Recapitulare Matematică

Bacalaureat
(M_stiintele naturii, tehnologic)

SUBIECT I
1
 Formule de calcul

( a+ b)2 =a 2 +2 ab+b 2

(a−b )2=a2 −2 ab+b 2

a 2−b2 =(a−b )(a+b )

3
a −b3 =(a−b )(a2 + ab+b 2 )
3
a + b3 =( a+b )(a2 −ab+ b2 )
3 3 2 2 3
(a+b) =a +3 a b+3 ab + b

3 3 2 2 3
(a-b) =a −3 a b+3 ab −b

n
a −b n=(a−b )(an−1 +a n−2 b+¿⋅¿+bn−1 )

Funcţia de gradul I

Definiţie:f:R→ R,f(x)=ax+b,a¿ 0 , a,b∈ R , se numeşte funcţia de gradul I

Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare

Dacă a<0 f este strict descrescătoare

A
(α , β )∈G f ⇔ f (α )=β

Funcţia de gradul II

2
Definiţie:f:R→ R,f(x)=ax +bx+c , a≠0 ,a,b,c∈ R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II

−Δ −b
= ,realizat
Dacă a<0 atunci fmax 4a pentru x = 2 a

−Δ −b −b −Δ
= , realizat )
Dacă a >0 atunci fmin 4a pentru x = 2 a ;Vârful parabolei V( 2 a , 4 a

−b±√ Δ
2 1 ,2 = , Δ=b2 −4 ac
Ecuaţia de gradul II:ax + bx+ c=0 ;x 2a

−b c
1+ x 2= , x 1⋅x 2 =
Relaţiile lui Viete:x a a

Dacă Δ >0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.

Dacă Δ=0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.

Dacă Δ <0 ⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.

2
Dacă Δ≥0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.

Intervale de monotonie :a<0

x −b
−∞ 2a ∞

f(x) −Δ
4a

a>0

x −b
−∞ 2a ∞

f(x) −Δ
4a

Semnul funcţiei de gradul II

Δ >0

x
-∞ x1 x2 ∞

f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

Δ=0

x
-∞ x1
=x 2 ∞

f(x) semnul lui a 0 semnul lui a

Δ <0

x -∞ ∞

f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−Δ
]
a<0,Imf=(−∞ , 4 a

−Δ
, ∞)
a>0, Imf=[ 4 a

Funcţii

Definiţii:Fie f:A→ B

3
 I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă
∀ x 1 , x 2 ∈ A cu f(x1 )=f ( x 2 ) ⇒ x 1 =x 2

2)Funcţia f este injectivă dacă

∀ x 1 , x 2 ∈ A cu x1 ≠x 2 ⇒ f ( x 1 )≠f ( x 2 )

3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul
funcţiei în cel mult un punct.

4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃ x 1≠x 2 a . i. f (x 1 )=f ( x 2 )

II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.

2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.

3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei
în cel puţin un punct.

III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.

2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia ƒ(x)=y,are o singură
soluţie,pentru orice y din B)

3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B, intersectează graficul funcţiei
într-un singur punct .

IV.Compunerea a două funcţii

Fie f:A→B,g:B→C

g ∘f : A→C ,(g ∘ f )( x )=g (f ( x ))

V.
1 A : A→ A prin 1 A ( x )=x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât
g ∘f =1 A şi f ∘ g=1B ,
−1
funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ .

Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:

f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x∈ R

f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x∈ R

f:A→R(A⊂ R ) se numeşte periodică de perioadă T¿0,dacă∀ x ∈ A avem x+T∈ A şi f(x+T)=f(x).Cea mai mică
perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.
n( A )
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al mulţimii A.

Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al mulţimii A.

4
 k
Numărul funcţiilor injective f:A→B este An ,unde n reprezintă numărul de elemente al mulţimii B, iar k al mulţimii
A(k¿ n )

Funcţia exponenţială
x
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a ,a>0,a ¿ 1 se numeşte funcţie exponenţială.

Proprietăţi:

1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare

2)Dacă a ∈(0 , 1)⇒ f strict descrescătoare

3)Funcţia exponenţială este bijectivă

Funcţia logaritmică

Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= loga x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.

Proprietăţi:

1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare

2)Dacă a ∈(0 , 1)⇒ f strict descrescătoare

3)Funcţia logaritmică este bijectivă

m
4)loga
xy =log a x+ log a y 5)loga x =m log a x ,m∈ R

x
a =log a x−log a y log a x
6)log y 7)a =x

log b A 1
a A= a b=
Schimbarea bazei:log log b a ,log log b a

Progresii aritmetice

Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale an în care diferenţa oricăror doi termeni

consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei aritmetice:an+1

−an =r , ∀ n≥1

Se spune că numerele a1
, a2 ,⋅¿⋅, an sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii
aritmetice.

an−1 +a n+1
⇔ an = , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (a n ) n≥1 este progresie aritmetică 2

Termenul general al unei progresii aritmetice:an =a 1 +(n−1)r

a+ c
⇔b=
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică 2

5
 ( a1 +a n ) n
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S 2

Trei numere x1 , x2 , x3 se scriu în progresie aritmetică de forma :

x 1 = u – r, x2 = u, x3 = u + r ; u,r ∈ R .

Patru numere x1 , x2 , x3 , x4 se scriu în progresie aritmetică astfel:

x 1 = u – 3r, x2 = u – r , x3 = u + r , x4 = u + 3r, u,r ∈ R .

Progresii geometrice

Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale bn

, b 1≠0 în care raportul oricăror doi termeni
bn+1
=q
consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei geometrice: b n ,q¿ 0

, b ,⋅¿⋅,b n sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii consecutivi ai unei progresii
Se spune că numerele b1 2
geometrice.

