1.

REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.1
d1 = 4 cm (obiectul spre oglindă)
d2 = 1 cm (oglinda spre obiect)
Δx = ?

Rezolvare

x1 x1

O′ O P′ P

x1−d1−d2 x1−d1−d2
Δx

Δx = O′P − O′P′
Δx = (x1 + d2) − (x1−d1−d2) → Δx = 2d2 + d1 Δx = 6 cm.
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.2
A
θ=?

Rezolvare

P
(N)
i (N′)
θ

I I′

Notaţii:
(N) şi (N′) = normalele la suprafaţă în punctele de incidenţă I, respectiv I′.
Â, M̂ = măsurile unghiurilor < IAI′ şi respectiv < IMI′

Din figură:
Â
i = 90° − (1)
2

În patrulaterul AIMI′ :
 + 90° + M̂ + 90° = 360° ⇒  + M̂ = 180° (2)

În patrulaterul PIMI′ :
θ + i + M̂ + i = 360° ⇒ θ = 360° − 2i − M̂

Se înlocuiesc în ultima relaţie i şi M̂ din (1), respectiv (2) :

⎛ Â ⎞⎟
θ = 360° − 2 ⋅ ⎜⎜ 90° − − (180° − Â) → θ = 2 ⋅ Â
⎝ 2 ⎟⎠
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.4
ϕ
δ =?

Rezolvare

B
P δ
i′
i′ N

i i

ϕ
O
A

Notaţii :
A, B = punctele de incidenţă pe cele două oglinzi;
N = punctul de intersecţie al normalelor la suprafeţele celor două oglinzi;
i = unghiul de incidenţă (şi de reflexie) pe prima oglindă;
i′ = unghiul de incidenţă (şi de reflexie) pe a doua oglindă.

În ΔABP :
2i + 2i′ + δ = 180° ⇒ δ = 180° − 2(i + i′ ) (1)

În ΔAOB :
ϕ + (90° − i ) + (90° − i′ ) = 180° ⇒ i + i′ = ϕ (2)

Înlocuind în (1) se obţine:

δ = 180° − 2ϕ
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.6
i, n
αm = ?

Rezolvare

Notaţii:
m = numărul de plăci
i = α0 = unghiul de incidenţă (din aer)
αi = unghiul de incidenţă în mediul (i)
i′ = αm+1 = unghiul de ieşire (de emergenţă) al razei din ultima lamă.

α0 = i
n0 = 1
(aer)

n1 α1 α1

nm = n αm
αm

nm+1 = 1
(aer) αm+1 = i′

Se aplică legea refracţiei în forma generalizată (invariantul lui Descartes) :

sin i = n1 sin α 1 = ... = nm sin α m = sin i ′

Din primul şi ultimul termen :

i′ = i (raza emergentă este paralelă cu raza incidentă)

Din ultimii doi termeni:

sin i
sin α m =
n
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.7
d = 4 cm
n= 3
i = 60°
D=?

Rezolvare

D
i r′ = i i′
n=1

A M C
n
r
d

A′ B
n=1

Legea refracţiei în A:
sin i = n sin r
Legea refracţiei în C: ⇒ i′ = i (raza emergentă este paralelă cu raza reflectată)
n sin r = sin i ′

Notaţie: CD = D (distanţa dintre raza emergentă şi raza reflectată)

BM = d (grosimea lamei)

În ΔACD: < DCA = r ′ = i (laturi perpendiculare) tg

D
cos i = ⇒ D = AC ⋅ cos i (1)
AC
În ΔABC: AM = MC = AC/2
AM
În ΔABM : tg r = ⇒ AM = d⋅ tgr ⇒ AC = 2d⋅ tgr
d
Înlocuind în (1) se obţine:
D = 2d ⋅ tg r ⋅ cos i
sin i 1
Din legea refracţiei: sin r = = → r = 30°.
n 2
4
D= cm.
3
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

Prelucrarea matematică a rezultatului literal:

sin i
sin r n 2d sin i cos i
D = 2d ⋅ ⋅ cos i = 2d ⋅ ⋅ cos i =
cos r ⎛ sin i ⎞
2
n 2 − sin 2 i
1− ⎜ ⎟
⎝ n ⎠
2 sin i cos i d sin 2i
D=d =
n 2 − sin 2 i n 2 − sin 2 i
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.8
d = 4 cm
n= 3
i = 60°
D=?

Rezolvare

i
n=1

n
r
d
P

A′ B
n=1
i′

Legea refracţiei în A:
sin i = n sin r
Legea refracţiei în B: ⇒ i′ = i (raza emergentă este paralelă cu raza incidentă)
n sin r = sin i ′

Notaţie: BP = D (distanţa dintre raza emergentă şi raza incidentă)

În ΔABP < BAP = i − r

D
sin(i − r ) = ⇒ D = AB ⋅ sin(i − r ) (1)
AB
În ΔAA′B AA′ = d (grosimea lamei)
d d
cos r = ⇒ AB = (2)
AB cos r

sin(i − r ) sin i 1
Din (1) şi (2) : D = d Din legea refracţiei: sin r = = → r = 30°.
cos r n 2
4
D= cm.
3
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

Prelucrarea matematică a rezultatului literal:

⎛ ⎞
⎜ sin i ⎟
sin i cos r − sin r cos i ⎜ n ⎟
D=d = d ⎜ sin i − cos i ⎟
cos r ⎜ ⎛ sin i ⎞
2
⎟
⎜ 1− ⎜ ⎟ ⎟
⎝ ⎝ n ⎠ ⎠
⎛ sin i cos i ⎞
D = d ⎜⎜ sin i − ⎟
⎟
⎝ n 2 − sin 2 i ⎠
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.9
n, h
Rmin = ?

Rezolvare

na = 1
R

M I

i
n
h

Raza SI emisă de sursa S nu traversează suprafaţa lichidului dacă suferă reflexie totală:
i ≥ l ⇔ sin i ≥ sin l

R
În ΔSMI: sin i =
R + h2
2

1
Din definiţia unghiului limită: sin l =
n

Condiţia de reflexie totală devine:

R 1 R2 1
≥ → ≥ 2 ⇔ n2 R2 ≥ R2 + h2
R +h
2 2 n R +h
2 2
n
h h
R 2 (n 2 − 1) ≥ h 2 ⇒ R ≥ → Rmin =
n −1
2
n2 −1
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.13
ns = 1,5
R = 3 cm
n = 1,1
d=?

