Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bacalaureat
(M_stiintele naturii, tehnologic)
SUBIECT I
1
Formule de calcul
( a+ b)2 =a 2 +2 ab+b 2
3 3 2 2 3
(a-b) =a −3 a b+3 ab −b
n
a −b n=(a−b )(an−1 +a n−2 b+¿⋅¿+bn−1 )
Funcţia de gradul I
A
(α , β )∈G f ⇔ f (α )=β
Funcţia de gradul II
2
Definiţie:f:R→ R,f(x)=ax +bx+c , a≠0 ,a,b,c∈ R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
−Δ −b
= ,realizat
Dacă a<0 atunci fmax 4a pentru x = 2 a
−Δ −b −b −Δ
= , realizat )
Dacă a >0 atunci fmin 4a pentru x = 2 a ;Vârful parabolei V( 2 a , 4 a
−b±√ Δ
2 1 ,2 = , Δ=b2 −4 ac
Ecuaţia de gradul II:ax + bx+ c=0 ;x 2a
−b c
1+ x 2= , x 1⋅x 2 =
Relaţiile lui Viete:x a a
2
Dacă Δ≥0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
x −b
−∞ 2a ∞
f(x) −Δ
4a
a>0
x −b
−∞ 2a ∞
f(x) −Δ
4a
Δ >0
x
-∞ x1 x2 ∞
Δ=0
x
-∞ x1
=x 2 ∞
Δ <0
x -∞ ∞
−Δ
]
a<0,Imf=(−∞ , 4 a
−Δ
, ∞)
a>0, Imf=[ 4 a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A→ B
3
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă
∀ x 1 , x 2 ∈ A cu f(x1 )=f ( x 2 ) ⇒ x 1 =x 2
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul
funcţiei în cel mult un punct.
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei
în cel puţin un punct.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură
soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei
într-un singur punct .
Fie f:A→B,g:B→C
V.
1 A : A→ A prin 1 A ( x )=x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)
Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât
g ∘f =1 A şi f ∘ g=1B ,
−1
funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ .
Definiţii:
f:A→R(A⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T¿0,dacă∀ x ∈ A avem x+T∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică
perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.
n( A )
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al mulţimii A.
4
k
Numărul funcţiilor injective f:A→B este An ,unde n reprezintă numărul de elemente al mulţimii B, iar k al mulţimii
A(k¿ n )
Funcţia exponenţială
x
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a ,a>0,a ¿ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
Funcţia logaritmică
Proprietăţi:
m
4)loga
xy =log a x+ log a y 5)loga x =m log a x ,m∈ R
x
a =log a x−log a y log a x
6)log y 7)a =x
log b A 1
a A= a b=
Schimbarea bazei:log log b a ,log log b a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale an în care diferenţa oricăror doi termeni
Se spune că numerele a1
, a2 ,⋅¿⋅, an sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
an−1 +a n+1
⇔ an = , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (a n ) n≥1 este progresie aritmetică 2
a+ c
⇔b=
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică 2
5
( a1 +a n ) n
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S 2
x 1 = u – r, x2 = u, x3 = u + r ; u,r ∈ R .
Progresii geometrice
, b ,⋅¿⋅,b n sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii
Se spune că numerele b1 2
geometrice.
Teoremă:şirul
(b n ) n≥1 este progresie geometrică ⇔b n 2=b n−1⋅bn+1 , ∀ n≥2
2
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔b =a⋅c
b1 ( qn −1)
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S q−1 ,q¿ 1 sau Sn =n⋅b1 , dacă q = 1
Trei numere x1
, x 2 , x 3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
1= , x =u , x 3 =u⋅q , q≠0
x q 2
u u
, x 2= , x 3=u⋅q , x 4 =u⋅q3 , q≠0
x1 = q
3 q
Formule utile:
n (n+1)
¿⋅¿+n=
1+2+3+ 2
6
3 n(n+1 ) 2
+ 23 +¿⋅¿+n3 =[ ]
1 2
|x|=¿ { x ,x≥0¿¿¿¿
x |x|
| |=
1. |x|≥0,∀ x∈R 2. |x|=|y|⇔ x=± y 3. |x|=|−x| 4. |x⋅y|=|x|⋅|y| 5. y |y|
Partea întreagă
3. [x+k]=[x]+k,∀ x ∈ R ,k ∈ Z
4. {x+k}={x},∀ x ∈ R ,k ∈ Z
Numere complexe
Proprietăţi:
z + z 2 =z 1 + z 2
1. 1
z ⋅z =z 1⋅z 2
2. 1 2
n
3. z =( z )n
( )
z1 z
= 1
z2 z2
4.
5.z∈ R ⇔ z=z
¿
6.z∈ R i⇔ z=−z
1.|z|≥0,∀ z∈C 2.
|z|=|z| 3. |z 1⋅z 2|=|z 1|⋅|z 2|
z1 |z 1|
n | |=
4. |z |=|z|n 5. z 2 |z 2| 6.|z 1 +z 2|≤|z 1|+|z 2|
Numere complexe sub formă trigonometrică
√ a2 +b2 , tgt= ba
z = r(cos t + i sin t ) ,r = ;r-raza polară;t-argument redus,t∈[ 0 ,2 π )
Operaţii:
n
z1⋅z 2 =r 1 r 2 [ cos(t 1 +t 2 )+ isin(t 1 +t 2 ) ], z =r n (cos nt +isin nt )
z1 r 1
= [cos (t 1−t 2 )+ isin(t 1 −t 2 )]
z2 r 2
t+2 kπ t +2 kπ
√n z=z k =√n r (cos +i sin ), k ∈{0 ,1 ,⋅¿⋅, n−1}
n n
Combinatorică
k n! k n!
n= n=
A (n−k )! ,0¿ k ≤n ;k , n ∈ N , n≥1 C k !(n−k )! , 0¿ k ≤n ;k , n ∈ N
k n−k k k k −1
Proprietăţi:1. Cn =C n ,0¿ k ≤n ;k , n ∈ N 2. Cn =C n−1 +C n−1 ,1≤k <n;k,n∈ N
n 0 n 1 n−1
Binomul lui Newton:(a+b) =C n a +C n a b+¿⋅¿+C nn b n
k n−k k
Termenul general:Tk +1 =C n a b , k=0 ,1 ,⋅¿⋅, n
Proprietăţi:
0 1 n n
Cn + Cn +¿⋅¿+ Cn =2 (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2 ).
n
1 3 5 0 2 4 n−1
Cn + Cn +C n +¿⋅¿=C n +C n + Cn +¿⋅¿=2
8
Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi vectori se numesc opuşi
dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
⃗
AB=−⃗
BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz
contrar se numesc necoliniari.
⃗
Teoremă: Fie a⃗ şi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul ⃗v , există α , β ∈ R (unice) astfel încât
⃗v =α⋅⃗a + β⋅⃗b
⃗
AB( x B− x A , y B− y A )−coordonatele vectorului ⃗
AB
x A+ x B y +y
M= , yM = A B
Mijlocul segmentului AB:x 2 2
x A + xB + xC y + y B+ y C
G= , y G= A
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x 3 3
⃗ şi
Teoremă:Vectorii u ⃗v sunt coliniari ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗v = λ ⋅u⃗ .
⃗ ⃗
Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. AB = λ AC
AB ‖CD ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗
AB = λ ⃗
AC
Produsul scalar a doi vectori .
u v u v cos(u , v)
9
u⃗ =x1 i⃗ + y 1 ⃗j , √
⇒ u⃗⋅⃗v =x1 x 2 + y 1 y 2 ,|⃗u|= x 12 + y 1 2
⃗
⃗ ,⃗v ≠ 0 ,atunci u⃗ ⊥ ⃗v ⇔ u⃗⋅⃗v =0
Daca u
Punctul M(x M ,y M )∈ d ⇔a
¿ x M +by M +c=0
x y 1
|x A y A 1|
x y B 1 =0
AB: B
⇔ md =m d
Dreptele d1 ,d2 sunt paralele 1 2
⇔ md ⋅m d
Dreptele d1 ,d2 sunt perpendiculare 1 2 = -1
xA yA 1
|ax A + by A +c| ⇔| x B y B 1|=0
d(A,h)= √a 2+b 2 Punctele A,B,C sunt coliniare
xC yC 1
Formule trigonometrice.Proprietăţi.
2
sin x +cos 2 x=1 , ∀ x ∈ R
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
2 2
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos x−sin x
10
π π
( −x )=cos x ( −x )=sin x
sin 2 cos 2
sin x cos x
,cos x≠0 ,sin x≠0
tgx=cos x ctgx=sin x tg(x+k π )=tgx
π π
( −x )=ctgx ( −x )=tgx
ctg(x+k π )=ctgx tg 2 ctg 2 tg(a+b)=
tga+tgb tga−tgb 2 tgx
2
1−tgatgb tg(a-b)= 1+tgatgb tg2x= 1+tg x
x x
2 tg 1−tg 2
2 2
x x
1+ tg 2 1+tg 2
sinx = 2 cosx = 2
x 0 π π π π π 3π 2π
6 4 3 2 2
sinx 0 1 √2 √3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 √3 √2 1 0 -1 0 1
2 2 2
tgx 0 √3 1
√3 - 0 - 0
3
ctgx -
√3 1 √3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-+,-
cos:+,-,-,+
π π
[− , ]
arcsin:[-1,1]→ 2 2 arcsin(-x)= -arcsinx
11
π π
∀ x ∈[− , ]
arcsin(sinx)=x, 2 2 sin(arcsinx)=x,x∈[−1,1]
π
,∀ x∈[−1,1]
arcsinx+arccosx= 2
π π
→(− , )
arctg:R 2 2 arctg(-x)= -arctgx
π π
∀ x ∈(− , )
arctg(tgx)=x, 2 2 tg(arctgx)=x,
π
,∀ x∈ R
arctgx+arcctgx= 2
Ecuaţii trigonometrice
k
sinx = a,a∈[−1 , 1]⇒ x ∈{(−1) arcsin a+kπ , k ∈ Ζ }
k
sinax = sinbx⇒ ax=(−1 ) bx+kπ , k ∈ Ζ
a b c
= =
Teorema sinusurilor:sin A sin B sin C =2R,unde R este raza cercului circumscris triunghiului.
2 2 2
Teorema cosinusului:a =b +c −2bc cos A
12
b⋅h AB⋅AC sin( AB , AC ) a+b+ c
Δ= Δ=
AΔ √
A 2 A 2 = p( p−a )( p−b )( p−c ) ,p= 2
xA yA 1
|Δ|
Δ ABC = , Δ=|x B y B 1 | c 1⋅c 2 l2 √ 3
2
xC yC 1 Δ dreptunghic= Δ echilateral=
A A 2 A 4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= 4 S ,unde S este aria triunghiului
S a+b+ c
Raza cercului înscris într-un triunghi:R= p ,unde S este aria triunghiului iar p= 2
SUBIECT II
Matrice
13
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A ,
∀ A ,B ∈ M m,n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) ,
∀ A ,B ,C ∈ M m,n (C ) (asociativitate)
O O
3)A+ m , n = m , n +A = A ,
∀ A ∈ M m,n (C )
4)
∀ A ∈ M m.n (C ),∃(− A )∈ M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A=Om , n ,∀ A ∈ M m,n (C )
5)(AB)C = A(BC) ,
A ∈ M m, n (C ), B ∈ M n , p (C ), C ∈ M p , q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC ,
A ∈ M m, n (C ), B ,C ∈ M n , p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA,
B ,C ∈ M m, n (C ), A ∈ M n , p (C )
7) AI n =I n A=A , ∀ A ∈ M n (C )
8)a(bA) = (ab)A,
∀ a,b∈C , A ∈ M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA,
∀ a,b∈C , A ∈ M m,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB,
∀ a∈C , A ,B ∈ M m,n (C )
t t
12) ( A )= A , t ( A +B )= t A + t B , t (aA )=a t A , t ( AB )=t B t A
¿
Definim
A0 =I n , A1 = A , A 2 =A⋅A , A3 = A 2⋅A ,⋅¿⋅, A n = An−1⋅A , n ∈ N
2
Relaţia Hamilton-Cayley: A −( a+d ) A+( ad−bc ) I 2 =O 2 ,unde
( )
A= a b
c d
Determinanţi.
a b
| |=ad−bc
c d (determinantul de ordinul doi)
14
a b c
|d e f |=aei+dhc+gbf −ceg−fha−ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu
opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al
cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci
determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se
obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
a b c a b c a b c
|d+m e+n f + p |=|d e f |+|m n p|
9) g h i g h i g h i
Definiţie:Fie
A=(a ij )∈ M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului a ij ,1≤i, j≤n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează acest minor cu
M ij .