Teoremă:şirul
(b n ) n≥1 este progresie geometrică ⇔b n 2=b n−1⋅bn+1 , ∀ n≥2

Termenul general al unei progresii geometrice:bn

=b 1⋅q n−1

2
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔b =a⋅c

b1 ( qn −1)
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S q−1 ,q¿ 1 sau Sn =n⋅b1 , dacă q = 1

Trei numere x1
, x 2 , x 3 se scriu în progresie geometrică de forma :

u
1= , x =u , x 3 =u⋅q , q≠0
x q 2

Patru numere x1 , x2 , x3 , x4 se scriu în progresie geometrică de forma:

u u
, x 2= , x 3=u⋅q , x 4 =u⋅q3 , q≠0
x1 = q
3 q

Formule utile:

n (n+1)
¿⋅¿+n=
1+2+3+ 2

2 n(n+1 )(2 n+1 )

+2 2 +¿⋅¿ +n2 =
1 6

6
 3 n(n+1 ) 2
+ 23 +¿⋅¿+n3 =[ ]
1 2

Modulul numerelor reale Proprietăţi:

|x|=¿ { x ,x≥0¿¿¿¿
x |x|
| |=
1. |x|≥0,∀ x∈R 2. |x|=|y|⇔ x=± y 3. |x|=|−x| 4. |x⋅y|=|x|⋅|y| 5. y |y|

6. |x|≤a ⇔−a≤ x≤a,a>0 7.|x|≥a⇔ x∈(−∞,−a]∪[a ,∞),a>0 8. |x+ y|≤|x|+|y|

Partea întreagă

1.x = [x]+{x}, ∀ x ∈ R , [x]∈ Z şi {x}∈[ 0,1)

2. [x]¿ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a≤x < a+1

3. [x+k]=[x]+k,∀ x ∈ R ,k ∈ Z

4. {x+k}={x},∀ x ∈ R ,k ∈ Z

Numere complexe

1. Numere complexe sub formă algebrică

z =a+bi, a,b∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z

2

C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b∈ R }

Conjugatul unui număr complex: z=a−bi

Proprietăţi:

z + z 2 =z 1 + z 2
1. 1

z ⋅z =z 1⋅z 2
2. 1 2

n
3. z =( z )n

( )
z1 z
= 1
z2 z2
4.

5.z∈ R ⇔ z=z
¿
6.z∈ R i⇔ z=−z

Modulul unui număr complex:|z|= √ a2+b 2

7
Proprietăţi:

1.|z|≥0,∀ z∈C 2.
|z|=|z| 3. |z 1⋅z 2|=|z 1|⋅|z 2|
z1 |z 1|
n | |=
4. |z |=|z|n 5. z 2 |z 2| 6.|z 1 +z 2|≤|z 1|+|z 2|
Numere complexe sub formă trigonometrică

Forma trigonometrică a numerelor complexe:

√ a2 +b2 , tgt= ba
z = r(cos t + i sin t ) ,r = ;r-raza polară;t-argument redus,t∈[ 0 ,2 π )

M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi

Operaţii:

z1 =r 1 (cos t 1 + isin t 1 ), z 2=r 2 (cos t 2 +i sin t 2 )

n
z1⋅z 2 =r 1 r 2 [ cos(t 1 +t 2 )+ isin(t 1 +t 2 ) ], z =r n (cos nt +isin nt )

z1 r 1
= [cos (t 1−t 2 )+ isin(t 1 −t 2 )]
z2 r 2

t+2 kπ t +2 kπ
√n z=z k =√n r (cos +i sin ), k ∈{0 ,1 ,⋅¿⋅, n−1}
n n
Combinatorică

n!=1¿ 2⋅¿⋅n ,n∈ N (0!=1) , Pn

=n ! ,n∈ N ¿

k n! k n!
n= n=
A (n−k )! ,0¿ k ≤n ;k , n ∈ N , n≥1 C k !(n−k )! , 0¿ k ≤n ;k , n ∈ N
k n−k k k k −1
Proprietăţi:1. Cn =C n ,0¿ k ≤n ;k , n ∈ N 2. Cn =C n−1 +C n−1 ,1≤k <n;k,n∈ N

n 0 n 1 n−1
Binomul lui Newton:(a+b) =C n a +C n a b+¿⋅¿+C nn b n

k n−k k
Termenul general:Tk +1 =C n a b , k=0 ,1 ,⋅¿⋅, n

Proprietăţi:

0 1 n n
Cn + Cn +¿⋅¿+ Cn =2 (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2 ).
n

1 3 5 0 2 4 n−1
Cn + Cn +C n +¿⋅¿=C n +C n + Cn +¿⋅¿=2

8
 Geometrie vectorială

Definiţie:

Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi vectori se numesc opuşi
dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:

⃗
AB=−⃗
BA
Definiţie:

Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz
contrar se numesc necoliniari.

⃗
Teoremă: Fie a⃗ şi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul ⃗v , există α , β ∈ R (unice) astfel încât
⃗v =α⋅⃗a + β⋅⃗b

AB|= √( x B−x A )2 +( y B− y A )2 -modulul vectorului ⃗

|⃗ AB

⃗
AB( x B− x A , y B− y A )−coordonatele vectorului ⃗
AB

x A+ x B y +y
M= , yM = A B
Mijlocul segmentului AB:x 2 2

x A + xB + xC y + y B+ y C
G= , y G= A
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x 3 3

Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului

⃗ şi
Teoremă:Vectorii u ⃗v sunt coliniari ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗v = λ ⋅u⃗ .
⃗ ⃗
Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. AB = λ AC

AB ‖CD ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗
AB = λ ⃗
AC
Produsul scalar a doi vectori .

u  v  u  v cos(u , v)

9
u⃗ =x1 i⃗ + y 1 ⃗j , √
⇒ u⃗⋅⃗v =x1 x 2 + y 1 y 2 ,|⃗u|= x 12 + y 1 2

⃗
⃗ ,⃗v ≠ 0 ,atunci u⃗ ⊥ ⃗v ⇔ u⃗⋅⃗v =0
Daca u

Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)

Punctul M(x M ,y M )∈ d ⇔a
¿ x M +by M +c=0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(xB , y B )

x y 1
|x A y A 1|
x y B 1 =0
AB: B

Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A =m(x −x A )

⇔ md =m d
Dreptele d1 ,d2 sunt paralele 1 2

⇔ md ⋅m d
Dreptele d1 ,d2 sunt perpendiculare 1 2 = -1

Distanţa dintre punctele A(x A , √ 2

y A ) ,B(xB , yB ) :AB= ( x B −x A ) +( y B − y A )
2

Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:

xA yA 1
|ax A + by A +c| ⇔| x B y B 1|=0
d(A,h)= √a 2+b 2 Punctele A,B,C sunt coliniare
xC yC 1

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.

