Lungimea graficului unei funcţii derivabile, cu derivata continuă

Teoremă
Dacă f : [ a, b ] → » este o funcţie derivabilă, cu derivata continuă, atunci:
a) graficul lui f are lungime finită notată l ( f ) şi
b 2
(
b) l ( f ) = ∫ 1 + f ' ( x ) dx )
a

1. Să se determine lungimile graficelor următoarelor funcţii:

 1 x2 2
a) f : 0,  → », f ( x ) = 1 − x 2 ; b) f : [1, 4] → », f ( x ) = − ln 4 x ; c) f : [3, 8] → », f ( x ) = x x ; d)
 2 2 3
e x + e− x π π 
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; e) f :  ,  → », f ( x ) = ln ( sin x ) ; f) f : [ −1, 1] → », f ( x ) = x 2 ; g)
2 3 2
x2  1
f :  3, 8  → », f ( x ) = ln x ; h)
4
− ln x ; h) f :  0,  → », f ( x ) = ln 1 − x 2 ; i)
f : [1, e ] → », f ( x ) =
 2
( )
 π  2 1
f :  0,  → », f ( x ) = ln ( cos x ) ; j) f :  0,  → », f ( x ) = ln ; k) f : [ 0, 4] → », f ( x ) = x x ; l)
 4  3 1 − x2
 π
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = x − x2 + arcsin x ; m) f :  0,  → », f ( x ) = 1 − ln ( cos x ) ; n) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = 2 x ;
 4
x 3
2
o) f : [0, 5a] → », f ( x) = x , a > 0 ; p) f : [3, 6] → », f ( x ) = ( x − 3) 2 ; q) f : 0, 2 2 − 1 → », f ( x ) = ln (1 + x ) ;
a 3
x2  1  3
 2 1
r) f : [1, e] → », f ( x) = ln x −
8
; s) f :  , 1 → », f ( x ) = ln
2 2 
( 3
1 − x2 ) ; ş) f : 0,  → », f ( x ) = ln
 3 1 − x2
2. Calculaţi perimetrul unui triunghi curbiliniu limitat de axa Ox şi de curbele y = ln cos x, y = ln sin x .
3. Să se calculeze lungimea arcului delimitat de prima bisectoare a axelor de coordonate pe parabola de
ecuaţie y 2 = 6 x .

Aria suprafeţelor de rotaţie

Teoremă
Dacă f : [ a, b ] → [ 0, ∞ ) este o funcţie derivabilă, cu derivata continuă, atunci:
a) Suprafaţa de rotaţie determinată de f are arie notată A ( f ) şi
b 2
(
b) A ( f ) = 2π ∫ f ( x ) 1 + f ' ( x ) dx )
a

1. Să se determine ariile suprafeţelor de rotaţie determinate de funcţiile:

x3 e x + e− x  π
a) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; b) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; c) f : 0,  → », f ( x ) = cos x ; d)
3 2 2
 1  2  π
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = e x ; e) f :  0,  → », f ( x ) = 2 1 − x ; f) f :  0, 4  → », f ( x ) = tgx ; g)
 3  
1
f : [ 0, 3] → », f ( x ) = ( 3 − x ) x ; h) f : [1, 3] → », f ( x ) = 2 x ; i) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = x x ; j)
3
 x2 1
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; k) f : [ 0, 2π ] → », f ( x ) = sin x ; l) f : [ −1, 1] → », f ( x ) = 1 − x 2 ; m)
2 2
x 1 2
f : [ 0, a ] → », f ( x ) = x , a > 0 ; n) f : [ 0, 3a ] → », f ( x ) = x ( 3a − x ) , a > 0 ; o)
a 3 a
1 1
f : [1, e ] → », f ( x ) = x 2 − ln x ; p) f : [ −2, 2] → », f ( x ) = 1 − 16 − x 2
2 2

