic n cazul n care funcioneaz un
utilaj. Dar cand funcionez ambele?
n ceea ce privete auzul uman, valoarea de 10-12W / m2reprezint valoarea prag doar
pentru un sunet cu frecvena de 1000 Hz. n urma efecturii de experimente pe subieci
umani, s-a observat o variaie a valorii prag a intensitii energetice n funcie de
frecvena sunetului. Spre exemplu, n cazul unei frecvene de 100 Hz, un sunet trebuie s
aib un nivel de intensitate acustic de aproximativ 30 dB pentru a fi auzit. Nu exit o
relaie simpl ntre msurtorile fizice i senzaiile fiziologice. Din punct de vedere

fiziologic, sunetul cu frecvena de 100Hz si nivelul de intensitate acustic de 30 dB este

echivalent cu sunetul cu frecvena de 1000 Hz i intensitatea acustic de 0 dB.
Efectul Doppler
Efecul Doppler const n schimbarea frecvenei sunetului auzit cnd asculttorul sau
sursa se deplasez. Dac observatorul i sursa se apropie frecvena sunetului va crete n
timp ce dac sursa i observatorul se ndeprteaz frecvena va scdea.

Frecvena crete cnd sursa se apropie de observator.

Frecvena crete cnd observatorul se apropie de surs.
Frecvena scade cnd sursa se ndeprteaz de observator.
Frecvena scade cnd observatorul se ndeprteaz de surs.

UNDE ELECTROMAGNETICE
Ansamblul cmpurilor electrice i
magnetice care oscileaz i se
genereaz reciproc se numete
cmp electromagnetic.
Viteza de propagare n vid a
cmpului electromagnetic este
egal cu viteza luminii

c = 299 792 458

m/s
= 310 8 m/s
Particula mesager asociat cmpului electromagnetic se numete foton. Energia acestei
particule poate fi scris ca

E=h
unde h este constanta lui Planck, egal cu 6.62610-34 J s.

Undele radio Au domeniul de frecven cuprins ntre zeci de heri pn la gigaheri,

adic au lungimea de und cuprins ntre civa kilometrii pn la aproximativ 30 cm. Se
utilizeaz n special n transmisiile radio i TV. n funcie de lungimea de und se
submpart n unde lungi (2km-600m) unde medii (600m-100m), unde scurte (100-10m) i
unde ultrascurte (10m-1cm).
Microundele Lungimea de und este cuprins ntre 30 cm i 1 mm. n mod
corespunztor, frecvena variaz ntre 109 i 3 10 11 Hz. Se folosesc n sistemele de
telecomunicaii, radar, cercetare etc. Se submpart n unde decimetrice, centimetrice i
milimetrice.
Radiaia infraroie Cuprinde domeniul de lungimi de und situat ntre 10-3 i 7.8107

m. Sunt n general produse de corpurile nclzite.

Radiaia vizibil Este radiaia cu lungime de und cuprins ntre 760 i 400 nm.
Radiaia ultraviolet Lungimea de und corespunztoare acestei radiaii este cuprins
n domeniul 3.810-7 i 6.6 10-10m . Este generat de ctre moleculele i atomii dintr-o
descrcare n gaze. Soarele este de asemenea o surs puternic de radiaii ultraviolete.
Radiaia X (sau Roentgen) Sunt produse n tuburi de radiaii X sau emise de cand
electronii din statele atomice sufer tranziii.
Radiaiile gamma () Constituie regiunea superioar (31018 - 31022 Hz) n clasificarea
undelor electromagnetice. Orginea acestor radiaii este nuclear.

BIBLIOGRAFIE
1. R. A. Serway, J. W. Jewett, Physics for Scientists and Engineers, 8th
Edition,Brooks/Cole Publishing Co., 2010.
2. K. Rogers (Ed.), Dicionarilustrat de fizic,Editura Aquila, 93, 2000.
3. B. Crowell, Vibration and Waves, Light and Matter, 2003. (www.lightmatter.com)
4. G. Enescu, N. Gherbanovschi, M. Prodan, S. Levai, Fizic, Manual pentru clasa a XIa, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997.
5. http://scheeline.scs.illinois.edu/~asweb/CPS/HSFiles/2.html
6. http://createdigitalmusic.com/2005/11/happy-birthday-doppler-sounds-sights-andsoftware-of-the-doppler-effect/
7. http://en.wikipedia.org/wiki/Speed_of_sound
8. http://fizicaedu.wikispaces.com/Unde+electromagnetice
9. http://theconstructor.org/earthquake/how-the-ground-shakes-during-earthquake/2648/
10. http://www.thehighdefinite.com/2011/08/seismic-waves/

OPTICA
Optica este tiina care studiaz lumina i interaciunea acesteia cu substana. Ea
poate fi structurat n:

optica ondulatorie: descrie fenomene n care se remarc preponderent

caracterul ondulatoriu al luminii (interferena, difracia, polarizarea)

optica corpuscular: descrie fenomene n care se remarc caracterul

corpuscular al luminii (efectul fotoelectric, efectul Compton, emisia i
absorbia luminii)

optica geometric: opereaz cu raze de lumin, fr s in cont de

aspectul ondulatoriu sau corpuscular.

Lumina. Dualismul corpuscul-und

Christiaan Huygens (fizician olandez) a fcut o analogie ntre modul de propagare
a sunetelor n aer i propagarea luminii. Astfel, corpul care emite lumin imprim un
impuls particulelor unui mediu ipotetic numit eter, particule care la rndul lor transmit
aceast stare de micare altor particule, astfel nct lumina se va propaga din aproape n
aproape. n acest context, oscilaiile luminoase sunt oscilaii elastice de tip longitudinal
ale eterului.
n urma experimentelor efectuate de Thomas Young (fizician englez) privind
fenomenul de polarizare a luminii, acesta a artat legtura ntre acest fenomen i
transversalitatea undelor luminoase, astfel nct s-a conturat ipoteza potrivit creia lumina
este o oscilaie transversal a eterului. Existena acestui mediu ipotetic (eter) nu a putut fi
dovedit.
James Maxwell (fizician scoian) a artat c perturbaiile electromagnetice se
propag prin unde de tip transversal, iar coincidena dintre viteza de propagare a luminii
i cea a undei electromagnetice n vid l-a determinat pe J. Maxwell s elaboreze teoria
potrivit creia lumina este o und electromagnetic. Experienele ulterioare au ilustrat

faptul c efectele luminoase sunt produse de componenta electric a cmpului

electromagnetic.
Dei, fenomene precum interferena, polarizarea sau difracia luminii pot fi
explicate prin aceast teorie ondulatorie, fenomene precum efectul fotoelectric sau
Compton nu i gsesc o explicaie. Astfel de fenomene i gsesc explicaia n teoria
corpuscular emis de Max Planck (fizician german), potrivit creia lumina este
constituit din cuante de energie (vezi cursul Efectul fotoelectric extern).
Particula mesager asociat cmpului electromagnetic se numete foton. Energia acestei
particule poate fi scris ca

E=h
-34
unde h este constanta lui Plank, egal cu 6.62610

J s.

Prin urmare, lumina prezint un caracter dual, und i corpuscul.

Domeniul vizibil (lungimea de und n nm)

OPTICA GEOMETRICA
Opica geometric folosete noiunea de raz de lumin, definit ca direcia de-a
lungul creia se propag lumina. ntr-un mediu omogen i izotrop, lumina se propag n
linie dreapt. Razele de lumin i schimba direcia de propagare n momentul trecerii
dintr-un mediu n altul.

Reflexia luminii
Reflexia luminii const n intoarcerea (parial) n mediul din care a venit a undei
luminoase atunci cnd ntlnete suprafaa de separare a unui mediu.

Raza incident, normala la suprafa n punctul

de inciden i raza reflectat se afl n acelasi
plan.
Unghiul de reflexie este numeric egal cu unghiul
de inciden.

Refracia luminii
Suprafaa care separ doua medii transparente i omogene cu indici de refracie diferii se
numete dioptru.
O raz incident pe suprafaa de separare a doua medii transparente sufer att fenomenul
de reflexie ct i cel de refracie. Lumina care trece n cel de-al doilea mediu i schimb
direcia de propagare.
Indicele de refracie n este o masur a densitii optice a mediului.

Raza refractat se apropie de normal n cazul patrunderii ntr-un mediu optic mai dens.

Raza refractat se ndeprteaz de normal n cazul ptrunderii intr-un mediu cu indice de

refracie mai mic.
Lumina se propag cu viteze mai mici n medii optice mai dense.

Legea SNELL

DISPERSIA LUMINII
Fenomenul de variaie a indicelui de refracie a indicelui de refracie cu lungimea de und
se numete dispersie.
Vidul este un mediu nedispersiv. Prin el toate undele electromagnetice se propag cu
aceeai vitez indiferent de lungimea lor de und. Celelate medii materiale sunt medii
dispersive. Toate mediile transparente pentru radiaii vizibile prezint fenomenul de
dispersie.
n general n mediile optice obinuite indicele de refracie crete cu scderea
lungimii de und.
Indici de refracie mai mari pentru lungimi de und mai mici. Razele corespunztoare
lungimilor de und mai mici se vor apropia mai mult de normal.

CURCUBEUL
Fenomenul de producere poate fi explicat analizand mersul razelor de lumina pentru o
picatura sferica de apa. Lumina naturala sufera o refractie la intrarea in picatura de apa,
unde, datorita fenomenului de dispersie, incepe separarea culorilor. In partea opusa a
picaturii, la interfata apa-aer, are loc o reflexie, dupa care lumina iese din picatura printro noua refractie, care amplifica separarea culorilor.

Pentru lumina rosie - 42 pentru unghiul sub care privim arcul curcubeului. Pentru violet 40.
LENTILE
Lentila optic este un mediu transparent separat de mediul experior prin doi dioptri
(sferici sau combinaii de dioprii sferici i plani).
Dreapta care trece prin centrele de curbur ale dioptrilor se numeste ax optic principal.
Orice raz care trece prin centrul optic nu sufer nici o abatere din drumul su.
Lentilele se caracterizeaz prin doua focare principale, focar obiect i focar imagine. Ele
reprezint locul unde este situat un izvor de lumin punctiform pentru ca razele
emergente sa fie paralele cu axul optic principal , respectiv locul unde se ntlnesc razele
emergente provenite dintr-un fascicul incident paralel cu axul optic.

Dac focarele sunt reale, dic daca razele paralele se strng dup refracia prin lentil
ntr-un punct real, lentila se numete convergent sau pozitiv. n cazul focarelor virtuale,
fasciculele paralele devin devin dupa refracie divergente iar lentila se numete
divergent sau negativ.
Lentilele convergente sunt lentile cu marginea subire, f>0, folosite pentru corectarea
prezbitismului.
Lentilele divergente au marginea groas, f<0, folosite pentru corectarea miopiei.
Prin convenie distanele de la stnga axului optic sunt negative, iar n dreapta axului
optic pozitive.
Mrimea C= 1/f se numete puterea optic sau convergena lentilei. n sistemul
internaional se msoar in dioptrii.
1 dioptrie = 1 m-1
Dioptria este convergena unei letile cu distana focal de 1m.

Formula lentilelor

IMAGINI OGLINZI

BIBLIOGRAFIE
1. R. A. Serway, J. W. Jewett, Physics for Scientists and Engineers, 8th Edition,
Brooks/Cole Publishing Co., 2010.
2. http://www.physicstutorials.org/home/optics/refraction-of-light/apparent-depth-realdepth
3. G. Enescu, N. Gherbanovschi, M. Prodan, S. Levai, Fizic, Manual pentru clasa a XIa, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997.

ABSORBIA LUMINII
LEGEA BEER -LAMBERT
Dac la intratea ntr-un strat absorbant onogen lumina emis de o surs oarecare este
caracterizat de un flux incident I0() , dependent de lungimea de und , la iesirea din
stratul absorbant de lungime l fluxul
emergent va fi atenuat dup o lege
exponenial.