2
sin x +cos 2 x=1 , ∀ x ∈ R

-1¿sin x≤1, ∀ x∈ R -1¿cos x≤1,∀ x ∈ R

sin(x+2k π )=sin x ,∀ x ∈ R ,∀ k∈Z cos(x+2k π )=cos x , ∀ x ∈ R , ∀ k ∈ Ζ

sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb

sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb

2 2
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos x−sin x

10
 π π
( −x )=cos x ( −x )=sin x
sin 2 cos 2

a+b a−b a+b a−b

cos cos
sina+sinb=2sin 2 2 cosa+cosb=2cos 2 2 sina-sinb=2sin
a−b a+b a−b a+ b
cos sin
2 2 cosa-cosb= -2sin 2 2

sin x cos x
,cos x≠0 ,sin x≠0
tgx=cos x ctgx=sin x tg(x+k π )=tgx
π π
( −x )=ctgx ( −x )=tgx
ctg(x+k π )=ctgx tg 2 ctg 2 tg(a+b)=
tga+tgb tga−tgb 2 tgx
2
1−tgatgb tg(a-b)= 1+tgatgb tg2x= 1+tg x

x x
2 tg 1−tg 2
2 2
x x
1+ tg 2 1+tg 2
sinx = 2 cosx = 2

Valori principale ale funcţiilor trigonometrice

x 0 π π π π π 3π 2π
6 4 3 2 2
sinx 0 1 √2 √3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 √3 √2 1 0 -1 0 1

2 2 2

tgx 0 √3 1
√3 - 0 - 0

3
ctgx -
√3 1 √3 0 - 0 -

3
Semnele funcţiilor trig.

sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-+,-

cos:+,-,-,+

sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)

tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

π π
[− , ]
arcsin:[-1,1]→ 2 2 arcsin(-x)= -arcsinx

11
 π π
∀ x ∈[− , ]
arcsin(sinx)=x, 2 2 sin(arcsinx)=x,x∈[−1,1]

arccos:[-1,1]→[ 0 , π ] arccos(-x)= π− arccos x

arccos(cosx)=x,∀ x ∈[0, π ] cos(arccosx)=x,∀ x ∈[−1,1]

π
,∀ x∈[−1,1]
arcsinx+arccosx= 2

π π
→(− , )
arctg:R 2 2 arctg(-x)= -arctgx

π π
∀ x ∈(− , )
arctg(tgx)=x, 2 2 tg(arctgx)=x,

arcctg:R→(0 , π ) arcctg(-x)= π−arcctgx

arcctg(ctgx)=x,∀ x ∈(0 , π ) ctg(arcctgx)=x,∀ x ∈ R

π
,∀ x∈ R
arctgx+arcctgx= 2

Ecuaţii trigonometrice

k
sinx = a,a∈[−1 , 1]⇒ x ∈{(−1) arcsin a+kπ , k ∈ Ζ }

cosx = b,b∈[−1 , 1]⇒ x ∈{±arccos b+2kπ , k ∈ Ζ }

tgx = c,c∈ R ⇒ x ∈{arctgc+kπ , k ∈ Ζ }

ctgx = d,d∈ R ⇒ x ∈{arcctgd +kπ , k ∈ Ζ}

k
sinax = sinbx⇒ ax=(−1 ) bx+kπ , k ∈ Ζ

cosax = cosbx⇒ ax=±bx+2 kπ , k ∈ Ζ

tgax = tgbx⇒ ax=bx +kπ , k ∈ Ζ

ctgax = ctgbx⇒ ax=bx +kπ , k ∈ Ζ

a b c
= =
Teorema sinusurilor:sin A sin B sin C =2R,unde R este raza cercului circumscris triunghiului.

2 2 2
Teorema cosinusului:a =b +c −2bc cos A

Aria unui triunghi:

12
 b⋅h AB⋅AC sin( AB , AC ) a+b+ c
Δ= Δ=
AΔ √
A 2 A 2 = p( p−a )( p−b )( p−c ) ,p= 2

xA yA 1
|Δ|
Δ ABC = , Δ=|x B y B 1 | c 1⋅c 2 l2 √ 3
2
xC yC 1 Δ dreptunghic= Δ echilateral=
A A 2 A 4

abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= 4 S ,unde S este aria triunghiului

S a+b+ c
Raza cercului înscris într-un triunghi:R= p ,unde S este aria triunghiului iar p= 2

SUBIECT II

Matrice

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A= ¿ -matrice cu m linii şi n coloane;
A=(aij)¿¿ i=1,m ¿ j=1,n¿ ¿¿
A ∈ M m , n (C ) ,unde M m , n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente din C.
t
A ∈ M n , m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în

coloane(sau a coloanelor în linii).

Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A= ¿ - A ∈ M n (C )

a +a +¿⋅¿+a nn -reprezintă urma matricei A

Tr(A)= 11 22

Sistemul ordonat de elemente

(a11 , a22 ,⋅¿⋅, a nn ) se numeşte diagonala principală a matricei A,iar sistemul ordonat de

elemente (a1 n ,⋅¿⋅, a n1 ) se numeşte diagonala secundară a matricei A.

