Probleme de analiză matematică date la admiterea în facultate în

anul 1989 – Matematică și profile tehnice

Enunțuri
Setul I (lot olimpic, iunie 1989)

1 1 1
1. Se dă șirul ( xn )n≥1 , xn = 1 +
2 3
+ + … + . Să se arate că șirul
n
({ x } )
n n ≥1
nu este convergent

(s-a notat cu { x} partea fracționară a lui x ∈ ℝ ).

2. Există funcții f : [ 0,1] → ℝ care să admită asimptote verticale la stânga și la dreapta dreptele
x = α oricare ar fi α ∈ ℚ ∩ [ 0,1] ?
3
3. Să se arate că există o unică funcție f : [ 0, ∞ ) → ℝ satisfăcând ( f ( x )) + xf ( x ) = 1 ,
f ( x)
oricare ar fi x ∈ [ 0, ∞ ) . Să se arate că f este derivabilă și că f ′ ( x ) = − , oricare
3 f ( x) + x
2

ar fi x ∈ [ 0, ∞ ) .
3
4. Să se determine a ∈ ℝ astfel încât funcția f a : ℝ → ℝ, f a ( x ) = ( x + 1) − 3ax să fie
derivabilă pe −1,1 . [ ]
 2 + ln x π 
− π , ( ∀ ) x ∈  2 , π  ∩ ℚ
  
5. Se dă f : [ 0, π ] → ℝ integrabilă, cu f ( x ) = 
 sin 2 x , ( ∀ ) x ∈ 0, π  ∩ ℚ
1 + cos x  2 
π
Să se afle  f ( x ) dx .
0

Setul al II-lea (Facultatea de Matematică, iulie 1989)

6. Fie a, α ∈ ℝ si ( xn )n un șir din ℝ , definit prin x1 = a, xn +1 = α ⋅ 3 xn , ( ∀ ) n ≥ 1 . Să se arate

că șirul este convergent și să se determine limita sa ca funcție de a și α.
7. Se consideră a, b ∈ ℝ , a < b și f : [ a, b] → ℝ o funcție continuă pe [ a, b] și derivabilă în

punctele a și b astfel încât f ′ ( a ) < 0 și f ′ ( b ) > 0 . Să se arate că există c ∈ ( a, b ) un punct

de minim pentru funcția f .
tg ( ax ) − sin ( ax )
8. Să se calculeze lim , unde a , b ∈ ℝ , a ≠ 0, b ≠ 0 .
x → 0 tg ( bx ) − sin ( bx )

9. Se consideră funcția f : ℝ → ℝ , unde f ( x ) = 3

x −1 + 3 x + 1 .
a) Să se determine punctele de inflexiune ale funcției f .
b) Să se arate ca nu există α ∈ℝ astfel încât funcția g :ℝ → ℝ unde
g ( x ) = max (α x, f ( x ) ) să aibă aceleași puncte de inflexiune ca și f .
 a
10. Să se arate că pentru orice a ∈ ( 0,1) avem lim n  x n f ( x ) dx = 0 , unde f : [ 0,1] → ℝ este
n →∞
0

o funcție integrabilă pe [0,1] . Dacă în plus f este continuă în punctul x = 1 , să se arate că :

1
lim n  x n f ( x ) dx = f (1)
n →∞
0

Setul al III-lea (Profil tehnic, iulie 1989)

xn2
11. Șirul ( xn )n este dat prin x1 > 0, x1 + x < 1 și relația de recurență xn +1 = xn + 2 , ( ∀ ) n ≥ 1 .
2
1
n
1 1
Să se arate că șirurile ( yn ) n , dat prin yn = − , n ≥ 2 și ( xn )n sunt convergente.
xn n − 1
5
12. Există o unică funcție f : ℝ → ℝ astfel încât ( f ( x )) + x 6 f ( x ) − x5 = 0, ( ∀ ) x ∈ ℝ . Să se
arate ca f este continuă în orice x ∈ ℝ . Este funcția derivabilă în x = 0 ?
min ( x ; ln x ) , pentru x ≠ 0
2

13. Se consideră funcția f : [ 0,1] → ℝ, f ( x ) = 

0, pentru x = 0
1
Să se arate că f este integrabilă și să se calculeze  f ( x ) dx .
0

Setul al IV-lea (Profil tehnic, iulie 1989)

14. Fie a , b ∈ ℝ , a < b si f : [ a, b] → [ a, b] o funcție crescătoare. Să se arate că orice șir ( xn ) n

din [ a, b ] cu x1 ∈ ( a, b ) , xn +1 = f ( xn ) , ( ∀) n ≥ 1 este convergent. Dacă în plus f este
continuă, șirul ( xn ) n este ca mai sus și u = lim
n →∞
xn , atunci f ( u ) = u .
15. Să se arate că există o unică funcție f : ℝ → ℝ care satisface relația :

3
x3 − ( f ( x ) ) + xf ( x ) = 0, ( ∀ ) x ∈ ℝ si f ( x ) > 0, ( ∀ ) x > 0 .

Să se arate că f este derivabilă în orice x ≠ 0 . Este f derivabilă în x = 0 ?

 sin x
 π  , dacă x ≠ 0
16. Se consideră funcția f :  0,  → ℝ unde f ( x ) =  x .
 2 0, dacă x = 0
π
2
Să se arate că 1 <  f ( x ) dx < 1 + cos1
0
Setul al V-lea (Profil tehnic, iulie 1989)

17. Fie ( an )n un șir de numere reale, an > 0 pentru orice n ∈ ℕ . Să se arate că pentru orice
n ∈ ℕ ecuația a1 x + a2 x 2 + … + an x n = 1 are o unică soluție bn în intervalul ( 0, + ∞ ) . Să se
arate că șirul ( bn )n este convergent și să se calculeze lim bn în cazul când
n →∞
a1 = 2 și
an = 1, ( ∀) n ≥ 2 .
18. Fie a, b ∈ ℝ , a < b și f : [ a, b] → ℝ o funcție continuă pe [ a, b] și derivabilă pe ( a, b ) . Să
f ( a ) − f (c)
se arate că există c ∈ ( a, b ) astfel încât f ′ ( c ) = .
c−b
19. Se consideră funcția f : [ 0,1] → ℝ unde :
 x x ( x ln x + 1) , dacă x > 0
f ( x) = 
0, dacă x = 0
1
Să se arate că f este integrabilă și să se calculeze  f ( x ) dx .
0

Setul al VI-lea (Profil tehnic, iulie 1989)

x2
20. Este funcția f : ℝ → ℝ , dată prin f ( x ) = e − 1 − x − , ( ∀ ) x ∈ ℝ derivabilă în x = 0 ?
3 x

2
21. Să se arate ca nu există funcții continue neconstante f : [ 0,1] → ℝ astfel încât orice punct

x ∈ ( 0,1) să fie punct de minim relativ pentru f .

x +1
6x + 5
 sin ( y ) dy <
3
22. Să se arate că pentru orice x > 0 avem
x
3x 2

Bibliografie
1. Ion Ichim – ”Testul de analiză matematică dat la admitere în Facultatea de Matematică, sesiunea
specială pentru echipa olimpică, iunie 1989” – în G.M. 10/1989, pag. 353-357

2. Ioan Chițescu – ”Soluțiile problemelor date la concursul de admitere în Facultatea de Matematică,

sesiunea iulie 1989, proba de analiză” – în G.M. 10/1989, pag. 357-362

3. Constantin Cealera, Constantin Udriște, Vladimir Bălan – ”Admiterea în enunțuri, soluții și bareme,
Matematică 1988-1995” – Ed. Tehnică, 1996

4. Gh. Sirețchi – ”Soluțiile unor probleme de analiză matematică date la admitere în facultăți în anul
1989” – în ”Buletin matematic I.S.M.B. 1990”, pag. 145-157
Soluții
Probleme de șiruri – 1, 6, 11
Problema 1 (partea fracționară a seriei armonice)

Funcția x → ln x este derivabilă pe domeniul de definiție ( 0, ∞ ) . Teorema lui Lagrange pentru

această funcție pe intervalul [ n, n + 1] , n ∈ ℕ∗ ne asigură că există cn ∈ ( n, n + 1) astfel încât
1
ln ( n + 1) − ln n = .
cn

1 1 1 1 1
Deoarece n < cn < n + 1  < <  < ln ( n + 1) − ln n < (1)
n + 1 cn n n +1 n

Se înlocuiește pe rând n în partea dreaptă a relației (1) cu 1, 2,… și se însumează membru cu

membru inegalitățile obținute :

ln 2 − ln1 < 1
1
ln 3 − ln 2 <
2
…
1
ln ( n + 1) − ln n <
n
__________________
1 1
ln ( n + 1) < 1 + + … + ⇔ xn > ln ( n + 1)
2 n

Deoarece lim ln ( n + 1) = ∞ , rezultă că lim xn = ∞ .

n →∞ n →∞

Vom construi în cele ce urmează două subșiruri (x ) np

p ≥1
și (x )
n′p
p ≥1
cu 3 < n p < n′p astfel încât să

avem { x } ∈ 0, 13  si { x } ∈  23 ,1 , (∀) p ≥ 1 .

np n′p

Observăm pentru început că :

1 1 1 1 1
x4 = 1 + + + = 2  { x4 } = si
2 3 4 12 12
1 1 1 1 1 1 1 201 201 2
x8 = 1 + + + + + + + =2  { x8 } = >
2 3 4 5 6 7 8 280 280 3
Putem alege deci n1 = 4, n1′ = 8 . Să presupunem (pasul de inducție) că am construit termenii celor
două subșiruri până la un rang p .

