I.P.L.

T ,, Principesa Natalia Dadiani’’

Referat la Fizică
Tema: Aplicațiile Electrolizei

A elaborat eleva clasei a XI-a ,,B’’

Negară Marina
Profesor: Petrușca Andrei
Cuprins
Introducere......................................................................................................................................................3
Principalii Componenți...................................................................................................................................4
Legile Electrolizei............................................................................................................................................7
Aplicațiile Electrolizei.....................................................................................................................................8
Concluzia........................................................................................................................................................10
Bibliografie.....................................................................................................................................................11

2
 Introducere
Am avut ca scop de a face acest referat pentru a arăta ce înseamnă această noțiune de electroliză și
aplicațiile lor. Pentru a face acest referat, a trebuit să mă informez din mai multe surse. Pentru
început voi scrie despre electroliză, apoi despre tipuri, iar la urmă aplicațiile și concluzia. Electroliza
este procesul de orientare și separare a ionilor unui electrolit (substanță a cărei molecule prin
dizolvare sau topire se disociază în ioni, permițând trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul
curentului electric continuu. În procesul de electroliză, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijați înspre
catod (pol negativ), iar ionii negativi sau anionii înspre anod (pol pozitiv) unde își pierd sarcina și se
depun sau intră în reacție chimică. La anod se produce un proces de oxidare, în timp ce la catod unul
de reducere. În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa în hidrogen și
oxigen. În 1807 - 1808, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de către savantul
Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, calciul, bariul și magneziul. După aceea, în
1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar în 1886, Henri
Moissan descopera fluorul, tot prin intermediul aceluiași procedeu. În procesul electrolizei energia
electrică se transformă în energie chimică, adică în energia substanțelor formate. La catod cationii
adiționează electroni și se reduc. Anionii, apropiindu-se de anod, cedează electronii și se oxidează.
Catodul este un reducător puternic, iar anodul oxidant. Atomii transformați în procesul de electroliză
se pot depune ca atare pe electrod sau pot reacționa: cu moleculele dizolvantului, cu electrodul, sau
între ei. Se formează astfel produși secundari ai electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura
și concentrația electrolitului, de natura anodului și de densitatea curentului electric. [1]

Fig.1 Electrolizi

3
 Principalii Componenți
Electroliza este o trecere de curent electric direct printr-o substanță ionică care este fie topită, fie
dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în electrolizor rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc
între electrozi.
Principalii componenți ai unei electrolize sunt:
Electrolitul: este substanța ce conține ioni liberi ce au rolul de a transporta curentul electric în
electrolizor.
Electrolizorul: este vasul în care se desfășoară electroliza;
Generatorul de curent continuu: furnizează energia electrică necesară pentru a crea descărcarea
ionică în electrolit. Curentul electric este transportat printr-un circuit extern.
Electrozii: sunt conductorii electrici care reprezintă interfața fizică între circuitul electric și
electrolit. Ei sunt de două tipuri: catodul și anodul.
Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară largă. Pentru
alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale și secundare
care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles, de costul de fabricație. [1]
Electroliții sunt substanțe care conțin ioni liberi mobili. Ei există frecvent sub forme fluidice, în
soluții sau în stare lichidă (topituri) dar și solizi. Un electrolit are ca principală și definitorie
caracteristică, proprietatea că la aplicarea unei tensiuni electrice asupra sa, ca urmare a câmpului
electric ce acționează, el conduce un curent electric între punctele (electrozi) de aplicare a tensiunii.
Trecerea curentului este de obicei însoțită de efecte chimice adică depuneri de substanțe la electrozi.
Această proprietate este folosită industrial la construirea băilor de electroliză. Se mai numesc
conductori de ordinul II. [2]

