12 Sume Riemann

12.1 Scopul proiectului . . . . . . . 31

12.2 Convergenţa sumelor Rie-
mann şi aplicaţii . . . . . . . . 32

12.1 Scopul proiectului

Fie n ∈ N∗ , a < b numere reale şi f : [a, b] → R o funcţie continuă. Fie

D = {a = x0 < x1 < . . . < xn−1 < xn = b}

o divizare a intervalului [a, b] şi, pentru fiecare k ∈ 1, n, alegem ξk ∈ [ xk−1 , xk ]. Numărul

real
n
X
σD ( f ) = f (ξk ) ( xk − xk−1 )
k=1

© numeşteª sumă Riemann asociată funcţiei f , divizării D şi punctelor intermediare

se
ξk | k ∈ 1, n . Un caz particular clasic este acela în care punctele divizării sunt echidis-
tante, iar distanţa (pasul) dintre oricare două puncte este egală cu p = ( b − a) / n, unde
n ∈ N∗ . Atunci pentru fiecare k ∈ 1, n, avem xk = a + k · p.
Interpretarea geometrică a sumelor Riemann este redată în figura de mai jos. În
aceeaşi figură se poate observa că, de îndată ce numărul de puncte din divizarea D creşte
foarte mult, aria dreptunghiurilor aproximează din ce în ce mai bine aria regiunii plane
cuprinse între graficul funcţiei f , axa Ox şi dreptele paralele x = a şi x = b.

Scopul proiectului este de a prezenta re-

zultatul privind convergenţa sumelor Rie-
mann şi de a-l utiliza în două situaţii con-
crete.
Echipa care realizează acest proiect
este formată din

• ................................................

• ................................................ .

31
12.2 Convergenţa sumelor Riemann şi aplicaţii
Sumele Riemann pot aproxima oricât de bine aria subgraficului unei funcţii continue
f : [a, b] → R. Mai precis avem următoarea teoremă.

Teorema 1 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă şi ε > 0. Atunci există δ > 0 astfel încât,
oricare ar fi D o divizare a intervalului [a, b] cu pasul mai mic ca δ avem
¯Z b ¯
σ ¯ < ε.
¯ ¯
¯
¯ f ( x ) dx − D ( f )¯
a

Un caz particular al teoremei de mai sus este următorul: dacă f : [a, b] → R este
continuă atunci
1 Xn µ
b−a
¶
1
Z b
lim f a+k = f ( x) dx . (12.1)
n→+∞ n n b−a a
k=1
Rezultatul aceste ne permite să calculăm limita şirurilor al căror termen general se poate
scrie sub forma unei sume Riemann.
Mai departe ne propunem să determinăm următoarele limite
s
n n p n
1 n n!C 2n
lim n−3/2
X X
lim , n + k, lim .
n→+∞
k=1 n + k
n→+∞
k=1
n→+∞ nn
Pentru primele două sume trebuie să facem ca în faţa sumei să facem să apară 1/ n,
apoi în interiorul sumei să facem să apară k/ n. Pentru prima limită avem
Xn 1 Xn 1 1 Xn 1
Z 1
1
lim = lim ¶ = lim = dx = ln 2,
k k
µ
k=1 n + k
n→+∞ n→+∞ n→+∞ n 0 1+ x
k=1 n 1 + k=1 1 +
n n
unde am folosit formula (12.1) pentru a = 0, b = 1 şi f : [0, 1] → R, f ( x) = (1 + x)−1 , iar
pentru a doua sumă avem
p s
n p 1 n n + k 1 n k
Z 1p
2³ ´
lim n−3/2 1 + x dx = 23/2 − 1 ,
X X X
n + k = lim p = lim 1+ =
n→+∞ n→+∞ n n n→+∞ n n 0 3
k=1 k=1 k=1
p
unde am folosit din formula (12.1) pentru a = 0, b = 1 şi f : [0, 1] → R, f ( x) = 1 + x.
Ultima limită nu conţine nici o sumă Riemann vizibilă, însă dacă logaritmăm expre-
sia de sub limită vom obţine tocmai o sumă Riemann. Mai exact, avem
s
n n n
n n!C 2n 1 n!C 2n 1 X k
µ ¶
ln = ln = ln 1 + .
nn n nn n k=1 n
Recunoaştem astfel suma Riemann asociată funcţiei continue f : [0, 1] → R, f ( x) := ln (1 + x),
de unde deducem că
s
n Z 1
n n!C 2n
lim ln = ln (1 + x) dx = 2 ln 2 − 1.
n→+∞ nn 0

Deci, s
n
n n!C 2n 4
lim = e2 ln 2−1 = .
n→+∞ nn e