I 0 exp( c l )

-c= este o constantant dependent de materialul strbtut. Pentru o soluie c este

concentraia acesteia, iar este coeficientul de absorbie/extincie specific speciei n
soluie.
Demonstraie
Scderea intensitii este proporional cu grosimea stratului strabtut i intensitatea
iniial, constanta de proporionalitate fiind specific materialului.
I~l i I0

dI
a I
dl
dI
c I
dl
I

dI
c dl
I

dI
c dl
I 0

rezult

ln I ln I 0 c l

ln

c l
0

sau

I 0 exp( c l )

Raportul

I
se numete tansmisivitate i se noteaz cu T. Prin urmare putem scrie c
I0

exist o dependen logaritmic ntre transmisivitate i produsul dintre coeficientul de

absorbie, concentraia i distana parcurs de lumin n mediu.
ABSORBANA unui mediu transparent optic este definit ca

A ln

I
I0

A c l sau

A log10 (

Aplicnd formula de schimbare a bazei logaritmilor:

log c ( x) log c (b) log b ( x)

ln( x) ln(10) log10 ( x)
log10 ( x)

ln( x)
2.303

c l
2.303

de unde rezult c

Ac

I0
)
I

ENERGIA TERMICA
A. TEMPERATURA & CALDURA

TRANSFERUL ENERGIEI
PRIN CALDURA

2. Unitatea de masura a temperaturii in

sistemul international este Kelvin
a. K = C + 273 (10C = 283K)
b. C = K 273 (10K = -263C)
3. Energia termica
reprezinta practic
energia cinetica si
potentiala a
particulelor dintr-o
substanta.

5. Caldura specifica
a. Anumite obiecte se incalzesc sau se
racesc mai repede decat altele.

1. Temperatura este un parametru de

stare. Indica energia cinetica medie a
particulelor din substanta in cauza.

4. Caldura
a. Trasferul de
energie termica de
la un obiect la altul.
b. Transferul de
energie are loc
intodeauna de la
corpurile calde
inspre cele reci.

Q = m x T x Cp
Q = Caldura = variatia in energie termica
m = masa
T = diferenta intre temperaturi (Tf Ti)

b. Caldura specifica este cantitatea de

energie necesara pentru a creste
temperatura 1 kg de material cu un grad
(C or K). C apa = 4184 J / kg C
C nisip = 664 J / kg C

Cp = caldura specifica a substantei

1 calorie = 4.18J
1 kcal = 1000 cal
1 kJ = 1000 J

1 calorie- energia necesara pentru a

ridica Temperatura unui gram de apa cu
un grad.

O sticla cu apa fierbinte contine 750g de apa cu

temperatura de 65C. Daca apa de raceste

pana la temperatura corpului uman, care

este energia transferata in exprimata in cal?
Q = m x T x C specific (H2O)
750 g x 28C x 1.00 cal
g (C)
Cate kcal sunt necesare
= 21 000 cal.

Lucrul mecanic si caldura.

Randamentul nu poate fi niciodata 100% !!!
O parte din energie se pierde intotdeauna prin
caldura.

pentru a ridica
temperatura a 120 g de
apa de la temperatura de
15C pana la temperatura
7
de 75C?

Dilatarea si contractia modificarea

volumului unui material datorita modificarii
temperaturii.
Particulele materiale se ciocnesc mai mult
sau mai putin intre ele datorita modificarii
temperaturii.

TRANSFERUL
CALDURII
TRANSFERUL PRIN CONVECTIE
Particulele de lichid sau gaz sunt antrenate in
miscare.

TRANSFERUL CALDURII
TRANSFER PRIN CONDUCTIE
Nu are loc transfer de materie. Propagare din
aproape in aproape.

TRANSFERUL CALDURII
TRANSFERUL PRIN RADIATIE
TRANSFERUL NU SE FACE PRIN INTERMEDIU
UNUI MEDIU MATERIAL CI PRIN UNDE
ELECTROMAGNETICE

LUNGIMEA DE UNDA EMISA DE UN

OBIECT DEPINDE DE TEMPERATURA SA

Legile radiatiei termice au fost deduse

pentru "corpul absolut negru" in conditii de
echilibru termodinamic.
Corpul absolut negru este acel corp care are o
putere de absorbtie egala cu unitatea.
Se numeste putere de absorbtie raportul dintre
fluxul absorbit (a) si fluxul incident (i)
pe suprafata corpului:
A=a /i (integral) sau
A = a/ i (spectral)

LEGEA Stefan-Boltzmann

E = T4

=5.672*10-8 W/m2K4

Radiatia termica este alcatuita din undele electromagnetice

emise de orice corp cald (T>0K). Fluxul de radiatie nu este
monocromatic ci este alcatuit din componente cu diferite
frecvente (sau lungimi de unda).

Fluxul energetic integral este cantitatea de energie

radiata in unitatea de timp:
F = dW/dt
[F ]SI =W
Radianta energetica integrala = fluxul energetic integral
raportat la aria suprafetei care radiaza:
R=d /dS
[R]SI = W/m2
Fluxul energetic spectral este fluxul energetic pentru
intervalul de frevente (sau lungimi de unda) [ , +d
] sau [ , +d ]:
=dW/d
[ ]SI = W/m

LEGEA Wien lungimea de unda a distributiei spectrale pentru

care intensiatea este maxima este invers proportionala cu
temperatura.
SAU LUNGIMEA DE UNDA IN CARE CORPUL EMITE IN
MOD PREPONDERENT ESTE INVERS PROPORTIONALA CU
TEMPERATURA.

max (m) = 0.0029 (m*K) / T (K)

Diferitele ncercri de a explica, pe baza legilor

fizicii clasice, distribuia energiei n spectrul
radiaiei corpului negru, nu au condus la rezultate
n concordan cu datele experimentale.
Rezolvarea acestei probleme a devenit posibil
numai dup ce fizicianul german M. Plank a emis
ipoteza c emisia i absorbia energiei de ctre
substan are loc n mod discontinuu, prin cuante
de energie de valoare:
W0 =h
Mrimea h=6,62.10-34J.s este denumit constanta
lui Planck, iar reprezint frecvena radiaiei emis
sau absorbit.

LEGILE Kirchhoff

NOIUNI DE TERMODINAMIC
Termodinamica reprezint n zilele noastre una din cele mai bine structurate logic ramuri
ale fizicii. Nscut la nceputul secolului al XIX-lea din necesitatea practic de a optimiza
randamentul motoarelor cu abur, termodinamica a devenit una din disciplinele clasice ale
fizicii teoretice. Baza teoretic a termodinamicii o constituie un numr restrns de
principii, care sunt generalizri i abstractizri ale unor fapte experimentale. Caracterul
general al acestor principii, care nu conin ipoteze referitor la natura forelor implicate
sau la structura microscopic a sistemelor studiate, face ca metodele termodinamicii s
fie aplicabile unei clase largi de fenomene. Aplicaiile practice sunt numeroase i variate,
de la frigider i nclzire central la energie regenerabil i prognoz meteorologic.
Numim sistem termodinamic un corp macroscopic sau un ansamblu bine precizat de
corpuri macroscopice. Prin definiie, numim stare a unui sistem termodinamic totalitatea
proprietilor la acestui sistem la un moment dat.
Principiile termodinamicii se aplic unui numr mare dar nu infinit de particule.
Dac un sistem termodinamic nu interacioneaz i nu schimb mas cu corpurile
exterioare acesta se numete sistem izolat. Noiunea de sistem izolat este o idealizare
fizic. n natur nu exist sisteme termodinamice izolate. Sistemul termodinamic se
numete neizolat dac interacioneaz cu corpurile exterioare.
Un sistem termodinamic se numete nchis dac ntre el i mediul exterior exist
schimb de energie, dar nu exist schimb de mas.
Un sistem termodinamic se numete deschis dac ntre el i mediul exterior exist att
schimb de energie ct i schimb de mas.
Numim stare a unui sistem termodinamic totalitatea proprietilor lui la un moment dat.
Parametrii de stare caracterizeaz proprietile sistemului termodinamic. Parametrii
sistemului i modific valoarea cnd condiiile exterioare se schimb.
Starea unui sistem termodinamic se numete stare de echilibru termodinamic dac toi
parametrii care o caracterizeaz nu se modific n timp.

Pentru un fluid (lichid, gaz) se pot alege ca parametrii de stare independeni, de exemplu,
presiunea i volumul fluidului pentru a descrie starea de echilibru a fluidului.
Cteva mrimi legate de structura discret a substanei
Unitatea atomic de mas- a fost definit printr-o convenie internaional n anul 1961 ca
fiind egal cu a 12-a parte din masa atomic a iztopului 12C. Ea are masa aproximativ
1 u.a.m = 1.66*10-27 kg
1. Se numete mas atomic relativ numrul care arat de cte ori masa unui atom
este mai mare dect a 12-a parte din masa atomului de 12C.
2. Se numete mas molecular relativ numrul care arat de cte ori masa unei
molecule este mai mare dect a 12-a parte din masa atomului de 12C.
3. Se numete molcantitatea de substan a crei mas, exprimat n grame, este
numeric egal cu masa molecular sau atomic a substanei date. Numrul de
molecule sau atomi care se gsesc ntr-un mol este acelai, indiferent de natura
substanei. Acest numr se numete numrul lui Avogadro, iar valoarea lui este:
NA=6.023*1023 (molecule/mol)
NA=6.023*1026 (molecule/Kmol)
4. n aceleai condiii de presiune i temperatur, un mol dintr-un gaz oarecare
ocup acelai volum. S-a stabilit experimental, c, indiferent de natura gazului, n
condiii normale (t=0oC i p=1atm), volumul unui mol are valoarea
V0=22.42 (m3/Kmol)
Atomii au razele de aproximativ 1-210-8cm. Lungimea de 10-8cm se numete Angstrm.
Considernd un gaz ntr-un recipient, moleculele din care este format acest gaz se vor
afla ntr-o necontenit micare i se vor ciocni de perei. Temperatura gazului este practic
o msur a vitezei acestor molecule.
Cnd aceste molecule se ciocnesc de perete, acesta este imprins. Prin urmare spunem c
gazul exercit o for asupra pereilor recipientului n care se afl. Considernd un gaz
intr-un cilindru cu piston, pistonul fiind lovit de ctre moleculele gazului, iar pentru ca
acesta sa nu fie scos din recipient trebuie sa aplicam o for asupra acestuia.

S presupunem ca dublam numrul de molecule din recipient, dublnd astfel densitatea

gazului, dar meninnd temperatura constant (viteza moleculeleor rmne aceeai).
Numrul de ciocniri cu pistonul se va dubla, iar presiunea prin urmare va crete. ntr-o
aproximaie satisfctoare, dac densitatea este suficint de joas, presiunea este
proporional cu densitatea.
De asemenea dac mrim temperatura far a modifica densitatea gazului, adic mrim
viteza atomilor/moleculelor, atomii vor lovi mai tare i totodat mai des pereii, aa c
presiunea crete.
Dac micm pistonul spre interior, atomii sunt comprimai ntr-un spaiu mai mic. Cand
un atom lovete pistonul n micare viteza lui crete. Prin urmare viteza medie a atomilor
va crete.

Aceasta nseamn c atunci cnd comprimm ncet un gaz, temperatura

gazului crete. Astfel, la compresie lent temperatura gazului va crete, iar la dilatare
lent temperatura gazului va descrete.
Ecuaia de stare a gazului ideal
Starea gazului ideal este perfect determinat, dac se cunosc simultan parametrii
de stare presiune, volum i temperatur (p, V, T). Ecuaia de stare a gazului ideal rezult
din formula fundamental a teoriei cinetico-moleculare:

p n k T

N
k T pV
V

k T

Unde n reprezint numrul de molecule sau atomi din unitatea de volum iar k este o
constant, numit constanta lui Boltzmann egal cu
k = 1,38 10 -23 J/K
Pentru condiii normale
p p 0 1,013 10 5 N m 2 , T T0 273 ,16 K

Un volum, numit volum molar V0 22 ,4 10 3 m 3 din gaze diferite, conine acelai numr
de constitueni (atomi sau molecule) numit numrul lui Avogadro N A 6,02 1023 .
Celor N A constitueni le corespunde o mas total m0 N A numit mas molar sau
mol de substan.