Numărul
Aij =(−1)i+ j M ij se numeşte complementul algebric al elementului a ij .
Matrice inversabile
−1
Inversa unei matrice :A∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată A ∈ M n (C ) a.i. A
¿ A−1 = A−1⋅A=I n
15
−1 1 ¿
= A ¿
A det A ,A adjuncta matricei A. A¿ se obţine din t A înlocuind fiecare element cu complementul său algebric.
Fie A
∈ M m ,n (C ) , r ∈ N , 1≤r≤min (m, n )
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu elementele matricei A situate la
intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A¿ Om , n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui
A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi minorii de ordin r+1(dacă
există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare
ale uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
{a1x1+a12x2+¿⋅+a1nxn=b1¿{a21x1+a2x2+¿⋅+a2nxn=b2 {¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿ ¿
, x ,⋅¿⋅, x n - necunoscute, b1 , b2 ,⋅¿⋅,b m -termenii liberi
aij -coeficienţii necunoscutelor, x1 2
(b1 ¿) (b 2 ¿) ( . . ¿ ) ¿ ( x1 ¿) ( x2 ¿) ( . ¿) ¿
B= ¿ matricea coloană a termenilor liberi,X= ¿ .matricea necunoscutelor.
Definiţie:
16
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute şi
determinantul matricei sistemului este nenul.
Δi
Δ
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat Δ≠0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie unică xi = Δ ,unde i se obţine
înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal
cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.
Grupuri
Definiţie:Fie ¿ : M ×M → M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M ,se numeşte parte stabilă a lui
M în raport cu legea “¿ ”dacă∀ x , y∈ H ⇒ x∗y ∈ H .
'
3)∀ x ∈G , ∃x ∈G ' '
a.i. x¿ x =x ∗x=e
17
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz contrar.
Definţie:Fie (G,¿ ) un grup şi x∈G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x =e se numeşte ordinul
n
Subgrup
Definiţie:Fie (G,¿ ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al grupului (G,¿ ) dacă îndeplineşte
condiţiile:
1)∀ x , y∈ H ⇒ x∗y ∈ H .
'
2)∀ x ∈ H ⇒ x ∈ H
'
Definiţie:Fie (G,¿ ) şi (G ,∘) două grupuri.O funcţie f:G→G ' se numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f(
x∗y )=f ( x )∘ f ( y ), ∀ x , y ∈ G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
'
Prop. Fie (G,¿ ) şi (G ,∘) două grupuri.Dacă f:G→G ' este morfism de grupuri atunci:
' '
1)f(e)=e unde e,e sunt elementele neutre din cele două grupuri.
' '
2)f(x )=[ f ( x )] ∀ x ∈G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A,¿,∘) , unde A este o multime nevidă iar ,, ” şi ,, ” sunt două legi de compozitie pe A,este inel
dacă:
18
x (y z)=(x y) (x z),(y¿ z)∘ x=( y ∘ x )∗(z ∘ x )∀ x , y , z∈ A
Inelul (A,¿,∘) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀ x . y≠e ¿ ⇒ x ∘ y ≠e ¿ ( e¿ element neutru de la legea ,, ”)
Un inel (A,¿,∘) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se numeşte,domeniu de integritate .
'
Definiţie :Fie (A,¿,∘),( A ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A→ A ' se numeşte morfism de inele dacă :
1)f( x ∘ y )=f ( x )⊗ f ( y ), ∀ x , y ∈ A
e e
3)f(e∘ )= ⊗ (e∘ , ⊗ fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ∘,⊗ )
'
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
Inele de polinoame
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g¿ 0 , polinoame din K[X].Atunci există polinoamele
q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K ⇒ restul împărţirii lui f la X-a
este f(a).
p+1
a) nu divide pe f.
19
¿
Teoremă: Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p∈ N pentru polinomul f∈ K [ X ]
⇔ f (a )=0 , f ' (a )=0 ,⋅¿⋅, f ( p−1 )(a )=0 şi f ( p )( a )≠0 ,unde f este fucţia polinomială asociată polinomului f.
Teoremă :Fie f∈Q [ X ] , f¿ 0 .Dacă x0 =a+ √ b este o rădăcină a lui f,unde a,b∈Q,b¿0, √ b∉Q¿ ,atunci
x =a−√ b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x0 ,
1) 0
x 0 au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. :
( X −x 0 )( X−x 0 )/f
n n−1
Teoremă :fie f=a n x +a n−1 x +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 ;f∈ Z [ X ]
p
0= ( p,q
1)Dacă x q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
b)q divide pe an
2)Dacă x0
= p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte reductibil peste K dacă există g,q din
K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
f=
a n x n +a n−1 x n−1 +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 .Dacă x 1 , x2 ,⋅¿⋅, x n sunt n rădăcini ale lui f în K atunci f =
a n ( X −x 1 )( X−x 2 )⋅¿⋅( X−x n ) şi
20
x 1 x 2 +x 1 x3 +¿⋅¿+x n−1 x n =an−2 a−1
n
.......................................................
x1
x 2⋅¿⋅x n =(−1)n a0 a−1
n
a2
[ x 1 +x 2 + x3 =−
a3
a1
[ x 1 x 2 +x 1 x 3 +x 2 x 3 = [
a3
a0
[ x 1 x 2 x 3=−
Dacă f =
a 3 x 3 +a 2 x2 +a1 x +a 0 , f ∈C [ X ]⇒ a3
a3
[ x 1 + x 2 + x 3 + x 4 =−
a4
a2
[ x 1 x 2 + x1 x 3 + ¿⋅¿+ x 3 x 4 =
x 4 + a3 x 3 + a2 x 2 + a1 x+ a0 , f ∈ C [ X ]⇒ ¿ a4 [¿
4
a1
[ x 1 x 2 x 3 + x 1 x 2 x 4 + x 1 x 3 x 4 + x 2 x 3 x 4 =−
a4
a
[ x1 x 2 x 3 x4= 0
f=a
a4
Ecuaţii reciproce
n n−1
Definiţie:O ecuaţie de forma a n x +a n−1 x +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 pentru care a n−i =ai , 0≤i≤n se numeşte
ecuaţie reciprocă de gradul n.
4
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x +bx 3 +cx 2 + bx+ a , a≠0
1 1 1
2
( x2+ )+b( x + )+ c=0 + =t
Se împarte prin x şi devine a x 2 x ;notez x x şi obţinem o ecuaţie de gradul II.
SUBIECT III
Limite de functii
Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are limite laterale egale în acel
punct.
lim ¿ x →x 0 ¿ ¿
f are limită în x0 ⇔l s ( x 0 )=l d ( x 0 ) ⇔ f ( x 0−0)=f ( x 0 + 0) ⇔ x¿ ¿
a)există un şir xn
∈ D−{x 0 }cu limita x0 astfel încât şirul (f ( xn )) nu are limită
21
b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n ∈ D−{x 0 }, astfel încât şirurile (f ( xn )), (f ( y n )) au limite diferite.
lim g ( x )=0
Fie f,g:D→ R şi x0 un punct de acumulare al lui D.Dacă x →x 0 şi există l ∈ R a.î.
lim g ( x )=0 ⇒ lim f ( x )=l
|f ( x)−l|≤g( x), ∀ x∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x0 şi dacă x →x 0
x→ x 0
Fie f,g:D→ R , x0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x )≤g( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 ,V vecinătate a lui x0 .
Teoremă(Criteriul cleştelui)
Fie f,g,h:D→ R , x0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x )≤g( x )≤h( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x
0.
¿
ak xk +ak−1 xk−1+¿⋅¿+a1 x+a0 ak
lim m m−1
x→±∞ b x +b x +¿⋅¿+b x+b b m
m m−1 1 0
{
=¿ ,k=m¿ {0 ,m¿k¿¿¿¿ ¿
lim
1
x →∞ x
=0 lim
1
x →−∞ x
=0
x<0 ¿ x
1
lim¿ x→0 ¿ ¿ =−∞¿
1
lim¿ x→0 ¿ ¿ =+∞¿ lim √ x=∞ lim 3√ x=∞ lim 3
√ x=−∞
x>0 ¿ x x →∞ x →∞ x →−∞
lim a x=¿ {∞ , daca a>1 ¿ ¿¿¿ lim a x=¿ {0 , daca a>1 ¿ ¿¿¿
x→∞ x→−∞
lim loga x=¿ {∞ , daca a>1 ¿ ¿¿¿ lim¿ x→0 ¿ ¿loga x=¿ {−∞ , daca a>1¿¿¿
x→∞ x>0 ¿
π π
lim arctg x= lim arctg x=− lim arcctgx=0 lim arcctgx=π
x →∞ 2 x →−∞ 2 x →∞ x →−∞
22
( )
1 x
( )
1 x 1
lim 1+ =e lim 1+ =e lim ( 1+ x ) x =e
x →∞ x x →−∞ x x →0
ln ( 1+ x ) a x−1
lim =1 lim =ln a , a> 0 , a≠1
x →0 x x →0 x
Funcţii continue
f
f⋅g , (g≠0 ),|f|,max (f , g ),min( f , g )
Teoremă:Fie f,g:D→ R continue pe D ⇒ f+g, g sunt funcţii continue pe D.
Teoremă: Fie f:[a,b]→ R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒∃ c ∈(a , b) pentru care f(c)=0.
Asimptote
1.Asimptote verticale
23
Definiţie:Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la
lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
stanga pentru f,dacă x<a ¿ sau x<a ¿ .
Definiţie:Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la
lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
dreapta pentru f,dacă x>a ¿ sau x>a ¿ .
Definiţie : Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru
f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E→ R , unde E conţine un interval de forma(a,∞ )
Dreapta y=mx+n,m¿ 0 este asimptotă oblică spre +∞ la graficul lui f dacă şi numai dacă m,n sunt numere reale
f ( x)
lim , n=lim [ f ( x )−mx ]
finite,unde m= x →∞ x x →∞ .Analog la -∞ .
3.Asimptote orizontale
lim f ( x )=l , l
Dacă x →∞ număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre +∞ la graficul lui f.
Analog la -∞
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +∞ (-∞ )
Funcţii derivabile
f ( x )−f ( x 0 )
' lim
Definiţie:Fie f:D→ R ,x0
∈ D punct de acumulare pentru D. Derivata într-un punct:f ( x 0 ) = x →x 0 x−x 0 .
x
▪Dacă f este derivabilă în 0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 (x 0 , f ( x 0 )) tangentă a cărei pantă este f ' ( x 0 )
x
Teoremă:Fie f:DR , x0 ∈ D punct de acumulare pentru D⇒ f este derivabilă în punctul de acumulare 00 ⇔
lim ¿ x →x 0 ¿ ¿ lim¿ x→x 0 ¿ x 0 ¿¿¿
f (x)−f (x0 )
∈R¿
f 's (x 0 )=f 'd ( x 0 )∈ R( finite) ⇔ x¿ ¿ =. x¿ x−x0 .
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Definiţii:Fie f:DR , x0 ∈ D punct de acumulare pentru D.Punctul x0 se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f,
dacă f este continuă în x0 şi are derivate laterale infinite şi diferite în acest punct. Punctul x0 se numeşte punct
unghiular al funcţiei f dacă f este continuă în x0 ,are derivate laterale diferite în x0 şi cel puţin o derivată laterală este
finită.
Functia Derivata
c 0
x 1
24
¿
xn , n ∈ N nx n−1
x r ,r ∈ R rx r−1
√x 1
2 √x
√n x 1
n √ x n−1
n
ln x 1
x
ex ex
a x (a>0 , a≠1) a x ln a
sin x cos x
cos x −sin x
tg x 1
cos 2 x
ctg x −
1
sin 2 x
arcsin x 1
√1−x 2
arccos x 1
−
√1−x 2
arctg x 1
1+ x2
arcctg x −
1
1+ x2
f
Teoremă:Fie f,g:D→ R derivabile pe D⇒ f+g ,fg, g (g¿ 0 )sunt funcţii derivabile pe D.
Reguli de derivare
25
( f ±g )' =f ' ±g' ;( f ⋅g)' =f '⋅g+ f⋅g' ;( λ⋅f )' =λ⋅f ' ; () f ' f '⋅g−f⋅g'
g
=
g2
Definiţie:Fie f:DR.Un punct x0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv de minim local)al lui f dacă există o
vecinătate U a punctului x0 astfel încât f(x)¿ f(x0 )(respectiv f(x)¿ f(x0 ) ) pentru orice x∈ D∩U .
Dacă f(x)¿ f(x0 )(respectiv f(x)¿ f(x0 ) ) pentru orice x∈ D atunci x0 se numeşte punct de maxim absolut(respectiv
minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x0 ∈ I un punct de extrem al unei funcţii ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe intervalul compact [a, b] şi
derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un punct c∈ (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b]. Atunci ∃ c∈ (a, b) astfel încât
ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o constantă pe acel interval.