(10 ⋅¿ ⋅0¿)(010⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿ (0 0⋅¿ ⋅0¿)(0 0⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿

In= ¿ O
-matricea unitate de ordinul n ; m , n = ¿ -matricea nulă

13
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:

1)A+B=B+A ,
∀ A ,B ∈ M m,n (C ) (comutativitate)

2)(A+B)+C = A+(B+C) ,
∀ A ,B ,C ∈ M m,n (C ) (asociativitate)

O O
3)A+ m , n = m , n +A = A ,
∀ A ∈ M m,n (C )

4)
∀ A ∈ M m.n (C ),∃(− A )∈ M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A=Om , n ,∀ A ∈ M m,n (C )

5)(AB)C = A(BC) ,
A ∈ M m, n (C ), B ∈ M n , p (C ), C ∈ M p , q (C ) (asociativitate)

6)a)A(B+C) = AB+AC ,
A ∈ M m, n (C ), B ,C ∈ M n , p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă de adunare)

b)(B+C)A = BA+CA,
B ,C ∈ M m, n (C ), A ∈ M n , p (C )

7) AI n =I n A=A , ∀ A ∈ M n (C )

8)a(bA) = (ab)A,
∀ a,b∈C , A ∈ M m,n (C )

9)(a+b)A=aA+bA,
∀ a,b∈C , A ∈ M m,n (C )

10)a(A+B)=aA+aB,
∀ a∈C , A ,B ∈ M m,n (C )

O ⇔ a=0 sau A=Om , n

11)aA = m , n

t t
12) ( A )= A , t ( A +B )= t A + t B , t (aA )=a t A , t ( AB )=t B t A

Puterile unei matrice:Fie A ∈ M n (C )

¿
Definim
A0 =I n , A1 = A , A 2 =A⋅A , A3 = A 2⋅A ,⋅¿⋅, A n = An−1⋅A , n ∈ N

2
Relaţia Hamilton-Cayley: A −( a+d ) A+( ad−bc ) I 2 =O 2 ,unde
( )
A= a b
c d

Determinanţi.

a b
| |=ad−bc
c d (determinantul de ordinul doi)

Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)

14
 a b c
|d e f |=aei+dhc+gbf −ceg−fha−ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:

1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;

2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;

3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu
opusul determinantului matricei iniţiale.

4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;

5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al
cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul

matricei iniţiale.

6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul;

7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci
determinantul matricei este nul.

8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element se
obţine o matrice al cărei determinant este egal cu

determinantul matricei iniţiale;

a b c a b c a b c
|d+m e+n f + p |=|d e f |+|m n p|
9) g h i g h i g h i

10)det(A¿ B)=det A⋅det B ,∀ A,B

∈ M n (C )

Definiţie:Fie
A=(a ij )∈ M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului a ij ,1≤i, j≤n

determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează acest minor cu
M ij .

Numărul
Aij =(−1)i+ j M ij se numeşte complementul algebric al elementului a ij .

Matrice inversabile

−1
Inversa unei matrice :A∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată A ∈ M n (C ) a.i. A
¿ A−1 = A−1⋅A=I n

Teoremă:A∈ M n (C )inversabilă ⇔ det A≠0

15
 −1 1 ¿
= A ¿
A det A ,A adjuncta matricei A. A¿ se obţine din t A înlocuind fiecare element cu complementul său algebric.

Dacă A,B∈ M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A ) = A b)(AB) =B A

1 −1 −1 −1 −1

Rangul unei matrice

Fie A
∈ M m ,n (C ) , r ∈ N , 1≤r≤min (m, n )

Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu elementele matricei A situate la
intersecţia celor r linii şi r coloane.

Definiţie: Fie A¿ Om , n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui
A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.

Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi minorii de ordin r+1(dacă
există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare
ale uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase sunt zero.

Sisteme de ecuaţii liniare

Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:

{a1x1+a12x2+¿⋅+a1nxn=b1¿{a21x1+a2x2+¿⋅+a2nxn=b2 {¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿ ¿
, x ,⋅¿⋅, x n - necunoscute, b1 , b2 ,⋅¿⋅,b m -termenii liberi
aij -coeficienţii necunoscutelor, x1 2

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿ (a1 a12. . a1nb1¿)(a21a2 . . a2nb2¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A= ¿ -matricea sistemului, A = ¿ -matricea extinsă

(b1 ¿) (b 2 ¿) ( . . ¿ ) ¿ ( x1 ¿) ( x2 ¿) ( . ¿) ¿
B= ¿ matricea coloană a termenilor liberi,X= ¿ .matricea necunoscutelor.

AX=B -forma matriceală a sistemului

Definiţie:

- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;

- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;

16
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;

- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.

Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:

Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute şi
determinantul matricei sistemului este nenul.

Δi
Δ
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat Δ≠0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie unică xi = Δ ,unde i se obţine
înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal
cu rangul matricei extinse.

Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Grupuri

Definiţie:Fie ¿ : M ×M → M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M ,se numeşte parte stabilă a lui
M în raport cu legea “¿ ”dacă∀ x , y∈ H ⇒ x∗y ∈ H .

Proprietăţile legilor de compoziţie

Fie ¿ : M ×M → M lege de compoziţie pe M.

Legea “¿ “ se numeşte asociativă dacă (x¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z∈ M

Legea “¿ “ se numeşte comutativă dacă x¿ y= y∗x ,∀ x, y ∈ M

Legea “¿ “ admite element neutru dacă exista e∈ M a.i. x∗e=e∗x=x, ∀ x ∈ M

Definiţie:Cuplul (M,¿ ) formează un monoid dacă are proprietăţile:

1)(x¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z∈ M

2) există e∈ M a.i. x∗e=e∗x=x, ∀ x ∈ M

Dacă în plus x¿ y= y∗x ,∀ x, y ∈ M atunci monoidul se numeşte comutativ.

