Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. NOTIUNI DE ELECTRICITATE SI
MAGNETISM (II)
II. FENOMENE BIOELECTRICE
Planul prezentarii
I. Fenomene Magnetice
Campul magnetic
Interactiunea dinte campul magnetic si curentul electric, inductia campului
magnetic
Campul magnetic al unor curenti stationari
Miscarea particulelor incarcate cu sarcina electrica in camp magnetic
Acceleratori de particule
Inductia electromagnetica
Curentul alternativ
I. Fenomene Magnetice
I.1 Campul magnetic
1820 stred (estred) descomera campul magnetic creat in jurul unui
conductor parcurs de un curent electric.
Andr-Marie Ampre calculeaza forta de interactiune dintre doua
conductoare parcurse de curenti electrici.
Campul magnetic este produs de sarcinile electrice aflate in miscare
(miscare de ansamblu ordonata care determina aparitia unor curenti electrici).
(c)
(a)
(b)
Fig.1 Campul magnetic al unui conductor parcurs de un curent electric (a) si campul
magnetic al unui magnet permannt (b) si campul magnetic terestru (c)
r r
r
F = I l B
Fig.2
(1)
B r
r
r
F = I dl B
A
r
dl
F
B=
I l
r
v v
F = I dl B = 0
Fig.3
(a)
(4)
(5)
(3)
B
B
B r
r v
r
r
F = I dl B = I l ' B
(2)
dF
B=
I dl
[B]
SI
(6)
[F ]
[l ] [I ]
SI
SI
=1
SI
[B]CGS = 1Gs
N
= 1T (7)
m A
(Tesla)
(Gauss)
solenoid
I
l
r
spira circulara
Fig.4
B=k
I 0 r I
=
(8)
r
2r
k= 0 r
2
B=
0 r N I
2r
(9)
(10)
N=numarul de spire
r=raza spirei
0=4*10-7 N/A2
0=permeabilitatea magnetica a vidului
B=
0 r N I
l
(11)
F12 = B1 I 2 l
-F21 F12
F21 = B2 I 1 l
(12)
(13)
0 r I1 I 2 l
F12 = F21 =
2 r
(14)
1
F A2 m
I =
7
2 10
l N
2
(15)
r
r r
F = qv B
r
(16)
F=forta Lorentz
mv
r=
qB
m v2
F = qvB =
r
(17)
v qB
= =
r
m
(19)
Aplicatii:
q E = qvB
v=
E
B
(20)
(21)
Filtrul de viteze lasa sa traca nedeviati doar ionii a caror viteza este data de
raportul E/B indiferent de raportul m/q specific acestora.
m r B0 rB0 B
=
=
q
v
E
(22)
sursa de ioni
Acceleratorul liniar este format din mai multi electrozi cilindrici conectati la un
generator de inalta frecventa.
Accelerarea ionilor se face sub actiunea campului electric.
Lungimea electrozilor este astfel aleasa incat la trecerea ionului in intervalul
dintre doi electrozi, campul electric sa aiba o astfel de polaritate incat sa
accelereze ionii.
I.6.2 Ciclotronul
duanti
N
camp electric de
inalta frecventa
traictoria ionului
campul electric E dintre duanti
Fig. 10 Ciclotronul
2 r 2 m v 2 m
=
T=
=
v
q Bv
qB
ciclotron
2 q B
=
=
T
m
2
2
2
1
q
B
r
Ec = m v 2 =
2
2m
(23)
(24)
(25)
Sn
v v
m = B S = B S cos = BS n
=
t
(27)
(26)
d
= ( B S cos )
dt
(28)
e = E m sin(t )
(29)
T
Fig.13 Variatia in timp a tensiunii electromotoare la
bornele unei spire ce se roteste cu viteza unghiulara
uniforma intr-un camp magnetic uniform
=
t
~
V
~
Fig. 14 Fluxul magnetic printr-o spira dreptunghiulara ce se roteste uniform
intr-un camp magnetic
=BS
(30)
(t)=BScos=BScos(t)
(31)
e=
(32)
d (t )
(t )
e = lim
= B S sin(t ) = E m sin(t )
=
t 0
dt
t
(33)
(34)
(35)
(36)
Im
I=
= I efectiv
2
(38)
(37)
Um
U=
= U efectiv
2
(39)
A1, A2
Py
Px
u (t ) = U m sin(t ) = U ef 2 sin(t )
u (t ) U m
i (t ) =
=
sin(t ) = I m sin(t )
R
R
(40)
(41)
u(t)
(t ) = L i (t )
i(t)=Imsin(t)
u (t ) = e =
i(t)
(42)
(43)
d (t )
di (t )
d
=L
= L ( I m sin(t )) = L I m cos(t ) = (L I m ) sin(t + ) (44)
dt
dt
dt
2
Fig. 22
i(t)
Fig. 11
t
u(t)
q (t )
u (t ) =
C
q (t ) =
Im
(45)
cos(t )
(47)
dq (t )
i (t ) =
= I m sin(t )
dt
(46)
Im
Im
u (t ) =
cos(t ) =
sin(t )
C
C
2
(48)
uR(t)
uL(t)
U=
uC(t)
Fig. 23
(U ) + (U
2
UC )
= I R + L
(49)
2
UL
Us
Fig. 24
UL-UC
Z serie
Us
= R + L
(50)
C
tg =
UR
XL XC
=
R
L
R
1
C
U
=
=
Z serie
U
1
R 2 + L
(52)
I
I rez =
U
R
R(mic)
I rez =
0 =
U
R
Fig. 25
R(mare)
1
LC
(53)
0=frecventa de rezonanta a
circuitului.