1 1
Întrucât 3 < n p < n′p , avem < , ( ∀ ) n > n′p . Deoarece șirul ( xn ) n ≥1 este strict crescător și are
n 3
limita ∞ , există un rang n′p + k p , k p ≥ 1 pentru care valoarea părții întregi a termenului șirului ( xn ) n ≥1
crește cu o unitate față de rangul n′p , adică  xn′p + k p  =  xn′p  + 1 - în condițiile în care pentru toți
   
termenii intermediari (dacă aceștia există), această valoare nu crește. Să notăm că, deoarece
1 1
n′p + k p > n′p > 3 , putem scrie că < .
n′p + k p 3

Presupunem că { x } ∈  23 ,1 . Pentru termenul imediat anterior, putem afirma cu certitudine că
n′p + k p

{x n′p + k p −1 } ∈  23 ,1 , deoarece  x n′p + k p −1

 =  xn′  și totuși xn′ + k −1 ≥ xn′ , deci xn′ + k −1 ≥ xn′ ≥ 2
  p p p p p
{p p
3
} { }
Se scrie egalitatea :

1 1
{x } = x
n′p + k p n′p + k p −  xn′p + k p  = xn′p + k p −1 +
n′p + k p
{ }
−  xn′p + k p −1  − 1 = xn′p + k p −1 +
n′p + k p
−1 =

 1 
{
= xn′p + k p −1 +  }  −1
 n′p + k p 

  1
Însă {x n′p + k p −1 } < 1 si  n′ +1 k  < , de unde rezultă că :
 3
 p p 

 
{x } = {x
n′p + k p n′p + k p −1 } +  n′ +1 k 
1
 −1 < 1 + −1 =
3
1
3
 p p 

Aceasta contrazice presupunerea că { x } ∈  23 ,1 și demonstrează că { x } ∈ 0, 13  . Putem

n′p + k p n′p + k p

deci alege termenul xn p+1 al subșirului ( x ) ca fiind x

np =x , cu explicația ” k este numărul
n p +1 n′p + k p p
p ≥1

natural minim care se adaugă la n′p astfel încât partea întreagă a termenului xn′p + k p să depășească cu
o unitate partea întreagă a termenului xn′p ”

2 
În mod analog, căutăm de la n p +1 în sus un rang n′p +1 > n p +1 > 3 pentru care xn′p+1 ∈  ,1 și
3 
{ }
 xn′  =  xn  . Șirul ( xn ) fiind strict crescător și cu limita ∞ , există un număr natural hp +1 ≥ 1
 p+1   p+1  n ≥1

2
pentru care xn p+1 + hp+1 > +  xn p+1  > xn p+1 . Notăm B =  xn p+1  pentru facilitarea exprimării.
3    

Să presupunem că nici pentru cel mai mic astfel de număr h p +1 nu se îndeplinește condiția ca
2 
{ }
a = xn p+1 + hp+1 ∈  ,1 , ceea ce este posibil numai dacă A =  xn p+1 + hp+1  >  xn p+1  = B . Faptul că
3 
2
termenul de rang ( n p +1 + hp +1 ) este primul din șirul ( xn ) n ≥1 care depășește valoarea + B înseamnă
3
că pentru predecesorul de rang (n p +1 + hp +1 − 1) ≥ n p +1 avem  xn p+1 + hp+1 −1  =  xn p+1  = B și
2
{
b = xn p+1 + hp+1 −1 ≤} 3
.

1
Dar atunci = xn p+1 + hp+1 − xn p+1 + hp+1 −1 = A + a − B − b . Avem A − B ≥ 1 , A și B fiind
n p +1 + hp +1
2   2  2 2
numere naturale cu A > B . Deoarece a ∉  ,1  a ∈ 0,  , iar b ∈ 0,   a − b ≥ − .
3   3  3 3
1 2 1
Deducem că = A − B + a − b ≥ 1 − =  n p +1 + hp +1 ≤ 3 , ceea ce contrazice faptul că
n p +1 + hp +1 3 3
n p +1 > 3 si hp +1 ≥ 1 .

Putem așadar alege termenul xn′p+1 al subșirului xn′p ( ) p ≥1

ca fiind xn′p+1 = xn p+1 + hp+1 . Explicația de dat

aici este ” h p +1 este numărul natural minim care se adaugă la n p +1 astfel încât valoarea termenului
2 
xn p+1 + hp+1 din șirul ( xn ) n ≥1 să depășească valoarea + xn  ”.
3  p+1 
Remarcăm modul în care cele două subșiruri se construiesc ”din aproape în aproape”, fiecare
bazându-se pe termenul precedent al celuilalt.

Șirul ({ x } )
n n ≥1
are așadar două subșiruri ({ x } )
np
p ≥1
și ({ x } )
n′p
p ≥1
astfel încât { x } ∈ 0, 13  și
np

{ x } ∈  23 ,1 , (∀) p ≥ 1 . Dacă șirul ({ x })

n′p n n ≥1
ar fi convergent, ar avea un singur punct limită x,

 1 2 
care nu poate fi situat simultan în 0, 3  și în  3 ,1 . În concluzie, șirul ({ x } )
n n ≥1
nu este

convergent.

Observație. Ideea de rezolvare este luată din [1], dar detaliată.

Problema 6 (șir definit recurent)

Se calculează pe rând :
1 1
x2 = α ⋅ x = α ⋅ a
3
1
3

1 1 1
1+ 32
x3 = α ⋅ x = α3
2
3 ⋅a

1 1 1 1
1+ + 2 33
x4 = α ⋅ x = α3
3
3 3 ⋅a

1 1 1 1
1+ + 2 +… n− 2
Prin inducție matematică după n , se demonstrează că xn = α 3 3 3 ⋅ a3
n−1
(1) .
 1 1 1 1
1+ + 2 +… n−1 3n
Egalitatea de demonstrat (pasul de inducție) este xn +1 = α 3 3 3 ⋅ a . Folosind relația de
recurență :
1
1
 1+ 1 + 12 +… n1−2 3n1−1  3 1 1 1
1+ + 2 +… n −1
1
3n
xn +1 = α ⋅ xn = α ⋅ x = α ⋅  α
3 3
n
3 3 3 ⋅ a  = α 3 3 3 ⋅a , ceea ce încheie
 
demonstrația prin inducție.
n −1
1
1−  
 1 1  3 3
Se calculează separat lim  1 + + … + n − 2  = lim = .
n →∞
 3 3  n →∞ 1 2
1−
3
1
k
Observăm că puterile a 3 sunt definite și pentru a < 0 , iar

1 1, dacă a > 0 1

 1
= 0, dacă a = 0 = sgn ( a ) , deoarece pentru a < 0 avem a = − a 3k , k ≥ 1
n−1
3k
lim a 3
n →∞
−1, dacă a < 0


Pornind de la expresia dată de (1) a termenului xn și ținând cont de observația anterioară, putem
3
scrie în mod compact că lim xn = sgn ( a ) ⋅ α 2 .
n →∞

Problema 11 (un alt șir definit recurent)

Din relația de recurență pentru ( xn )n , deducem că :

2
x 
xn +1 − xn =  n  ≥ 0  xn +1 ≥ xn , ( ∀ ) n ≥ 1  șirul ( xn )n este monoton crescător. Cum x1 > 0
 n
rezultă că xn ≥ x1 > 0, ( ∀ ) n ≥ 1 . Limita șirului ( xn )n nu poate fi deci egală cu 0.

1 1 1 1 x −x 1
Calculăm acum diferența yn +1 − yn = − − + = n n +1 +
xn+1 xn n n − 1 xn xn+1 n ( n − 1)

xn2
Înlocuim xn − xn +1 = − 2 și rezultă :
n

− xn2 1 1  1 x 
yn +1 − yn = + = ⋅ − n  (1)
n xn xn +1 n ( n − 1) n  n − 1 nxn +1 
2

xn 1 1 1 1 1 x
Dar ∈ ( 0,1) și cum > , deducem că > > ⋅ n și din (1) rezultă că
xn +1 n −1 n n − 1 n n xn +1
yn +1 − yn > 0  ( yn )n ≥ 2 este strict crescător  ( yn )n ≥ 2 are limită.
Daca am presupune că lim yn = ∞ , ar rezulta că :
n →∞

1 1  1
lim  −  = ∞  lim = ∞  lim xn = 0 , contradicție. Așadar, șirul ( yn ) n≥ 2 are limită
 n n −1 
n →∞ x n →∞ xn n →∞

finită, adică este convergent către o limită y > 0 .

1 1 1
Din relația yn =
− rezultă că xn =
1
, deci șirul ( xn )n converge către limita
xn n − 1 yn +
n −1
1 1
lim xn = = .
n →∞ lim yn y
n →∞
Limite de funcții, asimptote, continuitate – 2, 8, 14
Problema 2 (asimptote verticale în orice punct rațional)

Notăm, în cele ce urmează, lim f ( x ) (limita la dreapta a funcției f în punctul x0 finit) cu f ( x0+ )
xց x0

Presupunem că ar exista o funcție cu proprietatea din enunț și fie r1 ∈ ( 0,1) ∩ ℚ fixat. Faptul că
f ( r1+ ) = ∞ înseamnă că există δ > 0 astfel încât ( r1 , r1 + δ ) ⊂ ( 0,1) și f ( x ) ≥ 1,
1
( ∀ ) x ∈ ( r1 , r1 + δ ) . Fie I1 un subinterval închis al lui ( r1 , r1 + δ ) , de lungime 0 < I1 ≤ . Reținem că
2
f ( x ) ≥ 1, ( ∀ ) x ∈ I1 .

Fie r2 un număr rațional din intervalul I1 . Deoarece f ( r2+ ) = ∞ , putem găsi (analog cu I1 ) un
1
interval închis I 2 ⊂ I1 , de lungime 0 < I 2 ≤ și în care f ( x ) ≥ 2, ( ∀ ) x ∈ I 2 .
22

Continuând procedeul, se construiește un șir de intervale închise ( I n )n≥1 cu proprietățile :

 I n +1 ⊂ I n

 1
0 < I n ≤ n  lim In = 0
 2 n →∞

 f ( x ) ≥ n, ( ∀ ) x ∈ I n


Teorema lui Cantor ne garantează existența unui punct c ∈ [ 0,1] , comun tuturor intervalelor ( I n )n ≥1

Aceasta înseamnă că f ( c ) ≥ n, ( ∀ ) n ≥ 1 , ceea ce este evident absurd. Prin urmare, nu există nicio
funcție f cu proprietatea din enunț (care putea fi restrânsă monolateral).
Observație. Rezolvarea este luată din [4].

Problema 8 (limită a unei funcții într-un punct)

 π π  tg ax − sin ax
Se consideră δ = min  ,  și funcția f : ( −δ , δ ) \ {0} → ℝ, f ( x ) = .
2 a 2b  tg bx − sin bx

π π
Deoarece ax < si bx < , funcția f este bine definită, iar originea este punct de acumulare
2 2
pentru domeniul funcției.

În acest domeniu, putem scrie că :

 1 
sin ax ⋅  − 1
lim f ( x ) = lim  cos ax  = lim sin ax ⋅ bx ⋅ a ⋅ 1 − cos ax ⋅ cos bx =
x →0 x →0  1  x→0 ax sin bx b 1 − cos bx cos ax
sin bx ⋅  − 1
 cos bx  1 1 1
 2 2
 ax   bx  a x
2 2
ax 2
2sin  sin   2 
a 2 = a ⋅ lim 2 4 a a2 a3
= ⋅ lim  ax  ⋅ ⋅ 2 2 = ⋅ 2 = 3
bx bx 
b b  sin  b x b b b
x → 0 x → 0
2sin 2  
2  2   2  4
1 1

Observație. Una dintre puținele probleme de dificultate medie propuse.