Rezolvare

Normala la suprafaţa unei sfere (N) este dreapta care trece prin centrul acesteia.
Pe măsură ce raza se îndepărtează de axa optică principală (A.O.P.), unghiul de incidenţă
creşte. Se figurează raza care este incidentă pe sferă sub unghiul limită i = l. Aceasta va fi una
dintre razele care delimitează fasciculul care intră în sferă.

(N)

i=l
I

d/2
l
O A.O.P.
I′

ns = 1,5 n = 1,1

n
Definiţia unghiului limită: sin l =
ns
I′I d d n n
În ΔIOI′ : sin l = = ⇒ = → d = 2R
IO 2 R 2R ns ns
d = 4,4 cm.
 1. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

1.14
d1 = 10 cm
naer= 1
i = 60°
n= 3
d2 = ?

Rezolvare
Lărgimea fasciculului se măsoară prin lărgimea frontului de undă (dreapta perpendiculară pe
toate razele care compun fasciculul.
Notaţii: AA′ = d1 = lărgimea fasciculului incident
BB′ = d2 = lărgimea fasciculului refractat

A′
naer= 1 i

A B

B′
n= 3
r

< A′AB = i (unghiuri cu laturi perpendiculare)

În Δ A′AB :
d d
cos i = 1 ⇒ AB = 1
AB cos i

< ABB′ = r (unghiuri cu laturi perpendiculare)

În Δ ABB′ :
d cos r
cos r = 2 ⇒ d 2 = AB ⋅ cos r = d1
AB cos i

Legea refracţiei :
sin i sin 2 i
sin i = n sin r ⇒ sin r = ; cos r = 1 − sin 2 r = 1 −
n n2
1 sin 2 i
d 2 = d1 1− 2 d2 = 10 3 cm ≅ 17,3 cm.
cos i n
 2. PRISMA OPTICĂ

2.1

a)

n naer = 1
naer = 1

G
δ
E
D i′
i r r′

F A

N
B C

b) Legea refracţiei în punctul D: sin i = n sin r (1)

Legea refracţiei în punctul E: n sin r ′ = sin i ′ (2)
< EFN = A (au laturile perpendiculare) şi < EFN este unghi exterior pentru ΔFDE
Rezultă că: r + r ′ = A (3)
c) Unghiul de deviaţie δ este unghi exterior pentru ΔGDE, deci:
δ = (i − r ) + (i ′ − r ′) → δ = i + i ′ − A (4)
d) Dacă DE || BC ⇒ r = r ′
A
Ţinând cont de (3) ⇒ r = r ′ = (5)
2
Din (1) şi (2) rezultă de asemenea i = i ′
δ +A
Relaţia (4) se scrie atunci: δ min = 2i − A → i = min (6)
2
⎛δ + A⎞
sin ⎜ min ⎟
⎛ δ min + A ⎞ A ⎝ 2 ⎠
Înlocuind (5) şi (6) în (1) se obţine: sin ⎜ ⎟ = n sin ⇒ n=
⎝ 2 ⎠ 2 A
sin
2
e) Raza refractată DE nu iese prin faţa a doua (AC) dacă se reflectă total în E
Condiţia de reflexie totală: r ′ > l
(3) ⇒ r ′ = A − r ⇒ A−r>l ⇔ r<A−l
Se aplică sinus (funcţie strict crescătoare) ultimei inegalităţi:
sin r < sin( A − l )
sin i sin i
(1) ⇒ sin r = ⇒ < sin( A − l )
n n
Ultima relaţie este satisfăcută pentru orice i, dacă este satisfăcută pentru cea mai mare
valoare posibilă a membrului stâng: sin i → 1.
 2. PRISMA OPTICĂ

1
Condiţia ca nici o rază să nu iasă prin faţa AC: < sin( A − l )
n
1
Relaţia de calcul a unghiului limită la ieşirea din prismă: sin l = ⇒ sin l < sin( A − l )
n
Ţinând cont din nou de monotonia funcţiei sinus: l < A − l ⇒ A > 2l

Dacă unghiul refringent al prismei (A) este mai mare decât dublul unghiului limită, atunci nici
o rază nu iese din prismă prin faţa a doua (toate razele se reflectă total pe faţa a doua).

2.2

45°
F G
E

45° 45°
45°

Din geometria figurii rezultă că în punctele E, F şi G, în care raza trebuie să se reflecte total,
unghiurile de incidenţă au măsura 45°.
Condiţia de reflexie totală: i > l ⇔ l < 45°
Se aplică sinus (funcţie strict crescătoare):
2
sin l < sin 45° ↔ sin l <
2
1 1 2
Relaţia de calcul a unghiului limită: sin l = ⇒ < → n> 2
n n 2
 3. DIOPTRUL SFERIC ŞI DIOPTRUL PLAN

3.1
R = 10 cm
n1 = 2; n2 = 4
x1 = −20 cm
a) f1; f2
b) x2; β

Rezolvare

n 2 n1 n 2 − n1
a) − =
x 2 x1 R
nR 2 ⋅ 10
f1 = − 1 f1 = − = −10 cm (F1 = focar real)
n2 − n1 4−2
n R 4 ⋅ 10
f2 = 2 f2 = = 20 cm (F2 = focar real)
n 2 − n1 4−2

4 2 4−2 4 2 1 1
b) − = → = − = ⇒ x2 = 40 cm (imagine reală)
x 2 − 20 10 x 2 10 10 10
nx 2 ⋅ 40
β= 1 2 β= = −1 (imagine răsturnată, egală cu obiectul)
n2 x1 4 ⋅ (−20)

3.2
R = −10 cm
n1 = 2; n2 = 4
x1 = −20 cm
a) f1; f2
b) x2; β

Rezolvare

n 2 n1 n 2 − n1
a) − =
x 2 x1 R
nR 2 ⋅ (−10)
f1 = − 1 f1 = − = 10 cm (F1 = focar virtual)
n2 − n1 4−2
n R 4 ⋅ (−10)
f2 = 2 f2 = = −20 cm (F2 = focar virtual)
n 2 − n1 4−2