'
Dacă f ( x )>0( f ' ( x )≥0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
'
Dacă f ( x )<0( f ' ( x )≤0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.
x
1)f este continuă în 0
26
'
x x
atunci f are derivată în 0 şi f ( x 0 )=l .Dacă l ∈ R atunci f este derivabilă în 0 .
Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei funcţii derivabile şi se
determină punctele de extrem local.
Noţiunea de primitivă
Teoremă:Fie f : I R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
n+1 a+1
∫ x n dx= xn+1 +C x
∫ x a= a+1 +C
,n∈ N ,x∈ R ,a∈ R ,a≠−1 ,x∈(0 , ∞)
x
1
∫ x dx=ln|x|+C , x ∈(0 , ∞) ∫ a x dx=lna a +C , a ¿ 0 , a≠1 , x ∈ R ¿
sau x∈(−∞,0)
1 1 x−a
∫ x 2−a2 = 2 a ln| x +a |+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a )
sau x∈(−a , a ) sau x∈(a , ∞)
1 1 x 1 x
∫ x 2 +a 2 dx= a arctg a +C , a≠0 , x ∈ R ∫ √ a2−x 2 dx=arcsin a +C , a≠0 , x ∈(−a ,a )
27
1
∫ dx=ln ( x + √ x 2 + a2 )+C , a≠0 , x ∈ R
√ x +a
2 2
1
∫ dx=ln|x + √ x 2−a2|+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a )
√ x −a
2 2
sau x∈(a , ∞)
Integrala definită
a)(Proprietatea de linearitate)
b b b
∫ ( f ( x )+g( x )) dx =∫ f ( x )dx +∫ g( x )dx
1) a a a
b b
∫ λf (x )dx=λ ∫ f (x )dx
2) a a
b
∫ f ( x )dx≥0 .
b)Dacă f ( x )≥0 , x ∈ [ a , b ] şi este integrabilă pe [ a , b ] , atunci a
b b
∫ f ( x )dx≥∫a g ( x )dx
c)Dacă f ( x )≥g( x ) pentru orice x ∈ [ a , b ] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [ a , b ] , atunci a
b b
|∫a f ( x)dx|≤∫a |f ( x)|dx
.
28
Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru orice primitivă F a lui f pe [a,
x
G( x )=∫ g (t )dt , x ∈[ a ,b ]
a are proprietăţile:
'
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ( x)=g ( x), ∀ x∈[ a , b ]
(∫ )
x '
g(t )dt =g ( x )
Reţinem: a
.
Teoremă:Fie f:[-a,a] R,a¿0¿ o funcţie continuă.Atunci
a a
∫ f ( x )dx=2∫ f ( x )dx ,
1)−a 0 dacă f este funcţie pară.
a
∫ f ( x )dx=0
2) −a ,dacă f este funcţie impară.
a +T T
¿0⇒ ∫ f ( x )dx=∫ f ( x )dx , ∀ a ∈ R
Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă T a 0
Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi
29
Matematica cl.a IX-a,aX-a.Algebra si geometrie. Programa M2
1.Mulţimi de numere.
2 2
1. Să se calculeze a +b , ştiind că numerele a şi b au suma egală cu 4 şi produsul egal cu 3.
2. Să se determine a 2008-a zecimală a numărului 0,(285714).
3. Se consideră numărul
a=log 2 3 . Să se arate că log 2 18=2 a+1 .
1
log 2 3− log 2 9.
4. Să se calculeze 2
√
−1
5. Să se calculeze
()3
2
−
8
27
3
.
3
log 2 3−log 2 .
6. Să se calculeze 2
1 2 9
lg +lg +.. .+lg =−1.
7. Să se verifice egalitatea 2 3 10
8. Să se calculeze
log 3 5+log 3 6−log 3 10.
9. Să se compare numerele 2 şi
2 log 2 32 .
3 log 2 8
10. Să arate că numărul ( √ 2) este natural.
11. Să se calculeze
log 5 25−log 3 9 .
12. Să arate că
log 2 4+log 3 9< √36 .
13. Să se calculeze
log 6 3+log 6 10−log 6 5 .
14. Să arate că numărul √3 27− √12+2 √ 3 este natural.
2 3 9
log 3 +log 3 +.. .+log 3 .
15. Să se calculeze 1 2 8
()
−3
1
−log 5 25.
16. Să se calculeze 2
17. Să se arate că
log 2 5+ log 2 12−log 2 30=1 .
log 5 18−log 5 2
=2 .
18. Să se verifice că
log 5 3
1 3
log 2 −√−8=0 .
19. Să se arate că 4
20. Să se determine valorile naturale ale lui n pentru care expresia E( n)= √10−3 n este bine definită.
30
8! 9!
−
21. Să se demonstreze că numărul 3!⋅5! 2!⋅7! este natural.
3
√3 9− 3 .
22. Să se calculeze √3
23. Să se arate că
log 2 14 +log 2 3−log 2 6=log 2 7 .
1
b= .
24. Să se ordoneze crescător numerele a= √ 2 şi √ 3+ √ 2
25. Să se arate că
log 3 24=3 a+1 , unde
a=log 3 2.
2.Funcţii.
31
19. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2+ x . Să se calculeze f (1)+f (2)+. ..+f (20 ) .
2 7
20. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=x +3 . Să se calculeze f (2)+ f (2 )+. . .+ f (2 ) .
2 2
21. Să se demonstreze că parabola funcţiei f : R →R , f ( x )=x −2 mx+m +1 este situată deasupra axei Ox,
oricare ar fi m ∈ R .
3. Metode de numărare.
2
1. Să se calculeze C 3 + P3 .
4 4
2. Să se calculeze C 5 + A 5 .
2
3. Să se rezolve ecuaţia C n =28 , n ∈ N .
4. Să se determine numărul tuturor submulţimilor de 2 elemente ce se pot forma cu elemente din mulţimea
{1,2,3,4,5}.
5. Se consideră 10 puncte, oricare 3 necoliniare. Câte drepte trec prin cel puţin 2 puncte din cele 10.
6. Să se calculeze numărul submulţimilor mulţimii {1,2,3,4}. care au un număr par nenul de elemente.
1 1
7. Să se determine numărul natural n ştiind că An +C n=10 .
(n−3)!
=6
8. Să se determine numărul natural n ştiind că (n−5)! .
9. Să se determine câte numere de câte trei cifre distincte se pot forma cu elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
10. Să se determine câte numere de două cifre se pot forma cu elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
n+1
11. Să se rezolve ecuaţia C n+2=2 , n ∈ N .
0 1 2 3 4
12. Să se calculeze C 4 −C 4 +C 4 −C 4 + C4 .
2 2
13. Să se calculeze C 5− A 4 +6 .
2
14. Să se calculeze A5 −P3 .
2
15. Să se rezolve ecuaţia C x =21 , x ∈ N .
16. Se consideră mulţimea A={1,2,3,4}. Să se determine câte numere formate din 4 cifre distincte se pot forma cu
elemente ale mulţimii A.
17. Se consideră mulţimea A={1,2,3,4 ,5}. Să se determine câte numere formate din 3 cifre distincte se pot forma
cu elemente ale mulţimii A.
18. Să se calculeze numărul submulţimilor cu 2 elemente ale unei mulţimi cu 6 elemente.
2
19. Să se rezolve ecuaţia An =12 , n ∈ N .
32
5 5 4
20. Să se calculeze C 7 −C6 −C 6 .
2 2006
21. Să se calculeze C 2008 −C2008 .
2 998
22. Să se calculeze C 1000−C 1000 .
2 2 1
23. Să se calculeze C 2008 −C2007 −C 2007 .
24. Să se calculeze 0!+1!+2!+3!.
1
25. Să se arate că C 5 +1=3 !.
2 4
26. Să se calculeze C 6 −C6 .
2 3
27. Să se calculeze C 4 +C 4 .
1 3 5 4
28. Să se verifice că C 5 +C 5 +C 5 =2
5 3
29. Să se calculeze C 8 −C8 .
P 2 +C 14
1
.
30. Să se calculeze A 3
2!+3!
1
.
31. Să se calculeze C 8
1 2
32. Să se calculeze 2 C3 − A 3 .
2 3
33. Să se calculeze C 4 +C 4 .
0 1
34. Să se determine valorile naturale ale numărului n astfel încât C n +C n =8 .
4.Probabilităţi. Procente
1. Se consideră toate numerele naturale de câte trei cifre scrise cu elemente din mulţimea { 1;2 } . Să calculeze
probabilitatea ca, alegând un astfel de număr, acesta să fie divizibil cu 3.
2. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 1 , √ 2 , √ 3 ,. . ., √ 30 } , acesta să fie număr
3 3 3 3
raţional.
3. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 2 , √3 , √ 4 ,. .. , √10 } , acesta să fie număr
raţional.
4. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 2 , √ 3 , √ 4 ,. .. , √ 11 } , acesta să fie număr
iraţional.
5. Să calculeze probabilitatea ca un element al mulţimii {0;1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatean !<50 .
2 2 3
6. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre numerele C 4 ,C 5 şi C 4 acesta să fie divizibil cu 3.
7. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii{1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatea
n2 ≤2n .
8. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii{1;2;3;4} acesta să verifice inegalitatea n !≥n .
2
3 1
9. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre numerele P3 , A3 şi C 4 acesta să fie divizibil cu 3.
10. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii {3; 4;5;6} acesta să verifice inegalitatea
n( n−1 )≥20 .
11. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al mulţimii A={1,2,3,4}, acesta să verifice inegalitatea
n !<5 .
12. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al mulţimii {11,12,...,20} acesta să fie număr prim.
13. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un număr natural de două cifre acesta să fie cub perfect.
33
F
14. Firma 1 are un capital iniţial de 10 000 lei şi în anul 2007 a realizat un profit de 5000 lei. Exprimaţi în raport
cu capitalul iniţial procentul pe care-l reprezintă profitul firmei.
15. Să se calculeze TVA-ul pentru un produs, ştiind că preţul de vânzare al produsului este de 238 lei (procentul
TVA-ul este de 19%
16. După o reducere cu 10% un produs costă 99 lei. Să se determine preţul produsului înainte de reducere.
17. După două scumpiri succesive cu 10%, respectiv 20% preţul unui produs este de 660 lei. Să se determine preţul
iniţial al produsului.
18. Prețul unui obiect este 180 lei. Cât va costa obiectul după o scumpire cu 20 % ?
19. Prețul unui obiect este 200 lei. Cât va costa obiectul după o scumpire cu 10 % ?
20. Prețul unui obiect este 300 lei. Cât va costa obiectul după o ieftinire cu 20 % ?
21. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după o ieftinire cu 30 % ?
22. Prețul unui obiect este 350 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % ?
23. Prețul unui obiect este 800 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 20 % ?
24. Prețul unui obiect este 200 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % respectiv 20 % ?
25. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % respectiv 15 % ?
26. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după două ieftiniri succesive cu 10 % ?
27. Prețul unui obiect este 800 lei. Cât va costa obiectul după două ieftiniri succesive cu 20 % ?
28. După o ieftinire cu 20 % prețul unui obiect devine 320 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
29. După o ieftinire cu 30 % prețul unui obiect devine 210 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
30. După o scumpire cu 20 % prețul unui obiect devine 660 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
31. După o scumpire cu 10 % prețul unui obiect devine 198 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
5.Progresii.
3
1. Să se determine valorile reale pozitive ale numărului x, ştiind că lg √ x , 2 şi lg x sunt trei termeni consecutivi
ai unei progresii aritmetice.
2. Să se determine al zecelea termen al şirului 1, 7, 13, 19, ... .
3. Să se calculeze suma primilor 5 termeni ai unei progresii aritmetice (a n ) n≥1 , ştiind că
a 1=1 şi a 2=3 .
34
15. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care
a 1=2 şi a 2=4 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
16. Se consideră progresia geometică (b n ) n≥1 în care
b 1=2 şi b 2=6 . Să se calculeze b 5 .
17. Să se determine numărul real x, ştiind că şirul 1,2x+1,9,13,... este progresie aritmetică.
18. Se consideră progresia aritmetică
(a n ) n≥1 în care a 1=6 şi a 2=5 . Să se calculeze a 7 .
19. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care
a 2=5 şi r =3 . Să se calculeze a 8 .
1 1
+ ,
1. Să se calculeze
x 1 x 2 ştiind că x 1 şi x 2 sunt soluţiei ecuaţiei x 2 −x−2=0 .
x +x +x x x x 2
2. Să se calculeze 1 2 1 2 ştiind că 1 şi 2 sunt soluţiei ecuaţiei x −2 x−2=0 .
3. Să se determine m ∈ R , ştiind că { x ∈ R|x −( m+2) x+ m+1=0 }={1} .
2
1
x 1+ =2008 .
