Integrarea funcţiilor raţionale

Cea mai simplă funcţie raţională este un polinom de gradul n :

Qn ( x ) = a0 xn + a1 xn−1 + …+ an−1 x

+ an unde a0 ≠ 0 şi a0 , a1,…, an ∈ .

Un număr b este rădăcină pentru polinom ⇔ Qn (b) = 0 .

Observaţie: Orice polinom real Qn (x) poate fi descompus în factori în mod unic.
Factorii sunt polinoame liniare x − b şi polinoame pătratice x2 + px + q , în care p, q sunt
coeficienţi reali şi fiecare polinom pătratic este ireductibil la polinoame liniare, deoarece
nu are rădăcini reale.

Qn ( x ) = a0 ( x − a)α ( x − b) β ( x − l )λ (x2 + p1 x +
q1 )μ 1 (x2 + ps x + qs )μ
s

unde exponenţii α , β ,…, λ, μ1 ,…, μs sunt numere naturale şi are loc:

α + β + …+ λ + 2(μ1 + …+ μs ) = n

Dacă α = 1, rădăcina a se numeşte simplă.

Dacă α ≥ 2 , rădăcina a se numeşte multiplă.

In general, o funcţie raţională reală f (x) , este raportul a două polinoame reale
care nu au nici un factor comun.
P ( x)
f(x)= m ( )
Qn x

O funcţie raţional ă se numeşte proprie dacă numărătorul Pm (x) are gradul mai
mic decât numitorul Qn ( x ), adică m < n .

Dacă m ≥ n , în urma unei împărţiri, fracţia f (x) poate fi reprezentată astfel:

 ~
Pm ( x ) P(x )
f(x)= = Rm−n ( x )+
Qn ( x ) Qn ( x )
~
~ P (x)

unde Rm−n ( x ) şi P (x) sunt polinoame reale, iar Qn ( x ) este funcţie raţională proprie.

Funcţiile raţionale simple sunt funcţiile raţionale proprii de forma:

A A Mx + N Mx + N

x−a , ( x − a) k , x2 + px + q şi (x 2 + px + q)k

unde A, M , N , a , p , q ∈ , k≥2 număr natural. Polinomul pătratic x2 + px + q nu are

rădăcini reale, p 2 − 4q < 0 .

P ( x)
m

Teoremă: Fie funcţia raţională reală proprie f ( x ) = Qn ( x ) şi fie

Qn ( x ) = a0 ( x − a)α ( x − b) β ( x − l)λ (x2 + p1 x + q1 )μ 1 ( x 2 + ps x + qs ) μ s

.

Atunci, f ( x ) se descompune în mod unic într-o sumă de funcţii raţionale simple:

Pm ( x ) = A 1 + A 2 Aα
Qn ( x ) x − a ( x − a) + …+ ( x − a)α +
2

B + B 1
+
+ …+ Bβ
x−b
+
(x − b)2

2
(x − b)β

... M x+N
M1 x + N 1 M 2 x + N2 μs μs

+ x2 + ps x + qs + (x + ps x + qs )2 + + ( x + ps x + qs )μ
2 2
s

unde A1 , A2 , …, Aα , B1 , B2 , …, Bβ , M 1 , N1 , M 2 , N 2 , …, M μ s , Nμs ∈ şi nu sunt toate nule.

Pentru a determina coeficienţii de la numărătorii fracţiilor raţ ionale simple,

înmulţim relaţia precedentă cu Qn ( x) şi aplicăm metoda identificării coeficienţilor
puterilor egale a lui x în relaţia astfel obţinută. Astfel, se obţine un sistem liniar în
necunoscutele A1 , A2 , …, Aα , B1 , B2 , …, Bβ , M 1 , N1 , M 2 , N 2 , …, M μ , Nμ . s s
 Exemple:

1. Descompuneţi fracţia raţională

f x
() = 3x2−6x+2

x3 − 3 x 2 + 2x
în fracţii raţionale simple.

x 3 − 3x 2 + 2x = x ( x 2 − 3x + 2) = x ( x − 1)( x − 2)

3 x2 − 6 x + 2 A B C
= + +x − 2
x 3 − 3 x 2 + 2x x x−1

3 x 2 − 6 x + 2 = A ( x − 1)( x − 2 ) + Bx ( x − 2 ) + Cx ( x −1)