4 2 4−2 4 2 1 3 40
b) − = → =− − =− ⇒ x2 = − cm (imagine virtuală)
x 2 − 20 − 10 x2 10 10 10 3
nx 2 ⋅ (−40) 1
β= 1 2 β= = (imagine dreaptă, mai mică decât obiectul)
n2 x1 4 ⋅ 3 ⋅ (−20) 3
 3. DIOPTRUL SFERIC ŞI DIOPTRUL PLAN

3.3
R = 10 cm
n1 = 2; n2 = 4
x1 = 20 cm
a) f1; f2
b) x2; β

Rezolvare

n 2 n1 n 2 − n1
a) − =
x 2 x1 R
nR 2 ⋅ 10
f1 = − 1 f1 = − = −10 cm (F1 = focar real)
n2 − n1 4−2
n R 4 ⋅ 10
f2 = 2 f2 = = 20 cm (F2 = focar real)
n 2 − n1 4−2

4 2 4−2 4 2 1 3 40
b) − = → = + = ⇒ x2 = cm (imagine reală)
x 2 20 10 x 2 10 10 10 3
nx 2 ⋅ 40 1
β= 1 2 β= = (imagine dreaptă, mai mică decât obiectul)
n2 x1 4 ⋅ 3 ⋅ (20) 3

3.4
R = −10 cm
n1 = 2; n2 = 4
x1 = 20 cm
a) f1; f2
b) x2; β

Rezolvare

n 2 n1 n 2 − n1
a) − =
x 2 x1 R
nR 2 ⋅ (−10)
f1 = − 1 f1 = − = 10 cm (F1 = focar virtual)
n2 − n1 4−2
n R 4 ⋅ (−10)
f2 = 2 f2 = = −20 cm (F2 = focar virtual)
n 2 − n1 4−2

4 2 4−2 4 2 1 1
b) − = → =− + =− ⇒ x2 = −40 cm (imagine virtuală)
x 2 20 − 10 x2 10 10 10
nx 2 ⋅ (−40)
β= 1 2 β= = −1 (imagine răsturnată, egală cu obiectul)
n2 x1 4 ⋅ 20
 3. DIOPTRUL SFERIC ŞI DIOPTRUL PLAN

3.5
R>0
d = 2R
imaginea finală → pe sferă
n2 /n1 = ?

Rezolvare

d = 2R

n1
n2

S O S′
x

| x1 | x2 = 2R

Suprafaţa sferei = dioptru convex de rază R (R > 0) care separă mediile cu indicii de refracţie
n1 şi n2.
x1 = − R
x2 = 2R

n 2 n1 n 2 − n1 n2 n n − n1
− = → − 1 = 2 → n 2 + 2n1 = 2(n 2 − n1 )
x 2 x1 R 2R − R R
n2
n 2 = 4n1 ⇒ =4
n1
 3. DIOPTRUL SFERIC ŞI DIOPTRUL PLAN

3.6
h, n
d=?

Rezolvare
Metoda I (bazată pe formula dioptrului plan)
Suprafaţa apei = dioptru plan care separă mediile n1 = napă = n şi n2 = naer ≅ 1
x

n2 = 1
O

| x2 | n1 = n
S′
| x1 | = h
d
S

x1 = − h
n 2 n1 1 n h h
= ↔ = → x2 = − ↔ | x 2 |=
x 2 x1 x2 − h n n
⎛ 1⎞ n −1
d = | x1 | − | x2 | ⇒ d = h⎜1 − ⎟ ↔ d = h
⎝ n⎠ n

Metoda II (bazată pe legea refracţiei)

x

n2 = 1 r
O I

n1 = n S′ i
h
d
S

OI OI
ΔSOI tg i = = ⇒ OI = h⋅tg i
SO h
OI h ⋅ tg i
ΔS′OI tg r = ⇒ S′O =
S′O tg r
h ⋅ sin i
Pentru unghiuri mici: tg x ≈ sin x ⇒ S′O =
sin r
h
Legea refracţiei: n sin i = sin r ⇒ S′O =
n
⎛ 1⎞ n −1
d = h − S′O ⇒ d = h⎜1 − ⎟ ↔ d = h
⎝ n⎠ n
 3. DIOPTRUL SFERIC ŞI DIOPTRUL PLAN

3.7
n1 = 2
n2 = 4
d = 10 m
D21; D12 = ?

Rezolvare

a) Dioptrul plan formează observatorului S1 imaginea S1′. Observatorul S2 vede imaginea S1′.

n1 n2
| x2 |

S1 S1′ O S2 x

| x1 | = d d

x1 = − d
n 2 n1 n2 n d ⋅ n2 d ⋅ n2
= ↔ = 1 → x2 = − ↔ | x 2 |=
x 2 x1 x2 − d n1 n1
⎛ n ⎞
D21 = d + | x2 | ⇒ D21 = d ⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ (distanţa la care observatorul S2 îl vede pe S1)
⎝ n1 ⎠

b) Dioptrul plan formează observatorului S2 imaginea S2′. Observatorul S1 vede imaginea S2′.

n1 n2
| x ′2 |

x′ S1 O S2′ S2

d | x1′ | = d

x1′ = −d; n2 → n1; n1 → n2

n1 n 2 n1 n d ⋅ n1 d ⋅ n1
= ↔ = 2 → x 2′ = − ↔ | x 2′ |=
x 2′ x1′ x 2′ − d n2 n2
⎛ n ⎞
D12 = d + | x 2′ | ⇒ D21 = d ⎜⎜1 + 1 ⎟⎟ (distanţa la care observatorul S1 îl vede pe S2)
⎝ n2 ⎠

Observaţie
Al doilea rezultat putea fi dedus direct din primul inter-schimbând indicii (1) şi (2) în acord cu
inversarea ordinii celor două medii în raport cu noua direcţie de propagare a luminii, Ox′.
 4. LENTILE

4.1
1 ⎛ 1 1 ⎞
≡ C = (n − 1)⎜⎜ − ⎟⎟
f ⎝ R1 R2 ⎠

R1 R2 R1 R2 R1 R2

(a) (b) (c)

(a): R1 > 0; R2 < 0 ⇒ C > 0

1
(b): R1 → ∞; = 0 ; R2 < 0 ⇒ C > 0
R1
1 1
(c): R1 > 0; R2 > 0; R1 < R2; > ⇒ C>0
R1 R2

R1 R2 R1 R2 R1 R2

(d) (e) (f)

(d): R1 < 0; R2 > 0 ⇒ C < 0

1
(e): R1 → ∞; = 0 ; R2 > 0 ⇒ C < 0
R1
1 1
(f): R1 > 0; R2 > 0; R1 > R2; < ⇒ C < 0.
R1 R2
 4. LENTILE

4.2
f = 20 cm;
x1 =
a) −60 cm; b) −40 cm; c) −30 cm; d) −20 cm; e) −10 cm
x2 ; β = ?