4. Să se demonstreze că dacă
x 1 este soluţie a ecuaţiei x −2008 x +1=0 , atunci
2 x1
¿ 2
5. Să se demonstreze că, dacă a ∈ R , atunci ecuaţia ax −(2 a+1 )x +a+1=0 are două soluţii reale distincte.
6. Să se demonstreze că pentru orice a real, ecuaţia de gradul al doilea (1+cos a) x 2−(2sin a) x+1−cos a=0
admite soluţii reale egale.
35
7. Să se determine o ecuaţie de gradul al II –lea ale cărei soluţii
x 1 şi x 2 verifică simultan relaţiile x 1 + x 2 =2 şi
x 1 x 2=−3 .
¿
8. Să se demonstreze că ecuaţia x −2 x +1+a =0 nu admite soluţii reale, oricare ar fi a ∈ R .
2 2
2 x x
11. Se consideră ecuaţia x +mx +2=0 cu soluţiile 1 şi 2 . Să se determine valorile reale ale lui m pentru care
( x 1 + x 2 )2−2 x 1 x 2=5 .
verifică relaţia 4 ( x 1 + x 2 )+ x1 x 2 =0 .
2 2
22. Să se demonstreze că pentru orice m ∈ R ecuaţia x +mx−m −1=0 are două soluţii reale distincte.
2
23. Ecuaţia x + px− p=0 , cu p∈R, are soluţiile
x 1 şi x 2 . Să se verifice dacă expresia x 1 +x 2 −x1 x 2 este
constantă.
2
24. Se consideră ecuaţia de gradul al II –lea x −x+ m=0 . Să se determine m ∈ R astfel încât ecuaţia să admită
soluţii de semne contrare.
¿
25. Să se arate că produsul soluţiilor ecuaţiei mx −2008 x−m=0 este constant, ∀ m∈ R .
2
2
26. Să se determine numărul real m astfel încât soluţiile ecuaţiei x −mx−1=0 să fie numere reale opuse.
2
27. Să se determine parametrul real m astfel încât soluţiile ecuaţiei x −3 x +m=0 să fie inverse una alteia.
¿
28. Să se determine m ∈ R astfel încât soluţiile ecuaţiei x −3 x +m=0 să aibă semne opuse
2
7. Ecuaţii iraţionale.
36
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei √ 7−x =1.
6. Să se rezolve ecuaţia √ x+1=x−1 .
7. Să se rezolve ecuaţia √ x 2−x−2=x−2 .
8. Să se rezolve ecuaţia√ 5−x =2 .
2
8. Ecuaţii exponenţiale
1 √x
1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
3
x−2
=() 3 .
x x+3
2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2 +2 =36 .
x x
3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 4 −3⋅2 + 2=0 .
x +3
4. Să se rezolve ecuaţia 2 −2 x=28.
1
125 x=
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 5.
x−1
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2 +2 x=12 .
x −x
7. Să se rezolve în R ecuaţia 2 −14⋅2 =−5.
2
x+2 +5
8. Să se rezolve în R ecuaţia 4 =2 x .
x x
9. Să se rezolve ecuaţia 9 −4⋅3 +3=0 .
x2 +3 x−2
10. Să se rezolve ecuaţia 2 =8.
√ x −1
11. Să se rezolve ecuaţia 2 =4 .
2
x +x +1
12. Să se rezolve ecuaţia 2 =8 .
1−x
13. Să se rezolve ecuaţia 3 =9 .
5
2 x +2− x= .
14. Să se rezolve ecuaţia 2
x x +1
15. Să se rezolve ecuaţia 3 +2⋅3 =7 .
1 4x
x
= .
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 2 8
x
2 3
x
= .
17. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3 2
x x
18. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3 ⋅5 =15 .
37
1
x
=4 .
19. Să se rezolve ecuaţia 2
20. Să se rezolve ecuaţia (3+2 √ 2) =(1+ √2 )2 .
x
2x x
21. Să se rezolve ecuaţia 3 + 2⋅3 −3=0 .
log 2 x
22. Să se rezolve ecuaţia 2 =4 .
1
x
=9 .
23. Să se rezolve ecuaţia 3
9.Ecuaţii logaritmice.
38
12. Să se determine mulţimea valorilor lui x pentru care −4<3 x +2<4 .
2
13. Să se determine m ∈ R astfel încât x −(m−3 )x +m−3>0 , pentru orice x real.
2
14. Să se rezolve inecuaţia ( x −1 )( x+1 )≥0 .
11.Vectori în plan.
⃗ ⃗ ⃗
1. Fie punctele A(2;−1) şi B(−1;3). Să se determine numerele reale a şi b astfel încât AB=a i +b j .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A( 4;−8) şi B(6;3). Să se determine coordonatele vectorului
⃗
OA + ⃗
OB .
3. Să ase determine numărul real a ştiind că vectorii ⃗
u =2 i +a ⃗ ⃗j şi ⃗v =3 ⃗i +( a−2 ) ⃗j sunt coliniari.
4. În reperul cartezian
⃗⃗ u =−3 ⃗i +2 ⃗j şi ⃗v =5 ⃗i −⃗j . Să se determine coordonatele
(O , i , j ) se consideră vectorii ⃗
vectorului 5 ⃗
u +3⃗v . .
⃗ ⃗ ⃗ ⃗
5. Se consideră triunghiul echilateral ABC înscris într-un cerc de centru O. Să se arate că OA+ OB+ OC=0 .
⃗ ⃗
6. În reperul cartezian xOy se consideră vectorii OA (2;−3) şi OB(1,−2) . Să se determine numerele reale α şi β
⃗ ⃗
pentru care vectorul 3 OA−5 OB are coordonatele (α ; β ) .
AB
7.
⃗ ⃗ ⃗
Dacă AB+2 CB= 0 , să se determine valoarea raportului BC .
39
√
7. Se consideră triunghiul ABC cu AB=1, AC=2 şi BC= 5 . Să se calculeze cos B.
8. Se consideră triunghiul ABC cu AB=5, AC=6 şi BC=7. Să se calculeze cos A.
9. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AB=2 √3 , AC=√ 3 şi m(∠ BAC )=600 .
0
10. Să se calculeze lungimea laturii BC a triunghiului ABC ştiind că AB=6, AC=10 şi m(∠ BAC )=60 .
0
11. Să se afle raza cercului circumcris triunghiul ABC ştiind că BC=8 şi m(∠ A )=45 .
12. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 6, cu AB=3 şi BC=8. Să se calculeze sin B.
13. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 7. Să se calculeze lungimea laturii AB ştiind că AC=2 şi că
m(∠ A )=300 .
0
14. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că AB=2, BC=4 şi m(∠ B)=60 .
0
15. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că AB=5, AC=4 şi m(∠ A )=60 .
0
16. Să se calculeze sin 135 .
2 0 2 0
17. Să se calculeze sin 100 +cos 80 .
2 0 2 0
18. Să se calculeze sin 130 +cos 50 .
19. Să se calculeze lungimea înăţimii din A în triunghiul ABC ştiind că AB=3, AC=4 şi BC=5.
3
20. Raza cercului cirmumscris triunghiului ABC este 2 , iar BC=3. Să se calculeze sinA.
2 0 2 0
21. Să se calculeze sin 135 +cos 45 .
22. Să se determine numărul real x pentru care x, x+7 şi x+8 sunt lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
23. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB=6, AC=8 şi BC=10.
0
24. Să se calculeze sinA, ştiind că în triunghiul ABC se cunosc AB=4, BC=2 şi m(∠C )=60 .
0
25. Să se calculeze sin 120 .
26. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB= √ 3 , AC=6 şi m( A^ )=1200 .
0 0
27. Să se calculeze sin 170 −sin 10 .
0
28. MN=3, MP=5 şi m(∠ M )=60 . Să se calculeze lungimea laturii NP.
29. Un triunghi dreptunghic are ipotenuza de lungime 6. Să se determine lungimea medianei corespunzătoare
ipotenuzei.
2 0 2 0
30. Să se calculeze sin 80 +sin 10 .
31. triunghiului.
32. Să se calculeze tg 2 300 +ctg 2 450 .
0 0 0 0
33. Să se calculeze cos 10 +cos 20 + cos 160 + cos 170 .
3
sin x= 0 0
34. Să se calculeze cos x, ştiind că 5 şi x ∈(0 ;90 )
13.ECUAŢIA DREPTEI ÎN PLAN
40
8. Să se calculeze aria triunghiului echilateral ABC ştiind că A(−1;1) şi B(3;−2).
9. Să se calculeze lungimea segmentului AB, determinat de puntele A(2;3) şi B(5;−1) , în reperul cartezian xOy.
10. Să se determine coordonatele punctului C ştiind că el este simetricul punctului A(5; 4) faţă de punctul B(−2;1
).
11. Să se deermine numărul real a, ştiind că lungimea segmentului determinat de punctele A(−1;2) şi
B(4−a; 4+a) este egală cu 5.
12. Să se determine distanţa dintre punctele A(3;−1) şi B(−1;2) .
13. Să se determine coordonatele mijlocului segmentului AB, ştiind că A(5;−4) şi B(−3; 6) .
14. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1;2) , B(5 ;2) şi C (3;−1) . Să se calculeze perimetrul
triunghiului ABC.
15. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5;−1) şi B(3;1) . Să se determine coordonatele simetricului A
faţă de punctul B.
16. Să se determine numărul real pozitiv a astfel încât distanţa dintre punctele A(2;−1) şi B(−1; a) să fie egală cu
5.
17. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(−1;−2) , B(1;2) şi C (2;−1) . Să se calculeze distanţa de la
punctul C la mijlocul segmentului AB.
2
18. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(m ;m ) şi dreapta de ecuaţie d : x+ y+m=0 . Să se
determine valorile reale ale lui m pentru care punctul A se află pe dreapta d.
19. Să se determine m ∈ R pentru care punctele A(2;4), B(3;3) şi C(m;5) sunt coliniare.
20. Să se determine m ∈ R pentru care distanţa dintre punctele A(2 , m) şi B(−m,−2) este egală 4 2 . √
21. Să se determine lungimea înălţimii din O în triunghiul MON, unde M(4;0), N(0;3) şi O(0;0).
22. Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctul A(3;0) şi intersectează axa Oy în punctul de ordonată 4.
23. Să se determine valorile reale ale lui m astfel încât punctele A(1;3), B(2;5) şi C(3;m) să fie coliniare.
24. Să se determine coordonatele punctului B, ştiind că punctul C(3;5) este mijlocul segmentului AB şi că A(2;4).
25. Se consideră în reperul cartezian xOy punctele A(3;2), B(2;3) şi M mijlocul segmentului AB. Să se determine
lungimea segmentului OM.
41
SUBIECT II.
1.Matrice.
1. Se consideră matricele
( ) ( )
A= 3 4 , B= 1 2
2 3 1 1 şi
( )
I 2= 1 0 .
0 1
2 2
a) Să se calculeze matricea B , unde B =B⋅B .
b) Să se verifice că
A−1 = (3 −4
−2 3
. )
4 4
c) Să se arate că C =6 ⋅I 2 , unde C=B + A şi C =C⋅C⋅C⋅C .
2 −1 4
() ( ) ( )
1 1 1 0 0
X = 2 ,Y = 2 I 3= 0 1 0
2. Se consideră matricele
3 −3 şi
0 0 1 . Definim matricele A=X⋅Y t şi
B(a )=aA + I 3 , unde a ∈ R şi Y t este transpusa matricei Y.
( )
1 2 −3
A= 2 4 −6
a) Să se arate că matricea
3 6 −9 .
b) Să se calculeze determinantul matricei A.
1
∀ a∈ R ¿{ ¿ }.
c) Să se arate că matricea B(a ) este inversabilă, 4
3. Se consideră matricea 1 (
A= 2 −6 ∈ M 2 (R ).
−3 ) Se notează
An = ⏟ A⋅.. .⋅A
¿
denori , n ∈ N .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
2 3
b) Să se arate că A + A =O 2 .
2 10
c) Să se calculeze suma A+2⋅A +. ..+10⋅A .
4. Se consideră matricele
X =( x y ) , A= (a1 9a ) cu a , x , y ∈ R şi B=( 0 0 ).
a) Să se arate că dacă X⋅A= B , atunci ( a −9 ) x=0 .
2
b) Să se determine valorile reale ale numărului a pentru care determinantul matricei A este nenul.
42
2
c) Să se calculeze inversa matricei A .
6. Se consideră matricea
A=( ) 5 0
0 1
∈ M 2 (R ).
( )
n
n
A= 5 0 , An = ⏟
A⋅.. .⋅A
n n
b) Ştiind că 0 1 ∀ n∈ N , n≥2 şi denori , să se rezolve ecuaţia det ( A )=2⋅5 −125 .