3x2 − 6x + 2 = A ( x 2 − 3x + 2)+ B (x 2 − 2x )+ C (x 2 − x)

x2 : 3 = A + B + C
x1 : − 6 = −3 A − 2B − C
x0 : 2 = 2A

⇒ A=B=C=1

2
f ( x) = 3 x − 6 x + 2 = 1 + 1 + 1
x 3 − 3 x 2 + 2x x x −1 x − 2

2. Descompuneţi fracţia raţională

()= x 3 + 3 x +1
f x
x5 + 3 x 4 + 3x 3 + x2

în fracţii raţionale simple.

( )
5 4
x + 3 x + 3x + x = x3 2 2
x + 3x +3x+1 =x2
3 2
( x +1)3

x 3 + 3 x +1 A A B B B
1 2 1 2 3

= + + + +
x 5 + 3 x 4 + 3x 3 + x 2 x x2 x +1 ( x +1)2 ( x +1)3
3 3 3 2
x + 3 x + 1 = A1 x ( x + 1) + A2 ( x + 1) + B1 x ( x + 1) 2 + B2 x 2 ( x + 1) + B3 x2
 3
x + 3 x + 1 = A1 ( x 4 + 3 x 3 + 3x 2 + x )+ A2 (x 3 + 3 x 2 + 3 x + 1)+ B1 (x 4 + 2x 3 + x 2 )+ B2 (x 3 + x 2 )+ B3 x2

4
x : 0=A+B
1 1
3
x : 1 = 3 A + A + 2B + B
1 2 1 2
2
x : 0 = 3 A1 + 3A2 + B1 + B2 + B3
x1 : 3= A1 +3A2
x0 : 1= A2

⇒ A1=0 A2 =1 B1=0 B2 =0 B3=−3

f ( x) = 1 − 3
x ( x +1)3
2

3. Descompuneţi fracţia raţională

( ) = x 3 + x2 +1
f x

(x 2 +1 )2
în fracţii raţionale simple.

x 3 + x2 +1 M x+N M 2x + N
( ) = 1

2
1
+ ( )
2

2 2 x +1
x +1 x 2 +1 2

x3 + x 2 + 1 = ( M 1 x + N1 ) x 2 + 1 + M 2 x + N2 ( )
x3 + x 2 + 1 = M 1 x 3 + M 1 x + N1 x 2 + N1 + M 2 x + N2

3
x : 1= M1
x2 : 1=N
1
1
x : 0=M1+M2
x0 : 1=N +N
1 2

⇒ M1=1 N1=1 M2 =−1 N2 =0

f ( x) = x +1 − x
2 ( )
x +1
x 2 +1 2
 Integrarea funcţiilor raţionale simple

A dx
1. ∫x− a

t =x−
a dt = dx

A dt
∫ x − a dx = A ∫ t = A ln t = A ln x − a + C

A
2. dx
∫ ( x − a) k

t =x−
a dt = dx

A t −k +1 1
∫ dx = A∫t −k dt = A =A +C
( x − a) k
− k +1 (1 − k )( x − a)k −1

Mx + N
3. ∫
x 2 + px + q dx

2 2 2
2 2 p p p p p 2
x + px + q = x + 2x + +q−
= x+ + q−
2 2 2
2 4

p2
Notaţie: a = q−
4

p
Substituţie: t = x + 2
dt = dx
x2 + px + q = t 2 + a 2
p
x=t−
2
 p
M t− +N
Mx + N 2 tdt Mp dt
∫ 2 dx = ∫ 2 2 dt = M ∫ 2 2 + N− ∫ 2 2
x + px + q t +a t +a 2 t +a

