Seminarul8 (Analiză matematică)

1. Derivate parțiale de ordinul I, II pentru f = f(x,y)

și puncte de extrem pentru f = f(x,y):

Aplicaţia8: Fie funcţia f: ℝ2 → ℝ, f(x,y) = -x4 + y3 – 3y2 + 32x – 9y - 8, cu x,

y ∈ ℝ.
a) Determinaţi derivatele parţiale de ordinul I şi II ale funcţiei f.
b) Determinaţi punctele staţionare (sau critice) ale funcţiei f şi punctele de
extrem local ale acesteia.

Rezolvare: (xn)’ = nxn – 1; (x)’ = 1; (c)’ = 0, ∀ c ∈ ℝ; (cE(x))’ = cE’(x), ∀ c ∈

∈ℝ; (f + g)’ = f’ + g’, unde f = f(x), g = g(x).

a) Derivatele parţiale de ordinul I ale lui f sunt:

fx’ = (-x4 + y3 – 3y2 + 32x – 9y - 8)x’ = -(x4)x’ + (y3)x’ – (3y2)x’ + (32x)x’ –

- (9y)x’– (8)x’ = -(4x3) + 0 – 0 + 32(x)x’ – 0 – 0 = - 4x3 + 32(1) = -4x3 + 32;

fy’ = (-x4 + y3 – 3y2 + 32x – 9y - 8)y’ = -(x4)y’ + (y3)y’ – (3y2)y’ + (32x)y’ –

- (9y)y’– (8)y’ = -0 + (3y2) – 3(y2)y’ + 0 – 9(y)y’ – 0 = 3y2 – 3(2y) – 9(1) = 3y2 – 6y –
- 9.

Derivatele parţiale de ordinul II ale lui f sunt:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 = fxx” = (-4x3 + 32)x’ = -(4x3)x’ + (32)x’ = -4(x3)x’ + 0 = -4(3x2) = -12x2,

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 = fyy” = (3y2 – 6y – 9)y’ = (3y2)y’ – (6y)y’ – (9)y’ = 3(y2)y’ – 6(y)y’ – 0 =

= 3(2y) – 6(1) = 6y - 6,

fxy” = (-4x3 + 32)y’ = 0,

fyx” = (3y2 – 6y – 9)x’ = 0,

cu fxy” = fyx” = 0.

b) Punctele staţionare (sau critice) ale lui f sunt prin definiție soluţiile sub
forma punctelor de coordonate (x,y) ale lui sistemului (S), unde:
1
 fx’ = 0 -4x3 + 32= 0|:(-4) x3 – 8 = 0 x3 = 8 = 23
(S) ⇔ ⇔ ⇔ ⇔
𝟐𝟐±√𝟒𝟒+𝟏𝟏𝟏𝟏
fy’ = 0 3y2 – 6y – 9= 0|:3 y2 – 2y – 3 = 0 y1,2 =
𝟐𝟐

x=2 x=2
⇔ ⇔ ⇒
𝟐𝟐±√𝟏𝟏𝟏𝟏 𝟐𝟐±𝟒𝟒 𝟐𝟐+𝟒𝟒 𝟔𝟔 𝟐𝟐−𝟒𝟒 −𝟐𝟐
y1,2 = = y = y1 = = = 3 sau y = y2 = = = -1
𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐 𝟐𝟐

⇒ discuţia de mai jos:

Cazul (I): x = 2, y = 3 ⇒ (x,y) = (2,3)A;

Cazul (II): x = 2, y = -1 ⇒ (x,y) = (2,-1)B.

A, B = (puncte staţionare (sau critice) ale lui f).

Punctele de extrem ale lui f:

A(2 = x, 3 = y):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (A) = fxx”(A) = -12x2= -12(22) = -12(4) = -48

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (A) = fyy”(A) = 6y - 6 = 6(3) - 6 = 18 - 6 = 12 ⇒ E(A) = (-48) x 12 - 02 =
fxy”(A) = 0.

= -576 < 0 ⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

B(2 = x, -1 = y):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = -12x2 = -12(22) = -12(4) = -48

𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (B) = fyy”(B) = 6y - 6 = 6(-1) - 6 = -6 - 6 = -12 ⇒ E(B) = (-48)(-12) - 02 =
fxy”(B) = 0.

= 576 > 0 ⇒ B = (punct de extrem al lui f): 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (B) = fxx”(B) = -48 < 0 ⇒ B = (punct
de MAX. al lui f).

Am ţinut seama de rezultatul teoretic de mai jos, conform căruia:

2
 „Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

E(M) = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (M) – [𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱

"
(M)]2 = fxx”(M) fyy”(M) – [fxy”(M)]2.

Concluzii:

E(M) < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f);

E(M) > 0 ⇒ M = (punct de extrem al lui f):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (M) = fxx”(M) < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [E(M) = 0

imposibil]

Altfel, raționând:

? = (natura lui A):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐀𝐀) −𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟎𝟎
Hf(A) = � � = � �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐀𝐀) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐀𝐀) 𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏

−𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟎𝟎
∆2 = |Hf(A)| = � � = (-𝟒𝟒𝟒𝟒)(12) – (0)(0) = -576 – 0 = -576 < 0 ⇒
𝟎𝟎 𝟏𝟏𝟏𝟏
⇒ A = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui f).

? = (natura lui B):

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐁𝐁)
−𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟎𝟎
Hf(B) = � � =� �;
"
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐁𝐁) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐁𝐁) 𝟎𝟎 −𝟏𝟏𝟏𝟏
−𝟒𝟒𝟒𝟒 𝟎𝟎
∆2 = |Hf(B)| = � � = (–48)(–12) – (0)(0) = 576 > 0 ⇒ B = (punct
𝟎𝟎 −𝟏𝟏𝟏𝟏
de extrem al lui f): ∆1 = -48 < 0 ⇒ B = (punct de MAX. al lui f).

Am ținut seama de:

3
 Rezultat teoretic, conform căruia:

Rezultat teoretic, conform căruia:

„Fie M un punct staţionar sau critic al lui f = f(x,y). Se notează cu:

𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌) "

𝐟𝐟𝐱𝐱𝐱𝐱 (𝐌𝐌)
Hf(M) = � " � = (matricea Hessiană a lui f,
𝐟𝐟𝐲𝐲𝐲𝐲 (𝐌𝐌) 𝐟𝐟𝐲𝐲" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌)
calculată în M), iar cu:

∆1 = 𝐟𝐟𝐱𝐱" 𝟐𝟐 (𝐌𝐌), respectiv cu: ∆2 = |Hf(M)|

minorii principali ai lui Hf(M).

Concluzii:

∆2 < 0 ⇒ M = (nu este punct de extrem al lui f) = (punct ŞA al lui

f);
∆2 > 0 ⇒ M = (este punct de extrem al lui f):

∆1 > 0 ⇒ M = (punct de MINIM al lui f), respectiv:

∆1 < 0 ⇒ M = (punct de MAXIM al lui f)”. [∆2 = 0 imposibil]

Prof. matem. Virginia Atanasiu.