Numrul de moli dintr-un gaz cu N constitueni este dat de rapoartele:

N
mN
M
0
N A m0 N A

iar ecuaia de stare se mai poate scrie sub forma:

pV N A k T

(N A k ) T

RT

unde R este constanta general a gazelor:

R N A k 8,31 J mol K
n raionamentele anterioare s-a presupus c sistemul nu schimb substan cu mediul,
deci M=const. i atunci ecuaia de stare se mai poate scrie:

pV

RT RT

PRINCIPIILE TERMODINAMICII
PRINCIPIUL GENERAL AL TERMODINAMICII
Un sistem termodinamic izolat evolueaz nspre starea de echilibru pe care o atinge
far a o putea depi atta timp ct parametrii externi sunt meninui constani.
Un interes teoretic deosebit l prezint transformrile care conduc de la o stare iniial de
echilibru la o stare final de echilibru, trecnd printr-o niruire continu de stri
intermediare de echilibru. ntruct orice schimbare de stare se petrece ntr-un timp finit,
astfel de transformri nu pot fi realizate, riguros, n realitate. Dar, dac transformarea se
produce suficient de lent, ea se poate apropia orict de mult de acest model ideal. Astfel
de transformri se numesc cvasistatice, pentru a indica faptul c ele sunt o niruire de
stri de echilibru; dac este posibil transformarea n care aceeai niruire de stri
s fie parcurs n sens invers ele se numesc reversibile. O transformare se numete
ciclic dac starea final coincide cu starea iniial.

PRICIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII

Temperatura este o funcie de stare a echilibrului termodinamic.
Starea de echilibru termodinamic este determinat de temperatur i se parametrii
externi. Toi parametrii interni ai sistemului sunt funciuni de temperatur i
parametrii externi.
Lucrul mecanic n termodinamic
n termodinamic, ca i orice alt capitol al fizicii, interaciunea dintre sistemul considerat
i lumea nconjurtoare prezint un interes deosebit. Unul dintre cele mai importante
tipuri de interaciune este cel datorat existenei unor fore exercitate de lumea
nconjurtoare asupra sistemului considerat. Aceste fore exterioare provoac aciuni
mecanice n urma crora fie starea de echilibru termodinamic nu se modific, forele
exterioare realiznd doar o deplasare mecanic a ntregului sistem, fie sistemul prsete
starea de echilibru termodinamic ncepnd sa efectueze o transformare n care anumii
parametrii de stare ce caracterizeaz sistemul se modific n timp. n ambele cazuri,
forele exterioare efectueaz un lucru mecanic asupra sistemului, ns pentru
termodinamic este de interes doar cazul al doilea, situaia n care are loc o deplasare a
sistemului n ansamblu fiind studiat n cadrul mecanicii.

L = Fx = F (V/A)
L = PextV
L = Pext A x
L = PextA(x in-x fin)
L = Pext (Vin - Vfin) = - Pext V
Prin convenie lucrul mechanic primit de
sistem din exterior se consider negativ,
iar lucrul mechanic efectuat de ctre
system pozitiv.
- dac L>0 , lucrul mecanic este efectuat de sistem;
- dac L<0 , lucrul mecanic este efectuat asupra sistemului.
In cursul unui proces termodinamic, un sistem termodinamic poate schimba cldura cu
mediul exterior.

- daca Q>0, atunci cldura este primita de sistemul termodinamic;

- daca Q<0, atunci cldura este cedata de sistemul termodinamic

PRINCIPIUL NTI AL TERMODINAMICII

Pentru orice sistem termodinamic exist o funcie de stare numit energie intern. n
orice transformare prin care trece sistemul, variaia energiei interne este egal cu
suma dintre lucrul mecanic efectuat asupra sistemului i cantitatea de cldur
transferat ctre sistem.
Principiul I reprezint practic legea conservrii energiei.

U = Q L
Energia intern, notat prin convenie cu U, poate fi exprimat ca:
U= Ucin+Upot+U0
Unde Ucin este suma energiilor cinetice a particulelor constituente ale mediului
Upotsum a energiei poteniale datorat interaciunii particulelor ntre ele
U0sum a energiilor particulelor mediului la nivel submolecular
reprezint suma dintre energiile cinetice a particulelor constituente,
Aadar, lucrul mecanic i cantitatea de cldur sunt forme ale schimbului de energie ntre
un sistem i lumea nconjurtoare.
Energia intern U este o funcie de stare a sistemului n sensul c valoarea sa depinde
doar de starea n care se afl sistemul de particule i nu depinde de procesul particular
prin care el a ajuns n aceast stare.

Q = L +U

Cldura primita de sistem este egala cu variaia energiei interne a sistemului plus lucrul
mecanic efectuat de ctre sistem.
L i Q nu sunt funcii de stare n general, n sensul c valorile lor depind de
procesul particular prin care sistemul trece de la o stare la alta.
Dac se consider n particular un proces ciclicadic un proces n care sistemul
revine la starea iniial, atunci U=0

Q L
n concluzie, sistemul poate efectua lucru mecanic, ntr-un proces ciclic,
numai pe seama cantitii de cldur absorbite de la mediul nconjurtor.
Transformri simple ale gazului ideal
Transformarea izocor (VOLUMUL RMNE CONSTANT)
L=0
Q=U= CvT
Transformarea izobar (PRESIUNEA RMNE CONSTANT)
L=p(Vfin-Vin)
Q=Cp T
U= CvT
Transformarea izoterm (TEMPERATURA RMNE CONSTANT)
U=0
Q=L= RTln (V2/V1)
Tranformarea adiabatic (NU SE FACE SCHIMB DE CLDUR CU MEDIUL
EXTERIOR)
Q=0
U= CvT
L= -U
PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII
Principiul al doilea al termodinamicii precizeaz condiiile n care are loc
transformarea energiei termice n energie mecanic. El are un caracter calitativ, arat
sensul n care se produc spontan transformrile, fr s se referire la cantitile de energie
schimbate. El este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie,
conform cruia transformrile spontane de energie se realizeaz de la potenialul mai
nalt spre potenialul mai sczut.

Studiul modului n care se efectueaz lucru mecanic cu ajutorul cldurii a fost defapt
nceputul tiinei termodinamicii. Ca s avem o main care s efectueze lucru mecanic
aceasta trebuie s funcioneze dup un ciclu, deci trebuie sa avem o transformare ciclic.
tiina termodinamicii a nceput cu analiza fcut de ctre inginerul Sadi Carnot care
studia randamentul mainilor cu aburi. Acesta a tras nite concluzii foarte importante pe
care le-a enunat sub forma a dou teoreme n anul 1824.

Formularea Carnot
I: Randamentul unei maini termice depinde numai de temperatura izvorului cald
i a izvorului rece i nu depinde de natura mainii.
II: Randamentul unei maini termice care funcioneaz ireversibil este ntotdeauna
mai mic dect randamentul unei maini termice care funcioneaz reversibil ntre
aceleai limite de temperatur.
Daca ambele maini, att cea reversibil ct i cea ireversibil primesc de la sursa cald
aceeai cantitate de cldura Q i cedeaz sursei reci cantitatea de cldur Q0, respectiv
Q0', rezult c randamentul mainii reversibile va fi:

iar al mainii ireversibile este:

Dei cele doua teoreme a lui Carnot cuprind coninutul celui de-al doilea principiu al
termodinamicii ele au deficiena de a avea un caracter specializat, restrngnd
semnificaia unui principiu general la aspecte tehnice.
Pentru a obine o formulare mai general s considerm o transformare ciclic:
Q = U + L U = 0 Q = L
Putem ns s transformm n realitate integral cldura n lucru mecanic?
Avem posibilitile
a) Q=L=0

b) Q=L<0
c) Q=L>0
Cazul final fiind practic situaia dup care o main termic poate funciona.
Observm c pentru a transforma integral cldura n lucru mecanic maina termic
trebuie s preia cldur de la un corp de temperatur dat fr a mai ceda cldur unui alt
corp, deoarece am presupus c ntreaga cantitate de cldur este transformat n lucru
mecanic. Transformare integral a cldurii n lucru mecanic ar impune schimbul de
cldur a sistemului cu un singur termostat.
Transformarea n care sistemul face schimb de cldur cu un singur termostat se numete
transformare monotrem. S vedem dac putem ns transforma practic cldura n lucru
mecanic ntr-o transformare ciclic monoterm.
S presupunem c avem un bidon cu aer comprimat la o temperatur oarecare i lsm
aerul din bidon s se destind. El poate efectua lucru mecanic: putem ridica sau mica
corpuri cu acest piston. Gazul se rcete puin n urma acestei destinderi, dar dac avem
un rezervor de cldur, o mare, un ocean, aerul atmosferic la o temperatur dat am putea
s-l nclzim din nou. Astfel am putea lua cldur de la mare i am efectua lucru mecanic
cu aerul comprimat. Intervine ns o problem. Nu am ajunge la starea iniial. Nu am
lsa lucrurile aa cum au fost. Trebuie s avem un ciclu, iar pentru asta, la un moment
dat, trebuie s recomprimm gazul. Iar fcnd acest lucru noi efectum lucru mecanic.
Rezultatul net al acestui proces ar fi c noi am efectuat un lucru mecanic cel puin egal cu
cel pe care sistemul l-a efectuat. Iar ceea ce se dorete n final este o situaie n care
rezultatul net al procesului este efectuarea de lucru mecanic pe seama primirii de cldur,
iar n cazul transformrii monotreme acest lucru nu este posibil.
Putem concluziona c nu este posibil obinerea de lucru mecanic ntr-o transformare
ciclic n care maina termic schimb cldur cu un singur termostat. Cldura nu poate
fi preluat la o temperatur oarecare i transformat n lucru mecanic fr alte schimbri
n sistem sau n mprejurimi.
Dac toate obiectele din lume ar avea aceeai temperatur, nu am putea transforma
energia caloric n lucru mecanic.

Formularea Kelvin
Este imposibil de realizat o transformare ciclic a crei unic rezultat s fie o
transformare n lucru mecanic a cldurii luate de la o surs cu temperatur
uniform.
ntr-o transformare ciclic monoterm sistemul nu poate ceda lucru mecanic n exterior.
Dac transformarea monoterm ciclic este i ireversibil, atunci asupra sistemului
trebuie s se efectueze lucru mecanic din exterior.
Pentru o transformare ciclic U=0
transformare ciclic monoterm L

0, Q

transformare ciclic monoterm i ireversibil L<0, Q<0

transformare ciclic monoterm i reversibil L=0, Q=0
Observaie: dac transformarea nu este ciclic exist posibilitatea teoretic de a avea
transformarea integral a cldurii n lucru mecanic, un exemplu n acest caz fiind
destinderea izoterm.
Dac am putea obine lucru mecanic extrgnd cldur de la o mare sau un ocean care se
afl la o anumit temperatur nseamn c acel lucru mecanic l-am putea transforma prin
frecare spre exemplu n cldur. Iar dac frecarea ar fi efectuat pe un corp cu
temperatura mai mare dect a mrii sau a oceanului nsemn c practic fr ca noi s
efectuam un lucru mecanic din exterior am putea s transferm cldura de la un corp mai
rece la un corp mai cald. Acest lucru este n contradicie cu experiena noastr de zi cu zi.
Formularea Clausius
Nu este posibil o transformare care s aib ca rezultat trecerea spontan a cldurii
de la un corp cu o temperatur dat la un corp cu o temperatur mai nalt.
Spontan = n mod natural, far a se interveni din exterior asupra sistemului, adic far a
efectua noi lucru mecanic.
Aceast formulare a principiului doi arat imposibilitatea funcionrii unei maini
termice lund cldur de la un singur termostat, ns las posibilitatea constatrii
c se poate obine lucru mecanic de la un sistem care efectueaz o transformare
ciclic n care schimb cldur cu doua termostate.

RANDAMETUL UNOR MOROARE TERMICE

Q1
motor L

2 transformri izoterme+
2 transformri adiabatice
T1i T2 T1> T2
Q1 > 0 i Q2 < 0
= L /Q1
L = Q1 - |Q2|
= 1 (|Q2|/Q1)
pentru ciclul CARNOT
RANDAMENTUL MAXIM
= 1 (T2/T1)

Q2
FRIGIDERUL

POMPA DE CLDUR

Q1cald (T1)
motor

Q1cald (T1)

ursaca

motor

Q2rece (T2)
Q2rece (T2)

Q2
Q2
1

L
Q1 Q 2 Q1 / Q 2 1

1
T1 / T 2 1

Q1
Q1
1

L Q1 Q 2 1 Q 2 / Q1

1
1 T 2 / T1

Noiunea de entropie
n mare entropia este o msur a calitii energiei interne n sensul c cu ct entropia este
mai sczut, cu att calitatea energiei crete. Conceptul de entropie a fost introdus i
transpus intr-o formulare calitativ, precis, de Rudolf Clausius, n anul 1856 cnd lucra
la formularea celui de-al doilea principiu al termodinamicii. El a introdus acest concept,
definind variaia entropiei (S) care se produce atunci cnd energia este transferat sub
form de cldur unui sistem. Numele de entropie vine de la cuvntul grecesc evoluie.
Prin aceast denumire, Clausius a dorit s sugereze c aceast mrime are capacitatea de
a exprima, prin variaia ei, sensul de producere al proceselor reale.

