Educaţia Matematică Vol. 2, Nr.

1-2 (2006), 11–15

O margine superioară pentru numărul rădăcinilor

reale ale unui polinom cu coeficienţi complecşi 1

Alexe Călin Mureşan, Alexandra Dan, Ana Mihaela Gârbea

Abstract

In this article a number r will be found, for complex coefficients

polynomial, which is larger than the number of polynomial real
roots. This number can be found taking into account the poly-
nomial coefficients and allows an evaluation on the number of
the polynomial real roots.

2000 Mathematical Subject Classification: 11C08

Key words: complex coefficients polynomial, real roots number.

În această lucrare obţinem o margine superioară pentru numărul rădăcinilor

reale ale unui polinom cu coeficienţi complecşi.
Teoremă 1. Fie

P (x) = an xn + an−1 xn−1 + · · · + a0 ∈ C[x],

n
X
cu a0 6= 0, an 6= 0; L(P ) = lungimea lui P, L(P ) = |ai |, r = numărul de
à i=0
!
L(P )
rădăcini reale ale lui P.Atunci r ≤ 4n ln p .
|a0 an |
1
Received 18 December 2006
Accepted for publication (in revised form) 29 December 2006

11
12 Alexe Călin Mureşan...

Demonstraţie. Fie r′ numărul rădăcinilor reale de modul mai mare sau

egal cu 1 r − r′ numărul rădăcinilor reale de modul mai mic decât 1.Rezultă
că r − r′ este numărul rădăcinilor reale de modul mai mare sau egal cu 1
pentru polinomul reciproc Q = a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an = xn · P x1 .
¡ ¢
s µ ¶
′ L(P )
Vom demonstra că r ≤ 2 n ln pentru P = an xn + an−1 xn−1 +
|an |
· · · + a0 .
Printr-un raţionament similar putem atunci arăta, deoarece L(Q) =
L(P ), că s µ ¶
′ L(P )
r − r ≤ 2 n ln pentru
|a0 |
µ ¶
n n−1 n 1
Q = a 0 x + a1 x + · · · + an = x · P .
x
Şi atunci din cele două relaţii vom avea:
2
′ ′ ′ r′ + (r − r′ )2
′ L(P )
r = r + (r − r ) ≤ r (r − r ) ≤ ≤ 4n ln p .
2 |a0 · an |

L(P )
Deci, r ≤ 4n ln p .
|a0 · an | s
L(P ) ′
Revenind la problemă rămâne de arătat că r′ ≤ 2 n ln , r fiind
|an |
numărul rădăcinilor reale cu modulul mai mare decat 1, pentru P (x).

Lemă 1. Oricare ar fi k ∈ N : r′ ≤ k + α, unde α este numărul rădăcinilor

reale de valoare absolută mai mare sau egala cu 1 ale polinomului Fk (x) =
µ ¶k
d dF (x)
n −k
x P (x) adică Fk (x) = n−1 ·x· k−1 şi α numărul rădăcinilor
dx dx
reale ale polinomului reciproc F ∗ (x) = xn · Fk (x−1 ) de modul mai mic sau
egal cu 1.

Demonstraţie. Se utilizează inducţia matematică şi teorema lui

Rolle
O margine superioară pentru... 13

Astfel: k = 1 implică
1
F1 (x) = · x · P ′ (x); F1 (x) = 0 atunci x = 0 sau P ′ (x) = 0 (1)
n
şi conform Teoremei lui Rolle

P ′ (x) are cel puţin r′ − 1 rădăcini reale de modul ≥ 1. (2)