Problema 14 (continuitate)

Dacă x1 ≤ x2 = f ( x1 ) , atunci, folosind monotonia crescătoare a funcției f , rezultă că

x2 = f ( x1 ) ≤ f ( x2 ) = x3 .

Prin inducție matematică după n , demonstrăm că xn ≤ xn +1 , ( ∀ ) n ≥ 1 . Verificarea pentru n = 1 și

n = 2 este deja efectuată. Presupunem că pentru n ≥ 1 are loc inegalitatea xn ≤ xn +1 . Monotonia
funcției f ne asigură că f ( xn ) ≤ f ( xn +1 ) ⇔ xn +1 ≤ xn + 2 .

În acest caz, șirul ( xn ) n este monoton crescător. Analog, dacă x1 ≥ x2 = f ( x1 ) , se demonstrează

că șirul ( xn ) n este monoton descrescător. În ambele cazuri, deoarece xn ∈ [ a, b ] , ( ∀ ) n ≥ 1 , șirul
( xn ) n este mărginit, deci, fiind și monoton (crescător sau descrescător), este convergent.

∗
Dacă funcția f este continuă, atunci, notând x = lim xn , avem egalitatea :
n →∞

( n →∞
)
f ( x∗ ) = f lim xn = lim f ( xn ) = lim xn +1 = x∗
n →∞ n →∞

ceea ce trebuia demonstrat (continuitatea s-a folosit la pasul f lim xn = lim f ( xn ) ) ( n →∞

) n →∞
Derivabilitate, teoreme de medie – 7, 18, 20, 21
Problema 7 (Fermat și nu prea)

Deoarece funcția f este continuă pe intervalul [ a, b] , ea este mărginită și își atinge marginile. În
particular, există punctul c ∈ [ a, b] astfel încât f ( c ) ≤ f ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ] . Să arătăm că punctul c
nu poate fi situat în extremitățile intervalului.

Dacă presupunem c = a , asta înseamnă că f ( x ) ≥ f ( a ) , ( ∀ ) x ∈ [ a, b] . Deducem că

f ( x) − f (a)
≥ 0, ( ∀ ) x ∈ ( a, b ) . Prin trecere la limită în această inegalitate cu x ց a , rezultă:
x−a

f ( x) − f (a)
f ′ ( a ) = lim ≥ 0 , contradicție cu ipoteza f ′ ( a ) < 0 .
xց a x−a

f ( x ) − f (b )
Dacă presupunem c =b, obținem f ( x ) ≥ f ( b ) , ( ∀ ) x ∈ [ a, b ]  ≤ 0,
x−b
( ∀ ) x ∈ ( a, b ) . Se trece la limită cu x ր b și obținem:

f ( x ) − f (b )
f ′ ( b ) = lim ≤ 0 , contradictie cu ipoteza f ′ ( b ) > 0 .
x րb x −b

Rezultă că punctul de minim c al funcției f este interior intervalului ( a, b ) , ceea ce era de

demonstrat.

Observații. Având în vedere intervalul pe care este definită funcția f , prin f ′ ( a ) și f ′ ( b ) înțelegem
evident f d′ ( a ) , respectiv f s′ ( b ) .

Rezolvarea este luată din [4].

Problema 18 (de manual, aplicație a teoremelor de medie)

Se consideră funcția auxiliară g : [ a, b ] → ℝ, g ( x ) = ( x − b ) ( f ( x ) − f ( a ) ) . Aceasta este o funcție

continuă pe intervalul închis[ a, b] și derivabilă pe ( a, b ) . În plus, avem g ( a ) = g ( b ) = 0 . Funcția g
îndeplinește condițiile de aplicare ale teoremei lui Rolle pe intervalul [ a, b] .

Există așadar punctul c ∈ ( a, b ) astfel încât g ′ ( c ) = 0 .

Dar g ′ ( x ) = f ( x ) − f ( a ) + ( x − b ) f ′ ( x ) , ( ∀) x ∈ ( a, b ) . Egalitatea g ′ ( c ) = 0 se scrie:

f (a) − f (c)
f (c) − f ( a ) + (c − b) f ′ (c) = 0 ⇔ (c − b) f ′ (c ) = f ( a ) − f (c) ⇔ f ′(c) =
c −b
Demonstrația este încheiată, dar e interesant de aflat ”cum ne vine ideea să construim funcția g ?”

Ca să putem face uz de teorema lui Rolle, avem nevoie de o funcție care să-i verifice condițiile de
aplicare (continuă pe un interval compact, derivabilă pe acel interval, mai puțin în capete și cu valori
egale în capete). Odată asigurată această funcție, teorema ne asigură de existența unui zero al
derivatei în interiorul intervalului dat.

f (a) − f (c)
Plecăm de la expresia f ′ ( c ) = și o aducem la forma echivalentă :
c−b

(c − b) f ′(c) = f (a) − f (c) ⇔ (c − b) f ′(c) + f (c) − f (a ) = 0

Primii trei termeni ai membrului stâng din egalitatea anterioară reprezintă derivata funcției
h ( x ) = ( x − b ) f ( x ) , calculată în punctul x = c . Pasul următor este să observăm că întreg membrul
stâng este derivata funcției g1 ( x ) = ( x − b ) f ( x ) − xf ( a ) - care ar putea fi folosită ca atare, deoarece
g1 ( a ) = g1 ( b ) = −bf ( a ) , dar cu corecția g ( x ) = g1 ( x ) + bf ( a ) = ( x − b ) ( f ( x ) − f ( a ) )
ajungem la o formă mai compactă (în fapt, orice funcție obținută din g1 prin adăugarea unei constante
ne conduce la rezultat).

Problema 20 (derivata unei funcții într-un punct, regula l’Hôspital)

Funcția dată este continuă pe ℝ și f ( 0 ) = 0 . Pentru a cerceta derivabilitatea funcției în origine, avem
de calculat :

x2 x2
3 ex −1 − x − e x
− 1 − x −
f ( x) 2 = lim 3 2
lim = lim 3 (1)
x →0 x x →0 x x →0 x

0
Limita prezintă o nedeterminare de tipul . Se calculează separat limita :
0

x2
ex −1 − x −
L1 = lim 2 , prin aplicarea repetată a regulii lui l’Hôspital (funcțiile care apar la
x →0 x3
numărătorul și numitorul fracției fiind derivabile pe ℝ și cu limite nule în origine) :

x2
ex −1− x − x x
L1 = lim 2 = lim e − 1 − x = 1 lim e − 1 = 1 ⋅ 1 = 1 (s-a înlocuit limita cunoscută
x →0 x3 x →0 3x2 3 x →0 2 x 3 2 6
ex −1
lim = 1)
x →0 x
1
Funcția x → 3 x este continuă în jurul punctului x0 = , deci, revenind la relația (1), avem :
6

x2
f ( x) 3 ex −1 − x −
lim = lim 2 =3L = 1
1
x →0 x x →0 x3 3
6

1
Prin urmare, funcția f este derivabilă în punctul x = 0 și f ′ ( 0 ) = 3
6
Problema 21 (minim peste tot  constant)

Fie a, b ∈ ( 0,1) , a < b , două numere fixate.

Se consideră mulțimea { }
A = x ∈ [ a, b ] f ( x ) ≥ f ( a ) . Cum a ∈ A , mulțimea A este nevidă, deci
admite o margine superioară ; notăm c = sup A .

Presupunem că c < b . Punctul x = c este punct de minim local pentru f , deci există ε > 0 astfel
încât, notând J = [ c − ε ,c + ε ] , să avem J ⊂ ( 0,1) si f ( x ) ≥ f ( c ) , ( ∀ ) x ∈ J . Cum c ∈ A , avem
f ( c ) ≥ f ( a )  f ( x ) ≥ f ( a ) , ( ∀ ) x ∈ J , deci și f ( c + ε ) ≥ f ( a )  c + ε ∈ A . Deoarece
c = sup A , rezulta ca c ≥ c + ε , contradicție cu ε > 0 . Așadar, c = sup A ≥ b , deci b ∈ A 
 f (b) ≥ f ( a ) .

Analog, considerând mulțimea { }

B = x ∈ [ a, b ] f ( x ) ≥ f ( b ) și marginea inferioară a acesteia,

deducem că f (b) ≤ f ( a ) .

Prin urmare, f ( a ) = f ( b ) , ( ∀) a, b ∈ ( 0,1)  funcția f este constantă pe ( 0,1) . Din continuitatea

funcției f , deducem că f este constantă pe [0,1] .
Observație. Rezolvarea este luată din [4].
Studiul funcțiilor cu ajutorul derivatelor – 4, 9, 17
Problema 4 (o groază de funcții auxiliare)

Începem prin a separa cazul a = 0 . În acest caz, avem :

f 0 ( x ) = ( x + 1) − 1 = x3 + 3 x 2 + 3 x = ( x 2 + 3 x + 3) x , deoarece x 2 + 3 x + 3 > 0, ( ∀ ) x ∈ ℝ .
3

Funcția f 0 este derivabilă pe [ −1, 0 ) și pe ( 0,1] , dar derivatele laterale în origine sunt :

− x ( x 2 + 3 x + 3)
( ) ( 0) = lim
f 0′
s xր 0 x
= −3

x ( x 2 + 3 x + 3)
( ) ( 0) = lim
f 0′
d xց 0 x
=3

Prin urmare, funcția f 0 are un punct unghiular în origine, deci nu este derivabilă pe [ −1,1] .
3
Pentru a ≠ 0 , să notăm ϕ a : ℝ → ℝ, ϕ a ( x ) = ( x + 1) − 3ax . Funcția ϕ a este derivabilă pe întreaga
[
mulțime ℝ , deci și pe intervalul −1,1 . Avem f a ( x ) = ] ϕa ( x ) .

Funcția f a este derivabilă în toate punctele xN în care ϕ a ( xN ) ≠ 0 , deoarece ϕ a păstrează semn

constant într-o vecinătate V ( xN ) a punctului xN , ceea ce înseamnă că în V ( xN ) avem
f a ( x ) = ϕ a ( x ) sau f a ( x ) = −ϕ a ( x ) și, cum ϕ a este derivabilă peste tot, avem fie
f a′ ( xN ) = ϕ a′ ( xN ) , fie f a′ ( xN ) = −ϕ a′ ( xN ) .