S=

Formularea principiului II al termodinamicii dup Clausius, introducnd noiunea

de entropie. Entropia unui sistem izolat crete n orice transformare spontan.
Fizicianul Ludwig Boltzmann (1844-1906) a artat c entropia este o msur a
dezordinii. Atunci cnd nclzim un gaz, moleculele sale au un domeniu mai mare de
viteze, aa nct micarea lor de agitaie termic se caracterizeaz printr-o dezordine i
mai mare. Atunci cnd un gaz se destinde, pentru a umple un volum mare, dezordinea sa
i prin urmare entropia sa crete chiar dac meninem temperatura constant, deoarece,
dei moleculele au acelai domeniu de viteze, este puin probabil ca o molecul s poat
fi gsit n aceeai regiune din incinta n care era nainte de destindere. Entropia este
caracterizat prin urmare i de dezordinea termic ct i de dezordinea de poziie.
Nu trebuie s fie uitat ns c pentru a aplica formularea lui Clausius asupra entropiei ca
un indicator al schimbrii, trebuie s avem n vedere schimbarea total a entropiei, adic
schimbarea entropiei ansamblului care este format din obiectul studiat i restul
universului.
Exemplu: avem o can de cafea care se rcete pe mas. Scderea temperaturii lichidului
duce la o variaia a entropiei cnii de cafea. Aceast variaie este negativ deoarece
cldura este cedat mediului. Variaia este ns mic deoarece temperatura este mare.
Avem ns i o variaie a entropiei mediului nconjurtor (aerul din ncpere). n acest
caz variaia este una pozitiv, entropia acestui mediu crescnd datorit faptului c se

primete cldur. Deoarece temperatura mediului este mai mica dect a cafelei din can,
n valoare absolut, variaia entropiei mediului este mult mai mare dect a entropiei cnii
cu cafea. Prin urmare avem o cretere a entropiei per ansamblu.
BIBLIOGRAFIE
1. Atkins P., Amprenta lui Galileo, Cele mai mari Idei ale tiinei, Editura All,
2008.
2. Feynman, R. Fizica modern, Editura Tehnic, Bucureti, 1970.
3. Gherbanovschi N., Boran D., Costescu A., Petrescu-Prahova, Sandu M., Fizic,
Manual pentru clasa a X-a, Ministerul nvmntului i tiinei, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti 1991.
4. Mooc C., Fizic, Vol I, Editura All, 1994.

Motoare termice cu ardere intern

Dup : http://cner-10c-termodinamica.wikispaces.com/Aplicatii+practice
Acestea sunt maini termice n interiorul crora arderea unui gaz combustibil conduce la
obinerea unei cantiti de cldur cu realizarea unui lucru mecanic util la arborele
mainii.
Motorul Diesel
Este un motor cu ardere interna, in patru timpi cu aprindere prin compresie;
Cei 4 timpi de functionare ai motorului Diesel sunt:
Admisia-supapa de admisie este deschisa, pistonul se deplaseaza in jos si in cilindru se
aspiraaer la presiunea tmosferica; supapa de evacuare este inchisa; procesul are loc la
presiune constanta- transformare izobar
Compresia-ambele supape sunt inchise; pistonul se deplaseaza in sus si aerul este
puternic comprimat aproximativ 35-50 atm si temperaturaeste 700-800 C; procesul se
desfasoara rapid, faraschimb de caldura transformare adiabatic
Ardereasidetenta- pompa de injective pulverizeaza picaturi foarte fine de motorina in
cilindru; deoarece temperatura in cilindru este mai mare decat temperatura de aprindere a
combustibilului, acesta se aprinde si arde la presiune constanta;.
Evacuareagazelor- pompa de injective pulverizeaza picaturi foarte fine de motorina in
cilindru;
Deoarece temperatura in cilindru este mai mare decat temperatura de aprindere a
combustibilului, acesta se aprinde si arde la presiune constanta; gazele rezultate din
ardere se destind adiabatic .

Ciclul termodinamic al motorului Diesel

EFECTUL FOTOELECTRIC EXTERN

n 1888, fizicianul englez W. Hallwachs constata c o plac de zinc, supus
aciunii radiailor ultraviolete (UV) a prezentat urmtorul comportament:

s-a descrcat electric, dac iniial a fost ncrcat cu sarcin negativ

s-a ncrcat pozitiv, dac iniial era neutr din p.d.v. electric

rmne ncrcat pozitiv, dac iniial era ncrcat pozitiv

Prin urmare, sub aciunea radiaiilor UV placa de zinc a emis electroni. Emisia
electronilor de ctre un corp aflat sub aciunea radiaiilor electromagnetice se numete
efect fotoelectric extern.
Pentru

testarea

virtual

efectului

fotoelectric,

de

pe

site-ul:

http://phet.colorado.edu/en/simulation/photoelectric , se descarc aplicaia Java.

Schema presupune un tub de sticl n care se gsesc doi electrozi, catodul

(stnga) i anodul (dreapta). ntre cei doi electrozi se poate aplica o diferen de
potenial cu ajutorul bateriei prezentate n Fig. 1.
cursor 1
tub sticl vidat

cursor 2

electrozi

Ampermetru

surs tensiune

Fig. 1. Schema experimentrului pentru observarea efectului fotoelectric extern

(http://phet.colorado.edu/en/simulation/photoelectric).

Lungimea de und (i implicit frecvena ) a radiaiei incidente poate fi aleas

n domeniul UV, vizibil sau IR, cu ajutorul cursorului 2 (Fig. 1), n timp ce fluxul de
radiaie () poate fi modificat cu ajutorul cursorului 1. Intensitata curentului electric
poate fi citit cu ajutorul ampermetrului. Pe suprafaa catodului se transmite un
fascicul de radiaie monocromatic (o anumit lungime de und i frecven).
Dac frecvena i fluxul radiaiilor electromagnetice sunt meninute constante
se constat:

dac tensiunea de alimentare este zero (Fig. 2), curentul fotoelectric

este diferit de zero. Acest lucru sugereaz c o parte din cei mai rapizi
electroni, ca urmare a transmiterii fasciculului incident pe suprafaa
catodului, ajung la nivelul anodului, fr tensiune de accelerare,
determinnd curentul I0 (Fig. 3).

Fig. 2. Transmiterea unui fascicul de radiaie UV (146 nm) pe suprafaa catodului,

fr aplicarea unei diferene de potenial ntre cei doi electrozi.

Dac diferena de potenial este aplicat n aa fel nct anodul s

prezinte un potenial electric superior catodului, intensitatea curentului
crete cu tensiunea, deoarece cmpul electric dintre electrozi
antreneaz un numr tot mai mare de electroni. Cnd toi electronii
emii de catod sunt captai de anod se obine un curent de saturaie (Is)
- Fig.3.

Dac diferena de potenial se aplic n aa fel nct anodul s prezinte

un potenial electric inferior catodului, intensitatea curentului scade cu
creterea tensiunii, deoarece cmpul electric frneaz deplasarea
electronilor. Intensitatea devine zero pentru o anumit valoare a
tensiunii electrice, numite tensiune de stopare (Us) Fig.3. Cu ajutorul
acestei tensiuni de stopare se poate determina energia cinetic maxim
a electronilor cu relaia:
Ecmax=eUs

(1)

Fig. 3. Dependena curentului fotoelectric de tensiunea de alimentare.

Pentru a studia influena fluxului radiaiilor electromagnetice asupra
intensitii curentului electric, se recurge la variaia fluxului (cursorul 1) i se
urmrete variaia intensitii curentului electric funcie de flux (Fig. 4).

Fig. 4. Dependena curentului fotoelectric de fluxul de radiaie electromagnetic.

Din Fig. 4 se poate deduce legea 1 pentru efectul fotoelectric extern.

Legea 1: Intensitatea curentului electric de saturaie este direct proporional cu fluxul
radiaiei electromagnetice inciente, cnd frecvena este constant.
Urmrind dependena ntre energia cinetic (Ec) a electronilor i frecvena
radiaiei incidente, se constat c pentru orice valoare a fluxului incident, Ec crete
liniar cu creterea frecvenei (Fig. 5).

Fig. 5. Dependena energiei cinetice de frecvena radiaiei electromagnetice.

Legea 2: Energia cinetic (Ec) a fotoelectronilor emii crete liniar cu frecvena ()

radiaiilor electromagnetice i nu depinde de fluxul () acestora.
Tot din Fig. 5, se constat faptul c efectul fotoelectric se produce numai dac
frecvena este mai mare sau egal cu 0, iar aceasta depinde de materialul din care este
confecionat catodul (Na, Zn, Ca, etc.).
Legea 3: Efectul fotoelectric extern se poate produce numai dac frecvena radiaiei
electromagnetice incidente este mai mare sau egal cu o valoare minim (0), specific
fiecrei substane.

Legea 4: Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.

Teoria ondulatorie, potrivit creia radiaia UV, este o und electromagnetic,

cu frecvena , nu poate explica legile enunate anterior pentru efectul fotoelectric
extern. Conform acestei teorii, interaciunea dintre o und electromagnetic i
suprafaa unui corp conduce la aparia unei oscilaii a electronilor din corp cu o
amplitudine proporional cu amplitudinea undei incidente. n acest context, ntre
energia cinetic a electronilor extrai i fluxul radiaiei incidente ar trebui s existe o
relaie de dependen, contrar legii nr. 2 a efectului fotoelectric. De asemenea, efectul
fotoelectric, conform teoriei ondulatorii, ar trebui s se produc pentru orice frecven
a radiaiei incidente, cu condiia ca intensitatea lor s fie suficient de mare, contrar
legii a 3-a a efectului fotoelectric. n plus, ntre momentul iluminrii i cel al emisiei
fotoelectronilor trebuie s existe un interval de timp care este funcie de intensitatea
radiaiilor incidente, contrar legii nr. 4 pentru efectul fotoelectric extern.
Pentru explicarea efectului fotoelectric extern se poate recurge la teoria
corpuscular elaborat de Max Planck. n 1900, fizicianul german a lansat ipoteza
potrivit creia oscilatorii microscopici (atomi, ioni) nu pot avea orice valoare pentru
energie, ci numai valori discrete: E1, E2, E3,....Ei. Energia unui astfel de oscilator
poate s creasc n cazul absorbiei sau s scad n cazul emisiei, ntre dou valori Ek
i Ei numai cu cantitatea:
=h=Ek-Ei,

denumit cuant de energie

unde: reprezint frecvena oscilatorului, iar h este constanta Planck (6,626*10-34

J*s).
n acest context, radiaiile electromagnetice emise sau absorbite au o structur
discontinu, fiind formate din porii discrete de energie, numite cuante de energie.
Particula care posed energia unei cuante se numete foton.
n acord cu aceast teorie, Albert Einstein (fizician german) consider c n
efectul fotoelectric extern un foton incident este absorbit de un electron, cruia i
cedeaz ntreaga energie.

Energie foton

Energie cinetic pentru

electronul extras

(2)

lucru mecanic necesar

extragerii electronului
din atom

n acest context, creterea fluxului de radiaie electromagnetic incident se

traduce printr-o cretere a numrului de fotoni incideni. Prin creterea lor, crete
numrul de electroni extrai din catod i, implicit, intensitatea curentului electric
(legea 1).
Din relaia (2) se observ c pe msur ce crete frecvena, crete i energia
cinetic a fotoelectronilor emii (legea 2). Pentru o anumit frecven de prag (0)
energia fotoelectronilor este nul, iar pentru valori ale frecvenei mai mici de valoarea
prag efectul fotoelectric nu mai este posibil (legea 3). Aceasta este explicaia pentru
care, n funcie de tipul materialului din care este confecionat catodul, efectul
fotoelectric are loc numai dac radiaia incident este n domeniul UV (lungime de
und mic, adic frecven ridicat).
Interaciunea ntre fotonul incident i electron producndu-se ntr-un interval
de timp extrem de scurt, putem spune c efectul fotoelectric extern se produce
instantaneu (legea 4).