ϕ =t2+a
2
dϕ = 2tdt

M dϕ Mp dt M 2 2 Mp 1 t
= ∫ + N− ∫ 2 2 = ln(t + a )+ N− arctg
2 ϕ 2 t +a 2 2 a a

= M ln(x + px + q)+ 2N − Mp arctg 2x + p

2
+C
2 2
2 4q − p 4q − p

Exemplu:
2−x
∫x 2
+ 4x + 6 dx
2 2 2
x +4x+6=x +4x+4+2=(x+2) +2

t =x+2
dt = dx

2−x 2 − ( t − 2) dt 1 2t

∫ x 2 + 4 x + 6 dx = ∫ 2 2
t + 2 dt = 4 t + 2 −2 ∫ ∫ t2 + 2 dt
1 t 1 x+2 1
= 4 2 arctg 2−2 ln t
2
+ 1 + C =(2 2 arctg ) 2
2 − 2 ln x + 4x + 6 + C ( )

Mx + N
4. ∫ 2 k dx , k ≥ 2
(x + px + q)
p
Substituţie: t = x + 2

dt = dx
x2 + px + q = t 2 + a 2
p
x=t−
2
not 2
a= q−p
4
 p
M t − +N = tdt
Mx + N 2 Mp dt
∫ 2 k dx = ∫ 2 2 k
dt M∫( )
+ N−

+ px + q) )
k
t2+a2
(x (t +a ∫
ϕ =t2+a 2 (t 2
+ a 2 )k
2
dϕ = 2tdt

M dϕ Mp dt M Mp
= + N− = + N− I
∫
2∫ ϕ k 2 (t 2 + a 2 )k 2(1 − k )(t 2 + a 2 )k −1 2 k

Am notat cu I k integrala:

I dt 1 (t 2 +a2 −t ) 2
k =
∫ (t
=
a2 ∫ (t 2 +a 2 )k dt =
2 +a2) k

1 dt 1 t ⋅ 2tdt 1 1 t ⋅ 2tdt
I −
= ∫ − = k −1

a 2
(t 2 +a2)
k −1
2a2 ∫(t 2 + a2 )k a2 2a2 ∫(t 2 + a2 )
k

2tdt
u=t dv = ( t 2 + a2 )k

du = dt v=
(t 2+ a2 )
−k +1

− k +1

1 1 t 1
I I
I k =a2 k −1 − 2a 2 2 2 k −1 + k −1 k −1

(1 − k )( t +a )

t 2k − 3
I
Ik = 2a 2 ( k − 1)( t 2 + a2 ) + 2a 2 ( k −1)
k −1
k −1 relaţie de recurenţă

dt 1 t
I=
1 ∫ t 2 + a 2 = a arctg a + C
dt t 1 t 1 t
=
I2 ∫( t 2 + a2 )2 = 2a 2 ( t 2 + a 2 ) + 2a 2 I1 = 2a 2 ( t 2 + a2 ) + 2a3 arctg a + C
Exemplu:
x +1
dx
∫(x 2 − 4x + 5)
2

2 2 2
x − 4 x + 5 = x − 4 x + 4 + 1 = ( x − 2 ) +1

t =x−2
dt = dx

t+3 1 2t dt 1 1
∫( 2 ) 2 dt = 2 ∫ ( 2 ) 2 + 3∫ ( 2 )2 = − 2 t2 +1 + 3I2
t +1 t +1 t +1
2 2
dt t +1−t dt 1 2tdt
I=
2 ∫ ( t 2 + 1 )2 = ∫ ( t 2 +1)2 ∫ 2
dt = t +1 − 2 t ⋅ ∫ ( t +1)
2 2

2tdt

u=t dv = ( t 2 +1)2
1
du = dt v=−
2
t +1

I 1 t dt 1 t
2= arctgt − − + = arctgt + +C
∫ 2
2
2
t +1 t +1 2 2(t
2
+1 )
t+3 1 1 1 t
+C
∫ 2
t +1 2 dt = −
2 t2 +1 +3 2 arctgt + 2 ( t 2 +1)

( )
Se revine la variabila x cu ajutorul substituţiei.

Observaţie: Integrala nedefinită a unei funcţii raţionale totdeauna există pe intervalele în

care numitorul Qn ( x) aste nenul, şi se exprimă cu ajutorul unui număr finit de funcţii
elementare, anume o sumă algebrică care are ca termeni numai polinoame, funcţii
raţionale proprii, funcţii logaritmice şi arctangente.
Exemple:

x3
1. ∫ dx
( x −1)( x
2
−4)

x2 +1
2. ∫ x 4 − x3 dx

x 3 − x dx
3. ∫ ( 2 )2
x +1