Rezolvare

1 1 1 x f y x
− = → x2 = 1 β≡ 2 = 2
x 2 x1 f x1 + f y1 x1
(−60) ⋅ 20 30 1
a) x 2 = = 30 cm (imagine reală); β = = − (imagine răsturnată, mai mică
− 60 + 20 − 60 2
decât obiectul)

F2 A′ x
A F1 O

B′

| x1 | x2

(−40) ⋅ 20 40
b) x 2 = = 40 cm (imagine reală); β = = −1 (imagine răsturnată, egală cu
− 40 + 20 − 40
obiectul)

F2 A′
A F1 O

B′

dmin= 4f

(−30) ⋅ 20 60
c) x 2 = = 60 cm (imagine reală); β = = −2 (imagine răsturnată, mai mare
− 30 + 20 − 30
decât obiectul)
 4. LENTILE

x2
B

A′ x
A F1 O F2

| x1 |

B′

(−20) ⋅ 20
d) x 2 = → ∞ (imagine formată la infinit); β → ∞
− 20 + 20
(−10) ⋅ 20
e) x 2 = = −20 cm (imagine virtuală);
− 10 + 20
− 20
β= = 2 (imagine dreaptă, mai mare decât obiectul)
− 10

B′

x
A′ F1 A O F2
| x1 |
| x2 |
 4. LENTILE

4.3
f < 0 (lentila divergentă)
x1 < 0 (obiect real)
x2 ; β = ?

Rezolvare

1 1 1 x f
− = → x2 = 1
x 2 x1 f x1 + f
x1f > 0; x1 + f < 0 ⇒ x2 < 0 (imagine virtuală)
y x f
β≡ 2 = 2 =
y1 x1 x1 + f
f < 0; x1 + f < 0 ⇒ β > 0 (imagine dreaptă)
f −f | f |
β= = =
x1 + f − x1 − f | x1 | + | f |
0 < β < 1 (imagine mai mică decât obiectul)

B′
F1 x
A F2 A′ O
| x2 |
| x1 |
 4. LENTILE

4.4
f > 0 (lentila convergentă)
x1 > 0 (obiect virtual)
x2 ; β = ?

Rezolvare

1 1 1 x f
− = → x2 = 1
x 2 x1 f x1 + f
x1f > 0; x1 + f > 0 ⇒ x2 > 0 (imagine reală)
y x f
β≡ 2 = 2 =
y1 x1 x1 + f
f > 0; x1 + f > 0 ⇒ β > 0 (imagine dreaptă)
f
β=
x1 + f
0 < β < 1 (imagine mai mică decât obiectul)

B′
x
F1 O A′ F2 A

x2

x1
 4. LENTILE

4.5
f = −20 cm;
x1 =
a) 60 cm; b) 40 cm; c) 30 cm; d) 20 cm; e) 10 cm
x2 ; β = ?

Rezolvare

1 1 1 x f y x
− = → x2 = 1 β≡ 2 = 2
x 2 x1 f x1 + f y1 x1
60 ⋅ (−20) − 30 1
a) x 2 = = −30 cm (imagine virtuală); β = = − (imagine răsturnată, mai
60 − 20 60 2
mică decât obiectul)

F2 x
A′ O
F1 A

B′

| x2 | x1

40 ⋅ (−20) − 40
b) x 2 = = −40 cm (imagine virtuală); β = = −1 (imagine răsturnată, egală
40 − 20 40
cu obiectul)

A′ F2

F1 O A

B′

dmin= 4f

30 ⋅ (−20) − 60
c) x 2 = = −60 cm (imagine virtuală); β = = −2 (imagine răsturnată, mai
30 − 20 30
mare decât obiectul)
 4. LENTILE

A′ O F1 x
F2 A

B′
| x2 | x1

20 ⋅ (−20)
d) x 2 = → ∞ (imagine formată la infinit); β → ∞
20 − 20
10 ⋅ (−20)
e) x 2 = = 20 cm (imagine reală);
10 − 20
20
β= = 2 (imagine dreaptă, mai mare decât obiectul)
10
B′

O F1 x
F2 A A′

x1

x2
 4. LENTILE

4.6
f = 15 cm
x1 = −30 cm
δ =?
a) Δx1 = 15 cm; b) y1 = 4 cm; c) α = 60°

Rezolvare
a) x1 = −30 cm
1 1 1 x f
− = → x2 = 1 = 30 cm
x 2 x1 f x1 + f
| x1′ |= | x1 | + Δx1 = 45 cm; x1′ = −45 cm
1 1 1 x′ f (−45) ⋅ 15
− = → x ′2 = 1 = = 22,5 cm
x ′2 x1′ f x1′ + f − 45 + 15
δ = Δx 2 = | x 2 − x ′2 | = 7,5 cm

1 1 1 x f
b) − = → x2 = 1 = 30 cm (im. reală)
x 2 x1 f x1 + f
Deplasând transversal lentila, punctul luminos devine situat în afara axei optice principale
(AOP), la distanţa y1 de axă. Imaginea se va forma tot la coordonata x2, dar la distanţa
| y2 | de AOP.