Pornind de la teoria corpuscular, Louis de Broglie (fizician francez) susine

c orice particul n micare (electron, proton, atom, etc.) are i o comportare
ondulatorie. Legtura ntre lungimea de und asociat () i impulsul particulei (p)
poate fi dedus din relaiile:
E=mc2, respectiv E=h,

unde c viteza luminii

adic, mc2=h, de unde rezult c:

(3)

tim c impulsul este dat de relaia: p = mv = mc. nlocuind valoarea lui m cu

cea dat de relaia (3), obinem:

(4)

Aceast teorie st la baza principiului de funcionare a microscopului

electronic, lentilele fiind n aceast situaie de natur magnetic sau electric, dup
cum fasciculul de electroni incident este deviat de cmpuri electrice sau magnetice.

Bibliografie:
1. Pollock S., The atomic hypothesis (Great Ideas of classical physics TTC
video lecture).
2. Ciobotaru D., Angelescu T., et al., (1994), Fizic-manual clasa a XII-a, Ed.
Didactic i Pedagogic, pag. 20-73.

ATOMUL
ATOMUL DE HIDROGEN MODELUL BOHR

Conceptul de atom este foarte vechi, datand din secolul IV i.H, fiind introdus de
filozofii greci Leucip si Democrit. La intrebarea: ce se intampla cu o substanta daca o
dividem in parti din ce in ce mai mici? (o putem divide la infinit sau ajungem la un
moment dat la o entitate care nu se mai poate divide in continuare?), Leucip si Democrit
au raspuns ca exista o ultima entitate care nu se va mai poate taia la randul sau, pe care
au denumit-o atom (gr. atomos = nu se mai poate taia). Atomul este unitatea elementara
din care este alcatuita orice substanta.
Oricum, pentru urmatoarea mie de ani, nu aceasta idee a fost adoptata in
explicarea structurii substantei, ci aceea a lui Aristotel: acesta a adoptat modelul structurii
continue a oricarei substante alcatuita dintr-un amestec de patru elemente fundamentale:
aer, apa, foc, pamant.
La inceputul anilor 1800, John Dalton a readus in actualitate ipoteza atomista a
filozofilor greci. El a ajuns la aceasta idee studiind reactiile chimice, observand ca
raportul cantitatilor care intra intr-o reactie este bine precizat. Daca elementele ar fi
continue, nu e motiv ca ele sa reactioneze in proportii bine determinate. Dalton a
presupus ca proportionalitatea macroscopica trebuie sa fie cauzata de o proportionalitate
microscopica - adica substantele sunt alcatuite din atomi care reactioneaza intre ei in
proportii bine determinate (ex. 2 parti H 2 , una O = H 2O ).
La sfarsitul anilor 1800 si inceputul anilor 1900, s-a descoperit ca si atomul are o
structura, ca nu e indivizibil. In experientele de electricitate, s-a pus in evidenta ca din
atomii substantelor ies particule incarcate electric, care s-au numit elelctroni. J.J.
Thomson (1897) a aratat ca aceste particule sunt negative, iar Robert Millkan (1906) a
masurat sarcina si masa lor.
Dar spunem ca atomul este neutru, si pentru ca electronii sunt parti negative din
atom, rezulta ca in atom trebuie sa mai existe alte entitati, pozitive, care sa neutralizeze
sarcina electronilor.

Existenta entitatiilor pozitive din atom a fost pusa in evidenta de cercetarile

asupra fenomenului de radioactivitate, de la inceputul anilor 1900. Se cunosteau
particulele alfa, masive si pozitive, emise in fenomenul de radioactivitate.
Ernest Rutherford (1911), in urma experientelor de imprastiere a particulelor
alfa pe foite subtiri din aur, a tras concluzia ca atomul trebuie sa aiba un nucleu mic,
masiv si pozitiv. In 1917 Rutherford a rupt nucleul de azot prin bombardare cu particule
alfa si a pus in evidenta particula pozitiva constituenta a nucleului pe care a numit-o
proton. Tot el a prevazut existenta unei alte particule din nucleu, neutra, neutronul.
Neutronul a fos pus in evidenta in 1932 de James Chadwick. Astfel, s-a ajuns la o
imagine a atomului analoga sistemului Solar, in care Soarele este echivalentul nucleului
masiv alcatuit din protoni si neutroni, iar planetele sunt echivalentul electronilor ce se
misca pe orbite in jurul nucleului.

Modelul planetar al atomului atomul de hidrogen

Sa studiem, in limitele fizicii clasice, cel mai simplu atom, atomul de hidrogen.
Atomul de hidrogen este format dintr-un nucleu cu masa mare si sarcina pozitiva +e (-e=
sarcina electronului), si un electron cu sarcina negativa e. Putem considera nucleul
punctiform si fix deoarece masa sa este de aproximativ 1837 de ori mai mare decat masa
electronului, constituind si centrul de masa al atomului. Dimensiunile atomului sunt de
ordinul a 10 10 m, iar nucleul are dimensiunea de ordinul 10 14 m. Pentru o imagine mai
sugestiva, daca nucleul ar fi de dimensiunea unei cirese, electronii s-ar misca pe raze cam
de 100 m, deci atomul este mai mult gol (vid).

Forta care tine atomul legat este forta electrostatica de atractie dintre nucleu (proton) si
electron.

Energia potentiala a sistemului va fi :

e 2
U (r )
4 0 r

(1)

Energia cinetica (nerelativista) a sistemului electron-nucleu este:

m0 v 2
Ec
2

(2)

unde m0 masa de repaus a electronului.

Daca energia cinetica a sistemului este mai mica decat energia potentiala in
valoare absoluta, electronul se va misca pe o orbita indusa si va executa o miscare
periodica in jurul nucleului pe o elipsa (nucleul se afla in unul dintre focare). In acest caz
spunem ca sistemul se afla intr-o stare legata. Energia totala a sistemului este negativa:

E to t

m ov 2
e2
E c U (r )

2
4 0r

(3)

Se defineste energia de legatura a sistemului electron-nucleu ca fiind egala cu

lucrul mecanic necesar pentru a desface sistemul in parti componente izolate si in repaus
a) starea initiala Ei = Etot
b) starea finala EF o ( U(r)=0 , Ec =0)
Wleg

= L= E = E F - Ei = 0 - E = - E
tot

tot

(4)

Sistemul este legat daca energia sa de legatura este pozitiva, deci energia sa totala
este negativa. Daca unui sistem legat (unui atom) i se transfera o energie mai mare decat
energia de legatura, el se desface, electronul parasind atomul (are loc ionizarea atomulu.
Modelul planetar considera atomul un sistem legat electron-nucleu de tipul celui descris
mai sus. Alegem ca model simplificat modelul orbitelor circulare. O orbita circulara este
stabila daca se indeplineste conditia de echilibru (forta centripeta este egala cu forta
electrostatica):

Fcp Fe

mo v 2
e2

r
4 0 r 2

(5)

Din (3) si (5) =>

e2

Etot = 8 r
0

(6)

Observam ca energia totala a atomului este negativa (intre 0 si - se poate lua

orice valoare) si ca electronul se poate misca prin o orbita de orice raza.

Deficiente ale modelului planetar

Una din deficientele de baza a modelului planetar clasic, o constituie explicarea
stabilitatii atomului. Electrodinamica spune ca o sarcina electrica in miscare
accelerata (asa cum este electronul in miscarea sa pe orbita) emite energie sub
forma de radiatie electromagnetica. Pe masura ce electronul ar emite energia
electromagnetica, energia sa ar scadea, si in consecinta ar cadea pe nucleu. Un

astfel de sistem atomic nu ar fi stabil in timp, contrar evidentei ca atomii sunt

stabili in timp.
Modelul planetar clasic nu poate de asemenea explica frecventele radiatiei
electromagnetice emise de atomii excitati (spectrul de linii al hidrogenului).

Modelul atomic al lui Bohr

Postulatele lui Bohr
Pentru a surmonta deficientele modelului planetar clasic, Niels Bohr a introdus ca
postulate concluziile impuse de datele experimetale.
1. Primul postulat a fost introdus pentru a explica stabilitatea sistemelor atomice: starile
legate ale atomului sunt stari in care atomul nu absoarbe si nici nu emite energie. Aceste
stari ale atomului se numesc stari stationare, deoarece atomul poate sa se gaseasca intr-o
asemenea stare un timp oricat de lung, daca nu este perturbat prin alte interactiuni.
Energiile starilor stationare formeaza un sir discret de valori E1 , E2 ,...En .
2. Al doilea postulat explica interactiunea atomilor cu radiatia electromagnetica: atomii
absorb sau emit energia numai la trecerea dintr-o stare stationara (m) in alta (n). Radiatia
emisa sau absorbita intr-o asemenea tranzitie are o frecventa mn determinata de relatia:

h = Em En
mn

(7) ,

unde h mn este enrgia fotonului emis sau absorbit, iar Em si En sunt energiile starilor
stationare intre care are loc tranzitia, h- constanta lui Planck.
Al doilea postulat arata si ca la tranzitia intre doua nivele energetice, frecventa
radiatiei emise de un atom este aceeasi si cu cea pe care o poate absorbi atomul respectiv.
Acest postulat explica faptul ca frecventele tranzitiilor atomice au valori discrete, sau cu
alte cuvinte, spectrele de emisie (absorbite) sunt spectre de linii.

Conditia de cuantificare. O marime fizica se numeste cuantificata daca ea variaza in

trepte (in portii, in cuante) si nu variaza continuu. Valoarea unei portii cu care variaza
aceasta marime fizica se numeste cuanta. In continuare vom exprima valorile energiei
totale a atomului ( Etot ) si a razelor electronului in atomul de hidrogen (r), in lumina
postulatelor lui Bohr.
In 1923 fizicianul francez Louis de Broglie a afirmat ca, asa cum lumina are un aspect
dual unda-corpuscul, orice corp in miscare (electron, proton, atom, etc) are si o
comportare ondulatorie. Legatura dintre lungimea de unda asociata particulei

si

impulsul sau p este data de relatia lui Broglie:

h
p

=>

(8) , unde h- constanta lui Planck iar h .

In cazul miscarii electronului pe orbita in atom, unda asociata lui trebuie sa fie o unda
stationara. Conditia ca unda sa fie stationara este ca lungimea sa de unda sa se cuprinda
de un numar intreg de ori in lungimea traiectoriei circulare pe care se misca electronul .

Unda asociata electronului- unda statiomara

Conditia de unda stationara se scrie:

2 r n (9),

n= 1,2,.,.

Cuantificarea razelor orbitelor electronilor

Din rel. (8), (9) => 2 r n =

nh
nh
=> rp=
2
p

(10)

mo e 2
4 0

(11)

Din rel. (5) => ( mo vr ) 2 = (pr) 2 = r

Inlocuind rel (10) in (11) =>

0 h2 n2
r
m0e2

, n=1,2, (12)

Din rel. (12) rezulta ca electronii nu se pot misca pe orbite de orice raza (raza nu
variaza continuu), ci ca razele orbitelor permise sunt discrete (raza variaza in trepte dupa
valorile numarului intreg n= 1,2,.
Spunem ca razele orbitelor in atom sunt cuantificate. Raza primei orbite in modelul
lui Bohr (n=1 ) este:

0h2
r1
0,529 1010 m
2
m0 e
Cuantificarea energiei totale a atomului
Inlocuind in rel (6) expresia cuantificata a razei (12) obtinem:

mo e 4 1
En 2 2 2
8h 0 n

(13)

Observam ca energia totala a atomului nu poate lua orice valoare, ci ca ea variaza in

trepte (dand valori lui n= 1,2,...). Spunem ca energia atomului este cuantificata. Numarul
n se numeste numar cuantic principal.

Nivele de energie in atomul de hidrogen

O diagrama care contine o singura axa (ordonata) pe care se figureaza
liniile orizontale reprezentand valoarea energiei totale a atomului se numeste schema a
nivelelor energetice (Fig 5).