2 2008
c) Să se determine matricea B= A+ A +. ..+ A .
7. Se consideră matricele
A= ( ) (
1 2
2 4
, B=
4 −2
−2 1 ) şi
I 2= ( )
1 0
0 1 în M 2 ( R ).
a) Să se verifice că AB=BA .
b) Să se calculeze A2 +B 2 , unde A2 = A⋅A . şi B2 =B⋅B .
4 4
c) Să se arate căC =5 ⋅I 2 , unde C= A+ B şi C =C⋅C⋅C⋅C .
4
8. Se consideră mulţimea
G= A= a+b
{ (−b a−b )
b |a , b ∈ Z , a2 =1 .
}
a) Să se verifice dacă matricele
I 2=
1 0
( )
0 1 şi respectiv
O2 =
0 0
( )
0 0 aparţin mulţimii G.
a+b
b) Să se determine matricea B∈ M 2 ( Z ) astfel încât −b a−b (
b =aI +bB ,
2 )
∀ a,b∈ Z .
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G este tot o matrice din G.
( ) ( ) ( )
3 1 1 0 3 4 1 0 0
A= 0 3 1 , B= 0 0 3 , I 3= 0 1 0
9. Se consideră matricele
0 0 3 0 0 0 0 0 1 şi funcţia
f : M 3 ( R)→ M 3 (R ) ,
f ( X )=X 2 −3 X + I 3 , unde X 2= X⋅X .
det ( I 3 + B ) .
a) Să se calculeze
b) Să se demonstreze că f ( A )=I 3 +B .
3 2
c) Să se arate că ( f ( A )) =I 3 + 3 B+3 B , unde ( f ( A )) =f ( A )⋅f ( A )⋅f ( A ).
3
( )
1 1 1
A( k )= −2 xk x 2k ,
−2 x2 x x =1 şi x 1 , x2 sunt soluţiile ecuaţiei x 2 + x−2=0 .
10. Fie matricea k k
cu k ∈ { 0 ,1 , 2 } , 0
a) Să se calculeze determinatul matricei A(0).
b) Să se determine matricea A(1 )+ A (2).
c) Să se calculeze suma elementelor matricei A(k) pentru fiecarek ∈ { 0,1, 2 } .
43
1 1 1 1 0 0
A , B O2
12. Se consideră matricele 1 1 1 1 şi 0 0 .
2
a) Să se calculeze A , unde A A A. .
2
b) Să se verifice că AB 2 B O2 .
c) Să se determine matricele X M 2 ( R ) care verifică egalitatea AXB O2 .
1 0 1 1
I 2 V
13. Se consideră mulţimea M aI 2 bV | a , b R, unde 0 1 şi 1 1 .
a) Să se verifice că I 2 M .
b) Să se determine matricele inversabile din mulţimea M în raport cu operaţia de înmulţire din M 2 ( R ).
c) Ştiind că A, B M , să se arate că AB M .
14. În mulţimea M 2 ( R ) notăm cu A transpusa matricei A.
t
1 0
I 2
a) Să se calculeze I 2 I , t
unde
2 0 1 .
0 0
O2
c) Să se determine matricele A M 2 ( R ) pentru care A A t
O 2 , unde 0 0 .
2a a
M Aa a R . A n A ... A
2 a a Pentru A M se notează
15. Se consideră mulţimea denori , unde
n N .*
a b 1 0
M Aa, b a, b R I 2
16. Se consideră mulţimea b a b şi matricea 0 1 .
a) Să se calculeze determinantul matricei A1;1.
b) Să se demonstreze că dacă A, B M , atunci A B M .
c) Să se arate că det I 2 A0, b 0, b R.
1 0 1 1 a b
F 0 1 0 A 0 1 c
M ( Z ) se consideră matricele 0 0 1 0 0 1
17. În mulţimea 3 şi .
2 3 4
A F 0 2 5
0 0 2
a) Să se determine numerele a, b şi c astfel încât .
b) Să se arate că a = c=0 şi b= -1 pentru matricea A este inversa matricei F.
1 2 3
F X 4 5 6
7 8 9
c) Să se rezolve ecuaţia , unde X M 3 ( Z ).
44
a b 1 0
M a, b, c R I 2
b c 0 1 .
18. Se consideră mulţimea şi matricea
a) Să se arate că I 2 M .
b) Ştiind că A, B M , să se arate că A B M .
c) Să se demonstreze că det AB BA 0, A, B M .
1 1 1 0
A I 2
19. Se consideră matricele 1 1 şi 0 1 .
a) Să se verifice că A , 2 I 2 , unde A A A. .
2 2
a) Să se arate că
O3 M .
b) Să se demonstreze că produsul a două matrice din M este o matrice din M.
c) Ştiind că A M cu det A 0, să se demonstreze că
A 3 O3 , unde A 3 A A A.
0 0 a b
O2 A
21. Se consideră matricele 0 0 , c d din M 2 ( R) . Se notează cu A t transpusa matricei A.
a) Ştiind că ad 4 şi bc 3 , să se calculeze det A .
b) Să se calculeze A A .
t
1 0 a b
I 2 A
22. Se consideră matricele 0 1 şi c d din M 2 ( R) . Se notează A 2 A A. .
2
a) Să se calculeze A .
b) Să se verifice că A a d A ad bc I 2 .
2
c) Ştiind că a d 0 şi M M 2 ( R ) cu A M MA , să se demonstreze că AM MA .
2 2
2 1 1 0 0 0
A I 2 O2
23. Se consideră matricele 4 2 , 0 1 , 0 0 şi mulţimea
G M x; y | M x; y xI 2 yA, x, y R M 2 ( R) .
a) Să se verifice că A O2 , unde A A A. .
2 2
2
a) Să se calculeze X .
b) Să se determine inversa matricei X.
c) Să se determine numărul real r astfel încât
X 3 3 X 2 rX I 3 .
45
1 a
M a
25. Se consideră matricele de forma 0 1 , unde a R .
a) Să se calculeze det M 1 M 2 .
b) Să se calculeze
M a2
, unde
M a2 M a M a .
M X XM a , a R .
c) Să se determine matricele X M 2 ( R ) pentru care a
a b 1 0
M a, b, c R I 2
c d 0 1 .
26. Se consideră mulţimea şi matricea
a) Să se arate că I 2 M .
b) Ştiind că A, B M , să se arate că A B M .
c) Să se demonstreze că det AB BA 0 , A, B M
1 ln a 0
H (a) 0 1 0
0 0 a
27. Se consideră matricea , unde a >0.
a) Să se calculeze detH (a ) , a 0 .
b) Să se arate că H (a ) H (b) H (a b) , a, b 0 .
c) Să se calculeze determinantul matricei H (1) H (2) H (3) ... H (2008) .
4 6
A A n A ... A
28. În mulţimea matricelor pătratice M 2 ( R ) se consideră matricea 2 3 . Se notează denori ,
n N .
*
a) Să se arate că A A 2 A .
2
x 0
X
b) Să se determine matricele X M 2 ( R ), 0 x , astfel încât det X A 2 .
n(n 1)
A 2 A 2 ... nA n A,
c) Ştiind că A A, n N , să se demonstreze că
n *
2 n N * .
2 3
A
29. Se consideră matricea 1 2 .
a) Să se calculeze det A .
b) Să se demonstreze că A 7 A, unde A A A A .
3 3
c) Să se demonstreze că A B A , unde B A 6I 2 şi A A A. .
2 2
1 5 x 2 x
A( x)
30. În M 2 ( R ) se consideră matricele 10 x 1 4 x , xR.
a) Să se calculeze A(1) A( 1) .
b) Să se verifice dacă Ax A x 1 1 , x R .
2 2
46
I3 A
c) Să se calculeze inversa matricei .
0 3 1 0
A I 2
32. Se consideră matricele 1 0 , 0 1 şi mulţimea C A X M 2 ( R) XA AX
0 a
A I 2
a) Să se determine a , b R , astfel încât b 0 .
b) Să se demonstreze că A B A , unde B A 2I 2 şi A A A. .
2 2
a 3b
X
c) Să se arate că dacă X C ( A) , atunci a , b R astfel încât b a .
4 1 1 0
A I 2
33. În M 2 ( R ) se consideră matricele 4 1 , 0 1 şi submulţimea
G X (a) a R; X (a) I 2 aA
.
a) Să se verifice dacă I 2 aparţine mulţimii G.
b) Să se arate că X a X b X a b 5ab , a, b R .
1 a
a X
c) Să se arate că pentru 5 inversa matricei X a este matricea 1 5a .
1 1 3 1 0 0
A 2 2 6 I3 0 1 0
3 3 9 0 0 1 B A I 3
34. Se consideră matricele , şi .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se calculeze A B , unde A A A. şi B B B.
2 2 2 2
1
B 1 A I3
c) Să se arate inversa matricei B este 9 .
1̂ 0̂ 0̂ 1̂ 0̂ 0̂ 1̂ 0̂ 0̂
A 0̂ 3̂ 0̂ B 2̂ 3̂ 0̂ I 3 0̂ 1̂ 0̂
M 3 (Z 8 ) 0̂ 0̂ 5̂ 3̂ 7̂ 5̂ 0̂ 0̂ 1̂ . Se notează
35. În se consideră matricele ,
X X X , pentru X M 3 Z 8 .
2
A2 I 3
a) Să se arate că .
A X I3 X M 3 Z 8
b) Să se rezolve ecuaţia matriceală , unde .
c) Să se calculeze B A .
2
4 8 1 0
A I 2
36. În mulţimea M 2 ( R ) se consideră matricele 2 4 , 0 1 şi X a I 2 aA , unde a R .
a) Să se demonstreze că A 8 A .
2
b) Să se calculeze det X a .
c) Să se domonstreze că X a X b X a b 8ab , a, b R .
2 2 1 0 x y
A I 2 B
37. Se consideră matricele 0 2 , 0 1 , 0 6 cu x, y R .
a) Să se determine numărul real x astfel încât A B B A .
b) Să se verifice că A 4 A I 2 , unde A A A. .
2 2
47
c) Să se determine numărul real a astfel încât A aA 4 A O2 , unde A A A A .
3 2 3
2 1 1 1 1 1 1 0 0
A 1 2 1 B 1 1 1 I 3 0 1 0
1 1 2 1 1 1 0 0 1
38. Se consideră matricele , şi . Se notează X 2 X X .
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că A B A B A B .
2 2 22
1 2 3
A 1 2 3
1 2 3
39. Fie măricea . Pentru a R fixat, definim B aA I 3 .
a) Să se calculeze det B pentru a=1.
2
b) Să se calculeze A , unde A A A. .
2
c) Să se demonstreze că
2 B B 2 I 3 şi să se determine B 1 .
0 0 a 1 0 0
A 0 a 0 I3 0 1 0
M 3 ( R ) se consideră matricele a 0 0 0 0 1
40. În , unde a R , şi submulţimea
G X M 3 R AX XA
.
a) Să se calculeze det A .
b) Să se demonstreze că A X XA ,
2 2 X M 3 ( R) , unde A 2 A A. .
aI bA G .
c) Să se arate că dacă a, b R , atunci matricea 3
4 2 1 0 0 0
A I 2 O2
41. În mulţimea M 2 ( R ) se consideră matricele 2 4 , 0 1 şi 0 0 .
2
a) Să se calculeze det A , unde A A A. .
2
14 13
A 3 2 3
b) Să se demonstreze că 13 14 , unde A 3 A 2 A. .
c) Să se demonstreze că matricea A verifică egalitatea A 8 A 12 I 2 O2 .
2
x 1 1 0
Ax I 2
42. Pentru fiecare x R se consideră matricele 1 x şi 0 1 .
a) Să se determine valorile lui x pentru care
det Ax 0 .
c) Să se demonstreze că
Ax2 2 xAx 1 x 2 I 2 .
4 2 2 2 2 2
A 2 4 2 B 2 2 2
M ( R ) se consideră matricele 2 2 4 2 2 2
43. În mulţimea 3 , şi C A B .
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că A 6 A şi B 6 B , unde A A A.
2 2 2
c) Să se demonstreze că C 6 A B , unde C C C C.
3 2 3
48
2. Determinanţi.
Exerciţii tipice pentru bacalaureat:
1 x ab
D a, b, x 1 a bx
1 a ax
1. Se consideră determinatul , unde a, b şi x sunt numere reale
a) Să se calculeze D1,1,0 .
b) Să se demonstreze că Da, a, x nu depinde de numărul real x.
c) Să se rezolve ecuaţia Da, b, x 0 , unde a, b sunt numere reale distincte.
2012 1 1
1 2012 1
2. a) Să se calculeze determinantul .
x1 x2
x2 x1
, ştiind că x1 şi x 2 sunt soluțiile ecuaţiei x 4 x 2 0 .