S S′ AOP S S′

y1 = b AOP
−y2
S′′

y2 x2 y1 x 2
β≡ = ⇒ y2 = ; y2 = −4 cm
y1 x1 x1
δ = S′S′′ = y1 + | y2 | → δ = 8 cm;
c)

AOP

S O S′ AOP S | x1 | α = 60°
| x1 | α O
| x1′′ |
S1

OS1 | x1′′| 1
cos α = = ⇒ | x1′′| = | x1 | ⋅ cos α → | x1′′| = 30 ⋅ = 15 cm
OS | x1 | 2
| x1′′| = f deci obiectul ajunge în planul focal al lentilei. Imaginea se formează la infinit.
 4. LENTILE

4.7
f>0
Δx1 = f / 2
x1 = −3f / 2
Δx2 = ? γ = ?

Rezolvare
Notaţii: x1, x1′ ≡ coordonatele extremităţilor segmentului obiect;
x2, x ′2 ≡ coordonatele extremităţilor segmentului imagine.

F1 F2 A.O.P.
x1′ x1 x 2′ x2

Mărirea liniară longitudinală:

x − x 2′
γ = 2
x1 − x1′
⎛ 3f ⎞
⎜− ⎟f
1 1 1 x1 f ⎝ 2 ⎠ −3f 2
− = → x2 = = = = 3f ;
x 2 x1 f x1 + f 3f −f
− + f
2
f 3f f
| x1′ |=| x1 | + = + =2f ; x1′ = −2 f
2 2 2
1 1 1 x1′ f −2f 2
− = → ′
x2 = = = 2f
x ′2 x1′ f x1′ + f − 2 f + f

Δx 2 = x 2 − x ′2 → Δx 2 = f
Δx
γ = 2 → γ =2
Δx1
 4. LENTILE

4.8
r
f1 = −f < 0; r′ = 3r / 2
f2 = f > 0
r′/ r′′ = ?

Rezolvare

C
A
A r′
E
r r
F2 O B O r′′ F′
D
r r
r′

f
f d d

ΔBF2C ∼ ΔOF2A
BC BF2 r′ d + f 3 d+ f f
= → = ↔ = → 3f = 2d + 2f → d =
OA OF2 r f 2 f 2

ΔOAF′ ∼ Δ DEF′
OF′ OA f r f r r
= → = ↔ = → r ′′ =
DF′ DE f − d r ′′ f r ′′ 2
f −
2
3r
r′ r′
= 2 =3 = 3 (raza petei luminoase scade de 3 ori)
r ′′ r r ′′
2
 4. LENTILE

4.9
d = 90 cm
y 2′′
=4
y 2′
f=?

Rezolvare

x2
B

A′ x
A F1 O F2

| x1 |

B′

−x1 + x2 = d
1 1 1 x f x1 f x12
− = → x2 = 1 ⇒ − x1 + =d → − =d
x 2 x1 f x1 + f x1 + f x1 + f
x12 + dx1 + df = 0
⎛ 4f ⎞
Δ = d 2 − 4df = d 2 ⎜1 − ⎟
⎝ d ⎠
−d − Δ −d + Δ
x1′ = ; x1′′ =
2 2
−d − Δ d − Δ x 2′ d− Δ
x 2′ = d + x1′ = d + = ; β′ = =
2 2 x1′ − d − Δ
−d + Δ d + Δ x ′′ d+ Δ
x 2′′ = d + x1′′ = d + = ; β ′′ = 2 =
2 2 x1′′ − d + Δ
y 2′′ β ′′
=4 ⇔ =4
y 2′ β′
d+ Δ d− Δ d+ Δ −d − Δ − (d + Δ ) 2
: =4 ↔ ⋅ =4 → =4
−d + Δ −d − Δ −d + Δ d− Δ − (d − Δ ) 2
d+ Δ
= ±2 → d + Δ = 2d − 2 Δ ↔ d = 3 Δ → d 2 = 3d 2 − 12df
d− Δ
d
2d 2 = 12df ⇒ f = f = 15 cm
6
→ d + Δ = −2d + 2 Δ ↔ 3d = Δ → 9d 2 = d 2 − 4df
8d 2 = −4df ⇒ f < 0 (fără sens fizic pentru datele din enunţ).
 5. OGLINZI SFERICE

5.1
x1 = 15 cm (obiect virtual)
⏐R⏐ = x1 = 15 cm
x2 = ?

Rezolvare
Oglinda concavă: R = −15 cm

1 1 2 1 1 2 1 3
+ = ↔ + = → =− → x2 = −5 cm (imagine reală)
x 2 x1 R x 2 15 − 15 x2 15
x −5 1
β =− 2 ↔ β =− = (imagine dreaptă, mai mică decât obiectul)
x1 15 5

B
B′

C F x
A′ O A

| x2 | x1

Observaţie
Natura şi caracteristicile imaginii corespund lentilei convergente cu obiect virtual.
Atât pentru obiect real, cât şi pentru obiect virtual, oglinda concavă şi lentila convergentă
formează acelaşi tip de imagine.
 5. OGLINZI SFERICE

5.2
R = −36 cm
x2 < 0 (imagine reală)
1
| β |=
9
x1 = ?

Rezolvare

Cazul I (obiect real, x1 < 0)

C A′ F x
A O

B′
| x2 |
| x1 |

x2 1 x
β =− =− → x2 = 1
x1 9 9
1 1 2 9 1 2 10 R
+ = ↔ + = → x1 = = 5R ; x1 = −180 cm.
x 2 x1 R x1 x1 R 2

Cazul II (obiect virtual, x1 > 0)

B
B′

C F x
A′ O A

| x2 | x1

x2 1 x
β =− = → x2 = − 1
x1 9 9
1 1 2 9 1 2 8R
+ = ↔ − + = → x1 = − = −4 R ; x1 = 144 cm.
x 2 x1 R x1 x1 R 2
 5. OGLINZI SFERICE

5.3
β=2
d = 30 cm
f=?

Rezolvare

β > 1 ⇒ obiectul este real se găseşte între focar şi lentilă.

B′

C F x
A O A′

| x1 | x2

x2
− =β → x 2 = − β x1
x1
d
x 2 − x1 = d − x1 (1 + β ) = d → x1 = −
1+ β
βd
x2 =
1+ β

1 1 1 1 1 + β 1 + β (1 − β )(1 + β ) βd
+ = → = − = ⇒ f = f = −20 cm.
x 2 x1 f f βd d βd 1− β 2
 5. OGLINZI SFERICE

5.4
f>0
im. virtuală
d = 4 cm
| fogl | = f
β′ = β
d ′ = 8 cm
f=?