Schema nivelelor energetice ale atomului de hidrogen

Originea pe ordonata este aleasa in punctul E=0. Dupa cum stim (rel. 13) energia
totala a atomului (sau cu alte cuvinte, energia totala a electronului in atom) este negativa.
Starea electronului pe nivelul E1 (n=1) este numita starea fundamentala si este starea cu
energia de legatura cea mai mare. In cazul atomului de hidrogen in stare fundamentala,
electronul se afla afla pe nivelul E1 . Nivelele energetice E2 , E3 ....... E se numesc stari
excitate ale atomului (electronului). Starile cu energie pozitiva (E>0) sunt reprezentate
deasupra valorii E=0 (pt n ). Un electron cu energie totala pozitiva inseamna un
electron care a parasit atomul. Pentru ca un electron de pe nivelul fundamental sa
paraseasca atomul, trebuie sa primeasca o energie

E | E1 - E | care se numeste

energia de ionizare.
Starile energetice in care se gaseste sistemul proton-electron legat unul de altul in atom se
caracterizeaza prin energia totala negativa; aceste stari se numesc stari legate (fig
anterioara).

Daca i se comunica atomului o energie mai mare decat cea

corespunzatoare lui

E | E1 - E |, electronul si protonul devin separati intre ei ( Etot

> 0). Aceasta stare se numeste stare nelegata. Intr-o stare nelegata, energia de miscare a
electronului invinge atractia columbiana care tine legat atomul.
Recapitulare: modele ale atomului de hidrogen

1.

Modelul planetar : r - poate lua orice valoare (variaza continuu)

Etot =

2.

e2

=> Etot

8 0 r

Deficiente

Modelul lui Bohr

Postulate
rn

0 h2 n2
m0e2

En

n= 1,2..

mo e 4 1

8h 2 0 2 n 2

r - este cuantificata

En - este cuantificat

TRANZITII ATOMICE

Unde cu

se noteaz energia atomului de hidrogen n stare fundamental

Se observ c energia este minim pentru

, adic starea fundamental este o stare

de echilibru i are un timp de via infinit. n acest caz, energia de legatur a electronului

este maxim, fiind egal cu valoarea absolut a energiei unei stri legate. Celelalte
stri

se numesc stri excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie

situate la intervale din ce n ce mai apropiate. La limit, pentru

, energia tinde la

valoarea zero. Energia de tranzitie intre doua stari poate fi exprimata ca:
hc

Emn Em En h mn

unde
- energia fotonilor emii
E = Em- En - diferena dintre energia electronului la tranziia de pe nivelul m pe
nivelul n
h - constanta lui Planck
mn - frecvena asociat fotonului la tranziia m-n
h = 6.6310-34Js
c = 3108ms-1
1 eV = 1.1910-19J
tiind c energia electronului pe nivelul n este
En

1 e 4 me 1
,
8 02h2 n2

n = 1,2,3,...

Atunci frecvena fotonului emis la tranziia m-n este, conform relaiilor

mn

1 e 4 me 1
1
2
2 3 2
8 0 h n
m

innd cont de relaia

N

1
1
R 2 2

m
n

Unde N se numete numrul de und (arat de cte ori se cuprinde lungimea de

und ntr-un centimetru).
R

1 e 4 me
se numete constanta lui Rydberg
8 0 2 h 3c

R = 1.097107 m-1
Figura de mai jos arat nivelele de energie n atomul de hidrogen i seriile
spectrale ale hidrogenului. O serie spectral reprezint grupul de tranziii electronice de
pe diferite nivele energetice m, pe acelai nivel n. Astfel, avem pentru
n = 1 - seria Lyman, n domeniul UV
n = 2 - seria Balmer, n domeniul VIS
n = 3 - seria Paschen, n domeniul IR
n = 4 - seria Brackett, n domeniul IR
n = 5 - seria Pfund, n domeniul IR
Pentru un n dat, limita seriei se afl pentru m = .

http://astronomy.nmsu.edu/tharriso/ast105/Ast105week07.html

Spectre de emisie pentru alti atomi:

NUCLEUL ATOMULUI I
FENOMENUL DE
DEZINTEGRARE RADIOACTIV
2

Log t
(ani)

Albert Einstein: Fenomenul radioactivitatii este forta cea mai

revolutionara a progresului tehnic, de la descoperirea focului de catre omul
preistoric si pana astazi.

Ce am aflat n urma studierii fenomenului de

radioactivitate?
La ce ne folosesc radiaiile nucleare?

Atomul
Electroni

Nucleu

-Noiuni legate de structura atomului i a nucleului

4x10-13
cm

0.00000002 cm
(2 x 10-8 cm= 2 x 10-10 m)

FORTA
NUCLEARA =
FORTA TARE.

as incredible as if you fired a 15-inch shell at a piece of

tissue paper and it came back and hit you- E. Rutherford

Radiatiile alfa
Particulele alfa ()
Dezintegrarea alfa

Nota: A =
Numar de masa=
Nr de protoni+
Nr de neutroni

Defectul de mas
Energia de legatur

Radiu

Radon

R226

Rn222

88 protoni
138 neutroni

p
np
n

He)
2 protoni
2 neutroni

86 protoni
136 neutroni

Particlula alfa este un nucleu de heliu

Radiatiile gamma ()
Emisia gamma

Radiatiile beta - particule beta ()

Dezintegrarea beta
Carbon
C14

Azot
N14

6 protoni
8 neutroni

electron
(particlula beta -)

7 protoni
7 neutroni
n

p+

e-

10 protoni
12 neutroni

11 protoni
11 neutroni
p

antineutrino

e+

electron
(particlula beta +)

n + e+ +

Neon
Ne20

Neon
Ne20

Neon
Ne22

Sodiu
Na22

e-

neutrino

10 protoni
10 neutroni
(in stare excitata)

10 protoni
10 neutroni
(intr-o stare energetica
mai joasa- convenabila)

Forta slaba

Spectrul electromagnetic
Energie mare
Nucleu
Invelis electronic

LEGEA DEZINTEGRRII RADIOACTIVE

dN = -Ndt
semnul minus semnific scderea
numrului de nuclee radioactive (dN < 0).
N

dN
dt
N
N0
0

Caldura

N=N0* e- t

Nucleele radioactive sunt sisteme in

stare metasabila.
Legea dezintegrarii nu ne spune ce
timp de viata are fiecare nucleu in parte.
Legea este valabila pentru un numar
mare de nuclee.
Caracterul statistic al legii de
dezintegrare radioactiv.

gamma
foton

Interaciunea radiaiilor alfa cu substana.

De ce RADIOACTIVITATE N STUDIUL MEDIULUI ?

In fiecare ora, natural

Interaciunea radiaii lor beta cu materia.

100 milioane radiatii de natura cosmica

Interaciunea
Radiaiilor
Gamma
Cu substana

30 000 nuclee
radioactive
se dezintegreaza
in plamanii nostri

Interaciunea
Neutronilor
Cu substana

200 milioane
din sol si materiale constructie

NORM naturally occurring radioactive

materials

Sursele de expunere naturale teluriceseriile radioactive naturale

A

In mod natural se gasesc in mediu

aproximativ 340 de tipuri de nuclizi, dintre
care 70 sunt radioactivi.

238

83

82

84

88

86

-Radionuclizi primordiali
-Progeniturile radionuclizilor primordiali
-Radiatiile cosmice si radionuclizii formati in
atmosfera sub actiunea acestor radiatii.

Sursele de expunere naturale teluriceseriile radioactive naturale

82

83

84

86

87

88

91

25.5h

3.82d

Po

3.10min

Pb

Bi

Pb

Bi

26.8min 19.9min
22.3a 5.01d

10.9%

18.7d

Ra

11.43d

4.77min

Pb

stable

Bi

2.14min

10.7%

10

T = 4.8110 a
89.1%

eV)

Pb

36.1min

Rb

1.1 k

1460.8 keV

-3

1.7810 s

Tl

87

40

T=1.2610 a

3.2810 a

3.96s

Po

Sursele de expunere naturale teluriceradionuclizi primordiali

Th

Rn

Pb

stable

Fr

22.0 min

Pa

-4

Po

138.4d

(283.3 keV)

223
219

Th

Po

1.6410 s

31
(1

1.4%

215

Rn

218

7.0410 a

21.8aAc

7.5410 a

92
U

227

207

90

URANIUM-235

231

211

89

2.4610 a

Ra

E.C. +
[ ]
(1504
.9 ke
V)

235

81

1600a

1460.8 keV

Pa

Th

222

206

4.4710 a

Th

24.1d 1.17min

230

210

92
U

234

214

91

90

URANIUM-238

226

10 milioane
atomi
K-40
se
dezintegreaza
in corpul
fiecaruia
dintre noi

0.2%

40

Ar
(stable)

Aprox. 400 Bq/kg in scoarta

40

Ca
(stable)

87

Sr
(stable)

Radiatiile Cosmice
primare

Radiatiile cosmice / clima/ incalzire globala

16 000 feet
=5000 m

Mare parte din afara sistemului solar (GCR)

O fractiune provin de la Soare (pot avea o
contributie mare in afara atmosferei in cazul
eruptiilor solare)

Exploziile supernovelor Radiatii cosmice galactice

Foarte enegetice 1010-1020 eV
Ajung pana in Stratosfera
- 87% protoni
- 11% partcule alfa
- 1% nuclee cu Z intre 4 si 26
- 1% electroni

Pe Pamant - Interactiunea radiatiilor primare cu nucleele din atmosfera

duc la aparitia
de electroni, radiatii gamma, neutroni si mezoni-radiaia secundar
Doar 0.05% din protonii primari ajung pana la nivelul marii.
Doza primita datorita acestor radiatii la nivelul marii estede 0.29 mSv/an
si se dubleaza la fiecare crestere in altitudine de 2000 m.

Radiatia cosmica si formarea norilor

Radiatiile cosmice ionizeaza
atmosfera.
Producerea de aerosoli
depinde de rata de ionizare.
-Relatia intre schimbarile
climatice si cantitatea de ioni
din troposfera
-Corelatie directa dintre
activitatea solara si climat prin
prisma faptului ca activitatea
solara moduleaza fluxul de
radiatii cosmice si prin urmare
formarea norilor.

TENORM- technologically enhanced naturally

occurring radioactive materials

3 % variatie in cantitatea de nori variatii de 0.8-1.7 W/m2

Intensitatea radiatiilor cosmice care ajung la Pamant
este mai mica in perioadele de activitate solara intensa
deoarece campul magnetic al Soarelui este mai intens in
perioadele de activitate solara intensa .
Radiatiile cosmice si activitatea solara sunt anticorelate.
Activitate solara mai mare incalzire directa mai mare
+ formare de mai putini nori care duce la o noua incalzire.

Ce am aflat n urma studierii fenomenului de

radioactivitate?
La ce ne folosesc radiaiile nucleare?

-Ingrasamintele fosfatice (produse prin procesarea unor

roci fosfatice care sunt bogate in uraniu si radiu)

n medicin
-Tratament
-Diagnostic

-Exploatarea pertoliera (zacaminte asociate cu roci fosfatice).

Sterilizare

- Carbunii si in mod special cenusa rezultata in urma arderii lor.

Ce am aflat n urma studierii fenomenului de radioactivitate?

La ce ne folosesc radiaiile nucleare?

ENERGETICA NUCLEARA

Datare nuclear
- aplicatii in taxonomie, arheologie, geologie, climatologie

O descoperire in sine nu este niciodata buna sau rea

Bun sau rau este numai modul in care oamenii o folosesc

Energetica nucleara
UN reactor nuclear
NU POATE
EXPLODA
CA O BOMBA !

SITUATIA IN ROMANIA
Prima mina de uraniu a fost deschisa in anii 50 la Baita-Bihor si
exploatata de o companie sovietico- romana. Prelucrarea minereului s-a
facut insa in Estonia, uraniul rezultat fiind preluat exclusiv de catre
Uniunea Sovietica.
In anul 1978 a fost deschisa prima unitate de procesare a
minereului Feldioara din judetul Brasov.
Compania Nationala a Uraniului desfasoara activitati de cercetare
geologica si exploatare a zacamintelor de uraniu, prepararea minereurilor
si rafinarea concentratelor. Combustibilul nuclear este realizat in Fabrica
de Combustibil Nuclear de la Pitesti
In prezent doua din unitatile centrelei termonucleare de la
Cernavoda (reactor de tip CANDU) sunt in stare de functionare. Acesti
reactori sunt de tipul CANDU (Canadian/Deuterium/Uraniu), reactori ce
folosesc ca combustibil uraniu natural iar ca moderator apa grea.
Moderatorul (apa grea) este fabricat la Drobeta Turnu Severin.
In incinta fostei mine de la Baita-Bihor functioneaza un depozit de
deseuri radiactive.
Aplicarea si respectarea cadrului legislativ este asigurata de
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN)

Reactorul CANDU:
-funcioneaz cu oxid de uraniu
nembogit
(0.7% U-235)
Nu are nevoie de un centru de
mbogire.
Are nevoie de un moderator mai
eficient pe baz de ap grea (puritate
ridicat de 99,75%).
n circuitul primar de rcire apa grea
circul sub presiune la temperatura de
290C.
Reactorul are 37 de canale orizontale
n care se introduc 12 bare de
combustibil de 0,5m
n carcase rezistente la
presiune din aliaj de zirconiu.