În punctele x0 ∈ −1,1 în care [ ] ϕ a ( x0 ) = 0 , funcția f a = ϕa este derivabilă dacă și numai dacă

ϕ a ( x0 ) = ϕ a′ ( x0 ) = 0 . Cu alte cuvinte, funcția f a este derivabilă pe [ −1,1] dacă și numai dacă toate

punctele în care ϕa [ ]
se anulează în −1,1 sunt și zerouri ale derivatei ϕ a′ .

Observăm că ϕa ( 0) = 0 , însă ne întrebăm (și vom cerceta) dacă ϕa se mai anulează și în alte
3
puncte din[ −1,1] . Să studiem – pe intervalul [ −1,1] - ecuația ϕ a ( x ) = 0 ⇔ ( x + 1) = 3ax . Cum
3
x = −1 nu poate fi soluție, avem ( x + 1) > 0 și deducem prin logaritmare :

ln (1 + x ) a ln 3
3ln (1 + x ) = ax ⋅ ln 3  x = 0 sau = (1)
x 3

 ln (1 + x )
 , dacă x ∈ ( −1, 0 ) ∪ ( 0,1]
Se studiază variația funcției h : ( −1,1] → ℝ, h ( x ) =  x
1, dacă x = 0


Avem lim h ( x ) = ∞, h (1) = ln 2

xց −1
 1
⋅ x − ln ( x + 1) x − x + 1 ln x + 1
Se calculează derivata funcției h′ ( x ) = x + 1 =
( ) ( ) = g ( x)
x 2
x 2 ( x + 1) x 2 ( x + 1)

Am notat deja numărătorul fractiei din expresia lui h′ cu g , g : ( −1,1] → ℝ . Avem nevoie de semnul
funcției g . Se calculează mai întâi lim g ( x ) = −1 si g (1) = 1 − 2 ln 2 < 0 . Derivata funcției g are
x ց −1
expresia:

1
g ′ ( x ) = ( x − ( x + 1) ln ( x + 1) )′ = 1 − ( x + 1) ⋅ − ln ( x + 1) = − ln ( x + 1)
x +1
Derivata g ′ se anulează în x = 0 , este pozitivă pe ( −1, 0 ) și negativă pe ( 0,1) . Alcătuim tabelul de
variație pentru funcția g .

x −1 0 1
g′( x) + + + + 0 − − − −
g ( x) −1 ր ր ր 0 ց ց 1 − 2 ln 2

]
Din tabel deducem că g ( x ) ≤ 0, ( ∀ ) x ∈ ( −1,1 , egalitatea se realizează dacă și numai dacă x=0

g ( x)
Revenim la studiul funcției h ; avem h′ ( x ) = ≤ 0, ( ∀ ) x ∈ ( −1,1) \ {0} . În punctul x = 0 ,
x 2 ( x + 1)
derivata h′ ( 0 ) se poate calcula prin trecere la limită (corolarul teoremei lui Lagrange), deoarece h
este continuă în origine :

x − ( x + 1) ln ( x + 1) l'Hospital − ln ( x + 1) 1
h′ ( 0 ) = lim = lim =−
x →0 x ( x + 1)
2 x →0 2x 2

Se alcătuiește tabelul de variație al funcției h:

x −1 0 1
h′ ( x ) 1
− − − − − − − − −
2
h ( x) ∞ ց ց ց 1 ց ց ց ln 2
Din tabel reiese că functia h este strict descrescătoare pe domeniul de definiție ( −1,1] , prin urmare,
ln (1 + x ) a ln 3
ecuația (1) : h ( x) = = are cel mult o soluție în intervalul ( −1,1] . Această soluție
x 3
a ln 3 3ln 2
există dacă și numai dacă ≥ ln 2 ⇔ a ≥ ( 2) .
3 ln 3
Ne reamintim că ecuația ϕ a ( x ) = 0 are, indiferent de valoarea parametrului real a , soluția x0 = 0 .
Să studiem în ce condiții funcția f a = ϕ a este derivabilă în x0 = 0 . Aceasta presupune că
 2
ϕ a′ ( 0 ) = ϕ a ( 0 ) = 0 . Dar ϕ a′ ( x ) = 3 ( x + 1) − 3ax ⋅ a ln 3  ϕ a′ ( 0 ) = 3 − a ln 3  f a derivabilă în
3
x0 = 0 dacă și numai dacă a = .
ln 3
3ln 2
Revenind la condiția ( 2 ) , concluzionăm că pentru a< , ecuația ϕ a ( x ) = 0 are numai soluția
ln 3
3 3ln 2
x0 = 0 . Cum însă > , pentru aceste valori ale parametrului real a funcția f a = ϕ a nu este
ln 3 ln 3
derivabilă în origine, implicit nu este derivabilă pe intervalul-țintă [ −1,1] .

3ln 2
Să vedem ce se întâmplă când a≥ . Ecuația (1) are în acest caz o soluție x1 ∈ ( −1,1] care
ln 3
3
este egală cu zero numai pentru a = , valoare care am văzut ceva mai sus că asigură
ln 3
 3ln 2   3 
derivabilitatea funcției f a în origine. Presupunem deci, în continuare, că a ∈  ,∞ \  ,
 ln 3   ln 3 
ceea ce înseamnă că soluția x1 a ecuației (1) nu este nulă. Suntem siguri că pentru aceste valori ale

parametrului real a , funcția f a nu este derivabilă în origine, deci am putea încheia aici soluția. Rămâne
însă de interes să vedem dacă f a poate fi derivabilă în punctul x1 ∈ ( −1,1] \ {0} . Pentru aceasta, ar
trebui ca :

ϕ a ( x1 ) = 0 ( x1 + 1) = 3ax1

3

  ( 3)
ϕ a′ ( x1 ) = 0 3 ( x1 + 1) = 3ax1 ⋅ a ln 3
2

x1 + 1 1 3
Prin împărțirea celor două ecuații (întrucât x1 ≠ −1 ) deducem că =  x1 + 1 = .
3 a ln 3 a ln 3
3 3 3ln 2
Dar x1 + 1∈ ( 0, 2]  0 < ≤2a≥ , condiție automat verificată când a ≥
a ln 3 2 ln 3 ln 3

3 3 3 33log3 e e3
Din x1 + 1 = deducem x1 = − 1  ax1 = − a = 3log 3 e − a  3 = a = a
ax1

a ln 3 a ln 3 ln 3 3 3

Expresiile recent găsite pentru x1 + 1 si 3ax1 se înlocuiesc în prima ecuație din sistemul ( 3 ) :

27 e3 a3 27
3 3
= a
⇔ a
= 3 3 ( 4)
a ⋅ ln 3 3 3 e ln 3

 3ln 2 
Ecuația ( 4 ) se poate logaritma, deoarece ne situăm cu a în intervalul  ln 3 , ∞  ⊂ ( 0, ∞ ) . Prin
logaritmare, rezultă :

3ln a − a ln 3 = 3ln 3 − 3 − 3ln ln 3 ( 5)

  3ln 2 
Ecuația ( 5 ) ne îndeamnă la studiul funcției auxiliare ψ : , ∞  → ℝ, ψ ( x ) = 3ln x − x ln 3 .
 ln 3 

 3ln x  3
Avem limψ ( x ) = lim x ⋅  − ln 3  = −∞ , iar derivata funcției ψ este ψ ′ ( x ) = − ln 3 , care se
x →∞ x →∞
 x  x
3 3ln 2
anulează pentru x = > . Alcătuim tabelul de variație al funcției ψ :
ln 3 ln 3
x 3ln 2 3
∞
ln 3 ln 3
ψ ′( x) + + + + 0 − − − −
ψ ( x) ր ր ր M ց ց ց −∞

 3  3
Funcția ψ admite un maxim M =ψ   = 3ln 3 − 3ln ln 3 − 3 pentru x = . Ecuația ( 5 ) se
 ln 3  ln 3
3
scrie ψ ( a ) = M , de unde singura valoare posibilă pentru a este exact a = . Aceasta însă a fost
ln 3
exclusă, deoarece conduce la valoarea x1 = 0 a soluției ecuației (1) .

3
În concluzie, funcția f a = ϕa [ ]
este derivabilă pe intervalul −1,1 dacă și numai dacă a= .
ln 3
Pentru orice altă valoare a parametrului real a , funcția are punct unghiular în origine.

Observații. Anvergura este enormă, fie și pentru membrii lotului olimpic. Ideea de rezolvare este luată
din [1], însă adăugită și corectată.

Problema 9 (puncte de inflexiune)

a) Notăm a = 3 x − 1, b = 3 x + 1 , pentru a scrie mai compact expresii care apar în rezolvarea

problemei. Fie A = ℝ \ {−1,1} . Funcția f este indefinit derivabilă pe A . Calculăm primele două
derivate ale funcției f pentru x ∈ A . Comportamentul derivatelor lui f în punctele x = −1 și
x = 1 se va studia separat.
1 −
2
− 
2
1 1 1 
f ′ ( x ) =  ( x − 1) 3 + ( x + 1) 3  =  2 + 2   f ′ ( x ) > 0, ( ∀ ) x ∈ A
3  3 a b 

2 −
5
− 
5
2 1 1  2 a 5 + b5
f ′′ ( x ) = −  ( x − 1) 3 + ( x + 1) 3  = −  5 + 5  = − ⋅ 5 5 (1)
9  9a b  9 ab

(
Se cunoaște identitatea a + b = ( a + b ) a − a b + a b − ab + b
5 5 4 3 2 2 3 4
)
Să arătăm că, în ipoteza că a si b nu sunt ambele nule, a 4 − a3b + a 2b2 − ab3 + b4 > 0 (și într-
adevăr, a = 3 x − 1 si b = 3 x + 1 nu se pot anula simultan)
 a
Fie b ≠ 0 ; atunci a 4 − a 3b + a 2b 2 − ab3 + b 4 = b 4 ⋅ ( t 4 − t 3 + t 2 − t + 1) , unde t = .
b

t 4 − t 3 + t 2 − t + 1 = ( t − 1) ( t 3 − 1) + t 2 = ( t − 1) ( t 2 + t + 1) + t 2 si cum ( t − 1) ≥ 0,
2 2
Într-adevăr,
2
t 2 + t + 1 > 0 și t 2 ≥ 0, ( ∀ ) t ∈ ℝ , iar ( t − 1) și t 2 nu se anulează pentru aceleași valori ale lui t ,
rezultă că t − t + t − t + 1 > 0, ( ∀ ) t ∈ ℝ .
4 3 2

Revenind la expresia derivatei a doua f ′′ ( x ) din (1) , avem :

2 a + b a 4 − a3b + a 2b 2 − ab3 + b 4
f ′′ ( x ) = − ⋅ ⋅
9 ab a 4b 4
>0

2 a+b
Semnul derivatei a doua f ′′ ( x ) este dat de expresia − ⋅ . Se scrie :
9 ab
x −1 + x +1 2x
a + b = 3 x −1 + 3 x + 1 = =
3
( x − 1)
2
− 3 x 2 − 1 + 3 ( x + 1)
2 a − ab + b 2
2

 x 
Avem si a 2 − ab + b2 > 0 , deci derivata a doua f ′′ ( x ) are semnul expresiei  − 2  . Se
 x −1 
alcătuiește următorul tabel :

x −∞ −1 0 1 ∞
x −12 + + − − + +
f ′′ ( x ) + + | − 0 + | − −

Unica soluție a ecuației f ′′ ( x ) = 0 este x = 0 și reprezintă punct de inflexiune al funcției f ,

deoarece derivata a doua schimbă semnul.