Notaţie:U(M)={x∈ M / x este simetrizabil}

Definiţie:Cuplul (G,¿ ) formează un grup dacă are proprietăţile:

1)(x¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z∈ G

2) există e∈ M a.i. x∗e=e∗x=x, ∀ x ∈G

'
3)∀ x ∈G , ∃x ∈G ' '
a.i. x¿ x =x ∗x=e

Dacă în plus x¿ y= y∗x ,∀ x, y ∈G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.

17
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz contrar.

Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).

Ordinul unui element

Definţie:Fie (G,¿ ) un grup şi x∈G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x =e se numeşte ordinul
n

elementului x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup

Definiţie:Fie (G,¿ ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al grupului (G,¿ ) dacă îndeplineşte
condiţiile:

1)∀ x , y∈ H ⇒ x∗y ∈ H .

'
2)∀ x ∈ H ⇒ x ∈ H

Grupul claselor de resturi modulo n,

Z n= ¿¿
(Z n ,+)− grup abelian

(Z n ,⋅) -monoid comutativ ,în careU ( Z n )=¿ ¿

Morfisme şi izomorfisme de grupuri

'
Definiţie:Fie (G,¿ ) şi (G ,∘) două grupuri.O funcţie f:G→G ' se numeşte morfism de grupuri dacă are loc conditia f(
x∗y )=f ( x )∘ f ( y ), ∀ x , y ∈ G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.

'
Prop. Fie (G,¿ ) şi (G ,∘) două grupuri.Dacă f:G→G ' este morfism de grupuri atunci:
' '
1)f(e)=e unde e,e sunt elementele neutre din cele două grupuri.

' '
2)f(x )=[ f ( x )] ∀ x ∈G

Inele şi corpuri

Definiţie:Un triplet (A,¿,∘) , unde A este o multime nevidă iar ,,  ” şi ,,  ” sunt două legi de compozitie pe A,este inel
dacă:

1) (A,  )este grup abelian

2) (A,  )este monoid

3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,,  ”:

18
x  (y  z)=(x  y)  (x  z),(y¿ z)∘ x=( y ∘ x )∗(z ∘ x )∀ x , y , z∈ A

Inelul (A,¿,∘) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀ x . y≠e ¿ ⇒ x ∘ y ≠e ¿ ( e¿ element neutru de la legea ,,  ”)

Un inel (A,¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x∘ y= y∘ x ,∀ x, y ∈ A

Un inel (A,¿,∘) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se numeşte,domeniu de integritate .

' ' '

Definiţie :Un inel (K,¿,∘) cu e¿ ¿ e ∘ se numeşte corp dacă ∀ x ∈ K , x≠e ¿ , ∃x ∈K a.i. x ∘ x =x ∘ x=e∘ (e ¿ , e∘
fiind elementele neutre )

Un corp (K,¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x∘ y= y∘ x ,∀ x, y ∈ K

Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.

Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.

'
Definiţie :Fie (A,¿,∘),( A ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A→ A ' se numeşte morfism de inele dacă :

1)f( x∗y )=f ( x )⊕ f ( y ), ∀ x , y ∈ A

1)f( x ∘ y )=f ( x )⊗ f ( y ), ∀ x , y ∈ A

e e
3)f(e∘ )= ⊗ (e∘ , ⊗ fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ∘,⊗ )

Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.

'
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la

K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.

Inele de polinoame

Forma algebrică a unui polinom:f =

a n x n +a n−1 x n−1 +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 ,a i ∈ A un inel comutativ.

Definiţie:a∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.

Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g¿ 0 , polinoame din K[X].Atunci există polinoamele
q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.

Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.

Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K ⇒ restul împărţirii lui f la X-a
este f(a).

Consecinţă:a este radăcină a lui f ⇔ X-a divide f.

¿
Definiţie:Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p∈ N pentru polinomul f∈ K [ X ] dacă (X-a) divide pe f iar (X-
p

p+1
a) nu divide pe f.

19
 ¿
Teoremă: Elementul a∈ K este rădăcină de ordinul p∈ N pentru polinomul f∈ K [ X ]
⇔ f (a )=0 , f ' (a )=0 ,⋅¿⋅, f ( p−1 )(a )=0 şi f ( p )( a )≠0 ,unde f este fucţia polinomială asociată polinomului f.

Polinoame cu coeficienţi reali

Teoremă:Fie f∈ R [ X ] ,f¿ 0 .Dacă z = a+ib,b¿ 0 este o rădăcină complexă a lui f,atunci:

1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f

1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.

Obs. :( X −z)( X −z)/f

Polinoame cu coeficienţi raţionali

Teoremă :Fie f∈Q [ X ] , f¿ 0 .Dacă x0 =a+ √ b este o rădăcină a lui f,unde a,b∈Q,b¿0, √ b∉Q¿ ,atunci
x =a−√ b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x0 ,
1) 0
x 0 au acelaşi ordin de multiplicitate.

Obs. :
( X −x 0 )( X−x 0 )/f

Polinoame cu coeficienţi întregi

n n−1
Teoremă :fie f=a n x +a n−1 x +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 ;f∈ Z [ X ]

p
0= ( p,q
1)Dacă x q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci

a)p divide termenul liber a0

b)q divide pe an

2)Dacă x0
= p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a0 .

Polinoame ireductibile

Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte reductibil peste K dacă există g,q din
K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.

Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.

Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K ⇔ nu au rădăcini în K.

Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],

f=
a n x n +a n−1 x n−1 +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 .Dacă x 1 , x2 ,⋅¿⋅, x n sunt n rădăcini ale lui f în K atunci f =
a n ( X −x 1 )( X−x 2 )⋅¿⋅( X−x n ) şi

x 1 +x 2 +¿⋅¿+x n =−a n−1⋅a−1

n

20
x 1 x 2 +x 1 x3 +¿⋅¿+x n−1 x n =an−2 a−1
n

.......................................................

x1
x 2⋅¿⋅x n =(−1)n a0 a−1
n

a2
[ x 1 +x 2 + x3 =−
a3
a1
[ x 1 x 2 +x 1 x 3 +x 2 x 3 = [
a3
a0
[ x 1 x 2 x 3=−
Dacă f =
a 3 x 3 +a 2 x2 +a1 x +a 0 , f ∈C [ X ]⇒ a3

a3
[ x 1 + x 2 + x 3 + x 4 =−
a4
a2
[ x 1 x 2 + x1 x 3 + ¿⋅¿+ x 3 x 4 =
x 4 + a3 x 3 + a2 x 2 + a1 x+ a0 , f ∈ C [ X ]⇒ ¿ a4 [¿
4
a1
[ x 1 x 2 x 3 + x 1 x 2 x 4 + x 1 x 3 x 4 + x 2 x 3 x 4 =−
a4
a
[ x1 x 2 x 3 x4= 0
f=a
a4

Ecuaţii reciproce

n n−1
Definiţie:O ecuaţie de forma a n x +a n−1 x +¿⋅¿+ a1 x +a 0 , an ≠0 pentru care a n−i =ai , 0≤i≤n se numeşte
ecuaţie reciprocă de gradul n.

Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.

4
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x +bx 3 +cx 2 + bx+ a , a≠0
1 1 1
2
( x2+ )+b( x + )+ c=0 + =t
Se împarte prin x şi devine a x 2 x ;notez x x şi obţinem o ecuaţie de gradul II.

SUBIECT III

Limite de functii

Teoremă:O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are limite laterale egale în acel
punct.

lim ¿ x →x 0 ¿ ¿
f are limită în x0 ⇔l s ( x 0 )=l d ( x 0 ) ⇔ f ( x 0−0)=f ( x 0 + 0) ⇔ x¿ ¿

Obs.:Funcţia f :D→ R nu are limită în punctul de acumulare x0 în una din situaţiile :

a)există un şir xn
∈ D−{x 0 }cu limita x0 astfel încât şirul (f ( xn )) nu are limită

21
b)există şirurile ( x n ), ( y n ), x n , y n ∈ D−{x 0 }, astfel încât şirurile (f ( xn )), (f ( y n )) au limite diferite.

Teoremă:Fie f :D→ R ,o funcţie elementară şi x0

∈ D un punct de acumulare al lui D⇒ xlim
→ x0
f ( x )= f ( x 0 )

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor finite)

lim g ( x )=0
Fie f,g:D→ R şi x0 un punct de acumulare al lui D.Dacă x →x 0 şi există l ∈ R a.î.
lim g ( x )=0 ⇒ lim f ( x )=l
|f ( x)−l|≤g( x), ∀ x∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x0 şi dacă x →x 0
x→ x 0

Teoremă(Criteriul majorării,cazul limitelor infinite)

Fie f,g:D→ R , x0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x )≤g( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 ,V vecinătate a lui x0 .

lim f ( x )=∞⇒ lim g( x )=∞

a)Dacă x →x 0 x →x 0

lim g ( x )=−∞ ⇒ lim f ( x )=−∞

b)Dacă x →x 0 x→ x 0

Teoremă(Criteriul cleştelui)

Fie f,g,h:D→ R , x0 un punct de acumulare al lui D şi f ( x )≤g( x )≤h( x ), ∀ x ∈ D∩V , x≠x 0 , V vecinătate a lui x
0.

lim f ( x )=lim h( x )=l ⇒ lim g ( x )=l

Dacă x →x 0 x→ x 0 x→ x 0

Limite uzuale.Limite remarcabile.

lim ( an xn +a n−1 x n−1 + ¿⋅¿+ a1 x+ a0 )= lim a n x n

x →±∞ x →±∞

¿
ak xk +ak−1 xk−1+¿⋅¿+a1 x+a0 ak
lim m m−1
x→±∞ b x +b x +¿⋅¿+b x+b b m
m m−1 1 0
{
=¿ ,k=m¿ {0 ,m¿k¿¿¿¿ ¿
lim
1
x →∞ x
=0 lim
1
x →−∞ x
=0
x<0 ¿ x
1
lim¿ x→0 ¿ ¿ =−∞¿
1
lim¿ x→0 ¿ ¿ =+∞¿ lim √ x=∞ lim 3√ x=∞ lim 3
√ x=−∞
x>0 ¿ x x →∞ x →∞ x →−∞

lim a x=¿ {∞ , daca a>1 ¿ ¿¿¿ lim a x=¿ {0 , daca a>1 ¿ ¿¿¿
x→∞ x→−∞

lim loga x=¿ {∞ , daca a>1 ¿ ¿¿¿ lim¿ x→0 ¿ ¿loga x=¿ {−∞ , daca a>1¿¿¿
x→∞ x>0 ¿
π π
lim arctg x= lim arctg x=− lim arcctgx=0 lim arcctgx=π
x →∞ 2 x →−∞ 2 x →∞ x →−∞

22
 ( )
1 x
( )
1 x 1
lim 1+ =e lim 1+ =e lim ( 1+ x ) x =e
x →∞ x x →−∞ x x →0

sin x tgx arcsin x arctg x

lim =1 lim =1 lim =1 lim =1
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x

ln ( 1+ x ) a x−1
lim =1 lim =ln a , a> 0 , a≠1
x →0 x x →0 x

sin u( x ) tg u( x ) arcsin u ( x ) arctg u( x )

lim =1 lim =1 lim =1 lim =1
x →0 u ( x ) x →0 u( x ) x →0 u (x ) x →0 u( x )

ln ( 1+u (x ) ) au( x )−1

lim =1 lim =ln a , a> 0 , a≠1 lim u ( x )=0
x →0 u( x ) x →0 u (x ) unde x →x 0

∞ , 0 , ∞−∞ , 0⋅∞ ,1∞ , 00 ,∞ 0

∞ 0
Operaţii fără sens:

Funcţii continue

Definiţie Fie f : D →R şi x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D

f ( x )=f ( x 0 )
f x ∈ D dacă xlim
este continuă în 0 →x 0

x ∈ D ,ea se numeşte discontinuă în x 0 ,iar x 0 se numeşte punct de discontinuitate.