Fig.2 Înlocuirea electrolitului în baterie acasă

4
Generatorul electric este un dispozitiv care transformă energia mecanică în energie electrică.
Transformarea din energia electrică în energie mecanică este făcută de electromotoare. Între
generatorul electric și electromotor nu sunt mari diferențe de principiu. Motorul electric trifazat este
cel mai răspândit motor electric de curent alternativ. Generatoarele electrice se încadrează în una din
cele două mari categorii, dinamuri și alternatoare.
Dinamul generează curent continuu, de obicei cu fluctuații de tensiune sau de curent, și de regulă
prin utilizarea unei comutator
Alternatorul generează curent alternativ, care poate să fie apoi redresat de către un alt sistem (extern
sau încorporat în mod direct).
Mecanic:
Rotor: Partea rotativă a unei mașini electrice
Stator: Partea staționară a unei mașini electrice
Electric:
Armătură: Componentă producătoare de energie de ieșire a unei mașini electrice. Într-un generator -
alternator sau dinam - armătura bobinajului generează curentul electric. Armătura poate fi fie pe
rotor, fie pe stator.
Câmp: Componentă producătoare de câmp magnetic inductiv al unei mașini electrice. Câmpul
magnetic al dinamului sau alternatorului poate fi furnizat fie prin electromagneți fie prin magneți
permanenți, montați pe rotor sau pe stator. [3]

Fig.3 Generator in Zwevegem, Flandra de Vest, Belgia

În electroliză se ține seama de tensiunea de descompunere, care este tensiunea minimă la care se
poate desfășura procesul și care depinde de potențialul de electrod, care este influențat la rândul lui
de poziția pe care o are substanța în seria potențialelor electrochimice. De asemeni, tensiunea de la
bornele electrozilor trebuie să acopere și căderea de tensiune în electrolit, în contacte și în electrozi.
Dacă în electrolit sunt mai mulți ioni de același semn, electroliza se produce cu o energie minimă.
Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin îndepărtarea sau adăugarea de
electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliză sunt, în unele stări fizice, diferite de
5
la electrolit la electrolit și pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza
soluției de clorură de sodiu, producția va fi gazoasă și constă în degajarea de hidrogen și clor. Aceste
degajări gazoase formează bule pentru a fi colectate. Un lichid ce conține ioni mobili (un electrolit)
este produs prin: Dizolvarea sau reacția dintre un compus ionic și un solvent potrivit acestuia (ca
apa, de exemplu), pentru a putea produce ioni mobili, topirea sau fuzionarea unui compus ionic,
pentru a forma o topitură, prin încălzire. Potențialul electric se aplică asupra electrolitului prin
scufundarea electrozilor în electrolit, în vasul de electroliză. La electrozi, electronii sunt absorbiți
sau cedați de către atomi sau ioni. Acești atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi încărcați
trec în electrolit. [1]

Fig.4 Electroliză
Oxidarea și reducerea la electrozi
Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor
neutre apare la catod. De exemplu, este posibilă oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod:
Fe2+ aq → Fe3+ aq + e–
De asemenea, este posibilă reducerea cianurii ferice la ferocianură la catod:
Fe(CN)3- 6 + e– → Fe(CN)4- 6
Moleculele neutre nu pot reacționa la niciun electrod; de exemplu, p-Benzocuinona poate fi redusă
la hidrochinonă la catod: [1]

Fig.5 Oxidarea și reducerea la electrozi

6
 Legile Electrolizei
Legile electrolizei au fost stabilite pe cale experimentală de către Michael Faraday în anul 1834.
Legile pun în evidență legătura între masa de substanță depusă la catod, tipul ei precum și de
cantitatea de sarcină electrică care a trecut prin circuit. Prima lege a electrolizei. A fost stabilită
experimental, ea arata că masa de substanță depusă la catod este proporționalî cu intensitatea
curentului electric și cu timpul cât este închis circuitul.
m = k·I·t
Produsul I·t = q reprezintă cantitatea de electricitate transportată de ioni în timpul electrolizei. Prima
lege a electrolizei se exprimă și sub forma
m = k·q
q reprezintă cantitatea de sarcină transportata de ioni în timpul electrolizei.
k = m/q, k se exprimă în g/C (gram/coulomb)
k= m/I·t, k se exprimă în g/A·s(gram/Amper·secundă)
k se numește echivalent electrochimic al substanței și reprezintă masa de substanță depusă
electrolitic de către un curent de un amper care circulă timp de o secundă, sau masa depusă prin
trecerea unui coulomb prin electrolit.
Echivalenții electrochimici k ai diferitelor elemente sunt determinați experimental și sunt găsiți în
tabele de constanțe fizice.
A doua lege a electrolizei. Stabilește natura echivalentului electrochimic în funcție de tipul de
cationi. Notând cu n valența elementului și cu A masa lui atomică, raportul A/n se numește
echivalent-gram (echivalent chimic). [4]
k = C·A/n,
în locul constanței C se utilizează C = 1/F
k = (1/F)·A/n, exprima legea a doua a electrolizei, care se enunță în felul următor: echivalentul
electrochimic al unui element este proporțional cu echivalentul lui chimic.
Cele doua legi stabilite pe cale experimentala de către M. Faraday pot fi reunite Prima lege a lui
Faraday:
m = k·I·t
A doua lege a lui Faraday:
k = (1/F)·A/n.
Prin unirea lor rezultă:

7
m = (1/F)·(A/n)·I·t. Conform acestei relații legea electrolizei se enunță în felul următor: Masa de
substanță care se depune în timpul t la un electrod este proporțională cu cantitatea de electricitate ce
trece prin electrolit și cu echivalentul chimic al elementului depus. [4]

Fig.6 Legea lui Faraday

Aceasta cantitate de electricitate se numeste un faraday și are simbol F. Deci un faraday reprezintă
cantitatea de electricitate necesară pentru a transforma la electroliză un echivalent-gram dintr-o
substanță. Legile electrolizei, formulate de Faraday, au condus la cocluzia ca aceste procese pot fi
explicate daca se adminte existenta unei sarcini electrice elementare pe care o poarta un ion
monovalent (modulul valentei electrochimice a acestuia este 1). [5]
Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este una din cele mai importante legi
ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii
electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia
diferitelor forme de energie în energie electrică. În regim staționar, tensiunea electrică nu depinde de
curba de integrare, ci doar de extremități. Liniile câmpului electric sunt normale (perpendiculare) pe
suprafețele echipotențiale.
Conductoarele sunt echipotențiale => Liniile de câmp electric (E sau D) sunt normale pe suprafețele
conductoarelor. Apar curenții turbionari. Aceștia sunt curenți induși într-un conductor masiv ce
produc un câmp electromagnetic indus ce se opune câmpului – sursă. Efecte negative ale curenților,
pierderi suplimentare de putere activă în piesele conductoare. [6]

8
 Aplicațiile Electrolizei
Industriile electrochimice reprezintă o ramură cu aplicații importante pentru economia națională.
Aplicarea electrochimiei permite sa se obțină cantități mari de produse importante, cum sunt:
hidrogenul, oxigenul, clorul, hidroxizii alcalini, peoxizii, oxiclorurile etc. Prin electroliza
substanțelor topite se obțin: sodiu, calciu, magneziu, aluminiu și alte metale. Datorită metodelor
electrochimice s-a reușit să se realizeze pe scara industrială obținerea unor metale ca: bariu, cesiu,
litiu etc.
Electroliza are multe aplicații în tehnică:
1 . Galvanotehnica;
2 . Electrometalurgia.
1 . Galvanotehnica are două ramuri:
Galvanostegia include toate procedeele de depunere electrolitică a unor straturi subțiri anticorosive
pe suprafața unor corpuri, pentru protejare împotriva corodării sau pentru înfrumusețarea lor. În
funcție de metalul depus, procedeul se numește zincare, nichelare, cuprare, argintare, aurire etc.
Indiferent de metalul depus pe suprafața corpului se folosește electroliza cu anod solubil. Obiectul
ce urmează a fi acoperit cu un strat subțire anticorosiv se așează la catod, în soluție se dizolvă o sare
a metalului cu care vrem să-l acoperim (nichel, crom, cupru, aur, argint, etc.), iar anodul este
confecționat din metalul ai cărui ioni se găsesc în soluție. De exemplu, pentru nichelare într-o baie
electrolitica anodul este confecționat din nichel, iar electrolitul este o soluție de sulfat de nichel.
Obiectul care urmează sa fie nichelat se așează la catod ca în figură. [4]