Semnul derivatei a doua se schimbă și în punctele x = −1 și x = 1 , în care f este continuă, dar

nu este derivabilă. Folosim corolarul teoremei lui Lagrange pentru calculul valorilor derivatei f ′ în
aceste puncte :

f ′ ( −1) = lim f ′ ( x ) = ∞
x →−1

f ′ (1) = lim f ′ ( x ) = ∞
x →1

Punctele x = −1 si x = 1 sunt și ele puncte de inflexiune pentru funcția f . Tangenta la graficul

funcției este verticală în aceste două puncte.

În concluzie, funcția f are trei puncte de inflexiune, anume x ∈ {−1, 0,1} .

b) Cum f ′ ( x ) > 0, ( ∀ ) x ∈ ℝ , funcția f este strict crescătoare pe ℝ . Se observă că f ( 0 ) = 0 .

  f ( x ) , dacă x ≥ 0
Dacă α = 0 , atunci g ( x ) = max ( f ( x ) , 0 ) =  , deci orice x < 0 este punct
0, dacă x < 0
de inflexiune pentru funcția g .

αx αx
Dacă α > 0 , cum lim = lim = ∞ , există x0 > 0 astfel incat α x > f ( x ) ,
x →∞ f ( x) x →∞ 3 x −1 + 3 x + 1
( ∀ ) x > x0  g ( x ) = max (α x, f ( x ) ) = α x , pentru x > x0 . Înseamnă că orice x ∈ ( x0 , ∞ ) este
punct de inflexiune pentru funcția g .

Dacă α < 0 , printr-un raționament analog cu cazul α > 0 , deducem că funcția g are un interval de
puncte de inflexiune x ∈ ( −∞, x0′ ) .

În consecință, indiferent de cât este α , funcția g are un interval (nedegenerat) de puncte de

inflexiune, nu doar o mulțime finită ca funcția f.

Observație. Am folosit proprietatea : O funcție liniară sau constantă pe un interval nedegenerat I are
puncte de inflexiune în toate punctele intervalului I .

Problema 17 (un șir definit implicit)

Problema are trei cerințe distincte. Să le abordăm pe rând.

a) Existența și unicitatea soluției bn . Se consideră funcția

f : [ 0, ∞ ) → ℝ, f ( x ) = a1 x + a2 x 2 + … + an x n − 1 .

Avem f ( 0 ) = −1, lim f ( x ) = ∞ .

x →∞

Functia f este derivabilă pe [ 0, ∞ ) și f ′ ( x ) = a1 + 2a2 x + … + nan x n −1 > 0, ( ∀ ) x ∈ ( 0, ∞ ) .

Rezultă că f este strict crescătoare pe [ 0, ∞ ) , deci injectivă. Alcătuim pentru claritate tabelul de
variație al funcției f.
x 0 ∞
f ′( x) + + + +

f ( x) −1 ր ր ր ր ∞

Între valorile extreme −1 și ∞ , funcția f ia așadar în ( 0, ∞ ) și valoarea 0 , într-un punct unic pe

care îl notăm bn .

b) Convergența șirului ( bn )n
Cu șirul ( an )n fixat, scriem că :
bn este soluție a ecuației a1bn + a2bn2 + … + an bnn − 1 = 0 (1)
bn +1 este soluție a ecuației a1bn +1 + a2bn2+1 + … + an bnn+1 + an +1bnn++11 − 1 = 0 ( 2)
 Se scade relația (1) din ( 2 ) , grupând diferențele bnk+1 − bnk :
a1 ( bn +1 − bn ) + a2 ( bn2+1 − bn2 ) + … + an ( bnn+1 − bnn ) + an +1bnn++11 = 0 ( *)
k k
(
Întrucât bn +1 − bn = ( bn +1 − bn ) bn +1 + bn +1 bn + … + bn
k −1 k −2 k −1
) si bn > 0, bn+1 > 0 , toate diferențele
bnk+1 − bnk au același semn (semnul diferenței ( bn +1 − bn ) ), k = 1, n . Dacă toate aceste diferențe ar fi
pozitive, egalitatea ( ∗) nu ar fi posibilă, întrucât termenul an+1bnn++11 > 0 . Rezultă că
bn +1 − bn < 0, ( ∀ ) n ≥ 1  șirul ( bn )n este strict descrescător și cum bn > 0  ( bn )n convergent.

c) Calculul limitei lim bn în cazul particular.

n →∞

În cazul particular a1 = 2, an = 1, n ≥ 2 , ecuația se scrie :

2 x + x 2 + x3 + … + x n − 1 = 0 ( 3)
Cu notația punctului a), avem f ( 0 ) = −1 si f (1) = 2 + ( n − 1) − 1 = n > 0, deci soluția unică bn a
ecuației f ( x ) = 0 se găsește în intervalul ( 0,1) . Scriem ecuația ( 3) sub forma :

xn − 1
x + ( x + x2 + … + xn ) −1 = 0  x + x ⋅ −1 = 0
x −1

Întrucât x = bn ≠ 1 , amplificăm ecuația cu ( x − 1) și rezultă x 2 − x + x n +1 − x − x + 1 = 0 .

Trecem la limită în această ultimă egalitate, ținând cont că lim x n +1 = lim bnn +1 = 0 și obținem
n →∞ n →∞

3± 5
x 2 − 3 x + 1 = 0 , cu rădăcinile x1,2 = .
2

3− 5
Cum bn ∈ ( 0,1) , convine numai valoarea x = lim bn = .
n →∞ 2
Probleme cu ”funcții implicite” – 3, 12, 15
Problema 3 (derivabilitatea unei funcții definite implicit)

Pentru x ≥ 0 fixat, se consideră ecuația în y, y + xy − 1 = 0

3
(1)
Fie funcția ϕ : ℝ → ℝ, ϕ ( y ) = y 3 + xy − 1, x ≥ 0 . Funcția polinomială ϕ este continuă și derivabilă

pe ℝ , cu ϕ′( y ) = 3y2 + x . Rezultă ca ϕ ′ ( y ) > 0, ( ∀ ) y ∈ ℝ∗  ϕ strict crescătoare pe ℝ 

ecuația (1) are soluție unică pe ℝ .

ϕ ( 0 ) = −1 < 0
Se calculează valorile   există o valoare unică y x ∈ ( 0,1] pe care o putem nota cu
ϕ (1) = x ≥ 0 

f ( x ) , astfel încât ϕ ( yx ) = 0

Prin urmare, există o funcție f : [ 0, ∞ ) → ℝ care verifică relația din enunț – iar întrucât am arătat că
y x = f ( x ) ∈ ( 0,1] , putem scrie că f : [ 0, ∞ ) → ( 0,1] .

Fie x0 ≥ 0 arbitrar și șirul de numere reale ( xn ) n≥1 , xn ≥ 0, xn → x0 . Se notează cu ( yn )n ≥1 șirul cu

termenul general yn = f ( xn ) . Deoarece yn ∈ ( 0,1] , șirul ( yn )n ≥1 este mărginit, prin urmare din el se
poate extrage (conform lemei lui Cesàro) un subșir (y )
nk
k ≥1
convergent către o limită notată cu

y = lim ynk .
k →∞

În relația ϕ ( yn ) = 0 ⇔ yn3 + xn yn − 1 = 0
k k k k
(care definește faptul că ( )
ynk = f xnk ), se trece la
limită pentru k → ∞ și, ținând seama că xnk → x0 , obținem că y 3 + x0 y − 1 = 0 , ecuație despre care
știm că admite o soluție unică, anume y = f ( x0 ) . Șirul ( yn )n ≥1 are așadar un singur punct limită,
același y = f ( x0 ) , ceea ce înseamnă că ( f ( x ))
n n ≥1
→ f ( x0 )  f continuă în x0  f continuă
pe ℝ + = [ 0, ∞ ) . Mulțimea J = f ( ℝ + ) este prin urmare un interval, inclus în ( 0,1] .

Demonstrăm că funcția f este strict descrescătoare pe ℝ + . Fie x1 , x2 ∈ ℝ + , x1 < x2 și fie

y1 = f ( x1 ) , y2 = f ( x2 ) . Din definiția functiei f , rezultă că au loc relațiile:

y13 + x1 y1 = 1 
  y1 + x1 y1 = y2 + x2 y2  y1 − y2 = x2 y2 − x1 y1 > x1 ( y2 − y1 )
3 3 3 3
3
y2 + x2 y2 = 1

Dacă presupunem că y1 < y2  y13 − y23 < 0 și x1 ( y2 − y1 ) ≥ 0 , ceea ce contrazice inegalitatea

obținută mai sus. Egalitatea y1 = y2 duce imediat la x1 = x2 . Rezultă că y1 > y2  f strict
descrescătoare pe ℝ +  f bijectivă.
 Fiind inversa unei funcții continue, funcția f −1 : J → ℝ + este de asemenea continuă. Observăm că
1 − y3
putem exprima x= f −1
( y) = , ( ∀ ) y ∈ J ⊆ ( 0,1] .
y

Cum y nu se anulează, rezultă că funcția f −1 este derivabilă pe J și :

′ −3 y 2 ⋅ y − (1 − y 3 ) 1 + 2 y3
( )
f (
−1
y ) =
y2
= −
y2
≠ 0, ( ∀ ) y ∈ J

−1 −1
Rezultă că funcția f = f ( ) este derivabilă pe ℝ + . Pentru a obține expresia derivatei funcției f
se derivează relația din enunț în raport cu x:
2
3 ⋅ ( f ( x ) ) ⋅ f ′ ( x ) + xf ′ ( x ) + f ( x ) = 0, ( ∀ ) x ∈ ℝ + 

f ( x)
 f ′ ( x ) ⋅ (3 f 2 ( x ) + x ) = − f ( x )  f ′ ( x ) = − (∀) x ∈ ℝ + , ceea ce trebuia
3 f ( x) + x
2

demonstrat (observăm că numitorul fracției nu se poate anula)

Problema 12 (altă funcție definită implicit, continuitate și derivabilitate în origine)

Înlocuind x = 0 în relația dată, deducem că f ( x ) = 0 , adică dacă există o astfel de funcție, neapărat

f ( 0 ) = 0 . Dual, egalitatea f ( x ) = 0 implică x = 0 .

