Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
rabie prin transplant.organele au fost luate de la un tip care avusese rabie ,ei nu si-au dat seama
pentru ca simptomele sunt comune unei hemoragii subarahnoidiene si tipul ala a ajuns in moarte
clinica si s-a hotarat sa i se preleveze organele.Au inceput sa testeze pentru rabie cand au vazut ca
pacientii care au primit organele au murit toti si li s a activat beculetul.Cam asta e in general.Metodele
de diagnostic care s-au facut le aveti la diagnostic.
Omul se infecteaza prin muscatura unui animal bolnav sau se poate afla incubatie. Incubatia variaza
intre 10 zile si peste 6 luni (in medie 3-8 saptamani) in functie de caracterele plagii muscate si specia
animalului rabid.
paralitic
Simptomele prodromale includ febra moderata, pierderea apetitului, anxietate, hiperestezie in jurul
ranii muscate.
Moartea poate surveni abrupt prin stop cardiac, prin coma, sau dupa o perioada paralitica,
prin insuficienta respiratorie.
1. Rezervorul de infecie
muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu 10-14 zile nainte de debutul clinic);
transplacentar;
transplant de cornee
Virusul rabic este un virus neurotrop din genul Lyssavirus, familia Rhabdoviridae.
Morfologia particulelor virale este alungita cu aspect de "glont" mai mult sau mai putin trunchiat.
Prezinta o nucleocapsida helicoidala si anvelopa care sunt asemanatoare morfologic
paramixovirusurilor.
Virusul rabic este neurotrop prin excelenta si are o afinitate speciala pentru receptorul Ach din
jonctiunea neuromusculara. Alterarile morfologice determinate de replicarea virusului rabic intereseaza
atat elementele presinaptice (nervoase) cat si cele postsinaptice (musculare).
Infectia rabica are capacitatea de a altera antigenitatea receptorilor Ach acesta fiind un mecanism
comun si altor infectii virale. Astfel s-ar initia procese imunopatologice care pot conduce la boli
autoimune cum ar fi myastenia gravis.
Leziunile citopatice sunt exclusiv intracitoplasmatice si au aspectul unor incluzii granulare numite corpii
Babes Negri. Tulpinile de virus fix dau incluzii mici. Corpii Babes Negri predomina in neuronii din comul
Ammon din hipocamp si in celulele Purkinje din cerebel. Aceste leziuni corespund situsurilor replicarii
virale.
In celulele glandelor salivare virusul se replica si se elibereaza prin inmugurire la nivelul membranei
celulare ceea ce reprezinta o adaptare eficienta pentru promovarea infectiei la o noua gazda. In afara
neuronilor si celulelor glandelor salivare antigenul rabic mai poate fi evidentiat in cornee, piele si
mucoasa bucala
Patogenia infeciei rabice este legata de diseminarea septinevritica a virusului. Virusul se replica iniial
la nivelul plgii muscate, in celulele musculare striate, unde rmne cantonat in cursul incubaiei.
Traversnd jonciunea neuromusculara virusul se propaga axonal, centripet, ctre sistemul nervos
central. in maduva, apoi in creier, unde se replica abundent.
Propagarea centrifuga, tot axonala, favorizeaza infectia organelor periferice: glande salivare, cornee,
piele. Comportamentul non-citocid al virusului rabic in culturi se suprapune leziunilor constatate in vivo.
Neuronoliza si neuronofagia sunt limitate, in contrast cu amploarea semnelor neurologice.
Sinteza anticorpilor specifici debuteaza tardiv ca o consecinta a izolarii SNC in raport cu celulele
imunocompetente.
Diagnostic
Diagnosticul de laborator in rabie este o urgenta. EI se refera in primul rand la diagnosticul bolii la
animalul bnuit a fi rabid.
De regula, incluziile Babes Negri trebuiesc confirmate prin imunofluorescenta, inoculari la animale,
identificari serologice. Soarecele sugar este animalul cel mai susceptibil. Desi incubatia poate dura pana
la 3 saptamani, prezenta antigenului rabic in creier poate fi confirmata mai devreme prin
imunofluorescenta. De asemenea, exista alte incluzii care pot mima corpii Babes Negri.
La om, diagnosticul in cursul bolii se poate face prin identificarea antigenului prin imunofluorescenta
pe amprente corneene sau pe biopsii din mucoasa bucala sau din piele. Diagnosticul postmortem
vizeaza, ca si la animal, evidentierea incluziilor Babes Negri, izolarea la soarece si examenele de
imunofluorescenta pe sectiuni din creier.
Vaccinare
Tratamentul rabiei comporta doua alternative: tratamentul inaintea expunerii si dupa expunere.
Imunizarea in scop terapeutic este insotita de ingrijirea imediata a ranilor (spalare cu apa.
sapun, detergenti anionici), administrare de Ig antirabice (Rlg) sau ser antirabic de cal.
-fr ser: 7 injecii subcutanate de 2 ml (1ml la copii sub 12 ani), administrate zilnic n regiunea
periombilical, urmate de 4 administrri a 0,25ml, intradermic, pe faa anterioar a antebraului, n
zilele10, 14, 30 i 90.
-cu administrare de ser: 14 injecii a 2ml, administrate zilnic, subcutanat, n regiunea periombilical,
urmate de 3 rapeluri a 0,25ml, administrate intradermic pe faa anterioar a antebraului, n zilele 24, 34
i 90.