Rezolvare
Lentila convergentă formează imagine virtuală într-un singur caz: când obiectul este real şi se
găseşte între focar şi lentilă.

B′

x
A′ F1 A O F2
| x1 |
| x2 |

Singura situaţie în care o oglindă poate forma o imagine dreaptă şi mărită unui obiect real este
ca oglinda să fie concavă, iar obiectul să fie situat între focar şi oglindă:

B′

C F x
A O A′

| x1 | x ′2

Se obţine sistemul:
x1 − x 2 = d
x ′2 − x1 = d ′
x′ x
β′ = β ⇔ − 2 = 2 ⇒ x 2′ = − x 2
x1 x1
 5. OGLINZI SFERICE

x1 − x 2 = d
− x 2 − x1 = d ′ (+)
d + d′
− 2 x2 = d + d ′ ⇒ x2 = −
2
d − d′
x1 = d + x 2 =
2
Ecuaţia formării imaginii (pentru lentilă):
1 1 1 2 2 1 1 ⎛ 1 1 ⎞ 2d
− = ⇔ − − = → = 2⎜ − ⎟ = 2⋅ 2
x 2 x1 f d + d′ d − d′ f f ⎝ d′ − d d′ + d ⎠ d′ − d 2
d ′2 − d 2
f = f = 3 cm.
4d
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.1
n = 1,5
R1 = ⏐R2⏐ = 5 cm
C=0
d=?

Rezolvare

Lentila groasă reprezintă un sistem centrat format din doi dioptri.

Csistem = 0 ⇔ fsistem → ∞ (sistem afocal)
Cei doi dioptri formează un sistem afocal, dacă focarul imagine al primului dioptru (F1)
coincide cu focarul obiect al celui de-al doilea (F2′).

R1 R2
naer = 1 n naer = 1

O F2≡F1′ O′

f2 | f1′ |

Formulele distanţelor focale ale dioptrului sferic:

− n1 R
f1 =
n 2 − n1
n2 R
f2 =
n2 − n1
se adaptează pentru cei doi dioptri:
nR1
f2 =
n −1
− nR2 nR2
f1′ = ↔ f1′ =
1− n n −1
nR1 nR2 n( R1 − R2 )
f 2 + | f 1′ |= d ⇔ f 2 − f1′ = d → − =d ⇒ d=
n −1 n −1 n −1

Pentru R1 = −R2 = 5 cm şi n = 1,5: d = 30 cm.

 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.2
f = 10 cm
(x1)in = −20 cm
d = 30 mm = 3 cm
n=3
Δ2 = ?

Rezolvare
Se construieşte imaginea formată de lama cu feţe plan paralele (v. Anexa A5):

(n)
(naer =1) (naer =1)

P′ P P′′ O O′ x

Δ | x′2 |
| x1 | d
| x2 |

Sistemul formează imaginea punctului P în P′′. În raport cu un observator situat în dreapta

lamei, obiectul este „deplasat” spre lamă pe distanţa Δ1.
Primul dioptru plan (Ox):
n 1 n 1
= ⇔ = ⇒ | x 2 |= n | x1 |
x 2 x1 | x 2 | | x1 |
Al doilea dioptru plan (O′x):
| x1′ | = | x 2 | + d = n | x1 | + d
1 n 1 n | x ′ | n | x1 | + d d
= ⇔ = ⇒ | x 2′ |= 1 = = | x1 | +
x ′2 x1′ | x 2′ | | x1′ | n n n
Distanţa Δ1 ≡ PP′′ = PO′ − P′′O′ = | x1 | + d − | x ′2 |
d ⎛ 1⎞
Δ1 = d − ↔ Δ 1 = d ⎜1 − ⎟ = 2 cm.
n ⎝ n⎠

( x1 ) in ⋅ f
Coordonata imaginii obţinute în absenţa lamei: ( x 2 ) in = = 20 cm
( x1 ) in + f
Coordonata obiectului în prezenţa lamei: |(x1)fin| = |(x1)in| − Δ1 = 18 cm
(x1)fin = −18 cm
( x1 ) fin ⋅ f
Coordonata imaginii obţinute în prezenţa lamei: ( x 2 ) fin =
( x1 ) fin + f
(−18) ⋅ 10
( x 2 ) fin = = 22,5 cm
− 18 + 10
Deplasarea imaginii: Δ2 = (x2)fin − (x2)in = 2,5 cm.
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.3
f, n
n′ = 2n − 1
fsistem ≡ fech = ?

Rezolvare

Se formează un sistem de trei lentile acolate:

(1) şi (3) – biconvexe, cu indicele de refracţie n; n′
(2) – biconcavă, cu indicele de refracţie n′; R −R R −R
n n
Toate razele de curbură sunt egale în modul. x
f1 = f3 = f
(1) (3)
1 ⎛1 1 ⎞ 2
= (n − 1)⎜ − ⎟ = (n − 1) ⋅
f ⎝R −R⎠ R (2)

1 ⎛ 1 1⎞ 2
= (n ′ − 1)⎜ − ⎟ = −(n ′ − 1) ⋅
f2 ⎝−R R⎠ R

1 1 1 1 1 1 1 2 2
= + + = 2⋅ + → = 2(n − 1) ⋅ − (n′ − 1) ⋅
f ech f1 f 2 f 3 f f2 f ech R R

1 2 2
= (2n − 2 − n′ + 1) ⋅ = (2n − n′ − 1) ⋅
f ech R R
1
n′ = 2n − 1 ⇒ =0 ⇒ f ech → ∞
f ech
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.4
f; f ′
fsistem → ∞
D = ?; β = ?