Fixând parametrul x ∈ ℝ , se consideră funcția polinomială ϕ : ℝ → ℝ, ϕ ( y ) = y 5 + x 6 y − x 5 .

Studiem variația funcției ϕ pe ℝ și existența soluțiilor ecuației ϕ ( y) = 0.

Se calculează mai întâi limitele funcției la ±∞ :

lim ϕ ( y ) = −∞
y →−∞

lim ϕ ( y ) = ∞
y →∞

Fiind o funcție polinomială, ϕ este continuă și derivabilă pe ℝ . Derivata sa este :

ϕ ′ ( y ) = 5 y 4 + x 6 ≥ 0, ( ∀ ) y ∈ ℝ . Derivata se anulează dacă și numai dacă y = x = 0 . În

consecință, funcția ϕ este strict crescătoare pe ℝ , deci injectivă.

Continuitatea funcției ϕ și valorile limitelor sale la ±∞ ne asigură că funcția este surjectivă, cu

ϕ ( ℝ ) = ℝ , deci bijectivă. Prin urmare ecuația ϕ ( y) = 0 are o soluție unică, ( ∀ ) y ∈ ℝ , soluție pe

care o notăm y = f ( x ) . Corespondența x → f ( x ) definește așadar o funcție.

 ϕ ( 0 ) = − x 5 
  ϕ ( 0 ) ⋅ ϕ ( x ) = − x < 0 , ceea ce ne arată că soluția
∗
Pentru orice x ∈ ℝ avem 12

ϕ ( x ) = x  7

y = f ( x ) a ecuației ϕ ( y ) = 0 este cuprinsă între 0 și x , proprietate pe care o rescriem sub forma

f ( x ) ≤ x , ( ∀) x ∈ ℝ .

Am vazut că f ( 0 ) = 0 . Considerând un șir de numere reale ( xn ) n ≥1 , xn → 0 , șirul ( f ( x ))

n n ≥1
este

majorat de xn care este convergent la 0, deci lim f ( xn ) = 0 = f ( 0 )  f continuă în x = 0 .

n →∞

∗
Pentru orice punct x0 ∈ ℝ fixat, considerăm un șir de numere reale ( xn )n≥1 , xn → x0 . Notăm cu
( yn )n≥1 șirul definit prin yn = f ( xn ) , ( ∀ ) n ≥ 1 . Cum yn = f ( xn ) ≤ xn , ( ∀ ) n ≥ 1 , șirul ( yn )n ≥1
este mărginit. Conform lemei lui Cesaro, din șirul ( yn )n≥1 se poate extrage un subșir (y )
nk
k ≥1

convergent. Fie y0 = lim ynk .

k →∞

Pentru fiecare k ≥ 1 se notează cu xnk elementul (dovedit unic) din șirul ( xn )n≥1 astfel încât

( )
f xnk = ynk , egalitate care se scrie yn5k + xn6k ynk − xn5k = 0 . Prin trecere la limită cu k → ∞ ,
deoarece lim xnk = x0 , deducem că y05 + x06 y0 − x05 = 0 , ecuație despre care știm că admite soluția
k →∞

unică y0 = f ( x0 ) .

Șirul ( yn )n≥1 are așadar un singur punct limită, anume y0 = f ( x0 ) , ceea ce ne permite să scriem
( ∀ ) xn → x0  f ( xn ) → f ( x0 )  f continuă în x0 ∈ ℝ∗  f continuă pe ℝ .
Pentru studiul derivabilității în origine, scriem relația care definește funcția f sub forma
5
( f ( x )) = x5 (1 − xf ( x ) ) . Pentru x ≠ 0 , deducem că :
5
 f ( x)  f ( x) 5
  = 1 − xf ( x ) ⇔ = 1 − xf ( x )
 x  x

Prin trecere la limită într-o vecinătate a originii, avem :

f ( x ) − f ( 0)
lim = lim 5 1 − xf ( x ) = 1  f derivabilă în x = 0 cu f ′ ( 0 ) = 1 .
x →0 x x →0

Problema 15 (altă funcție definită implicit, studiul derivabilității)

Să observăm pentru început că pentru x = 0 rezultă că f ( x ) = 0 , dar și reciproc, presupunând

f ( x ) = 0 se obține că x = 0 . Deci, dacă există o funcție f cu proprietatea enunțată, aceasta se

anulează în origine și numai acolo.

Fie y = f ( x ) și funcția g : ℝ → ℝ, g ( y ) = x − y + xy .
3 3
 Se studiază variația funcției g (cu parametrul x ) pentru a determina soluțiile reale y ale ecuației
g ( y ) = 0 . Limitele funcției g la ±∞ sunt :

lim g ( y ) = ∞
y →−∞

lim g ( y ) = −∞
y →∞

Funcția polinomială g este continuă (și derivabilă) pe ℝ , deci g ( ℝ ) = ℝ , ceea ce înseamnă că

ecuația g ( y ) = 0 are cel puțin o soluție reală.

Derivata funcției g este g ′ ( y ) = −3 y + x .

2

Pentru x < 0 avem g ′ ( y ) = −3 y + x < 0, ( ∀ ) y ∈ ℝ  g este strict descrescătoare pe ℝ . Ecuația

2

g ( y ) = 0 are în acest caz o soluție reală unică, dar întrucât g ( 0 ) = x 3 < 0 , această soluție este strict
negativă.
y −∞ 0 ∞
g′ ( y ) − − − − −

g ( y) ∞ ց ց − ց ց ց −∞

x x
Pentru x > 0 , ecuația g ′ ( y ) = 0 are soluțiile y1 = − , y2 = . Se alcătuiește tabelul de variație
3 3
 x x
al funcției g în acest caz, ținând cont că g ′ ( y ) > 0 pentru y ∈  − ,  .
 3 3
y
x x
−∞ − ∞
3 3
g′ ( y ) − − 0 + + 0 − −
g ( y) ∞ ց ց m ր ր M ց ց −∞

x x
Funcția are în acest caz un minim m în punctul y1 = − și un maxim M pentru y2 = . Putem
3 3
calcula valorile m, M :

x x x 2x x
m = g ( y1 ) = x 3 + −x = x3 −
3 3 3 3 3

x x x 2x x
M = g ( y2 ) = x 3 − +x = x3 + > 0 pentru x > 0
3 3 3 3 3
  x
Ecuația g ( y ) = 0 ar putea avea o soluție în intervalul  −∞, −  dacă m < 0 , dar aceasta nu ne
 3 
interesează (de aceea nici nu ne obosim să calculăm valorile lui x ∈ ℝ pentru care m < 0 ). Tot pentru
 x 
m < 0 , deoarece g ( 0 ) = x 3 > 0 , ar mai fi și o soluție în intervalul  − , 0  , dar nici aceasta nu ne
 3 
 x 

interesează, din același motiv. În mod sigur, există însă o soluție unică y x în intervalul , ∞  ,
 3 
aceasta fiind cea pe care o căutam. Unicitatea valorii y x demonstrează faptul că relația x → y x
definește o funcție.

Ecuația g ( y ) = 0 se scrie sub forma echivalentă y − x = xy (1)

3 3

Pentru x > 0 , ipoteza ne spune că soluția y x > 0 . Pentru x < 0 , dacă am presupune că y x > 0 ,
membrul stâng al egalității (1) ar fi strict pozitiv, iar cel drept strict negativ, ceea ce ar face egalitatea

imposibilă – prin urmare, y x < 0 dacă x < 0 . Cu alte cuvinte, soluția unică y x = f ( x ) a ecuației

g ( y ) = 0 are același semn cu x .

3
3 3  y 1 y 3
Pentru x ≠ 0 , egalitatea x − y + xy = 0 se poate împărți cu x : 1 −   + ⋅ = 0 .
x x x

y f ( x) t t
Se notează t= = și rezultă 1 − t + = 0  = t − 1
3 3
( 2)
x x x x

Dacă s-ar întâmpla ca t = 1 ⇔ y = x , atunci din (1) rezultă xy = 0 , ceea ce nu se poate decât dacă
t
x = 0 . Cu asigurarea că t ≠ 1 , scoatem din ( 2 ) că x = 3
. Faptul că y are acelasi semn cu x
t −1
y
înseamnă că t= > 0.
x
t
Funcția t → x (t ) = 3
este derivabilă pentru t > 0 și t ≠ 1 , derivata acesteia fiind
t −1

t 3 − 1 − t ⋅ 3t 2 2t 3 + 1
x′ ( t ) = 2
=− 2
< 0, ( ∀ ) t > 0, t ≠ 1
(t 3
− 1) (t 3
− 1)

Funcția t → x ( t ) este strict descrescătoare, deci inversabilă, iar inversa sa x → t ( x ) este de

asemenea derivabilă (deoarece x′ ( t ) ≠ 0 ). În consecință, funcția y = f ( x ) = x ⋅ t ( x ) este derivabilă
pentru x ≠ 0 .
 x
Din tabelul de variație alcătuit pentru funcția g în cazul x > 0 , rezultă că soluția y = f ( x) > .
3
f ( x) 1
Pentru x > 0 , prin împărțirea cu x deducem că > . Prin trecere la limită cu x ց 0 ,
x 3x
f ( x) 1 f ( x)
rezultă că lim ≥ lim  lim = ∞.
xց 0 x x ց0 3x xց 0 x

Rezultă că funcția f nu este derivabilă în x = 0 .