2
b) Să se calculeze determinantul
a b c
d c a b
b c a
3. Se consideră determinatul , unde a, b, c R .
a) Să se calculeze determinantul d pentru a=2, b=1, c= - 1.
d
1
2
a b c a b 2 b c 2 c a 2 , a, b, c R
b) Să se verifice dacă .
2x 3x 5x
5x 2x 3 x 0.
3x 5x 2x
c) Să se rezolve în R ecuaţia
x1 x2 x3
d x2 x3 x1 ,
x3 x1 x2 x R
unde x1 , x 2 , 3 sunt soluţiile ecuaţiei x 2 x 0 .
3
4. Se consideră determinatul
a) Să se calculeze
x1 x 2 x3 .
b) Să se calculez 1
x2 x2 x2.
2 3 .
b) Să se arate că 1
x 3 x 3 x 3 6
2 3 .
c) Să se calculeze valoarea determinantului d.
49
1 1 1
D(a) 1 3 9
1 a a2
6. Se consideră determinatul unde a este număr real.
a) Să se calculeze valoarea determinantului D (9).
b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D (a ) 0.
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D (3 ) 0.
x
a b c
c a b
b c a
7. Se consideră determinatul cu a, b, c R .
a) Ştiind că a 1, b 0 şi c 1, să se calculeze determinantul .
2 2
2
b) Să se arate că a b c a b c ab ac bc , a, b, c R.
2x 1 1
1 2 x
1 0,
1 1 2x xR.
c) Să se rezolve ecuaţia
1 1 a
D(a) 1 a 1
a 1 1
8. Se consideră determinatul unde a este număr real.
a) Să se calculeze determinantul pentru a = -1.
b) Să se demonstreze că D(a ) a 1 a 2 , pentru orice a număr real.
2
3. Ecuaţia dreptei.
C n; n cu n Z .
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A2;1, B1;2 şi n
a) Să se scrie ecuaţia dreptei C 4 C 2 .
C , C n 1
b) Să se arate că n Z punctele O, n
*
sunt coliniare.
ABC3
c) Să se calculeze aria triunghiului .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A7;4 , B a; a şi C 3;2 unde a R .
a) Pentru a = 0să se calculeze aria triunghiului ABC.
b) Pentru a = - 2 să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele B şi C.
c) Să se determine a R pentru care orice punct M x;2 cu x R este coliniar cu punctele B şi C.
3. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele AB : x 2 y 4 0 şi BC : 3 x y 2 0 .
a) Să se determine coordonatele punctului B.
b) Pentru A4;0 , B 0;2 , C 1;1 să se scrie ecuaţia medianei triunghiului ABC,duse din vârful C.
c) Pentru A4;0 , B 0;2 , C 1;1 să se calculeze aria triunghiului ABC.
50
4. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele de ecuaţii AB : x 2 y 4 0 şi CA : x 3 y 4 0 .
a) Să se determine coordonatele punctului A.
b) Să se calculeze aria triunghiului ABC, dacă A4;0 , B0;2 şi C 1;1 .
c) Să se determine a R astfel încât punctele A4;0 , B0;2 şi D2; a să fie coliniare.
A n;2 n , n N .
5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se verifice dacă O, A1 , A2 sunt coliniare.
O, A0 , A1 , A2 .
b) Să se determine numărul dreptelor care trec prin cel puţin dau dintre punctele
An , An 1 , An 2 , n N .
c) Să se calculeze aria triunghiului determinat de punctele
A n;2n 1, n N .
6. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se determine ecuaţia dreptei A1 A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului OA1 A2 .
An n;2n 1, n N
c) Să se arate că toate punctele sunt coliniare.
1
n
An log 2 ; log 3 9 n
2 B n;2n ,
7. În reperul cartezian xOy se consideră punctele şi n n N *.
a) Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele B1 şi B2 .
An Bn , n N *
b) Să se arate că .
A
c) Să se demonstreze că pentru n N punctul n aparţine dreptei A1 A2 .
*
A n 1;3n 2 , n N .
8. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se scrie ecuaţia dreptei determinată de punctele A1 şi A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului
OA0 A1 .
9. Se consideră punctele
An n; n 2 , unde n N .
A0 A1 .
a) Să se determine ecuaţia dreptei
A0 A1 A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului
Am An A p
c) Să se arate că pentru m, n, p N , distincte două câte două, aria triunghiului este un număr
natural.
A n; n 2 , n N .
10. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
A0 A1 .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei
b) Să se arate că punctele
A0 , A1 , A2 sunt coliniare.
OAn An 1
c) Să se arate că aria triunghiului nu depinde de numărul natural n.
x y 1
M 1 2 1
0 3 1
11. Se consideră matricea cu x, y R . În reperul cartezian xOy se consideră punctele A1;2 ,
B0;3, O(0;0) şi C n n 1;2 n cu n N * .
a) Să se calculeze determinantul matricei M.
51
b) Să se arate că punctele A, B, C 2 sunt coliniare.
AOC n
c) Să se determine numărul natural nenul n astfel încât aria triunghiului să fie minimă.
4.Sisteme de ecuaţii.
x y z 2
2 x y z 3 ,
x y 2z a
1. Se consideră sistemul unde a R.
a) Să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
b) Pentru a =0 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine a R astfel încât soluţia sistemului să verifice relaţia x y z .
a 1 1 ax y z 1
A( a ) 1 a 1 x ay z 1
1 1 a x y az 1
2. Pentru fiecare a R , se consideră matricea şi sistemul .
a) Să se calculeze determinatul matricei A(a ), a R .
b) Să se determine a R pentru care sistemul dat poate fi rezolvat prin metoda Cramer.
c) Pentru a=0, să rezolve sistemul.
mx y z m 2 3
5 x 2 y z 2
(m 1) x 2 y 3 z 2
3. Se consideră sistemul unde m este un parametru real.
m 1 1
5 2 1 12.
m 1 2 3
a) Să se determine m R, ştiind că
b) Să se determine m R astfel încât sistemul să admită soluţia (1;2;3) .
c) Pentru m = -1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
x 2 y 3 z 3
2 x y z 4
mx y 4 z 1
4. Se consideră sistemul de ecuaţii unde m este un parametru real.
a) Să se determine m R, astfel încât soluţia sistemului să fie (2;1;1) .
1 2 3
2 1 1 m 2 3m,
m 1 4
b) Să se rezolve ecuaţia unde m R .
c) Pentru m = -5 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
x y z 1 1 1 1
x 2 y az 1 A( a ) 1 2 a M 3 ( R ).
1 4 a 2
x 4 y a z 1
2
5. Se consideră sistemul de ecuaţii şi matricea
a) Să se calculeze det A(4) .
b) Să se determine a R pentru care matricea Aa este inversabilă.
c) Pentru a R \ 1;2să se rezolve sistemul.
52
x ay a 2 z a
x by b z b
2
x cy c 2 z c
6. Se consideră sistemul de ecuaţii unde a, b, c R, sunt distincte două câte două.
a) Să se rezolve sistemul pentru a = 0, b =1 şi c =2.
b) Să se verifice că det( A) a b b c c a , unde A este matricea asociată sistemului.
c) Să se demonstreze că soluţia sistemului nu depinde de numerele reale a, b şi c.
x 3 y 2z b
x 2 y az 5,
x y 4z 4
7. Se consideră sistemul unde a, b R.
a) Să se calculeze determinatul matricei asociate sistemului.
b) Pentru a= -1 şi b=2 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine numărul real b, ştiind că
x0 ; y 0 ; z 0 este soluţie a sistemului şi că x0 y 0 z 0 4 .
x 4 y 4 z 15
3 x a 4 y 5 z 22,
3 x 2 y (3 a ) z 16
8. Se consideră sistemul unde a R.
a) Pentru a=1 să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
b) Să se arate că tripletul 7;1;1 nu poate fi soluţie a sistemului, a R.
c) Să se determine soluţia
x0 ; y 0 ; z 0 a sistemului pentru care y0 z0 3
.
x1 x 2 x3 2
1 1 1 1
x1 x 2 x 3 2
x x x 2 x3 x3 x1 2
9. Se consideră sistemul 1 2 .
xx x.
a) Să se calculeze 1 2 3
x ,x ,x .
b) Să se determine a, b, c R , ştiind că ecuaţia x ax bx c 0 are soluţiile 1 2 3
3 2
53
a) Să se calculeze determinantul matricei A pentru m=1.
b) Să se determine parametrul real m ştiind că determinantul matricei sistemului este nul.
c) Pentru m 1 să se rezolve sistemul.
ax 2 y 0 a 2
A
13. Se consideră sistemul
4 x y 0 , a R şi 4 1 , A M 2 ( R) matricea sistemului. Notăm
0 0 1 0
O2 I 2
A 2 A A. , 0 0 , 0 1 .
a) Pentru a = - 1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
b) Să se verifice egalitatea A a 1A a 8I 2 O2 .
2
x ay z 0 1 a 1
x 4 y 2 z 16 , A 1 4 2
x 2 y 2 z 6 1 2 2
14. Se consideră sistemul unde a R şi matricea sistemului .
a) Să se determine valorile reale ale lui a astfel încât matricea A să fie inversabilă.
2
b) Să se calculeze A , unde A A A. .
2
a) Să se calculeze
2 ( 2 ).
b) Să se verifice că x y ( x 7)( y 7) 7 pentru orice x, y R .
c) Ştiind că legea „ ” este asociativă, să se se rezolve în mulţimea numerelor reale, ecuaţia x x x x.
3. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de compozitie x y x y 3 şi x y ( x 3)( y 3) 3.
a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia x x x x.
b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea x a 3, oricare ar fi numărul întreg x.
x ( y 1) 4
,
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii
( x y ) 1 5 unde x, y Z .
54
c) Ştiind că legea de compoziţie „ ” este asociativă să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x x x x.
5. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compozitie x y 2 xy x y 1 .
a) Să se arate că x y xy (1 x )(1 y ) , x, y R .
b) Să se arate că legea de compoziţie „ ” este asociativă.
c) Să se rezolve în R ecuaţia x (1 x ) 0.
6. Pe mulţimea Z se consideră legile de compozitie x y x y 1, x y ax by 1, cu a, b Z şi funcţia
f : Z Z definită prin f ( x) x 2.
a) Să se demonstreze că x ( 1) ( 1) x x, x Z .
b) Să se determine a, b Z pentru care legea de compoziţie „ ” este asociativă.
c) Dacă a b 1 să se arate că funcţia f este morfism între grupurile ( Z ; ) şi ( Z ,) .
a) Să se determine mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x e 1, unde e este baza logaritmului natural.
b) Să se demonstreze că x y G , pentru x, y G.
c) Să se că operaţia „ ” este asociativă pe mulţimea G.
10. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x y 2 xy 4 x 6 y 21, pentru x, y R .
a) Să se arate că x y 2( x 3)( y 3) 3, x, y R
b) Să se rezolve în R ecuaţia 5 5 11.
x x
55
b) Ştiind că
e1 este elementul neutru în raport cu legea de compoziţie „ ” şi e2 este elementul neutru în raport cu legea
e e e1 e2 .
de compoziţie „ ” să se calculeze 1 2
c) Se consideră funcţia
f : R R , f ( x) ax 1 . Să se determine a R astfel încât f ( x y ) f ( x) f ( y ) ,
x, y R .
15. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie
x y ( x 3)( y 3) 3 , x, y R .
1
( x 3) 3 4
a) Să se arate că x , x R .
b) Să se arate că legea „ ” are elementul neutru e=4.
c) Să se determine elementele simetrizabile ale mulţimii R în raport cu legea „ ”.
16. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x y x y 14, x, y R .
a) Să se rezolve ecuaţia x x 2 .
b) Să se demonstreze că legea „ ” este asociativă.
c) Să se demonstreze că
( R;) este grup.
17. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x y xy 10( x y ) 110 .
a) Să se verifice că
x y ( x 10)( y 10) 10 , x, y R
1 1
b) Să se calculeze
C10 C 20 .
c) Să se rezolve ecuaţia
x ( x 1) 10, unde x R .
18. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x y xy x y 2 .
a) Să se demonstreze că
x y ( x 1)( y 1) 1, x, y R .
b) Să se demonstreze că legea „ ” este asociativă.
1 2 2012
... .
c) Să se calculeze 2 2 2
19. Pe mulţimea Z se consideră legile de compoziţie
x y x y 2 şi respectiv x y xy 2 x 2 y 2 .
a) Să se demonstreze că
x y ( x 2)( y 2) 2 .
b) Să se determine elementele neutre ale fiecăreia dintre cele două legi de compoziţie.
x 2 y 2 7
2 2
x y 16
c) Să se rezolve sistemul .
20. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x y 2 xy 8 x 8 y 36 .
a) Să se demonstreze că
x y 2( x 4)( y 4) 4 , x, y R .
b) Să se rezolve ecuaţia x x 36 .
c) 1 2 3 ... 2012 .
Ştiind că operaţia „ ” este asociativă, să se calculeze
21. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie
x y 3 xy 3x 3 y 2 .
a) Să se demonstreze că
x y 3( x 1)( y 1) 1 , x, y R .
b) Să se determine perechile
( x, y ) RXR
pentru care ( x 2) ( y 5) 1.
2 2
c) Ştiind că operaţia „„ ”.este asociativă, să se calculeze:(-2020) (-2019) ... (-1) 0 1 ...... 2019 2020.
56
x ( y 1) 0
, x, y R.
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii
( x 1) y x ( y 1)
1 0 0
Ax 0 1 0
G Ax | x Z , unde matricea x 0 1
23. Se consideră mulţimea , x Z.
Ax Ay Ax y , x, y Z
a) Să verifice că unde .
b) Să se determine elementul neutru din grupul
(G;) .
c) Să se demonstreze că funcţia
f : Z G, f ( x) Ax este morfism de grupuri.
2012 x 0 0
Ax 0 1 0
0 0 1
24. Se consideră matricea , pentru x R şi mulţimea
G Ax | x R M 3 ( R ).
1 0 0
I3 0 1 0
I G, 0 0 1
a) Să verifice că. 3 unde .
A Ay Ax y , x, y R .
b) Să demonstreze că x unde
c) Să se arate că
G Ax | x R este grup în raport cu înmulţirea matricelor.
( Z 6 ,,).
25. Se consideră inelul
( Z 6 ,,).
a) Să se calculeze numărul elementelor inversbile în raoprt cu înmulţirea din inelul
2̂ x 1̂ 5̂ şi P produsul soluţiilor ecuaţiei x x, unde x Z 6 . Să se
2
b) Se consideră S suma soluţiilor ecuaţiei
calculeze S+P.
( Z 6 ,,), x 3 0̂.
c) Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element din inelul acesta să fie soluţie a ecuaţiei
xˆ yˆ 1̂ 0̂
G X M 2 ( Z 5 ) | I 2
M 2 (Z 5 ) 2̂ yˆ xˆ 0̂ 1̂
şi
26. În mulţimea se consideră submulţimea şi matricele
0̂ 0̂
O2
0̂ 0̂ .
a)
I 2 G şi O2 G .
Să se arate că
b) Să se arate că dacă
A, B G atunci A B G .
c) Să se verifice că mulţimea G împreună cu operaţia de adunare a matricelor este grup comutativ.
( Z 8 ,,)
27. Se consideră inelul claselor de resturi modulo 8.
Z8 S 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 5̂ 6̂ 7̂.
a) Să se calculeze în suma
Z8
b) Să se calculeze în produsul elementelor inversabile ale inelului.
2̂ x 5̂ y 2̂
Z8 3̂ x 2̂ y 5̂
c) Să se rezolve în sistemul .
57
1
G
c) Să se arate că dacă x G atunci x .
1 0 4 6
I 2 A
29. În mulţimea
M 2 ( R ) se consideră 0 1 , 2 3 şi X (a) I 2 aA, unde a R .
a) Să se calculeze A , unde A A A A .
3 3
b) Să se verifice dacă
X (a) X (b) X (a b ab) , a, b R.
c) Să se calculeze suma
X (1) X (2) X (3) ... X (2012) .
1 0 0
Ax 0 1 0 , x Z .
G Ax x Z x 0 1
30. Se consideră mulţimea , unde matricea
A Ay Ax y , x, y Z .
a) Să se verifice x unde
b) Să se determine elementul neutru din grupul
(G;).
c)
f : Z G, f ( x) Ax este morfism între grupurile ( Z ,) şi (G,). .
Să se arate că funcţia
a 0 a
M A(a ) 0 0 0 a R
a 0 a
31. Fie mulţimea .
a) Să se verifice dacă
A(a ) A(b) A(2ab), a, b R.
1
A
b) Să se arate că 2 este element neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor pe M.
c) Să se determine simetricul elementului
A(1) M în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor pe mulţimea M.
a b
G a, b Z , a 2 3b 2 1 M 2 ( Z ).
32. Se consideră mulţime 3b a
1 0 0 0
I 2 G O2 G.
a) Să se verifice 0 1 şi 0 0
b) Să se arate că pentru
A, B G
are loc egalitatea A B B A.
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G aparţine mulţimii G.
2a a
M A(a ) a R . A n A A ... A
2 a a
33. Se consideră mulţimea Pentru A M se notează denori , unde n N .
2
a) Să se arate că A(a ) aA(a ) , a R .
b) Să se arate că dacă
X , Y M , atunci XY M .
c)
2 3
Să se determine a R astfel încât A(a ) A(a ) 2 A(a ).
6. POLINOAME
58
b) Să se determine numerele a, b, c ştiind că restul împărţirii polinomului f la X 1 este X, iar restul
2
c) Să se rezolve în R ecuaţia 16 2 8 28 4 8 2 96 0.
x x x x
( Z ,,)
c) Pentru a 1̂, să se rezolve în inelul 5 ecuaţia f ( x) 0̂.
f , g Z 5 [ X ], f (3̂a 3̂b) X 2 2̂ X 2̂a 3̂b g 2̂ X 2 2̂ X 3̂a 2̂b.
5. Se consideră polinoamele şi
a, b Z 5
a) Să se determine astfel încât cele două polinoame să fie egale.
b) Pentru a b 2̂, să se calculeze în 5 suma f (0̂) f (1̂) f (2̂) f (3̂) f (4̂).
Z
59
2 x 1
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3 3
3x
3 x 5 6 3 x 0.
3 2
x , x .x R.
10. Se consideră polinomul f X 9 X X 9 care are rădăcinile 1 2 3
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la X 1.
2
b) Să se verifice că
x13 x23 x33 9( x12 x22 x32 ) 18.
3 2
S x1n x2n x3n , n N * ,
11. Se consideră polinomul cu coeficienţi raţionali f X aX 5 X 14 şi suma n
x1 , x2 , x3
unde sunt rădăcinile polinomului f.
a) Să se determine numărul raţional a astfel încât polinomul f să admită rădăcina x1 2.
b) Pentru a 4 să se rezolve ecuaţia f ( x) 0.
S 42 4 S 2 5S1 .
c) Pentru a 4 să se demonstreze egalitatea 3
f 3̂ X 5 3̂ X 3 3̂ X 4̂ Z 5 [ X ] g 3̂ X 3 3̂ X 2 2̂ X 3̂ Z 5 [ X ].
12. Se consideră polinoamele şi
a) Să se claculeze f (0̂) f (1̂).
b) Să se rezolve în mulţimea 5 ecuaţia f ( x) 0̂.
Z
c) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la polinomul g.
13. Se consideră polinomul f mX 11 X 7 X m care are coeficienţi reali.
3 2
f
c) Să determine a Z pentru care polinomul a are o rădăcină raţională pozitivă.
15. Se consideră polinomul f X aX X 1, unde a Z .
4 3
60
c) Să se determine a R pentru care polinomul f are toate rădăcinile reale.
19. Se consideră polinomul f X 12 X 35 R[ X ].
4 2
a) Să se arate că f ( X 6) 1.
2 2
b) Ştiind că
x12 x22 x32 2, să se arate că a=1.
c) Ştiind că
f ( X x12 )( X x22 )( X x32 ), să se determine numerele reale a şi b.
x1 x 2 x3
x 2 x3 x1
x3 x1 x 2
c) Să se arate că valoarea determinantului este număr întreg.
23. Se consideră polinomul f X X mX 1, m R
3 2
şi
x1 , x2 , x3
rădăcinile sale. Se defineşte
S n x x x , pentru n N .
n
1
n
2
n
3
*
a) Să se demonstreze că f X g 1.
b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului g.
c) Să se calculeze f (a ), ştiind că a este o rădăcină a polinomului g.
f , g Z 5 [ X ], f 3̂ X 3 4̂ X 2 3̂ X 2̂ g X 2 2̂ X
25. Se consideră polinoamele şi .
a) Să se calculeze f (1̂) g (0̂).
b) Să se verifice că f (3̂ X 3̂) g 2̂ X 2̂ .
Z5
c) Să se determine numărul rădăcinilor din ale polinomului f.
26. Se consideră polinoamele f X 3 X 3 X 1, cu rădăcinile x1 , x2 , x3 R şi g X 2 2 X 1, cu
3 2
rădăcinile y1 , y 2 R.
a) Să se calculeze diferenţa S – S’ unde
S x1 x2 x3 S’ şi S ' y1 y 2 .
b) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la g.
61
c) Să se calculeze produsul f ( y1 ) f ( y 2 ).
4 2
x , x , x , x R.
27. Se consideră polinomul f X 2 X 1, cu rădăcinile 1 2 3 4
a) Să se arate că polinomul f este divizibil cu g X 1.
2
c) Să se caluleze suma
T x14 x24 x34 x44 .
a) Să se calculeze f (1).
b) Să se arate că
a 0 a1 a 2 ... a 2012 este un număr întreg impar.
62
SUBIECT III.
3x 1, x 1
f : , f ( x) .
ax 2, x 1
1. Se consideră funcţia
x0 1.
a) Să se determine valoarea parametrului real a astfel încât funcţia f să fie continuă în punctul
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către la graficul funcţiei f.
c) Să se calculeze
lim
x
f ( x) 1 x .
1 x
e 1, x 1
f ( x) e
ln x, x 1
2. Se consideră funcţia f : R R de forma .
x 1.
a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul 0
b) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către la graficul funcţiei f.
c) Să se arate că funcţia f este concavă pe 1; .
e x 1, x 0
f ( x) 2
f : R R x x a, x 0
3. Se consideră funcţia de forma unde a R .
aR x0 0
a) Să se determine astfel încât funcţia f să fie continuă în punctul .
b) Să se scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă – 1.
f ( x) 1
lim
c) Să se calculeze x x2 x .
x 2 x, x 1
f ( x) 2 .
f : R R x x, x 1
4. Se consideră funcţia ,
x0 1.
a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul
b) Să se calculeze f ' (0) f ' (2).
x0 1.
c) Să se studieze derivabilitatea funcţie f în punctul
x2
f ( x)
5. Se consideră funcţia f : R \ 1 R, x 1 .
a) Să se calculeze derivata funcţiei f.
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x) 4 pentru x 1 .
63
x
6. Se consideră funcţia f : R R, f ( x) e e .
x
f ( x) f (0)
lim
a) Să se calculeze x 0 x .
b) Să se arate că funcţia f este crescătoare pe R.
c) Să se calculeze S g (0) g (1) ... g (2012), unde g : R R, g ( x ) f ' ( x ) f " ( x) şi f " reprezintă
derivata a doua a funcţiei f.
x
7. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) x e .
a) Să se calculeze f ' ( x), x R .
b) Să se arate că f este descrescătoare pe (;0] şi crescătoare pe [0;) .
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către la graficul funcţiei f.
8. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) x 2012( x 1) 1 .
2012
f ( x) f (1)
lim .
a) Să se calculeze x 1 x 1
b) Să se demonstreze că funcţia f nu are asimptotă către .
c) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe R.
10. Se consideră funcţia f : 0; R definită prin f ( x ) x 2 ln x.
a) Să se calculeze f ' ( x), x 0;
b) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe intervalul 0; .
e2
f ( x) ln ,
c) Să se demonstreze că 4 x 0;
ex
f ( x) .
11. Se consideră funcţia f : R \ 1 R definită prin x 1
xe x
f ' ( x) , x R \ 1
a) Să se verifice că x 12 .
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către la graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x) 1, pentru x 1.
ln x
f ( x) .
12. Se consideră funcţia f : 0; R definită prin x
a) Să se calculeze f ' (e).
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale spre a graficului f.
c) Să se demonstreze că x e pentru x 0 .
e x
a) Să se calculeze f 1 ( x), x R .
f0.
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale către a graficului funcţiei
f ( x) x 1
lim 2 .
c) Să se calculeze x 0 x2
ex
f ( x)
14. Se consideră funcţia f : R R definită prin
*
x2 .
64
a) Să se calculeze f ' ( x ), x R.
b) Să se demonstreze că funcţia f este descrescătoare pe (0;2] .
c) Să se arate că 2e
3
3e 2 .
x2 x 2
f ( x)
15. Se consideră funcţia f : R \
1 R definită prin x 1
a) Să se calculeze f ' ( x), x R \
1.
b) Să se demonstreze că funcţia f admite două puncte de extrem.
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către la graficul funcţiei f.
16. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) x 2 x 1 e .