Rezolvare

În cazul unui sistem afocal (sau telescopic) focarul imagine al primei lentile trebuie să
coincidă cu focarul obiect al celei de-a doua lentile (F2 ≡ F1′) (v. şi Anexa 4)

1. Lentile convergente (f > 0; f ′> 0)

y1
F2≡F1′

| y2 |

f f′

y2 f′
D=f+f′ β≡ =− β < 0.
y1 f

2. Lentilă convergentă (f > 0) + lentilă divergentă (f ′< 0)

y1 y2
F2≡F1′

D | f ′|
f

y2 | f ′ | f′
D = f − | f ′| = f + f ′ β≡ = =− 0 < β < 1.
y1 f f
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
3. Lentilă divergentă (f < 0) + lentilă convergentă (f ′> 0)

y2
y1
F2≡F1′

|f | D
f′

y2 f′ f′
D=f′−|f |=f+f′ β≡ = =− β > 1.
y1 | f | f
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.5
C1 = 5 m−1
C2 = 2 m−1
d = 65 cm
x1 = −40 cm
x 2′ = ?

Rezolvare
1 1 100
f1 = → f1 = m= cm = 20 cm
C1 5 5
1 1 100
f2 = → f2 = m = cm = 50 cm
C2 2 2
1 1 1 x f (−40)20
− = ⇒ x2 = 1 1 → x2 = = 40 cm < d
x 2 x1 f1 x1 + f 1 − 20

Deci, prima lentilă formează imaginea intermediară (reală) A′B′ în spaţiul dintre cele două
lentile (fig.)

| x ′2 |

O A′′ A′ x
A O′ x′
B′
B′′

| x1 | x2 | x1′ |

x2
β= = −1
x1
Imaginea intermediară A′B′ constituie obiect real pentru a doua lentilă:
| x1′ | = d − x 2 = 15 cm; x1′ = −15 cm (în raport cu axa O′x′)

1 1 1 x′ f (−15)50 150
− = ⇒ x 2′ = 1 2 → x ′2 = = − ≅ −21,4 cm
x ′2 x1′ f 2 x1′ + f 2 35 7
(imagine finală virtuală, situată în faţa celei de-a doua lentile la 21,4 cm de aceasta.

x 2′ ⎛ 150 ⎞ 1 10
β′ = = ⎜− ⎟⋅ =
x1′ ⎝ 7 ⎠ (−15) 7
10 10
β sistem = β β ′ = (−1) ⋅ = −
7 7
Imagine finală răsturnată în raport cu obiectul, mai mare decât obiectul.
 6. SISTEME OPTICE CENTRATE
Asociaţii de lentile
6.6
fO; fL
fech = ?

Rezolvare
Sistemul se comportă ca un sistem centrat, acolat, format dintr-o oglindă (de distanţă focală
fO) şi două lentile identice (întrucât razele de lumină traversează de două ori lentila: înainte,
respectiv după reflexia pe oglindă), de distanţă focală fL fiecare.
L Ogl

| x1 | x2 ≡ x1′
x ′2 = x1′′
P2′′ O x
x′′ P1 O′′ P2≡P1′ P2′≡P1′′

x ′2′

Notaţii:
P1 → obiectul; x1 → coordonata obiectului;
P2≡P1′ → imaginea formată de lentilă (obiect pentru oglindă)
x2 ≡ x1′ → coordonata imaginii formate de lentilă / obiectului oglinzii
P2′≡P1′′ → imaginea formată de oglindă (obiect pentru a doua trecere a razelor prin lentilă)
x 2′ = x1′′ → coordonata imaginii formate de oglindă / obiectului „celei de-a doua” lentile
P2′′ → imaginea finală formată de sistem; x 2′′ → coordonata imaginii finale.

Ecuaţiile formării imaginilor se scriu exprimînd coordonatele în raport cu axa Ox:

1 1 1
− = (1)
x 2 x1 fL
1 1 1 1 1 1
+ = ↔ + = (2)
x ′2 x1′ f O x ′2 x 2 fO
1 1 1 1 1 1
− = ↔ − + = (3)
− x ′2′ − x1′′ f L x ′2′ x 2′ fL
(După reflexia pe oglindă razele îşi schimbă sensul de propagare. Ecuaţia (3) este scrisă în
raport cu axa Ox′′ utilizând coordonatele x1′′ şi x ′2′ exprimate în raport cu axa Ox. Din acest
motiv cele două coordonate apar cu semnul „−”).
Se elimină x ′2 făcând diferenţa (2) − (3) membru cu membru:
1 1 1 1
+ = − (4)
x ′2′ x 2 fO f L
Se elimină x 2 făcând diferenţa (4) − (1) membru cu membru:
1 1 1 1
+ = − 2⋅ . Sistemul se comportă ca o oglindă având distanţa focală fech dată de
x ′2′ x1 fO fL
1 1 1
relaţia: = − 2⋅ respectiv convergenţa: C ech = −C O − 2C L
f ech fO fL
 7. INSTRUMENTE OPTICE
7.1 Aparatul fotografic şi aparatul de proiecţie
7.1.1
C = 10 m−1
aparatul → reglat pentru infinit
a) x2 = ?
b) Δx2 = ? (| x1′ | = 1 m = 100 cm)

Rezolvare

a) În cazul aparatului reglat pentru infinit x2 = f

1 1 100
f = → f = m= cm = 10 cm ⇒ x2 = 10 cm
C 10 10

b) x1′ = −100 cm
1 1 1 x′ f (−100) ⋅ 10
− = ⇒ x 2′ = 1 → x ′2 = ≅ 11,1 cm
x 2′ x1′ f x1′ + f − 100 + 10
Δx 2 = x 2′ − x ′2 = 1,1 cm.

7.1.2
C = 20 m−1
L × l = 4×4 cm
x2 = 1 m = 100 cm
L′ = ? l′ = ?

Rezolvare

1 1 100
f = → f = m= cm = 5 cm
C 20 20
1 1 1 1 1 1 x f 100 ⋅ 5 500
− = → = − ⇒ x1 = 2 → x1 = =− cm.
x 2 x1 f x1 x 2 f f − x2 5 − 100 95
y x ⎛ 95 ⎞ 95
β ≡ 2 = 2 → β = (100)⎜ − ⎟=− = −19
y1 x1 ⎝ 500 ⎠ 5
L′ = l′ = | y2 |
L = l = y1

L′ l ′
= = | β | ⇒ L′ = l′ = 4⋅19 = 76 cm.
L l
Dimensiunile imaginii: L′ × l′= 76×76 cm.
 7. INSTRUMENTE OPTICE
7.2 Ochiul. Ochelarii
7.2.1
dmin = 10 cm = 0,1 m (P.Prox.)
dmax = 50 cm = 0,5 m (P.Rem)
C=?

