STUDIUL ENERGIEI MECANICE PRIN EXPERIMENT VIRTUAL

1.

Energia mecanică a unui corp este egală cu suma dintre energia cinetică
(Ec) și energia potențială, gravitațională ( Epg ) și elastică ( Epe ) a corpului:

Teorema de variație a energiei mecanice:

“Variația energiei mecanice a unui corp sau a unui sistem de corpuri este
egală cu lucrul mecanic al forțelor neconservative ce acționează asupra
corpului în decursul variației considerate“.

Forțele neconservative sunt forțele al căror lucru mecanic depinde de

drumul parcurs, cum ar fi forța de frecare, forța de tracțiune etc.

Energia mecanică este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,
de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată din
energia potențială și energia cinetică. Expresia matematică a energiei mecanice este:
Em=Ep+Ec
Pentru sistemele izolate mecanic și aflate în câmpuri conservative de forțe (gravitational,
elastic) energia lor mecanică se conservă

ENERGIA este o mărime care indică capacitatea unui sisem fizic de a efectua lucru mecanic
când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare aleasă ca stare de referinţă.
Când un sistem fizic trece printr-o transformare, din starea sa în starea de referinţă, rămân în
natură schimbări cu privire la poziţia sa relativă şi la proprietăţile sistemelor fizice din
exteriorul lui, adică:
schimbarea pozitiei, vitezei
schimbarea stării termic,
schimbarea stării electrice,magnetice,
atât ale lui cât şi ale sistemelor din exteriorul său. Efectele asupra sistemelor externe se
numesc acţiunile externe ale sistemului în cursul transformării.
Dacă acţiunile sunt exclusiv sub forma efectuării de lucru mecanic, acesta se numeşte
echivalentul în lucru mecanic al acţiunilor externe.
Unitatea de măsura pentru energia mecanică în SI este joule J

Joule-ul a fost definit inițial ca unitate de măsură pentru lucrul mecanic şi pentru energia
mecanică, fiind însă utilizat în prezent pentru măsurarea tuturor formelor de transfer energetic
şi tuturor formelor de energie.
Joule (simbol: J) este unitatea de măsură pentru energie în Sistemul International,
numită în onoarea fizicianului James Presscot Joule(1818–1880).
Un joule este egal cu lucrul mecanic efectuat de o forță de un newton care îşi deplasează
punctul de aplicaţie pe o distanţă de un metru pe direcția și în sensul forței.
Joule-ul a fost definit inițial ca unitate de măsură pentru lucrul mecanic şi pentru
energia mecanică
Energia potentiala
În general, energia potenţială a unui sistem fizic este energia datorată poziţiei părţilor sale
componente, aflate în interacţiune, una faţă de cealaltă.
Energia potenţială într-o anumită poziţie reprezintă lucrul mecanic generat de interacţiunile
conservative (greutatea sau forţa elastică) pentru a-l readuce în starea de nivel zero
(configuraţie zero).
Tipurile de energie potenţială sunt: energie potenţială gravitaţională şi energie potenţială
elastică.
Energia potenţială gravitationala a unui sistem format din corpul de masă m şi Pământ, când
corpul se află la înălţimea h deasupra solului este: Ep = mgh

Lucrul mecanic este o mărime fizică definită ca produsul dintre componenta forței
care acționează asupra unui corp în direcția deplasării punctului ei de aplicație și
mărimea drumului parcurs. E o mărime ce caracterizează schimbarea stării dinamice
a sistemului. Lucrul mecanic este o mărime fizică derivată, scalară, extensivă în
raport cu drumul, având caracter de mărime de transformare legată de variația
mărimii de stare energie. În general, lucrul mecanic nu admite diferențială totală
exactă decât în anumite cazuri speciale cum ar fi mișcarea sub acțiunea forțelor
conservative.
Efectuarea unui lucru mecanic asupra unui (respectiv, de către un) sistem fizic duce
la modificarea energiei sistemului cu o cantitate egală cu lucrul mecanic efectuat
asupra sistemului (respectiv, de către sistem). Așadar, lucrul mecanic este o formă a
schimbului de energie între un sistem și lumea înconjurătoare.

Puterea mecanică medie (P) este mărimea fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul
mecanic (L) efectuat de o forţă şi timpul (Δt) în care se efectuează acest lucru mecanic:
P = L/Δt
Unitatea de măsură pentru puterea mecanică în S.I.: watt (W).
[P]SI = [L]SI/[Δt]SI = J/s = W
Un watt este puterea mecanică a unei forţe ce efectuează un lucru mecanic de un joule în timp
de o secundă.
În practică se mai foloseşte pentru puterea mecanică o unitate de măsură numită cal
putere (CP):
1 CP = 736 W
Dacă cunoaștem formula lucrului mecanic( L=F · d) și formula puterii mecanice( P=L/Δt)
obținem că puterea mecanică se poate calcula astfel:

Randamentul unui dispozitiv reprezintă raportul dintre lucrul mecanic util

(Lutil) efectuat de dispozitiv și lucrul mecanic consumat (L consumat) pentru
funcționarea acestuia, sau raportul dintre puterea utilă (P utilă) și puterea
consumată (Pconsumată).

Randamentul se notează cu litera grecească eta, η și se obține prin formula:

Observaţii:

a) Randamentul nu are unitate de măsură, deoarece reprezintă raportul dintre

două mărimi fizice identice. Spunem că randamentul este o mărime fizică
adimensională.

b) Valoarea randamentului este pozitivă și subunitară, adică mai mică decât 1.

c) Randamentul se exprimă sub formă de procente ( % ).

2.

Ecinetica = mv²/2 

m = masa = 10 kg
v = viteza = 2m/s 

E c = energie cinetica = 10 x 2² / 2 = 20 J

m=20kg

V=2m/s

E c = energie cinetica = 20 x 2² / 2 = 40 J
C) Corpului anterior i se dublează viteza. Comparați energia sa cinetică cu cele ale corpurilor
anterioare?
V=4m/s

Ecin=10x 4² / 2 = 80J

Ecin=20x 4² / 2 = 160J

Se observă că viteza se dublează si Ecin crește.Dacă se modifică una

dintre marimi,masa sau viteza si Ecin se modifică.

3.

Subiecte abordate in experimentul virtual

Conservarea energiei

Energia cinetică
Energia potentială

Energia termică

Frecarea

Energia

Se explică conservarea energiei mecanice folosind energia

cinetică,potentială,gravitatională si termică.

Explicarea experimentului virtual

Copilul,fiind la o anumită inăltime fata de sol,are energie potentiala

gravitatională.Când incepe să coboare,scade energia potentială gravitatională a
lui,dar crește energia cinetică,devenind maximă când trece prin dreptul pozitiei
de echilibru.(verticală).Apoi copilul incepe să urce în cealaltă parte din cauza
transformării energiei cinetice în energie potentială gravitatională.Procesul s-ar
repeta la nesfârsit dacă intre copil si aerul atmosferic n-ar exista frecare și rolă
si pistă.