Dacă f nu este continuă în 0

x ∈ D este punct de discontinuitate de prima speţă pentru f ,dacă limitele

Definiţii:Un punct de discontinuitate 0
x
laterale ale funcţiei f în punctul 0 există şi sunt finite.

x ∈ D este punct de discontinuitate de speţa a doua dacă nu este de prima speţă.(cel

Un punct de discontinuitate 0
x
puţin una din limitele laterale ale funcţiei f în punctul 0 nu este finită sau nu există)

Teoremă: Fie f : D →R şi x 0 ∈ D punct de acumulare pentru D⇒ f continuă în x 0 ⇔ l s ( x 0 )=l d ( x 0 ) = f( x 0 )

Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.

Operaţii cu funcţii continue

f
f⋅g , (g≠0 ),|f|,max (f , g ),min( f , g )
Teoremă:Fie f,g:D→ R continue pe D ⇒ f+g, g sunt funcţii continue pe D.

Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.

Teoremă: Fie f:[a,b]→ R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 ⇒∃ c ∈(a , b) pentru care f(c)=0.

Asimptote
1.Asimptote verticale

23
Definiţie:Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la
lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
stanga pentru f,dacă x<a ¿ sau x<a ¿ .
Definiţie:Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la
lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=∞¿ lim¿ x→a ¿ ¿f (x)=−∞¿
dreapta pentru f,dacă x>a ¿ sau x>a ¿ .
Definiţie : Fie f :E→ R , a ∈ R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală pentru
f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E→ R , unde E conţine un interval de forma(a,∞ )
Dreapta y=mx+n,m¿ 0 este asimptotă oblică spre +∞ la graficul lui f dacă şi numai dacă m,n sunt numere reale
f ( x)
lim , n=lim [ f ( x )−mx ]
finite,unde m= x →∞ x x →∞ .Analog la -∞ .
3.Asimptote orizontale
lim f ( x )=l , l
Dacă x →∞ număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre +∞ la graficul lui f.
Analog la -∞
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +∞ (-∞ )
Funcţii derivabile

f ( x )−f ( x 0 )
' lim
Definiţie:Fie f:D→ R ,x0
∈ D punct de acumulare pentru D. Derivata într-un punct:f ( x 0 ) = x →x 0 x−x 0 .

f este derivabilă în x0 dacă limita precedentă există şi este finită.

x
▪Dacă f este derivabilă în 0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 (x 0 , f ( x 0 )) tangentă a cărei pantă este f ' ( x 0 )

.Ecuaţia tangentei este:

y−f ( x 0 )=f ' ( x 0 )(x −x 0 ) .

x
Teoremă:Fie f:DR , x0 ∈ D punct de acumulare pentru D⇒ f este derivabilă în punctul de acumulare 00 ⇔
lim ¿ x →x 0 ¿ ¿ lim¿ x→x 0 ¿ x 0 ¿¿¿
f (x)−f (x0 )
∈R¿
f 's (x 0 )=f 'd ( x 0 )∈ R( finite) ⇔ x¿ ¿ =. x¿ x−x0 .

Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.

Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.

Definiţii:Fie f:DR , x0 ∈ D punct de acumulare pentru D.Punctul x0 se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f,

dacă f este continuă în x0 şi are derivate laterale infinite şi diferite în acest punct. Punctul x0 se numeşte punct

unghiular al funcţiei f dacă f este continuă în x0 ,are derivate laterale diferite în x0 şi cel puţin o derivată laterală este
finită.

Derivatele funcţiilor elementare

Functia Derivata

c 0

x 1

24
 ¿
xn , n ∈ N nx n−1

x r ,r ∈ R rx r−1

√x 1
2 √x

√n x 1
n √ x n−1
n

ln x 1
x

ex ex

a x (a>0 , a≠1) a x ln a

sin x cos x

cos x −sin x

tg x 1
cos 2 x

ctg x −
1
sin 2 x

arcsin x 1
√1−x 2
arccos x 1
−
√1−x 2
arctg x 1
1+ x2

arcctg x −
1
1+ x2

Operaţii cu funcţii derivabile

f
Teoremă:Fie f,g:D→ R derivabile pe D⇒ f+g ,fg, g (g¿ 0 )sunt funcţii derivabile pe D.

Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.

Reguli de derivare

25
( f ±g )' =f ' ±g' ;( f ⋅g)' =f '⋅g+ f⋅g' ;( λ⋅f )' =λ⋅f ' ; () f ' f '⋅g−f⋅g'
g
=
g2

( f ∘u )' =f ' ( u)⋅u '

Proprietăţile funcţiilor derivabile

Definiţie:Fie f:DR.Un punct x0 ∈ D se numeşte punct de maxim local(respectiv de minim local)al lui f dacă există o

vecinătate U a punctului x0 astfel încât f(x)¿ f(x0 )(respectiv f(x)¿ f(x0 ) ) pentru orice x∈ D∩U .

Dacă f(x)¿ f(x0 )(respectiv f(x)¿ f(x0 ) ) pentru orice x∈ D atunci x0 se numeşte punct de maxim absolut(respectiv
minim absolut)

Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x0 ∈ I un punct de extrem al unei funcţii ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă

în punctul x0 atunci ƒ’(x0 )=0.

Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe intervalul compact [a, b] şi
derivabilă pe intervalul deschis (a, b).

Teorema lui Rolle

Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un punct c∈ (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.

Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b]. Atunci ∃ c∈ (a, b) astfel încât
ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)

Consecinţe:

1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe acel interval.

2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o constantă pe acel interval.

Rolul primei derivate

3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.

'
Dacă f ( x )>0( f ' ( x )≥0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
'
Dacă f ( x )<0( f ' ( x )≤0 ), ∀ x ∈ I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.