Rezolvare
Notaţii: x2 ≡ distanţa de la cristalin la retină; | x1 | = −x1 ≡ d
Cmax, Cmin = convergenţele maximă, respectiv minimă ale cristalinului
δ = 25 cm = 0,25 m ≡ distanţa minimă („optimă”) a vederii clare pentru ochiul normal
I. Corectarea punctului P. Proximum:
1 1
+ = C max (−)
x 2 d min
1 1
+ = C max + C1
x2 δ
1 1 1 1
− = C1 → C1 = − = (4 − 10) m −1 ↔ C1 = −6 m−1 = −6 dioptrii
δ d min 0,25 0,1
(ochelarii „pentru citit”)

II. Corectarea punctului P. Remotum:

1 1
+ = C min (−)
x 2 d max
1 1
+ = C min + C 2
x2 ∞
1 1
− = C2 → C2 = − = −2 m −1 ↔ C2 = −2 m−1 = −2 dioptrii
d max 0,5
(ochelarii „pentru distanţă”)

7.2.2
dmin = 50 cm = 0,5 m (P.Prox.)
(P.Rem) nu există. Obiectele de la infinit pot fi văzute clar cu efort de acomodare.
C=?

Rezolvare
Notaţii: x2 ≡ distanţa de la cristalin la retină; | x1 | = −x1 ≡ d
Cmax, Cmin = convergenţele maximă, respectiv minimă ale cristalinului
δ = 25 cm = 0,25 m ≡ distanţa minimă („optimă”) a vederii clare pentru ochiul normal
Corectarea punctului P. Proximum:
1 1
+ = C max (−)
x 2 d min
1 1
+ = C max + C
x2 δ
1 1 1 1
− =C → C= − = (4 − 2) m −1 ↔ C1 = 2 m−1 = +2 dioptrii
δ d min 0,25 0,5
(ochelarii „pentru citit”)
 7. INSTRUMENTE OPTICE
7.2 Ochiul. Ochelarii
7.2.3
Cmax − Cmin = 1 m−1
(P.Rem) este la infinit. Obiectele de la infinit pot fi văzute clar fără efort de acomodare.
dmin = ?

Rezolvare
Notaţii: x2 ≡ distanţa de la cristalin la retină; | x1 | = −x1 ≡ d
Cmax, Cmin = convergenţele maximă, respectiv minimă ale cristalinului
δ = 25 cm = 0,25 m ≡ distanţa minimă („optimă”) a vederii clare pentru ochiul normal

Ecuaţiile formării imaginii pentru P. Proximum şi pentru P. Remotum:

1 1
+ = C max (−)
x 2 d min
1 1
+ = C min
x2 ∞
1 1
= C max − C min → d min = dmin = 1 m (P. Prox.)
d min C max − C min

Pentru Punctum Remotum nu este necesară nici o corecţie. El corespunde vederii normale.

Corectarea punctului P. Proximum:

1 1
+ = C max (−)
x 2 d min
1 1
+ = C max + C
x2 δ
1 1 1 1
− =C → C= − = (4 − 1) m −1 ↔ C1 = 1 m−1 = +1 dioptrii
δ d min 0,25 1
(ochelarii „pentru citit”)
 7. INSTRUMENTE OPTICE
7.3 Lupa. Microscopul optic.
7.3.1
C = 20 m−1
| x1 | = d1 = 4 cm
a) a = ? b) Δ = ?

Rezolvare

1 1
f = → f = m = 5 cm
C 20

a) Lupa formează o imagine virtuală, situată la distanţa | x2 | = d2 de centrul optic

1 1 1 1 1 1 1 1 1 f − d1 fd1
− = ⇔ − + = → = − = ⇒ d2 =
x 2 x1 f d 2 d1 f d 2 d1 f fd 1 f − d1

Condiţia ca imaginea să se formeze la distanţa δ = 25 cm de ochi:

fd1 5⋅4
a + d2 = δ → a = δ − d2 ⇒ a = δ − Numeric: a = 25 − = 5 cm.
f − d1 5−4

b) Ochiul priveşte imaginea fără efort de acomodare dacă aceasta se formează la infinit.
Pentru aceasta obiectul trebuie să se găsească în planul focal obiect, adică la distanţa f de
centrul optic al lupei. Lupa trebuie îndepărtată de obiect cu Δ = f − d1 = 1 cm.
 7. INSTRUMENTE OPTICE
7.3 Lupa. Microscopul optic.
7.3.2
Cob = 10 m−1
Coc = 100 m−1
x1 = −15 cm
a) x2 = ? β = ?
b) L = ?
c) P = ?; G = ?

Rezolvare
1 1 1 1
f ob = → f ob = m = 10 cm; f oc = → f oc = m = 1 cm.
C ob 10 C oc 100
1 1 1 x f (−15) ⋅ 10
a) − = ⇒ x 2 = 1 ob → x 2 = = 30 cm (im. reală)
x 2 x1 f ob x1 + f ob − 15 + 10
x
β ob = 2 → βob = −2 (im. răsturnată, mai mare decât obiectul)
x1
b) Pentru ca imaginea finală să se formeze la infinit, imaginea formată de obiectiv trebuie să
se găsească în planul focal obiect al ocularului.
L = x2 + foc → L = 31 cm.
c)

| y2 | L
tg α 2 =
f oc
⇒
y 2 x2 | y2 | x y1 α2
= ⇔ = 2
y1 x1 y1 | x1 | α1
| y2 |

x 2 y1
tg α 2 =
| x1 | f oc
| x1 | x2 foc
Puterea optică:
tg α 2 x2 |β |
P≡ = = ob
y1 | x1 | f oc f oc
2
P= = 200 m−1 = 200 dioptrii.
1 / 100

G = P⋅δ = 200⋅0,25 = 50.

Observaţie
e
Aplicarea directă a formulei: P ≅ , cu e = L − fob − foc = 20 cm = 0,2 m
f Ob ⋅ f Oc
conduce la rezultate identice:
0,2
P≅ = 200 m−1 , respectiv G = 50.
0,1 ⋅ 0,01