De ce ne temem cnd auzim radioactivitate?

1) Pericolul armelor nucleare
2) Risc expunere
Crestere liniar
Fr prag
Paradoxul 1 mSv
Doza efectiv
Coeficient risc
5%/Sv = 20 Sv un
caz cancer
30 Bq/m3 Rn=
1 mSv (ICRP115/2010)

Radioactivitatea mediului
Este un factor care trebuie monitorizat continuu

3) Polantii radioactivi nu pot fi

neutralizati (transmutatii nucleare-doar
in reactor)

Reteaua nationala de supraveghere a

radiaoctivitatii mediului 2008.

-Pentru detectarea surselor de radiaii nucleare din mediu i

pentru a cuantifica impactul acestora asupra mediului si
sntaii umane
- Pentru a asigura c dozele de radiaii din mediu monitorizat
sunt in conformitate cu prevederile internationale (ICRP,
IAEA, EC) i naionale
- Pentru a evalua eficacitatea programelor de radioprotectie a
mediului
- n cazul monitorizrii unui mediu remediat se asigura c
msurile de remediere facute au fost eficiente.
- Pentru a asigura crearea de baze de date care pot fi folosite
ulterior pentru a estima severitatea unei poteniale
contaminri n viitor.

Detecia radiaiilor nucleare

Tipuri de detectori
Detectori cu gaz- un volum de gaz intre doi electrozi
IONIZARE curent electric
Detectori cu scintilatie emisie fotonica (vizibil/UV) in urma
interactiunii radiatiilor nucleare cu materialul
lumina
Detectori cu semiconductori cristale ulta pure de germaniu
sau siliciu sau dopate cu mici cantitati de impuritati
curent electric
36

Laborator de radon

Laborator de datare i dozimetrie prin

termoluminescent

Laborator de spectrometrie alfa i gamma

Accidente si hazarde
nucleare

RADIOECOLOGIA

-Ca ramura stiintifica RADIOECOLOGIA s-a dezvoltat dupa

primele teste nucleare, deoarece s-a dorit sa se cunosca modul in
care marea cantiate de radionuclizi eliberati in atmosfera vor afecta
in principal sanatatea umana.
-Tradiional, obiectul central de studiu al radioecologiei reprezint
dispersia i migrarea radionuclizilor naturali i artificiali n mediu
cu scopul de a evalua riscul expunerii populatiei la aceti poluani.
-Pentru populaie se are n vedere ca efectele deterministice ale
expunerii la radiaii sa fie nule iar efectele stocastice reduse cat mai
mult posibil.
-Recomandarile ICRP din ultimii ani (2005-2010) condus la o noi
abordari ale studiilor de radioecologie intr-o perspectiv
ecocentric, holistic, a evalurii riscurilor ecologice aferente
expunerii la radiaii ionizante.
Committee 5 is concerned with radiological protection of the environment. It will aim to ensure that the
development and application of approaches to environmental protection are compatible with those for
41
radiological protection of man, and with those for protection of the environment from other potential
hazards. (ICRP 2007)

Factori de transfer
Comp. mediu
Lanturi trofice
Efecte
asupra omului
biotei
ecosistemelor

Evaluarea
riscului
Ecologic
Asupra omului

Caracteristicile
surselor
si mobilitatatea
radionuclizilor
TENORM
/ rad.
artificiali

Deposite de
deseuri
radioactive

T1/2 238 U = 4.51*109 ani

T1/2 235 U = 0.71*109 ani

FENOMENUL OKLO

Analizele ulterioare

Ab 235 U < 0.72%

Nu a fost gasit 239Pu, dar au fost gasite progenituri ale acestui
nuclid.
Nu au fost gasiti produsi de fisiune radioactivi dar au fost
gasiti urmasii stabili ai unor produsi de fisiune.
Reactorul functiona in pulsuri
(pana la evaporarea apei)
Pe baza cantitatii de urmasi ai
produsilor de fisiune gasita s-a
estimat ca reactorul a fost in stare
de functiune circa 150 000 ani.
S-a estimat o putere de
aproximativ 100 KW
Majoritatea produsilor de fisiune
NU AU MIGRAT DIN ZONA
ACTIVA in ciuda substratului
poros, saturat cu apa!

1- zone active
2- gresie poroasa
3- zacamant
4 - granit

U 235/238
5

La formarea
sistemului solar

isotope %

1972: In urma analizelor facute unui minereu de

uraniu (provenit dintr-o exploatare din Gabon)
in Franta s-a desoperit ca raportul abundentelor
izotopice a U (235/238U) este anormal de joasa.
In mod normal, 235U = 0.7202 % , 238U =
99.2744 % iar 234U = 0.0054 %
In acest zacamant: 235U = 0.7171 %
In anumite esantioane
s-a gasit chiar 235U = 0.44 %

3
2
1

0
2.0E+09

1.5E+09

1.0E+09
5.0E+08
time (years ago)

0.0E+00

Ab 235 U = 17%
Acum 2*109 ani
Ab 235 U = 3.58%
235 U ~ 3.5%
gradul de imbogatire a izotopului
235 in U utilizat in reactoarele
care folosesc ca moderator
apa

Studiile asupra fortelor nucleareradioactivitatii- radiatiilor

Experimentul lui Rutherford- deosebit de
important pentru evolutia ulterioara a
stiintei.
Proiectul Manhattan crearea megagrupurilor de oameni de tiina.
Existenta armelor nucleare- Razboiul ReceIntreaga configuratie geopolitica ulterioara.

Radiatiile si proprietatile lor

Radiaia descoperit de Bequerel numit la nceput radiaie uranic avea proprieti
asemntoare radiaiei X:
- capacitate mare de penetrare a substanei
- impresioneaz placa fotografic
- ionizeaz aerul strbtut.
n 1898 Marie i Pierre Curie introduc termenul de radioactivitate. Ei pun n eviden
proprietile radioactive ale minereurilor care conin thoriu. Tot ei arat c
radioactivitatea nu este influenat de factori fizici: presiune, temperatur, umiditate,
combinaie chimic.
Tot n 1898 prelucrnd mari cantiti de pechblend soii Curie reuesc s separe alte
dou elemente radioactive radiul i poloniul. Apoi ntr-un interval de timp relativ scurt au
loc o succesiune de descoperiri importante: n 1899 se descoper actiniul n 1903 se pun
n eviden emanaiile radioactive de radon (222Rn) thoron (220Rn) i actinon (219Rn).
Dac n 1904 se cunoteau 20 de elemente radioactive naturale n 1912 numrul lor era
de treizeci, iar n prezent se cunosc peste cinzeci de elemente radioactive naturale.
Iniial au fost gsite elemente radioactive numai printre cele cu Z>80. Mai trziu au fost
puse n eviden i elemente radioactive mai uoare: K, Rb, Sm, Lu, Re i chiar printre
cele foarte uoare 3T, 14C.
n tabelul de mai jos sunt date cteva dintre elementele radioactive naturale precum i
unele caracteristici ale lor (natura radiatiei emise, energia radiatiei si timpul de
injumatatire)
Elemente radioactive naturale
Elementul

Energia (MeV)

Timpul de njumtire

4,27

4,5109 ani

Th

4,08

1,41010 ani

4,64

7,1108 ani

4,86

1622 ani

238
232

Natura radiaiei

235

226
88 Ra

210
84 Po

5,4

138 zile

40
19 K

-(CE)

1,32*

1,3109 ani

87
37 Rb

0,273*

51010 ani

147
62 Sm

2,2

1,31011 ani

187
75 Re

0,043*

41012 ani

50
23V

-(CE)

1,19; 2,39*

51015 ani

0,42*

5650 ani

0,018*

12,26 ani

14

3
1T

* energia maxim a spectrului .

Proprietile radiaiilor
Studiul asupra naturii acestor radiaii iniiat de Rutherford n 1899 au pus n eviden trei
categorii de radiaii:
- una ncrcat pozitiv (nuclee de heliu);
- o radiaie ncrcat negativ cu proprietile asemntoare radiaiei
catodice;
- o radiaie fr sarcin i foarte penetrant.
Experiene sistematice i ndelungate efectuate n perioada 1900 -1914 de echipa
Rutherford (F. Soddy, H. Geiger, E. Mardsen, J. Chadwick, O. Hahn) au stabilit natura i
proprietile celor trei feluri de radiaii.. n figura de mai jos este reprezentat aciunea
unui cmp magnetic extern asupra celor trei tipuri de radiaii. Sursa radioactiva ( 210Po)
plasata in interiorul unui cilindru de plumb, la baza acestuia, formeaza un fascicul paralel
cre poate fi vizualizat prin asezarea sursei in camera cu ceata. Campul
magneticperpendicular pe planul figurii va devia particulele din fascicul in functie de
sarcina lor. Se observa observa ca fasciculul este impartit in trei componente dintre care
una este nedeviata.

Deviererea radiatiilor in camp magnetic

Radiaiile alfa ()
- Radiaiile sunt slab deviate n cmp magnetic
- Fasciculul nefiind mprtiat rezulta ca au un spectru discret de energie.
- Din msurarea sarcinii specifice

q
s-a gsit n 1914 c particulele sunt nuclee de
m

heliu (atomi de heliu dublu ionizai He++).

- Au putere de ionizare mare, (de 105 ioni/cm) n aer in conditii normale de presiune si
temperatura
- Se caracterizeaz prin capacitate mic de penetrare de ordinul centimetrilor n aer i de
ordinul micronilor n solide i lichide.
Drumul pe care-l poate parcurge o particul depinde de viteza respectiv de energia pe
care o are i care se pierde n urma proceselor de ionizare pe care le produce de-a lungul
traiectoriei, pentru fiecare pereche de ioni, produs n aer cheltuindu-se cte 32,5 eV.
- Dependena parcursului de energie este dat de legea lui Geiger:
R = a E3/2
unde a = 0,318 in cazul in care energia se exprima in MeV si distanta parcursa in cm.
Limitele de aplicabilitate ale relaiei de mai sus sunt pentru energii ntre 4<E<8 MeV
obinndu-se parcursuri n intervalul 4 cm < R < 8 cm.

Radiaiile beta ( )
- Sunt puternic deviate n cmpuri magnetice sau electrice (invers dect radiaiile ).
- Din msurarea sarcinii specifice

q
s-a gsit c particulele - sunt electroni.
m

- mprtierea puternic n cmp magnetic arat c ele au un spectru continuu de viteze

deci i de energii, radiatiile beta putnd avea toate energiile cuprinse ntre valoarea zero
i o energie maxim dat de diferena dintre energiile nucleului iniial i final (0 - Emax).
Spectrul energetic al particulelor - este reprezentat n figura de mai jos.
- Particulele - produc o ionizare specific relativ mic, de aproximativ 100 ioni/cm n
aer.
- Parcursul este de pn la 1 metru n aer i civa milimetri n solide i lichide, energia
maxim a spectrului variind cel mai frecvent n intervalul [10 keV - 3 MeV].
- Dezintegrarea - apare la nucleele care au un exces de neutroni i se explic prin
transformarea unui neutron din nucleu ntr-un proton i un electron conform urmtoarei
scheme:
1
0

n 11 p 01 e

Spectrul radiatiilor beta

Dezintegrarea + apare la nucleele cu surplus de protoni explicndu-se prin transformarea
unui proton ntr-un neutron i un pozitron:
1
1

p 01 n + 01 e +

unde i reprezint neutrinul, respectiv antineutrinul introdui la nceput din

considerente de conservare a energiei i impulsului si apoi pusi in evidena prin
experimente.
Al treilea mod de dezintegrare l constituie captura electronic care se prezint
formal ca o dezintegrare + i n care nucleul cu exces de protoni capteaz electroni de pe
pturile interioare ale atomului respectiv, n special cei de pe ptura K, transformndu-i
excesul de protoni n neutroni:
1
1

p + e 01 n +

Procesul este nsoit de emisie de radiaie X caracteristic atomului respectiv.