La rezonanta valoarea efectiva a
intensitatii curentului prin circuit are
valoarea mazima posibila I=U/R.
iR
i(t)
u(t)
iC
Fig. 26
Z paralel =
Ic
U
(54)
1
1 1
2
R L
(55)
Fig. 27
IR
IR
IL
1 1
1
I =U
2
R
XL XC
I
Ic-IL
tg = R
C
L
(56)
p (t ) = u i = U m sin(t ) I m sin(t )
p(t)
(57)
- puterea instantanee disipata pe circuitul de
curent alternativ
Fig. 28
(58)
Um Im
Um Im
p=
cos( )
cos(2t )
2
2
u(t)
componenta constanta
1
W = U m I m cos( ) T
2
(59)
componenta alternativa
1
P = p = U m I m cos( ) = U I cos( )
2
(60)
Puterea medie
disipata pe
circuit.
S=UI
Pr=UIsin()
P=UIcos()
Fig. 29 Triunghiul puterilor
pentru circuitele de curent
alternativ
S = P + Pr
2
(61)
P=Scos(j)
(62)
Pr=Ssin(j)
(63)
Potenialul chimic:
= 0 + RT ln c + nFV (potenialul chimic)
(64)
(65)
(66)
i = e condiia de echilibru
Vi =
i 0 R T ln ci
nF
e 0 R T ln ce
R T ce
=
Ve
ln
Vi Ve =
nF
n F ci
i = e
Unde:
(67)
[ ]
[ ]
+
K ext
RT
Vi Ve =
ln +
F
K int
(68)
Obs.
pe baza concentraiilor ionilor de K+ din interior i exterior s-a calculat pentru
potenialul de repaus o valoare de aproximativ 95 mV (fa de valoare
determinat experimental 90 mV).
contrib. ntr-o msur mai mic i ceilali ioni prezeni i avnd n vedere c se
gsete ntr-o faz staionar, potenialul de membran de repaus este redat mai
corect de relaia:
K+
e
Na +
e
Cl
i
R T c PK + + c PNa + + c PCl
Vi Ve =
ln K +
+
n F ci P + + ciNa P + + ceCl P
K
Na
Cl
(69)
Fig. 30
Potenialul de repaus
Fiecare celul vie este polarizat n raport cu lichidul interstiial, adic ntre
suprafaa intern i cea extern a membranei exist o diferen de potenial
numit potenial de repaus al membranei celulare. (se consider potenialul feei
interioare a membranei fa de potenialul feei exterioare, socotit ca reper).
Valoarea potenialului de repaus al membranei celulare difer de la specie la
specie i de la celul la celul.
Dup moartea celulei, diferena de potenial dintre cele dou fee ale membranei
se anuleaz.
Potenialul de repaus al membranei se datoreaz, n esen, unei inegaliti de
concentraie, unei asimetrii de repartizare a diferiilor ioni, care exist n exteriorul
membranei celulare (lichidul interstiial) i n interiorul ei (lichidul intracelular).
Potenialul de aciune
Reprezinta o depolarizare trecatoare a membranei celulare prin care
interiorul celulei devine mai negativ decat in starea de repaus, rezultand intr-o
scadere a diferentei de potential de-o parte si de alta a membranei.
Potentialul de actiune poate fi produs de un stimul sau poate fi rezultatul
unei activitati spontane a celulei, propagarea sa reprezinta un impuls nervos.
Se realizeaz n urma modificrii polarizrii membranei.
Rezult o variaie a potenialului electric de membran prin efluxul de ioni K+
i influxul de ioni Na+. Restabilirea echilibrului iniial se face cu consum de
energie.
Excitaia aprut ntr-un loc pe suprafaa membranei celulei excitate este
difuzat pe ntreaga ei suprafa. Fibrele nervoase se bucur cu predilecie de
aceast proprietate.
Ex.: transmiterea influxurilor nervoase ntre doi neuroni se face prin
intermediul sinapselor care au proprietatea de a lsa fluxul nervos s treac
numai ntr-o singur direcie.
Potentialele de actiune pot fi: locale sau de tip totul sau nimic.
Rolul predominant in declansarea potentialelor de actiune il au canalele ionice a
caror porti se inchid sau se deschid , determinand astfel aparitia unor fluxuri
ionice.
Potentialele de actiune locale sunt produse sub actiunea unor stimuli de
intensitate mica, sub valoarea de prag, numiti stimuli subliminiari.
In urma actiunii stimulilor subliminiari apare o depolarizre redusa a membranei,
proportionala cu amplitudinea stimulului.
Se propaga decremental, cu pierderi, pe distante reduse.
Scaderea amplitudinii potentialului de actiune se face exponential cu distanta de
la locul de producere al acestuia.
Potentialele de actiune totul sau nimic iau nastere in cazul unui stimul puternic
care atinge valoarea o valoare de prag.
Interiorul celulei devine pozitiv.
Se propaga pe distante mari fara pierderi.
Amplitudinea, pragul si viteza de propagare sunt specifice fibrei sau celulei.
Etapele care determina aparitia potentialului de actiune de tipul totul sau nimic:
1. Sub actiunea unui stimul de intensitate mare, se deschid mai multe canale de
Na+ iar patrunderea in cascada a ionilor de Na+ in interiorul celulei determina
pozitivarea acesteia.
2. Pozitivarea celulei si crestere potentialului acesteia ar detrmina distrugere
celulei dar acest lucru este este impiedicat de inactivarea canalelor de Na+ la
un potential de () +30 mV si deschiderea canalelor de K+, permitand astfel
iesirea lor din celula.
3. Deschiderea portilor canalelor de K+ dependente de voltaj si este un proces
relativ lent. Ionii de K+ parasesc celula in sensul gradientului electrochimic si
se revine astfel la valoarea potentialului de repaus.