5.

Şiruri şi Integrala Riemann

Studiul convergenţei şirurilor început în clasa a XI-a necesită o revenire la

studiul convergenţei acelor şiruri în care intervine integrala definită. Chiar dacă
modul de abordare şi teoremele utilizate au fost studiate în cls. A XI-a, în noul
context putem identifica noi clase de şiruri convergente.
Pe de altă parte, acest tip de probleme au fost propuse în ultimii ani la
concursurile şi olimpiadele şcolare.

5.1. Calculul limitelor unor şiruri utilizând integrala definită

În acest paragraf ne propunem să calculăm limitele unor şiruri al căror termen
general este definit printr-o sumă Riemann sau printr-o generalizare a acesteia.
Pentru rezolvarea acestei probleme reamintim criteriul de integrabilitate cu
şiruri:

5.1.1. Teoremă
Fie f :[a, b] → R o funcţie. f este integrabilă dacă şi numai dacă
∀(∆ n ) n≥1 ⊂ D[a, b] , cu lim ∆ n = 0 şi ∀(ξ n ) n≥1 un şir de sisteme de puncte
n→∞

intermediare, cu ξ asociat lui ∆ n , n ≥ 1 , şirul sumelor Riemann

n

(σ ( f ; ∆ n , ξ n )) n≥1 este convergent.

b
În aceste condiţii echivalente, lim σ ( f ; ∆ n , ξ n ) = ∫ f ( x)dx .
n →∞ a

5.1.2. Consecinţă
Fie f :[a, b] → R o funcţie integrabilă. Atunci
b−a n  b−a
∑
b
lim f a + k  = ∫ f ( x)dx
n →∞ n k =1  n  a
1 n k 1
În particular, dacă a = 0 şi b = 1 , atunci lim ∑ f   = ∫ f ( x)dx
n →∞ n
k =1 n 0
Demonstraţie
Pentru orice n ≥ 1 , fie ∆ n diviziunea echidistantă definită de punctele
b−a
xkn = a + k , k = 0, n .
n
b−a b−a
xkn − xkn−1 = ⇒ ∆n = → 0 , când n → ∞ .
n n

206
În fiecare interval  xkn−1 , xkn  alegem punctul intermediar la una din extremităţi :
ξ kn = xkn .
Suma Riemann corespunzătoare este :
n
b−a n  b−a
σ ( f ; ∆ n , ξ n ) = ∑ f (ξ kn )( xkn − xkn−1 ) = ∑ f a + k 
k =1 n k =1  n 
Din faptul că f este integrabilă rezultă, conform Teoremei 5.1.1,
b
lim σ ( f ; ∆ n , ξ n ) = ∫ f ( x)dx .
n →∞ a

În continuare vom prezenta un rezultat care permite calculul limitelor unor

şiruri de o formă mai generală.

5.1.3. Teoremă
Fie f , g :[a, b] → R integrabile Riemann, ∆ n = ( x0 n , x1n ,..., xkn n ) , ∆ n ∈ D[a, b] ,
n ∈ N * , ∆ n → 0 când n → ∞ . Pentru orice α in ∈  min ( f ), M in ( f )  şi pentru
orice β in ∈  min ( g ), M in ( g )  , i = 1, kn (unde min ( f ) = min
n n
f ( x) ,
x∈[ xi −1 , xi ]
kn
M in ( f ) = max
n n
f ( x) ), şirul an = ∑ α in β in xin − xin−1 converge spre
x∈[ xi −1 , xi ]
( )
i =1
b
∫a
f ( x) g ( x)dx
Demonstraţie
b
Fie I = ∫ f ( x) g ( x)dx .
a
kn kn
I − an ≤ I − ∑ f x ( ) g ( x )( x
n
i
n
i
n
i −x
n
i −1 ) + ∑ f ( x )  g ( x ) − β  ( x
n
i
n
i i
n n
i )
− xin−1 +
i =1 i =1
kn

∑β i
n
( )
 f xin − α in  xin − xin−1
  ( )
i =1

fg integrabilă Riemann ⇒ ∀ε > 0 , ∃N1 ∈ N * astfel încât ∀n ≥ N1 ,

kn
ε
I − ∑ ( fg ) xin ( )( x n
i )
− xin−1 <
3
(1)
i =1

Pentru ε > 0 , ∃N 2 ∈ N * astfel încât ∀n ≥ N 2 .