Volumul corpurilor de rotaţie

1. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie determinate de funcţiile:

a) f : [ 0, π ] → », f ( x ) = sin 2 x ; b) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = x 2 − x ; c) f : [ −1, 2] → », f ( x ) = ( x + 1) e x ; d)
2x
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = e x x ; e) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = arcsin x ; f) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = arcsin 2
; g)
x +1
1
e arctgx 2 x −1
f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; h) f : [ 0, 4] → », f ( x ) = x − 4 x + 3 ; i) f : [ 0, 2] → », f ( x ) = x e ; j)
1 + x2
2 x − x2 x ( x − 3)
f : 1, e2  → », f ( x ) = x ln x ; k) f : [ 0, 1] → », f ( x ) = ; l) f : [ 0, 3] → », f ( x ) = ; m)
  2
x − x +1 x−4
 x2 , x ∈[ 0, 1] x2 , x ∈[0, 1]
  2 − x, x ∈[ 0, 2]
f : [ 0, 2] → », f ( x ) =  x ; n) f : [0, 3] → », f ( x) = x, x ∈(1, 2] ; o) f : [ 0, 4] → », f ( x) =  ;
4 2
 , x ∈ (1, 2]   x − 4, x ∈( 2, 4]
2 1, x ∈( 2, 3]
1
p) f : [1, 2] → », f ( x ) = ( x − 1)( 2 − x )
x
2. Să se calculeze volumele corpurilor de rotaţie determinate de curbele:
2 2 2
2 x ( x − 3)
a) y = , x ∈ [ 0, 3] ; b) x3 + y3 = a3 , x ∈ [ − a, a ] , a > 0 ; c) x 4 + y 4 = x3 , x ∈ [ 0, 1] ; d) y 2 = x3 , x ∈ [1, 2]
x−4
3. Să se determine volumele corpurilor de rotaţie determinate de funcţiile:
( x +1)2 , x ∈[0, 1] ; c) f ( x ) = tg , g ( x ) = 3 , x ∈ 0,  ;
1 x π
a) f ( x) = x2 , g ( x) = x , x ∈[0, 1] ; b) f ( x) = x2 +1, g ( x) =
2 π  3
4. Fie f : [ −1, ∞ ) → », f ( x ) = 1 − x + 1 . Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f şi să se
calculeze volumul corpului definit prin rotirea graficului lui f în jurul axei Ox , pentru −1 ≤ x ≤ 1 .

Centre de greutate

Teoremă
Coordonatele centrului de greutate G al plăcii omogene determinate de curba
y = f ( x ) , f : [ a, b ] → ( 0, ∞ ) , f continuă, axa Ox şi dreptele x = a, x = b sunt date de:
b b

∫ xf ( x ) dx ∫ f ( x ) dx
2

a a
xG = b
; yG = b

∫ f ( x ) dx ∫ f ( x ) dx
a a
Observaţie: Dacă placa omogenă este delimitată de curbele y = f1 ( x ) , y = f 2 ( x ) şi de dreptele x = a, x = b ,
cu f1 , f 2 : [ a, b ] → », f1 < f 2 , atunci coordonatele centrului de greutate vor fi date de:
b b

∫ x  f 2 ( x ) − f1 ( x ) dx ∫ x  f 2 ( x ) − f1 ( x ) dx
2 2

a a
xG = b
; yG = b

∫  f2 ( x ) − f1 ( x ) dx ∫  f 2 ( x ) − f1 ( x ) dx
a a

1. Să se determine coordonatele centrului de greutate al plăcii omogene delimitate de curbele de ecuaţii:

x2 y2
a) x 2 + y 2 = 4 şi axa Ox , unde y ≥ 0 ; b) x 2 + y 2 = 4, x 2 + y 2 = 9, y ≥ 0 ; c) + = 1, x ≥ 0, y ≥ 0 ; d)
25 16
x2
y 2 = 6 x, 0 ≤ x ≤ 3, y ≥ 0 ; e) y = 4 −şi axa Ox ; f) y = sin x, 0 ≤ x ≤ π şi axa Ox ; g) y = 2 x , 0 ≤ x ≤ 2, y ≥ 0 ;
4
π 4 1 2
h) y = cos 2 x, ≤ x ≤ π , y ≥ 0 ; i) y = , y = − x 2 + 4 x + 1, 1 ≤ x ≤ 2 ; j) y = ( x + 1) , y = x 2 + 1, 0 ≤ x ≤ 1 ; k)
2 x 2
y = x 2 − 4 x + 6, y = − x 2 + 4 x, 1 ≤ x ≤ 3 ; l) y = 1 − x 2 , y = 2 1 − x 2 , 0 ≤ x ≤ 1