Observație. Ideile de rezolvare a problemelor din această secțiune au fost preluate din [3] și dezvoltate.
Probleme de calcul integral – 5, 10, 13, 16, 19, 22
Problema 5 (mulțimi dense)

Demonstrăm mai întâi proprietatea : dacă f , g : [ a, b ] → ℝ sunt integrabile pe [ a, b ] și A ⊆ [ a, b ]

este o mulțime densă în intervalul [ a, b ] , astfel încât f ( x ) = g ( x ) , ( ∀ ) x ∈ A , atunci
b b

 f ( x ) dx = g ( x ) dx .
a a

Într-adevăr, fie ( ∆ n )n≥1 un șir de diviziuni ale intervalului [ a, b] cu lim ∆ n = 0 și pentru fiecare
n →∞

n ≥ 1 , ξ ∆ n o mulțime de puncte intermediare asociate diviziunii ∆ n . Deoarece A este densă în

[ ]
intervalul a, b , putem alege punctele ξ∆ n
din mulțimea A . Întrucât f = g pe A , sumele Riemann
asociate funcțiilor f și g , diviziunilor ( ∆ n )n ≥1 și punctelor intermediare ξ ∆ n vor fi egale. Rezultă atunci
b b
că  f ( x ) dx = lim σ ( f , ξ ) = lim σ ( g , ξ ) =  g ( x ) dx .
a
n →∞
∆n ∆n
n →∞
∆n ∆n
a

Revenind la problema de rezolvat, se consideră funcțiile :

π  2 + ln x  π sin 2 x
g :  , π  → ℝ, g ( x ) = − și h :  0,  → ℝ, h ( x ) =
2  π  2 1 + cos x

Funcțiile g și h sunt continue, deci integrabile pe domeniile lor de definiție.

π   π
Avem f ( x ) = g ( x ) , ( ∀ ) x ∈  , π  ∩ ℚ și f ( x ) = h ( x ) , ( ∀ ) x ∈ 0,  ∩ ℚ .
2   2

π   π
Mulțimile  , π  ∩ ℚ și  0,  ∩ ℚ sunt dense în intervalele care le conțin, iar funcția f este
2   2
 π π 
integrabilă pe [ 0, π ] , deci este integrabilă pe intervalele  0,  și  , π  . Conform propoziției
 2 2 
π π
2 2 not π π not
demonstrate ca lemă, rezultă că 
0
f ( x ) dx =  h ( x ) dx = I1 și
0

π
f ( x ) dx =  g ( x ) dx = I 2 .
π
2 2
Calculăm acum separat :
π π π
2 2
sin 2 x 2
2sin x ⋅ (1 + cos x − 1)
I1 =  h ( x ) dx =  dx =  dx =
0 0 1 + cos x 0 1 + cos x
π π π
2 2 π 2
sin x sin x
= 2  sin x dx − 2  dx = −2 cos x 02 − 2  dx
0 0 1 + cos x 0 1 + cos x

În cea de-a doua integrală, se notează t = 1 + cos x  dt = − sin x ⋅ dx și rezultă :

 1
dt
I1 = 2 + 2 
1
= 2 + 2 ln t 2 = 2 − 2 ln 2
2
t

π π
 π

1 1  π 
I 2 =  g ( x ) dx = −  ( 2 + ln x ) dx = − ⋅  2 x π +  x′ ⋅ ln x dx  =
π ππ π  2 π 
2 2  2 

 π

1  π  1  π π π
= − ⋅  2π − π + x ln x π −  dx  = − ⋅  π + π ln π − ln − π +  =
π  2 π  π  2 2 2
 2 

1 π π π  1 π π π  1 1
=− ⋅  + π ln π − ln π + ln 2  = − ⋅  + ln π + ln 2  = − − ln 2π
π 2 2 2  π 2 2 2  2 2
π
1 1 3 1
Așadar,  f ( x ) dx = I
0
1 + I 2 = 2 − 2 ln 2 − − ln 2π = − 2 ln 2 − ln 2π
2 2 2 2

Problema 10 (proprietăți ale funcțiilor integrabile)

Deoarece funcția f este integrabilă, ea este mărginită, deci există M > 0 astfel încât

f ( x ) ≤ M , ( ∀ ) x ∈ [ 0,1]

Atunci, pentru x ∈ [ 0,1] putem scrie x n f ( x ) ≤ M x n ⇔ − M x n ≤ x n f ( x ) ≤ M x n

Se înmulțește dubla inegalitate cu n și se integrează între 0 și a ∈ ( 0,1) :

a a a
− nM  x dx ≤ n  x f ( x ) dx ≤ nM  x n dx ⇔
n n

0 0 0

a
n n +1 n n +1
⇔ −M ⋅ a ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ M ⋅ a
n +1 0
n +1
a
n n +1
Cum lim a = 0 , rezultă, conform teoremei cleștelui, că lim n  x n f ( x ) dx = 0
n →∞ n + 1 n →∞
0

Pentru partea a doua a problemei, să fixăm un ε > 0 . Vom folosi prima parte a problemei pentru a
arăta cum putem determina un Nε ∈ ℕ astfel încât pentru orice n ≥ Nε , să avem :
1 1
f (1) − n  x f ( x ) dx ≤ ε ⇔ f (1) − ε ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ f (1) + ε
n
(1)
0 0

Se presupune că f (1) ≥ 0 ; în caz contrar, considerăm funcția ( − f ) în locul lui f . Ideea este să
spargem integrala de la 0 la 1 de mai sus în două părți :

- o parte de la 0 la un a ∈ ( 0,1) - aceasta parte, după cum am văzut anterior, converge la 0 ;

- o alta parte, "rebelă", de la acel a în sus până la 1 , care vom demonstra că are limita f (1) .

Funcția f fiind continuă în x0 = 1 , există un a ∈ ( 0,1) astfel încât

ε
f ( x ) − f (1) < , ( ∀ ) x ∈ [ a,1] ( 2)
4
1
n
Fie șirul ( un ) n≥1 , un = n x dx =
n
⋅ (1 − a n +1 ) . Avem un ∈ ( 0,1) și lim un = 1 .
a
n +1 n →∞

f (1) 1
Se consideră numărul h > 0 asfel încât < ( 3)
h 4

Deoarece un ∈ ( 0,1) și lim un = 1 , există Nε′ ∈ ℕ astfel încât

n →∞

ε ε
0 < 1 − un <  un > 1 − , ( ∀ ) n ≥ Nε′ ( 4)
h h

Pentru n ≥ N ε′ putem scrie (ținând seama de condiția-deziderat ( 2 ) ) :

1 1 1
n  x n f ( x ) dx − un ⋅ f (1) = n  x n f ( x ) dx − n  x n f (1) dx ≤
a a a

1 1
ε ε ε
≤ n ⋅  x ⋅ f ( x ) − f (1) dx ≤ n ⋅  x n ⋅ dx = un ⋅ < ( 5 )
n

a a
4 4 4

Din inegalitatea ( 5 ) deducem că :

1
ε ε ε
un ⋅ f (1) − ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ un ⋅ f (1) + ≤ f (1) + ( 6)
4 a
4 4

Suntem mulțumiți cu marginea superioară pe care dubla inegalitate ( 6) o dă pentru integrala

1
n  x n f ( x ) dx . Pentru marginea inferioară, folosim inegalitatea ( 4 ) în ( 6 ) :
a

1
ε  ε ε  1 f (1) 
n  x n f ( x ) dx ≥ un ⋅ f (1) − ≥  1 −  ⋅ f (1) − ≥ f (1) − ε  +  (7)
a
4  h 4 4 h 

Însă, dacă ne uităm la ( 3) , inegalitatea ( 7 ) devine :

1 f (1) 1 1 1  1 f (1) 
1
ε
+ < + =  n  x n f ( x ) dx ≥ f (1) − ε  +  ≥ f (1) − ( 8 )
4 h 4 4 2 a 4 h  2

Bun. Avem marginea inferioară a “părții rebele” a integralei, dată de ( 8 ) și marginea superioară, dată

de a doua parte din inegalitatea ( 6 ) , ceea ce se scrie :

 1
ε ε
f (1) − ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ f (1) + , ( ∀ ) n ≥ Nε′ (9)
2 a
4
a


Deoarece am arătat că lim n x f ( x ) dx = 0 , există N ε′′ ∈ ℕ astfel încât :
n
n →∞
0

a
ε ε
− ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ , ( ∀ ) n ≥ Nε′′ (10 )
2 0
2

La ceas de bilanț, se adună dublele inegalități (9) și (10 ) , ceea ce înseamnă că pentru

n ≥ max ( Nε′ , N ε′′ ) avem :

a 1
3ε
f (1) − ε ≤ n  x n f ( x ) dx + n  x n f ( x ) dx ≤ f (1) + ≤ f (1) + ε 
0 a
4
1
 f (1) − ε ≤ n  x n f ( x ) dx ≤ f (1) + ε
0


Am obținut inegalitatea-țintă (1) , care înseamnă că lim n x f ( x ) dx = f (1) , ceea ce trebuia
n
n →∞
0
demonstrat.

Observație. Rezolvare luată din [2], dezvoltată și adnotată.

Problema 13 (integrală definită)

Pe intervalul ( 0,1] avem ln x ≤ 0  ln x = − ln x .

 x2 , dacă x ∈ ( 0,1] si x 2 ≤ − ln x

Legea funcției f se explicitează astfel : f ( x ) =  − ln x, dacă x ∈ ( 0,1] si x > − ln x
2

0, dacă x = 0


Pentru a compara x 2 și − ln x pe intervalul ( 0,1] , se consideră funcția auxiliară :

g : ( 0,1] → ℝ, g ( x ) = x 2 − ln x = x 2 + ln x

Se calculează imediat lim g ( x ) = −∞ și g (1) = 1 .

xց0

1 2 x2 + 1
Derivata funcției g este g ′ ( x ) = 2 x + = > 0, ( ∀ ) x ∈ ( 0,1) . Funcția g este strict
x x
crescătoare pe domeniul de definiție, deci se anulează în exact un punct c ∈ ( 0,1) . Rezultă așadar :

 x 2 , dacă x ∈ [ 0, c ]
f ( x) = 
− ln x, dacă x ∈ ( c,1]
 Funcția f este continuă în punctul x = c , deoarece f ( c ) = lim f ( x ) = c 2 = − ln c = lim f ( x ) .
xրc xց c

Rezultă că f este continuă pe intervalul [ 0,1] , deci integrabilă.