207
 kn

∑ f ( x )  g ( x ) − β  ( x
i =1
n
i
n
i i
n n
i )
− xin−1 ≤ max f ( x) ⋅  S ( g , ∆ n ) − s ( g , ∆ n )  <
x∈[ a ,b ]

ε ε
max f ( x) ⋅ = (2)
x∈[ a ,b ] 3⋅ max f ( x) 3
x∈[ a ,b ]

Analog, pentru ε > 0 , ∃N 3 ∈ N * astfel încât ∀n ≥ N 3 ,

kn
ε
∑β i
n
 ( )  n (
 f xi − α i  xi − xi −1 < 3
n n n
) (3)
i =1

Din (1), (2), (3) ⇒ an − I < ε , ∀n ≥ N = max { N1 , N 2 , N 3 }

5.1.4. Consecinţă
Fie f , h :[a, b] → R , f integrabilă Riemann, h derivabilă cu derivata integrabilă,
∆ n = ( x0n , x1n ,..., xknn ) ∈ D[a, b] , n ∈ N * , lim ∆ n = 0 .
n→∞
kn
Pentru orice α in ∈  min ( f ), M in ( f )  , şirul an = ∑ α in  h ( xin ) − h ( xin−1 ) 
i =1
b
converge către ∫ a
f ( x) ⋅ h '( x)dx .
Demonstraţie
Aplicăm Teorema lui Lagrange funcţiei h pe  xin−1 , xin  :
( ) ( ) ( ) ( )(
∃cin ∈ xin−1 , xin astfel încât h xin − h xin−1 = h ' cin ⋅ xin − xin−1 . )
În Teorema 5.1.3 luăm g := h ' , β = h ' ( c ) i
n n
i

Următorul rezultat dă o condiţie suficientă ca un şir de diviziuni să aibă norma

tinzând la zero.

5.1.5. Propoziţie
Fie ϕ :[a, b] → [a, b] o funcţie strict crescătoare şi surjectivă,
  b−a  b−a 
∆ n =  a, ϕ  a +  ,..., ϕ  a + k  ,..., b  ∈ D[a, b] , n ∈ N . Atunci
*

  n   n  
lim ∆ n = 0 .
n→∞

Demonstraţie
ϕ este uniform continuă pe [a, b]

208
∀ ε > 0 , ∃ δ ε > 0 astfel încât ∀ x1 , x2 ∈ [a, b] cu x1 − x2 < δ ε ⇒
b−a
ϕ ( x1 ) − ϕ ( x2 ) < ε . ∃ N 0 ∈ N astfel încât ∀ n ≥ N 0 , < δε ⇒
n
ϕ ( xin ) − ϕ ( xin−1 ) < ε ⇒ ∆ n < ε
Deci ∀ ε > 0 , ∃ N 0 ∈ N astfel încât ∀ n ≥ N 0 , ∆ n < ε ⇒ lim ∆ n = 0 .
n→∞

5.1.6. Exemple
x 2
1) Dacă ϕ :[0,1] → [0,1] , ϕ = , atunci ϕ '( x) = > 0 , deci ϕ este
2− x (2 − x)
2

strict crescătoare şi se verifică uşor că ϕ este surjectivă. Conform Propoziţiei

 1 k n 
5.1.6, ∆ n =  0, ,..., ,...,  , n > 0 , este un şir de diviziuni
 2n − 1 2n − k 2n − n 
neechidistante cu ∆ n → 0
πx
2) Funcţia ϕ :[0,1] → [0,1] , ϕ ( x) = tg este strict crescătoare şi surjectivă,
4
 π kπ nπ 
deci ∆ n =  0, tg ,..., tg ,..., tg  este un şir de diviziuni cu ∆ n → 0
 4n 4n 4n 