Din (1) şi (2) rezultă că F1 (x) are cel puţin (r′ − 1) + k = r′ rădăcini.
Se ştie gradF1 (x) = gradP (x) = n şi se repetă procedeul. Rezultă
r′ ≤ k + α, cu α numărul rădăcinilor de modul ≥ 1 pentru F (x).
- k = 1 implică
1
F1 (x) = n−1 xP ′ (x) = · x · (nan xn−1 + (n − 1)an−1 xn−2 + · · · + a1 ) =
n
n n−1 2 1
= an x n + an−1 xn−1 + · · · + a2 x2 + a1 x.
n n n n
- k = 2 implică
n2 (n − 1)2 22
µ ¶
1
F2 (x) = n−1 x an xn−1 + an−1 xn−2 + · · · + a2 x + a1 =
n n n n
2 2 2
n (n − 1) 2 1
= 2 an x n + 2
an−1 xn−2 + · · · + 2 a2 x2 + 2 a1 x
n n n n
···
¶k n
(n − i)k
µ
d X
F (x) = Fk (x) = n −k
x P (x) = k
ai x i =
dx i=0
n
n µ ¶ k
X i
= 1− ai xi şi F ∗ sunt polinoame reciproce
i=0
n
n µ ¶k
X j
∗ n
implică:F (x) = x F (x ) = −1
an−j 1 − xj .
j=0
n

Deoarece F (x)µşi ¶ F ∗ (x) au următoarele

¯ ¯ proprietăţi: F (x) = 0 pen-
1 ¯ 1 ¯
tru |x| ≥ 1 şi F ∗ = 0 pentru ¯¯ ¯¯ ≤ 1, rezultă că α este numărul
x x
rădăcinilor reale cu modul mai mare sau egal cu 1 pentru F (x) este numărul
rădăcinilor reale de modul mai mic sau egal cu 1 pentru F ∗ (x).
14 Alexe Călin Mureşan...

Fie R ∈ R; R > 1. Din inegalitatea lui Jensen rezultă că numărul

tuturor rădăcinilor (complexe) ale
· polinomului
½ ∗ F ∗ din discul |z| ≤ 1 sunt
¾¸
|F (z)|
ln max
|z|=R |F ∗ (0)|
mărginite de cantitatea: α ≤ .
k/n
Alegem R = e . Atunci, ln R

n µ ¶k
∗
X j
max{|F (z)|; |z| = R} ≤ |an−j | 1 − ek(j/n) ≤
j=0
n
n µ ¶k
X j
≤ |an−j | = L(P ) deoarece 1 − · ek(j/n) =
j=0
n

= (1 − x)k · ekx = g(x).

not

g ′ (x) = k · (1 − x)k−1 · (−1) · ekx + (1 − x)k · ekx · k =

= k · (1 − x)k−1 · ekx · (−1 + 1 − x) < 0
din care rezultă că g este descrescătoare; g(0) = 1 (valoare maximă).
Avem, de asemenea, că: µ ¶
L(P )
ln
∗ |an | n L(P )
F (0) = an implică α ≤ , deci α ≤ ln .
k k |an |
n
n L(P )
Din r ≤ k + α rezultă că r′ ≤ k + ln
′
.
k |an |
"µ ¶1/2 #
L(P )
Fie k = n ln + 1.
|an |
"µ ¶1/2 #
L(P ) n L(P )
Rezultă că r′ ≤ n ln +1+ "µ # ·ln
|an | L(P )
¶ 1/2 |an |
n ln +1
|an |
şi de asemenea,
L(P )
"µ ¶1/2 # n ln
L(P ) |an |
r′ ≤ n ln + 1 + "µ ¶1/2 # ,
|an | L(P )
n ln +1
|an |
O margine superioară pentru... 15

µ ¶1/2 µ ¶1/2 s µ ¶
′ L(P ) L(P ) ′ L(P )
r ≤ n ln + n ln deci r ≤ 2 n ln .
|an | |an | |an |

Bibliografie
[1] Gouvea, F.Q., P-adic numbers. An introduction (2nd ed.), New York:
Springer-Verlag, 1997.

[2] Knuth, D., The Art of Programming v1.2 (2nd ed.), Boston: Addison-
Wesley, 1981.

[3] Mignotte, M., Introducere ı̂n algebra computaţională şi programare

liniară, Ed. Univ. Bucureşti, 2000.

Asist. drd. Mureşan Alexe Călin,

Catedra de Matematică
Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti
Studenta Dan Alexandra, Studenta Gârbea Ana Mihaela,
an lV, Fac. I.M.E., Calculatoare, an lll, Fac de Litere şi Ştinţe
U.P.G. Ploieşti U.P.G. Ploieşti