Radiaiile gama ()
- Radiaia nu este deflectat n cmp magnetic sau electric.
- Este de natura electromagnetica avand lungimi de unda foarte mici
- Este caracterizat prin mare putere de penetraie i ionizare specific mic.
- Absorbia radiaiilor n substan are un caracter net exponenial deci la aceste radiaii
parcursul este foarte lung i nu se poate determina.
- Radiaiile prezint un spectru discret i nsoesc de obicei dezintegrrile i .
Observarea spectrului discret n cazul radiaiei implic existena in nucleu a unor nivele
discrete de energie i la nivel nuclear.
- Energiile gama emise variaza in intervalul zecilor de keV si cativa MeV.
Nucleele rezultate n urma dezintegrrilor i n general se gsesc n stri excitate. Ele
pot s revin n starea fundamental dup un timp foarte scurt, (aproape instantaneu) de
la producerea dezintegrrilor sau , n acest caz dezintegrrile sunt nsoite de radiaii .
ns exist cazuri cnd nucleele rmn mai mult timp n asemenea stri excitante, numite
stri metastabile, ele vor reveni n starea fundamental dup un timp comparabil cu
timpul de via al strii metastabile, dnd astfel natere unei radioactiviti pure numit
i tranziie izomer.

Legile deplasarii (Soddy-Fajans-Russel)

ntre anii 1906 - 1911 F. Soddy si Fajans au efectuat o serie de cercetri asupra
schimbrii proprietilor chimice a elementelor care sufer dezintegrri nucleare. Dup
acumularea mai multor date experimentale n 1913, Soddy i Russell au formulat
regulile:
A). Prin emisia unei particule se formeaz un nou element radioactiv care se deplaseaz
cu dou csue la stnga in tabelul Mendeleev iar numrul de mas scade cu patru uniti:
Z, A

Z 2, A 4

A
Z

sau

226
88

Exemplu:

Ra

A -4
Z- 2

Y 24He

222
86

Rn + 24He

B). La emisia unei particule - avem o deplasare spre dreapta cu o csu in table iar
numrul de mas rmne neschimbat.

Z, A
Z 1,
A

A X A Y + e - + ~
Z
Z+1

sau

40 K 40 Ca + e - ~
19
20
C). Dup descoperirea radioactivitii artificiale i a pozitronului s-a pus n eviden i o
Exemplu :

radiaia +.
Z, A

sau A X A Y + e+ +
Z
Z-1

Z 1, A

D) Tot la dezintegrarea trebuie inclus i captura de electroni care se prezint formal ca

o dezintegrare +, i este ntotdeauna nsoit de radiaia X caracteristic:
Z, A
C, E
Z 1, A

sau

A
Z

X + e -K

A
Z -1

X + X caract

LEGEA DEZINTEGRARII RADIOACTIVE

Constanta de dezintegrare
Pe baza a numeroase date experimentale se poate afirma c probabilitatea de dezintegrare
a nucleului unui element radioactiv n unitatea de timp este aceeai pentru toate
nucleele aceleiai specii i este independent de influenele exterioare.
Dac la un moment dat t avem N nuclee radioactive atunci n intervalul de timp dt
imediat urmtor, probabilitatea de dezintegrare a fiecrui nucleu este dt, iar numrul
total de dezintegrri va fi dN = Nf-Ni < 0 este egal cu probabilitatea unuia nmulit cu
numrul de nuclee. Deci putem scrie:
dN = -Ndt
semnul minus semnific scderea numrului de nuclee radioactive (dN < 0).
Integrnd obinem, legea dezintegrrii radioactive:
N

dN
N N 0 dt
0

N=N0e-t
Nucleele radioactive sunt sisteme in stare metasabila.
Legea dezintegrarii nu ne spune ce timp de viata are fiecare nucleu in parte.
Legea este valabila pentru un numar mare de nuclee.
Caracterul statistic al legii de dezintegrare radioactiv.
Probabilitatea q ca un atom s se dezintegreze, ntr-un interval scurt t este q t , iar
probabilitatea de a nu se dezintegra n acest interval, adic de a tri timpul t este:
p 1 q 1 t .

Probabilitatea de a tri timpul t kt este egal cu produsul probabilitilor de a tri n

fiecare din intervalul de timp, adic:
p (1 t ) (1 t )
k

Dac t>0 avem:

t
t

(1 t ) t

p lim (1 t ) t
t 0

e t i reprezint probabilitatea de a tri timpul t.

n deducerea acestei relaii am folosit relaia matematic

lim(1

1)
n

e.

Dac avem iniial N0 nuclee radioactive, atunci la momentul t au rmas nedezintegrate

nucleele:
N 0 e t N

obinndu-se din nou legea dezintegrrii radioactive.

Timpul de njumtire (T1/2)
Timpul de njumtire este timpul dup care numrul de nuclee radioactive se reduce la
jumtate. n legea dezintegrrii radioactive punnd
N

N0
N
pentru t = T1/2 obinem 0 N 0 e / T1 / 2
2
2

de unde rezult c
T1 / 2

ln 2

Timpul de njumtire este o caracteristic a oricrui element radioactiv i un criteriu de

identificare a elementelor radioactive.
Activitatea
Este o mrime des folosit i caracterizeaz intensitatea unei surse radioactive, aceasta
fiind egal cu numrul actelor de dezintegrare sau a particulelor emise n unitatea de
timp.

dN
dt

Rezult c

N N 0 e t
Deci, pentru ca produsul N0 este activitatea initiala se poate scrie:

 0 e t
unde 0 este aceasta activitate iniial a sursei.
Unitatea de msur este bequerelul (Bq) 1Bq = 1 dez/s.
O alt unitate de msur este Curiul i 1Ci reprezint activitatea unui gram de radiu. (1Ci
= 3,71010 dez/s) = 3,71010 Bq.
Transmutaii succesive - Cazul a doi radionuclizi
O transmutaie nuclear succesiv se reprezint prinr-o schem de forma:

A A B B C
n care:
A - este elementul generator; B - este elementul derivat; C - este elementul stabil.
Formula ce descrie dezintegrarea elementului generator A este dat de relaia:
N A N 0 A e At .

Viteza de variaie a elementului B se datoreaz compunerii dintre viteza de formare i cea

de dezintegrare a elementului considerat deci variaia numrului de nuclee B este:
dN B
A N A B N B sau
dt
dN B
B N B A N 0 A e At
dt

unde ANA reprezint numrul de nuclee de tipul B ce se formeaz n unitatea de timp din
cei de tipul A, iar BNB numrul celor care dispar prin dezintegrare. Ecuaia obinut este
o ecuaie diferenial neomogen de gradul I cu coeficieni constani care se poate rezolva
prin metoda variaiei constantei. Solutia care ne da numrul de nuclee nedezintegrate de
tipul B dup timpul t va fi:

N B (t )

A N 0 A

e t e
B A

Bt

Activitatea elementului derivat va fi deci:

B B N B (t )

AB
N e t e t
B A 0 A
A

iar raportul activitilor celor dou elemente genetic legate este:

B B N B
B

1 e B A t
A A N A B A

Echilibrul secular
Este cazul in care A<< B deci T1/2(A)>>T1/2(B).
Ca i exemplu putem considera lanul radioactiv:
226
88

Ra

1622 ani

222
82

Rn

3,825 zile

218
84

Po

Avem

N A ( t ) N 0 A e A t N 0 A constant, pentru t << T1/2 ( A )

A A N A A N oA constant
Deoarece pentru un t mare (t T1/2(B)) avem e B t 0 obinem:

B
deci:
B
A

A B
t N
N 0 Ae A A B 0 A
B A
B A
B

B A

1, deoarece A B

de unde obinem ecuaia echilibrului secundar:

B A sau B N B A N A

1) Activitatea total a substanei A n amestec cu substana B; 2) i 4) activitile

substanelor A i B izolate; 3) activitatea substanei B n legtur cu substana A

MODEL SUBIECT EXAMEN

NUME
SPECIALIZARE
GRUPA
1. (0.25p) Domeniul vizibil al spectrului electromagnetic are lungimea de und cuprins
ntre
a) 400nm i 760nm
b) 40010-9m -76010-9m
c) 0.76-0.4m
2. (0.25p) Temperaura de 20OC corespunde la.K.
3.
a)
b)
c)
d)

(0.25p) n transformarea izoterma:

Nu se efectueaz lucru mecanic
Volumul este constant
Nu se face schimb de cldur cu mediul.
Temperatura rmne constant

4. (0.25p) Ce nelegeti prin noiunea de mol?

5.
a)
b)
c)

(0.25p) Un microscop optic poate fi realizat din :

Doua lentile convergente
O lentil converget i o lentil divergenta.
Doua lentile divergente

6. (0.25p) Ce nelegei prin noiunea de vitez supersonic?

7.
a)
b)
c)

(0.25p) Radiaiile X se propag:

Cu viteza sunetului
Din aproape n aproape
Cu viteza luminii

8. (0.25p) Definii capacitatea caloric.

9.

(0.5p) Descriei pe scurt modurile prin care energia poate fi transferat sub form
de cldur de la un corp la altul.

10. (0.25p) O variaie de temperatur de 45K exprimat n grade Celsius este

de. Explicitai.

11. (0.25p) O particul + este :

a) Un pozitron
b) Un proton
c) Format din doi protoni i doi neutroni
d) Un atom de heliu (He) dublu ionizat
e) Un electron
12.(0.25p) Sunetul se propag cu o vitez mai mare n aer dect n oel
a) Adevrat
b) Fals

13. (0.5p) Ce nelegei prin fenomenul de refracie al luminii?

14. (0.50p) Explicitai simbolurile care apar n exprimarea matematic a legii

-t
dezintegrrii radioactive N=N0e
N=
N0=
e=
=
t=
Explicai n cuvinte semnificaia acestei legi.

15. (0.50p) Enunai i explicai cel puin una din formulrile Principiului II al
termodinamicii.

16. (0.25p) Frecvena radiaiei din ultraviolet spectrului electromagnetic este

..dect frecvena undelor radio.

17. (0.5p) 226Ra are timpul de njumtire de 1600 ani. Dup ct timp numrul de nuclee
din aceast specie se va reduce la 50% din valoarea iniial? Dar la 20% din valoarea
iniial.

18. (0.5p) Absorbia luminii. Legea Beer-Lambert.

19. (0.25p) Lungimea de und a unei radiaii luminoase

a) Se modific la reflexia radiaiei
b) Rmne neschimbat la trecerea dintr-un mediu n altul.
c) Se modific la refracia luminii.
20. (0.25p) Care este distana focal a unei lentile subiri cu convergena de 20cm-1?

21. (0.25p) Randamentul unei maini termice este

a) = Q/L
b) = 1- L/Q
d) = L/Q
unde L este lucru mechanic efectuat, iar Q este cldura primit.
22. (0.25p) Efectul fotoelelectric extern const n
a) Emisia de electroni de ctre un filament parcurs de current electric
b) Bombardarea unei plci metalice de ctre un flux de electroni.
c) Emisia de electroni de ctre o plac metalic sub aciunea radiaei
electromagnetice
d) Bombardarea unei placue subiri de aur cu particule alfa.
23. (0.25p) Un copil se apropie cu distana de 0.25m de o oglind plan vertical. Cu ct
se micoreaz distana dintre copil i imaginea sa?

24.(0.5 p) Nivelul intensitii (triei) acustice (n dB) este definit ca Ns = 10*log10(I/I0)

unde I0 este pragul audibilitii avnd o intesitate acustic de 10-12 W/m2. Care este
nivelul intensitii acustice pentru sunetul generat de utilajele dintr-o fabric, daca
intensitate acustic de 10-4 W/m2?

25. (0.25) Modelul lui Bohr

a) Explic emisiile spectrale ale atomului de hidrogen
b) Se bazeaz pe postulate
c) Nu poate explica emisiile spectrale ale atomilor cu mai muli electroni
d) Prezint un model planetar pentru atomul de hidrogen
e) Reprezint un model nuclear
26. (0.75p) Ce sunt undele electromagnetice? Scurt clasificare-spectrul electromagnetic.