2 x
a) Să se calculeze f ' ( x ), x R.
b) Să se determine numărul punctelor de extrem ale funcției f.
f ' ( x)
lim x 1
c) Să se calculeze
x
f ( x ) .
17. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) e x .
x
a) Să se calculeze f ' ( x ), x R.
b) Să se demonstreze că f ( x ) 1 pentru x R.
c) Să se scrie ecuaţia asimptotei oblice către la graficul funcţiei f.
18. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) x e .
2 x
f ( x) f (0)
lim
a) Să se calculeze x 0 x .
b) Să se arate că funcţia f este convexă pe R.
c) Să se rezolve în R ecuaţia f ' ( x) f " ( x) f ( x) e 3 .
x
x2 1
f ( x)
22. Se consideră funcţia f : R R , x2 1 .
a) Să se calculeze f ' ( x ), x R.
65
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.
1
g ( x) f ( x) f ,
c) Ştiind că g:R R *
este funcţia definită prin x să se determine
lim
g ( x) g x g x ... g x
2 3
2011
x 2012
x 0 x 2011 .
2x 1
f ( x)
23. Se consideră funcţia f : 1; R , x 1 .
a) Să se calculeze f ' ( x), x 1; .
f ( x) f (2)
lim 1
b) Să se verifice că x2 x2 .
c) Să se arate că funcţia f este descrescătoare pe intervalul 1; .
24. Se consideră funcţia f : R R , f ( x) x e .
2 x
66
g : 0; , g ( x) x 2 1 ln x.
c) Să se determine semnul funcţiei
ex
f : 0; , f ( x) .
30. Se consideră funcţia x
e x x 1
f '( x) ,
pentru x 0.
2
a) Să se verifice că x
b) Să se determine asimptota verticală la graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că e ex pentru x 0.
x
f ( x)dx
a) Să se calculeze 1 .
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei g : [0;1] R ,
g ( x) 3 x .
1
f ( x) ln x
32. Se consideră funcţiile f , F : [1;) R , date prin x şi F ( x) x 1ln x x 1 .
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f, care se anulează în x 1 .
2
f e dx
x
b) Să se calculeze 1 .
x
1
x 1 1
lim f (t )dt f (1).
x 1
x 1
c) Să se arate că
2
I n x n e x dx,
33. Se consideră integralele 1 n N .
I0.
a) Să se calculeze
b) Să se determine I 1 .
c) Să se arate că
n 1I n I n1 e2 n1 e 1 pentru n N .
34. Se consideră funcţia f : R R definită prin f ( x) xe .
x
67
1
f ( x )e
x
dx.
a) Să se determine 0
f " ( x)dx 2e 1,
b) Să se arate că 0 unde f " este derivata a doua a funcţiei f.
f x 2
2
x
dx
c) Să se calculeze 1 .
x 2 2x 1
f ( x)
35. Se consideră funcţia f : R R , x2 1 .
1
x
1 f ( x )dx
2
a) Să se calculeze 0
f ( x)dx ln 2e
b) Să se verifice că 0 .
1
f ' ( x) e
f ( x)
dx ee 1
c) Să se arate că 0 .
1 1
ex
xe x
I dx J dx
x 1 x 1
36. Se consideră integralele 0 şi 0 .
a) Să se verifice că I J e 1 .
1
J
b) Utilizând inegalitatea e x 1, adevărată pentru x R , să se arate că
x
2.
1
e2 ex
I dx
0 x 1
2
2
c) Folosind eventual, metoda integrării prin părţi să se demnostreze că .
n 1 n 1
f n : [0;1] R f ( x) f n ( x) (1) x
definite prin f 1 ( x) 1 x , n 1 , unde n N .
*
37. Se consideră funcţiile
1
f ( x)dx 1
a) Să se calculeze 0 .
b) Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f 1 .
1
2011
x 1 f 2008 ( x)dx
2010
c) Să se arate că 0 .
1
xn
In dx
x 1
38. Pentru orice număr natural nenul n se consideră integralele 0 .
a) Să se calculeze I 1 .
1
I n 1 I n
b) Să se arate că n 1 , n N * .
xn xn
xn
, adevărată pentru x [0;1] şi n N , să se demonstreze
*
c) Utilizând eventual inegalitatea 2 x 1
1
2011 I 2010 1
că 2 .
39. Se consideră funcţiile f , g : 0; R defintie prin f ( x) x x ln x şi g ( x) 2 x ln x 1 .
2
68
e
f ( x) g ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 1 şi
x e.
x 2, x 0
f ( x) x .
40. Se consideră funcţia f : R R definită prin e 1, x 0
a) Să se arate că funcţia f admite primitive.
1
f ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
1
e
xf ( x )dx
2
2
c) Să se demonstreze că 0 .
2x
g ( x)
41. Se consideră funcţiile f , g : R R defintie prin f ( x) ln x 1 şi 2
x 1 .
2
f ' ( x)dx ln 2
a) Să se arate că 0 .
b) Să se demonstreze că g ( x)dx f ( x) C.
2
g ( x)
f 2
dx
( x) .
c) Să se calculeze 1
x 1, x 1
f ( x) .
42. Se consideră funcţia f : R R definită prin x 1, x 1
2
f ( x)dx
a) Să se calculeze 1 .
a
f ( x)dx 1
b) Să se determine a 0;1 astfel încât a .
1
xf e dx
x
F ( x) f ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinsă între graficul funcţiei F, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 1 şi
x e.
1
3
f ( x)dx e 2
a) Să se verifice că 0 .
1
xf ( x)dx
b) Să se calculeze 0 .
69
f ln x
e2
x
dx F (2) F (1).
c) Să se arate că dacă F : R R este o primitivă a funcţiei f, atunci e
ln x 1 ln x
f ( x) g ( x)
45. Se consideră funcţiile f , g : [1;) R , x şi x2 .
a) Să se arate că f este o primitivă a funcţiei g.
e
f ( x) g ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
a
f ( x)dx 2
c) Să se rezolve în [1;) ecuaţia 1 .
3
xn
In dx.
46. Pentru fiecare n se consideră integralele 2
x2 1
1 3
I 0 ln
a) Să se arate că 2 2.
I.
b) Să se calculeze 1
3n 1 2n 1
I n 2 I n , n .
c) Să se demonstreze că n 1
3
1
In x x n 2
1
dx,
unde n .
1
47. Se consideră integralele
3 1
I0 I2 .
a) Să se verifice că 3
1 1 x
2
b) Utilizând identitatea
x x 1 2
x x 1 I
adevărată pentru x 0 , să se determine 1 .
1 1 , n , n 2.
I n I n2 1
n 1 n 1
c) Să se arate că 3
x 2
g ( x) .
48. Se consideră funcţiile f , g : (0; ) , f ( x) x ln x şi 2x
a) Să se arate că funcţia f este o primitivă a funcţiei g.
4
f ( x) g ( x)dx.
b) Să se calculeze 1
4
f( x )dx e 1.
a) Să se verifice că 0
f ( x) g ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
4
e 1
f (x ) g 2 n 1 ( x )dx , n .
n
c) Să se demonstreze că 1
2n
70
x3
F ( x) e x 2 1.
x
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
f ( x) x 2 2 x
h( x ) ,
c) Să se calculeze aria suprafeţei plane mărginită de graficul funcţiei h :[0;1] , ex 1
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 0 şi x 1.
x 1, x 0
f : , f ( x) 1 .
x 1 x , x 0
51. Se consideră funcţia
a) Să se demonstreze că funcţia f admite primitive pe .
1
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
dreptele de ecuaţii x 1 şi x 2.
f m : , f m ( x) m 2 x 2 mx 1,
52. Se consideră funcţiile unde m .
fm
a) Să se demonstreze că primitivele funcţiilor sunt funcţii cerescătore, pentru m .
1
f ( x) x
1 e x dx.
2
1
b) Să se calculeze 0
fm
c) Să se determine m pentru care aria suprafeţei plane determinată de graficul funcţiei , axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x 0 , x 1 are valoare minimă.
x 3 , x 0
f : , f ( x) .
x x , x 0
53. Se consideră funcţia
a) Să se arate că funcţia f adimte primitive pe .
1
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 1
b d
f ( x)dx f ( x)dx,
c) Să se demonstreze că dacă a c unde a, b, c sunt numere reale şi funcţia F : este
o primitivă a funcţiei f, atunci numerele F (a ), F (b), F (c) sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
f n : 0;1 , f n ( x) x n e x
54. Pentru orice număr natural nenul n se consideră funcţiile şi integralele
1
I n f ( x) dx.
0
1
1
e
x
f1 ( x)dx .
2
a) Să se verifice că 0
I1.
b) Să se calculeze
c) Să se demonstreze că
I n nI n 1 e, n , n 2.
71
1 1 1 1
f n : 1; 2 , f n ( x) ... ,
55. Se consideră funcţiile x x 1 x 2 x n unde n .
2
f ( x)dx.
0
a) Să se calculeze 1
f ,
b) Pentru n să se calculeze aria suparfeţei plane determinate de graficul funcţiei n axa Ox şi dreptele de
ecuaţii x 1, x 2.
f1 , G : 1; 2 ,
c) Ştiind că F este o primitivă a funcţiei să se arate că funcţia definită prin
5
G x F x x
6 este crescătoare.
x2 4x 5
f :[0; ) , f ( x) .
56. Se consideră funcţia x2 4x 3
1 1
f ( x) 1
a) Să se demonstreze că x 1 x 3 pentru x [0; ).
1
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
c) Să se determine numărul real pozitiv k astfel încât ariei suprafeţei plane determinate de graficul funcţiei f,
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 0 şi x k să fie egală cu k ln k .
2
1
x 2
2x
dx.
57. a) Să se calculeze 1
1
x
x 1 dx 1.
a) Să se demonstreze că 0
1
f : 0; , f ( x)
b) Se consideră funcţia x şi numerele reale pozitive a, b şi c. Să se demonstreze că,
a b c
x 2 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
x
1
x x
lim f (t ) 2 dt.
c) Să se calculeze 1
2x 3
f :[0; ) , f ( x) .
59. Se consideră funcţia x 3x 2
2
1 1
f ( x) ,
a) Să se demonstreze că x 1 x 2 x [0; ).
72
1
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei
1
h :[0;1] , h( x) f x f ( x 1) .
x 1
f : 0;1 , f ( x) x 2 x 2 .
60. Se consideră funcţia
a) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
1
f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
x
f (t )dt
0
lim .
c) Să se calculeze x 0 x2
f ( x) x 1 e x .
61. Se consideră funcţiile F , f : , F ( x ) x e şi
x
f , g : 0;1 , f ( x) 2 x
şi g ( x) x e .
x
62. Se consideră funcţiile
a) Să se calculeze f ( x)dx,
unde
x 0;1.
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele x 0 şi x 1 .
x
f (t )dt
0
lim .
c) Să se calculeze x 0 x
1
f : 0; , F ( x) x .
63. Se consideră funcţia x
a) Să se determine f ( x)dx,
unde x 0.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox, a graficului funcţiei
g : 1; 2 , g ( x) f ( x), x 1; 2 .
e
f ( x) ln xdx.
c) Să se calculeze 1
f , g : 0;1 x
definite prin f ( x) e şi g ( x) e e .
x x
64. Se consideră funcţiile
73
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 1 şi
x 2.
e
f ( x) ln xdx
c) Să se calculeze 1 .
f , g : 0;1 , f ( x) e x 1 x
66. Se consideră funcţiile şi g ( x) e .
g ( x) f ( x) dx 0
c) Să se arate că 0 .
f : 0; 2 , f n ( x) 2 x .
n
67. Pentru n se consideră funcţiile n
f1 ( x)dx,
a) Să se calculeze
x 0; 2.
unde
g : 0; 2
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei definită
g ( x) f1 ( x) e ,x
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 0 şi x 2 .
f5
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei .
2
f : 1; 2 , f ( x) x
68. Fie funcţia x.
a) Să se determine f ( x)dx,
unde
x 1; 2.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
2
f ( x) ln xdx
c) Să se calculeze 1 ..
f , g : 0;1 , f ( x) 1 x
69. Se consideră funcţiile şi g ( x) 1 x .
a) Să se determine f ( x)dx,
unde
x 0;1.
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 0 şi
x 1.
1
f ( x) ln xdx
1
c) Să se calculeze e .
f : 0;1
70. Se consideră funcţia definită prin f ( x ) x.
74
a) Să se determine f '( x)dx,
unde
x 1; e .
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 1 şi
x e.
e
e f ( x)dx ee e
x
c) Să se arate că 1 .
x3
f : 0;1 f ( x)
72. Se consideră funcţia definită prin x 1 .
a) Să se calculeze x 1 f ( x)dx,
unde .
x 0;1
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x 0 şi
x 1.
1 x 1 4 x 0;1
2
75