Se calculează cu ușurință :
1 c 1 c 1


0
f ( x ) dx =  f ( x ) dx +  f ( x ) dx =  x 2 dx −  ln x dx =
0 c 0 c

c 1 1
x3 c3 1 c3
−  x′ ln x dx = − x ln x c +  x ⋅ dx = + c ln c + 1 − c
1
=
3 0 c 3 c
x 3

Am putea lăsa rezultatul sub forma de mai sus, dar înlocuim ln c = −c 2 și obținem :
1
2
 f ( x ) dx = 1 − c − 3 c , c ∈ ( 0,1) fiind soluția unică a ecuației x 2 + ln x = 0 .
3

Problema 16 (inegalitate integrală demonstrată cu funcție auxiliară)

 π 2 π 
Se consideră funcția auxiliară g : 0,  → ℝ, g ( x ) = sin x − x . Avem g ( 0 ) = g   = 0 .
 2 π 2
2 2  π
Derivata funcției g este g ′ ( x ) = cos x − și se anulează pentru x0 = arccos ∈  0,  . Ținând
π π  2
 π
cont că funcția cos este strict descrescătoare pe 0, 2  , derivata g ′ este strict pozitivă pe intervalul

( 0, x0 ) și strict negativă pe  x0 ,
π
 . Alcătuim tabelul de variație următor pentru funcția g .
 2
x π
0 x0
2
g′ ( x) + + 0 − − −
g ( x) 0 ր ր M ց ց ց 0

2
Din tabel reiese că funcția g are pentru x0 = arccos o valoare maximă M > 0 . Deducem că
π
 π 2 sin x 2
g ( x ) > 0, ( ∀ ) x ∈  0,   sin x > x  > (1)
 2 π x π

 π sin x
Funcția f este mărginită pe intervalul 0, 2  , deoarece 0 ≤ sin x ≤ x  0 ≤ x ≤ 1 , iar limita
sin x
funcției în origine este lim = 1 . Chiar dacă punctul x = 0 este o discontinuitate de speța a doua
x →0 x
  π  π
pentru f , funcția este continuă pe 0,  și mărginită, deci integrabilă. Integrala funcției f pe 0, 
 2  2
este egală cu cea a funcției obținute prelungind f prin continuitate în origine, anume :

 sin x
 , dacă x ≠ 0
f1 ( x ) =  x
1, dacă x = 0

Revenind la dubla inegalitate care se cere demonstrată, pentru prima parte folosim inegalitatea (1) ,
demonstrată mai sus.
π π π
2 2 2
sin x 2 2
>   f ( x ) dx >  dx   f ( x ) dx > 1
x π 0 0
π 0

 π
Pentru a doua parte, ținem seama că 1 ∈  0,  si scriem integrala funcției f ca sumă a două
 2
 π
integrale (având integrandul comun cu f ), pe intervalele [ 0,1] , respectiv 1,  :
 2
π π π
2 1 2 1 2
sin x sin x

0
f ( x ) dx =  f ( x ) dx +  f ( x ) dx = 
0 1 0
x
dx + 
1
x
dx

sin x
În prima din cele două integrale, se utilizează majorarea ≤ 1, x ∈ ( 0,1] . Pentru a doua integrală,
x
sin x
observăm că x ≥1 ≤ sin x . Rezultă în final :
x
π π
2 1 2 π


0
f ( x ) dx <  dx +  sin x dx = 1 − cos x 12 = 1 + cos1 , ceea ce încheie demonstrația.
0 1

Problema 19 (integrale improprii, serii uniform convergente etc.)

Trecem mai întâi în revistă câteva rezultate pe care le vom folosi ulterior.

1
ln
y ln y 1 1
lim x ln x = lim = − lim = − lim = 0 (s-a efectuat substituția y = , apoi s-a aplicat
xց 0 y →∞ y y →∞ y y →∞ y x
∞
regula lui l’Hôspital în cazul )
∞

Ca o consecință imediată, L = lim x x = 1 , deoarece ln L = ln lim x x = lim x ln x = 0 .

xց 0 xց 0 xց 0

Pentru m ≥ 1 , avem :
 1
ln m
y m ln m y m m ln m −1 y m m!
lim x ln m x = lim = ( −1) lim = ( −1) lim = … ( −1) lim =0
xց 0 y →∞ y y →∞ y y →∞ y y →∞ y

Pentru m ≥ 1 și n ≥ 2 , avem :

lim x n ln m x = lim ( x n −1 ⋅ x ln m x ) = 0 (s-a folosit rezultatul anterior demonstrat)

xց 0 xց 0

1
Integrala improprie I 0,1 =  ln x dx este convergentă și are valoarea I 0,1 = −1 . Într-adevăr, funcția
0

x → ln x este continuă pe ( 0, ∞ ) , dar nemarginită în orice vecinătate a originii. Se evaluează :

1
1
lim  ln x dx = lim ( x ln x − x ) t = −1 − lim t ln t = −1
t ց0 t ց0 t ց0
t

1
Integrala improprie I n ,m =  x n ln m x dx, m, n ∈ ℕ este de asemenea convergentă, funcția
0
n m
x → x ln x fiind continuă și mărginită într-o vecinătate a punctului x = 0 . Să evaluăm această
integrală.
1
1
Avem în primul rând I n ,0 =  x n dx =
0
n +1

Pentru m ≥ 1 , se folosește metoda integrării prin părți :

1 1
 x n +1 ′ m 1 n +1 m 1 1
1
1
I n ,m =  x n ln m x dx =    ln x dx = x ln x −  x n +1 ⋅ m ln m −1 x ⋅ dx =
0 0
n +1  n +1 0 n +1 0 x
1
m m
=− 
n +1 0
x n ⋅ ln m −1 x dx = −
n +1
I n ,m −1

Aplicând repetat integrarea prin părți, obținem :

m m ( m − 1) m m! m m!
I n ,m = − I n ,m −1 = 2
I n ,m − 2 = … = ( −1) ⋅ I = ( −1) ⋅
m n ,0 m +1
n +1 ( n + 1) ( n + 1) ( n + 1)
Două cazuri particulare ale relației obținute sunt :
1
n!
I n ,n =  x n ln n x dx = ( −1) ⋅
n
n +1
0 ( n + 1)
1
I 0,n =  ln n x dx = ( −1) ⋅ n !
n

0
Trecem la rezolvarea problemei date. Avem lim x x ( x ln x + 1) = 1 , conform relațiilor stabilite anterior.
xց 0

Funcția dată este continuă pe intervalul ( 0,1] și mărginită, fiind discontinuă doar în punctul x =0,
ceea ce înseamnă că este integrabilă Riemann pe [ 0,1] . Se observă că :
 x +1 
( x )′ = x
x +1 x +1
⋅  ln x +
 x
 = x ⋅ ( x ln x + x + 1) , ceea ce ne permite să continuăm cu :

x

1 1 1 1
 
f ( x ) dx =   ( x x +1 )′ − x x +1  dx = x x +1 −  x x +1 dx = 1 −  x x +1 dx
1

0 0  0
0 0

x
x +1
Pentru evaluarea integralei dx , procedăm în felul următor.
0

xn xn
Se cunoaște că seria de puteri 
n≥ 0 n !
este uniform convergentă pentru orice x ∈ ℝ și 
n≥ 0 n !
= ex

Pentru x > 0 avem x x +1

= x⋅ x = x⋅ex x ln x
, deci putem scrie x x +1
= x⋅
( x ln x ) , sau
n ≥0 n!
x n +1 ⋅ ln n x x n ⋅ ln n −1 x
x x +1
= = (am reindexat suma începând de la 1)
n ≥0 n! n ≥1 ( n − 1) !

Convergența uniformă ne permite integrarea termen cu termen a seriei de puteri, astfel :

1 1 1
x n ⋅ ln n −1 x 1 1
 x dx =   dx =   ( n − 1)! ⋅ x ln n −1 x dx = 
x +1 n
⋅ I n ,n −1 =
0 0 n ≥1 ( n − 1)! n ≥1 0 n ≥1 ( n − 1) !

n −1
1 n −1 ( n − 1) ! ( −1)
= ⋅ ( −1) ⋅ =
n ≥1 ( n − 1) !
n n
( n + 1) n≥1 ( n + 1)
Rezultă în fine că :
n −1 n
1 1
dx = 1 − 
( −1) = 1+ 
( −1)
 f ( x ) dx = 1 −  x
x +1
n n
0 0 n ≥1 ( n + 1) n ≥1 ( n + 1)
Observații. Valoarea acestei sume este de aproximativ 0.6 (mai precis, 0.59696555…).

Rezolvarea este preluată din [4], detaliată și corectată.

Problema 22 (o altă inegalitate integrală)

x +1

 sin ( y ) dy . Observăm că :
3
Fie I =
x

- Integrala se calculează pe un interval de lungime 1;

- ( cos ( y ))′ = −3 y
3 2
sin ( y 3 ) ;
 2 y2 3y2
- Pentru x > 0 si y ∈ [ x, x + 1] avem x 2 ≤ y 2 ≤ ( x + 1)  ≥ 1 ⇔ ≥1
x2 3x 2
Cu aceste observații în bagaj, ne propunem să căutam un majorant pentru expresia :
x +1 x +1

 sin ( y 3 ) dy =  (1 + sin ( y ) ) dy (prin introducerea unității sub semnul integral, deja

3
1+ I = 1+
x x
am folosit prima observație).

3y2
Folosind a treia observație, majorăm prin înmulțirea integrandului cu valoarea supraunitară :
3x 2
x +1
3y2 3y2
1 + sin ( y 3 ) ≤
3x 2 (
⋅ 1 + sin ( y 3 )  1 + I ≤ )  3x 2 (
⋅ 1 + sin ( y 3 ) dy ) (1)
x

Integrala din membrul drept al inegalității (1) se desparte în :

x +1 x +1 x +1
3y2 1 1
 3x 2 ( )
⋅ 1 + sin ( y 3 ) dy = 2
3x  3 y 2 dy +
3x 2  3y
2
⋅ sin ( y 3 ) dy =
x x x

cos ( x + 1) − cos ( x3 )
3 3
1 1
x +1
′ ( x + 1) − x3
 ( cos ( y ) )
x +1
= 2 ⋅ y3 − 2⋅ 3
dy = −
3x x 3x x
3x 2 3x 2

Are loc inegalitatea cos x ( ) − cos ( x + 1)

3 3
≤ 2 , prin urmare (1) devine:

3x 2 + 3x + 1 2 3x + 3 3x + 3 6 x + 5
1+ I ≤ 2
+ 2 = 1+ 2
I≤ <
3x 3x 3x 3x 2 3x 2

deoarece 3x + 3 < 6 x + 5, ( ∀ ) x > 0 . Cu aceasta, demonstrația se încheie.

Observație. Ideea de rezolvare este luată din [3] și detaliată.