5.2. Şiruri ai căror termeni generali conţin integrala definită

5.2.1. Propoziţie
Dacă funcţia f :[1, +∞) → R este monotonă şi mărginită, atunci şirul (an ) n ≥1 cu
n
termenul general an = f (1) + f (2) + ... + f (n) − ∫ f ( x)dx este convergent.
1
Demonstraţie
În cazul în care f este descrescătoare avem
n +1 n +1
an +1 − an = f (n + 1) − ∫
n
f ( x)dx = ∫ [ f (n + 1) − f ( x)] dx ≤ 0 . Deci (a )
n n n ≥1 este
descrescător.
Demonstrăm că şirul (an ) n ≥1 este mărginit inferior:
n −1 n −1
an = ∑  f (k ) − ∫ f ( x)dx  + f (n) = ∑ ∫
k +1 k +1

 
[ f (k ) − f ( x)] dx + f (n) .
k =1 
k k
k =1
Ţinând seama de monotonia lui f şi de faptul că f este mărginită inferior rezultă
că (an ) n ≥1 este mărginit inferior.
Analog pentru f crescătoare.

209
 5.2.2. Observaţii
În condiţiile propoziţiei 5.2.1 avem:
 n
 k =1

1) Şirul  ∑ f (k )  este convergent dacă şi numai dacă şirul ∫ f ( x)dx
n ≥1 1
n
( ) n ≥1

este convergent.
n f (1) + f (2) + ... + f (n)
2) Dacă lim ∫ f ( x)dx = +∞ atunci lim n
=1
∫
n →∞ 1 n →∞
f ( x ) dx
1

5.2.3. Exemple:
1 1
1) Şirul (cn ) n≥1 , cn = 1 + + ... + − ln n , este convergent
2 n
1 1 1
2) Fie α ∈ R . Şirul ( xn ) n ≥1 , xn = 1 + α + α + ... + α este convergent dacă şi
2 3 n
numai dacă α > 1
 1 1 1  1
3) lim nα −1 ⋅ 1 + α + α + ... + α  = , unde α ∈ (0,1)
n →∞
 2 3 n  1−α

5.2.4. Propoziţie
Fie f :[a, b] → R o funcţie derivabilă, cu derivata integrabilă. Dacă
considerăm şirul (an ) n ≥1 cu termenul general
b−a n  b−a
∑
b
an = ∫ f (t )dt − f  a + (k − λ )  , unde λ ∈ [0,1] , atunci (nan ) n ≥1
a n k =1  n 
 1
este convergent şi lim nan =  λ −  ( b − a ) [ f (b) − f (a) ] .
n →∞
 2
Demonstraţie
k b−a
Fie ∆ n = ( x0n , x1n ,..., xnn ) ∈ D[a, b] , xkn = a + (b − a) şi ykn = a + ( k − λ ) ,
n n
n n
b−a n
f ( ykn ) = ∑ ∫ n ( f (t ) − f ( ykn ) )dt
xkn xkn
k = 1, n . Atunci an = ∑ ∫ n f (t )dt − ∑
x
k =1 k −1 k =1 n x
k =1 k −1

Aplicând Teorema lui Lagrange pe fiecare interval de capete t şi ykn , rezultă că

există ckn între t şi ykn şi deci în ( xkn−1 , xkn ) cu
n

∑ ∫ ( t − y ) f ' ( c )dt .(1)

n n xkn
an = ∑ ∫ n ( t − yk ) f ' ( ckn ) dt = ∑ ∫ n ( t − ykn ) f ' ( ckn )dt +
xkn ykn n n
ykn k k
xk −1 xk −1
k =1 k =1 k =1

210
Cum f’ este integrabilă, rezultă că f ' este mărginită, deci există
mkn = inf f '(t ) ; M kn = sup f '(t ) ∈ R , k = 0, n .
n
t∈ xk −1 , xkn  t∈ xkn−1 , xkn 
   

Pe  xkn−1 , ykn  , cum t − ykn ≤ 0 , rezultă că:

M kn ( t − ykn ) ≤ f ' ( ckn )( t − ykn ) ≤ mkn ( t − ykn ) (2)
iar pe  ykn , xkn  , cum t − ykn ≥ 0 , avem:
mkn ( t − ykn ) ≤ f ' ( ckn )( t − ykn ) ≤ M kn ( t − ykn ) (3)
Din (1), (2) şi (3) rezultă că:
n n

∑ ∫ (t − y ) M ( t − y ) m dt ≤ a
ykn xkn
n
k
n
k dt + ∑ ∫ n
k
n
k n ≤
xkn−1 ykn
k =1 k =1
n n

∑ ∫ ( t − y )m dt + ∑ ∫ ( t − y ) M
ykn xkn
n n n n
k k k k dt şi efectuând calculele obţinem:
xkn−1 ykn
k =1 k =1

1 n xkn n 1 n n
∑ ( )
n 2
∑ ( xk −1 − ykn ) M kn ≤ an ≤
2
∫ − −
n
xk y k m k
2 k =1 k y n
2 k =1
1 n
1 n n (b − a)(1 − λ )
∑ ( k )
n 2
∑ ( xk −1 − ykn ) mkn , şi cum ykn − xkn−1 =
2
x n
k − y M n
k − şi
2 k =1 2 k =1 n
λ (b − a)
xkn − ykn = , k = 1, n rezultă că:
n
(b − a )λ 2  b − a n n  (b − a )(1 − λ ) 2  b − a n 
2 
 n k =1 
∑ mk  −
2  ∑
 n k =1
M kn  ≤ nan ≤

(b − a )λ 2  b − a n n (b − a )(1 − λ ) 2  b − a n n 
2  n

∑k =1
M k 

−
2  n ∑ mk 
 k =1 
(4)

b−a n n
∑
b
Dar sn ( f ') = mk → ∫ f '(t )dt = f (b) − f (a ) , când n → ∞
n k =1 a

b−a n
∑
b
Şi S n ( f ') = M kn → ∫ f '(t )dt = f (b) − f (a) , când n → ∞
n k =1 a

Trecând la limită în (4) şi ţinând cont de şirurile care majorează şi minorează,

rezultă că şirul (nan ) n ≥1 este convergent şi
 1
lim nan =  λ −  ( b − a )  f ( b ) − f ( a )  .
n →∞
 2

211
 1
Alegând λ = în propoziţia 5.2.4. se obţine lim nan = 0 . În aceste condiţii se
2 n →∞

pune prolema convergenţei şirului ( n an ) . Are loc următorul rezultat:

2
n∈N

5.2.5. Propoziţie [2, pg. 177]

Fie f :[a, b] → R o funcţie de două ori derivabilă, cu derivata a doua
integrabilă. Dacă considerăm şirul (an ) n ≥1 cu termenul general
b−a n   1b−a
∑
b
an = ∫ f (t )dt − f a +k −  2
 , atunci (n an ) n≥1 este convergent
a n k =1   2  n 
1
şi lim n 2 an = (b − a ) 2  f ' ( b ) − f ' ( a ) 
n →∞ 24

5.2.6. Exemple:
π n
n  3
1) lim n  − ∑ 2 2 
=
n →∞
 4 k =1 n + k  4
π n
4n  1
2) lim n 2  − ∑ 2 =
n →∞  4 k =1 4n + ( 2k − 1)2  32
 
1
Soluţie: Se consideră funcţia f :[0,1] → R , f ( x) = şi se aplică
1 + x2
propoziţiile 5.2.4. şi 5.2.5.

Bibliografie

[1] Gh. Sireţchi, „Calcul diferenţial şi integral”, vol. I şi II, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985
[2] V. Arsinte: „Probleme elementare de calcul integral”, Ed. Univ.
Bucureşti, 1995
[3] C. Mortici: „600 de probleme”, Edi. GIL Zalău, 2001
[4] A. Magdaş, I. Magdaş: „Calculul limitelor unor şiruri utilizând integrala
definită”, Didactica Matematicii, vol. 12, pg. 87-92
[5] V. Pop: „Evaluarea prin şiruri a unor serii”, Argument, Revista de
matematică a Colegiului Naţional Gh. Şincai, Baia-Mare, 5/2003

212