Efectul Chimic al

Curentului Electric
Descriere
Tensiunea de contact metal-electrolit a fost evidentiata de Volta utilizand
doua lamele din metale diferite (una din cupru, iar cea de a doua din zinc),
separate printr-o bucata de panza imbibata cu apa sarata. Ulterior, el a
refacut experimentul utilizand bare de zinc si argint, cufundate in cupe ce
contineau o solutie sarata. Puteti realiza un experiment echivalent folosind
doua lamele din metale diferite (cupru, zinc) pe care le veti cufunda intr-o
solutie de acida. Legand una dintre lamele la sfera unui electroscop, veti
constata prezenta unei diferente de potential.

Reactiile chimice care se produc in solutia acidului folosit (desfacerea
atomilor de Zn si Cu, ce apar in solutie, in ioni si electroni) determina
aparitia unui strat de sarcina pozitiva in jurul fiecarei lamele, acestea
incarcindu-se negativ. Diferenta de potential dintre stratul de ioni Cu++ si
lamela de Cu este mai mica decat cea dintre stratul de ioni Zn++ si lamela
de Zn, astfel incat lamela de Cu va avea un potential mai pozitiv decat cea
de Zn.

Efectul chimic al curentului electric are doua aplicatii importante:
acumulatoarele, posibilitatea incarcarii acestora, cea de a doua aplicatie
constand in obtinerea de substanta, prin depunere sau degajare, la
electrozii unui electrolizor.
Conductia electrica in lichide
Cunoasteti faptul ca valoarea fortei de atractie dintre sarcini electrice de semn opus
scade o data cu cresterea permitivitatii mediului in care se manifesta interactiunea.
Acest lucru favorizeaza desfacerea moleculelor unui solvat in ioni. Simultan cu
disocierea electrolitica se produc si recombinari ale ionilor, acest proces fiind incetinit
datorita prezentei moleculelor solventului. Ionii obtinuti ca urmare a disocierii
electrolitice vor constitui purtatorii de sarcina electrica a caror miscare poate fi dirijata
de un camp electric.

Solutiile electrolitice reprezinta conductori de speta a doua, conductivitatea lor
crescand o data cu cresterea temperaturii si a concentratiei substantei aflate in solutie.

O evidentierea a efectului chimic al curentului electric poate fi realizata prezentand cel
mai cunoscut acumulator, realizat din lamele de Pb, introduse intr-o solutie de acid
sulfuric. In urma disocierii electrolitului din acumulator, se obtin ioni H+ si SO42-.
Atunci cand acest acumulator este legat la un generator, pentru a fi incarcat. Ionii
H+ sunt dirijati de camp spre catod (electrodul negativ al acumulatorului, legat la borna
negativa a generatorului), ceea ce va determina degajarea de H2. In urma neutralizarii
anionului, pe anod (cea de a doua lamela de plumb, legata la borna + a generatorului)
se va obtine un strat de PbO2, iar concentratia acidului sulfuric va creste. Astfel,
trecerea curentului electric favorizeaza o reactie chimica in urma careia cei doi
electrozi nu vor mai fi identici, unul fiind acoperit cu un strat de PbO2.

Este important de cunoscut: scurcircuitarea bornelor acumulatorului, printr-o
manevrarea incorecta, va duce la descarcarea rapida a acestuia (curentul de
scurtcircuit avand valori foarte mari)
Efectul chimic - electroliza
Electroliza reprezinta o alta aplicatie importanta a efectului chimic al curentului
electric. Aceste procese, cunoscute sub numele de electroliza, se produc in urma
aplicarii unei diferente de potential electric intre doi electrozi cufundati intr-un electrolit.
Un astfel de dispozitiv, construit pentru producerea electrolizei, se
numeste electrolizor sau voltametru.

Produsii disocierii electrolitice, prin miscarea lor dirijata de camp, vor determina un
curent ionic. La nivelul electrozilor se realizeaza o transformare a ionilor, printr-un
schimb de electroni: anionii cedeaza anodului electroni (acest proces fiind
numit oxidare), iar cationii primesc electroni (proces numit reducere). In general, in
urma proceselor de oxidare, anionii se degaja sub forma de gaze sau, pentru solutiile
acizilor, vor forma impreuna cu apa acidul respectiv. Cu exceptia hidrogenului, cationii
se depun pe catod sub forma unui strat de substanta (in general la catod are loc o
depunere de metal), justificand utilizarea proceselor de electroliza in domenii diferite.

Legile electrolizei, formulate de Faraday, au condus la cocluzia ca aceste procese pot
fi explicate daca se adminte existenta unei sarcini electrice elementare pe care o
poarta un ion monovalent (modulul valentei electrochimice a acestuia este 1).

Folosind legile electrolizei a fost determinata valoarea sarcinii electrice elementare
(e=1,6*10-19C).

Electroliza are astazi multiple aplicatii, dintre acestea amintim: obtinerea sau
purificarea metalelor pe cale electrochimica (acest domeniu fiind numit
electrometalurgie), depunerea unor straturi metalice pe suprafata unor corpuri, pentru a
le proteja de coroziune, sau modelarea unor metale (galvanotehnica), obtinerea unor
substante necesare in industria chimica, farmaceutica, etc.
Procesele Electrolizei
Procesele ce se produc in solutiile electrolitice in prezenta unui curent
electric continuu poarta numele de electroliza.

Aceste procese constau in:
transportul dirijat de camp a produsilor disocierii electrolitice;
neutralizarea (prin oxidare si reducere) a acestora;
depunerea sau eliberarea produsilor rezultati din disocierea
electrolitica.

Masa de substanta (m) separata dintr-un electrolit este proportionala cu
sarcina electrica transportata(Q):
m= kQ (m= kIDt) ,
(prima lege a electrolizei)

k - fiind numit echivalent electrochimic al substantei neutralizate.

Echivalentul electrochimic al unei substante este direct proportional cu
masa molara a substantei si invers proportionala cu modulul valentei
acelui element chimic (a doua lege a electrolizei).

Electrolizor (schita) si electrozi dupa
un proces de electroliza