Fig.7 Electroliza cu anod solubil

Galvanoplastia. Este un proces de electroliză similar galvanizării (galvanostegiei), prin care se
reproduce pe cale electrolitică un obiect de metal. Metalul depus formează un strat gros și se
desprinde ușor de tipar. Pentru a reproduce obiectul în metal se face mai întâi copia sau tiparul lui în
ceară sau ghips. Se acoperă apoi tiparul cu grafit, pentru a-l face bun conducător de electricitate.
Tiparul se așează în baia electrolitică la catod, iar la anod se pune o placă din metalul în care se
9
reproduce obiectul, iar soluția conține ionii metalului care se depun, deci și în galvanoplastie este
folosită electroliza cu anod solubil. La sfârșit, desprinderea obiectului de tipar se face topind ceara.
Electrometalurgia. Constă în obținerea metalelor neferoase pe cale electrolitică. De exemplu în
prezent obținerea aluminiului se face în esența pe această cale. Purificarea unor metale se face prin
rafinare electrolitică. [4]

Fig.8 Ilustrarea unui aparat de electroliză folosit într-un laborator școlar.

Electroliza se mai utilizează în instrumente de măsurare ale pH-ului. Aceste instrumente compară
pH soluției cu cel al electrodului corespunzător. O alta aplicație este utilizarea electrolizei la
eliminarea părului nedorit de pe corp. Eliminarea părului are loc prin aplicarea unei tensiuni foarte
mici într-o soluție de NaCl ce se află la rădăcina părului. În urma electrolizei rezultă NaOH ce arde
rădăcina părului, distrugând firul. Această tehnică este scumpă și deține critici. Produce durere în
funcție de zona ce este electrocutată, durerea putând chiar fi mare în cazul unor tensiuni prea mari.
Electroliza se mai utilizează în industria uleiului comestibil, în instalațiile de întărire a grăsimilor
atât animale cât și vegetale. [7]

Fig.9 Aplicarea practică a electrolizei

10
 Concluzia
În concluzie pot spune că prin electroliză se obțin mai multe produse chimice importante: hidroxidul
de sodiu rezultă prin electroliza unei soluții apoase de clorură de sodiu odată cu clorul și hidrogenul;
tot pe cale electronică se prepară hipocloriții de potasiu și de sodiu (KClO3, NaClO3),
permanganatul de potasiu (KMnO4); prin descompunerea electrolitică a apei se obțin cantități mari
de oxigen si hidrogen etc.
În metalurgie se aplica electroliza pentru extragerea unor metale din compuși, de exemplu Na, Al,
sau la rafinarea Cu, Zn, Pb etc. Am arătat ce este electroliza, unde se aplică, și am aflat de asemenea
lucruri noi, care mi s-au părut interesante. Înainte de anul 1880, energia electrică avea o utilizare
foarte limitată în industria chimică, cu toate că primele cercetări de laborator în domeniul
electrochimiei datează încă de la începutul secolului al XIX-lea . Dezvoltarea larga a electrochimiei
industriale a început abia după inventarea și perfecționarea dinamului. Un rol important în
dezvoltarea electrochimiei îi revine lui M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale
electrolizei. Deci am arătat ce importanță are electroliza în viețile oamenilor, unele sunt negative
altele pozitive.

11
 Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliz%C4%83
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Electrolit
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Generator_electric
4. http://www.circuite-electrice.accounting-business.eu/legile-electrolizei.html
5. https://draganceadaniela.wordpress.com/2011/03/12/electroliza/
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_induc%C8%9Biei_electromagnetice
7. https://www.rasfoiesc.com/educatie/chimie/Electroliza-si-aplicatiile-ei24.php

Fig.1 https://draganceadaniela.wordpress.com/2011/03/12/electroliza/
Fig.2 Înlocuirea electrolitului în baterie acasă
Fig.3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Generator_electric
Fig.4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliz%C4%83
Fig.5 https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliz%C4%83
Fig.6 https://math.wikia.org/ro/wiki/Legea_induc%C8%9Biei_electromagnetice_a_lui_Faraday
Fig.7 http://www.circuite-electrice.accounting-business.eu/legile-electrolizei.html
Fig.8 https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliz%C4%83
Fig.9 Aplicarea practică a electrolizei

12