4.Fie f:D→ R ,D interval şi x0 ∈ D .Dacă

x
1)f este continuă în 0

2)f este derivabilă pe D-

{x 0 }

lim f ' ( x )=l ∈ R

x →x 0
3)există

26
 '
x x
atunci f are derivată în 0 şi f ( x 0 )=l .Dacă l ∈ R atunci f este derivabilă în 0 .

Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei funcţii derivabile şi se
determină punctele de extrem local.

Rolul derivatei a doua

Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.

} } \( x \) >= 0, forall x func ∈ I} { ¿¿

Dacă f ¿, atunci f este convexă pe I.
} } \( x \) <= 0, forall x func ∈ I} { ¿¿
Dacă f ¿, atunci f este concavă pe I.

x ∈ I punct interior intervalului. Spunem că x 0 este punct de inflexiune al

Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si 0
x x
graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a lui 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui 0 sau
invers.

Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi concavitate şi se determină

punctele de inflexiune.

Noţiunea de primitivă

Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice funcţie F : I  R derivabilă pe I cu

proprietatea F '(x) = f (x), x  I.

Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.

Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are proprietatea lui Darboux.

Consecinţe:

1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite primitive pe I.

2.Fie g : I  R.Dacă g(I)={g ( x )/ x ∈ I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.

3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.

Tabel de integrale nedefinite

n+1 a+1
∫ x n dx= xn+1 +C x
∫ x a= a+1 +C
,n∈ N ,x∈ R ,a∈ R ,a≠−1 ,x∈(0 , ∞)

x
1
∫ x dx=ln|x|+C , x ∈(0 , ∞) ∫ a x dx=lna a +C , a ¿ 0 , a≠1 , x ∈ R ¿
sau x∈(−∞,0)

1 1 x−a
∫ x 2−a2 = 2 a ln| x +a |+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a )
sau x∈(−a , a ) sau x∈(a , ∞)

1 1 x 1 x
∫ x 2 +a 2 dx= a arctg a +C , a≠0 , x ∈ R ∫ √ a2−x 2 dx=arcsin a +C , a≠0 , x ∈(−a ,a )
27
 1
∫ dx=ln ( x + √ x 2 + a2 )+C , a≠0 , x ∈ R
√ x +a
2 2

1
∫ dx=ln|x + √ x 2−a2|+C , a≠0 , x ∈(−∞ ,−a )
√ x −a
2 2
sau x∈(a , ∞)

∫ sin xdx=−cos x+C , x∈ R ∫ cos xdx=sin x+C , x∈ R

1 1
∫ cos2 x dx=tgx+C ,cos x≠0 ∫ sin 2 x dx=−ctgx+C ,sin x≠0

Integrala definită

Teoremă.Funcţiile continue pe un interval [ a , b ] sunt integrabile pe [ a , b ] .

Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval [ a , b ] sunt integrabile pe [ a , b ] .

Proprietăţile funcţiilor integrabile.

a)(Proprietatea de linearitate)

Dacă f,g :[a . b ]→ R sunt integrabile şi λ ∈ R ⇒

b b b
∫ ( f ( x )+g( x )) dx =∫ f ( x )dx +∫ g( x )dx
1) a a a

b b
∫ λf (x )dx=λ ∫ f (x )dx
2) a a

b
∫ f ( x )dx≥0 .
b)Dacă f ( x )≥0 , x ∈ [ a , b ] şi este integrabilă pe [ a , b ] , atunci a

b b
∫ f ( x )dx≥∫a g ( x )dx
c)Dacă f ( x )≥g( x ) pentru orice x ∈ [ a , b ] şi dacă f şi g sunt integrabile pe [ a , b ] , atunci a

d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)

Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă,  c  (a, b) funcţiile
sunt integrabile şi are loc formula:
c b b
∫a f ( x )dx+∫c f ( x )dx=∫a f (x )dx .
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe [ a , b ] , atunci şi |f| este integrabilă pe [ a , b ] şi

b b
|∫a f ( x)dx|≤∫a |f ( x)|dx
.

Teoremă (Formula Leibniz - Newton)

28
Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru orice primitivă F a lui f pe [a,

b] are loc formula Leibniz-Newton: .

Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b
∫a f ( x )dx=(b−a )f ( c ) .

Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue

Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,

x
G( x )=∫ g (t )dt , x ∈[ a ,b ]
a are proprietăţile:

1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0

'
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ( x)=g ( x), ∀ x∈[ a , b ]

(∫ )
x '
g(t )dt =g ( x )
Reţinem: a

Teoremă (Formula de integrare prin părţi)

Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de integrare prin părţi:

.
Teoremă:Fie f:[-a,a]  R,a¿0¿ o funcţie continuă.Atunci
a a
∫ f ( x )dx=2∫ f ( x )dx ,
1)−a 0 dacă f este funcţie pară.
a
∫ f ( x )dx=0
2) −a ,dacă f este funcţie impară.
a +T T
¿0⇒ ∫ f ( x )dx=∫ f ( x )dx , ∀ a ∈ R
Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă T a 0
Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi

continuă se calculează prin formula: .

2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem: .

3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor

f , g : [a, b] R continue este calculată prin formula: .

Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul Cf din spaţiu obţinut prin rotirea
b
π ∫ f 2 ( x )dx
graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin formula: .V(Cf )= a

29
Matematica cl.a IX-a,aX-a.Algebra si geometrie. Programa M2

PROBLEME- SUBIECT .I.

1.Mulţimi de numere.
2 2
1. Să se calculeze a +b , ştiind că numerele a şi b au suma egală cu 4 şi produsul egal cu 3.
2. Să se determine a 2008-a zecimală a numărului 0,(285714).
3. Se consideră numărul
a=log 2 3 . Să se arate că log 2 18=2 a+1 .
1
log 2 3− log 2 9.
4. Să se calculeze 2

√
−1

5. Să se calculeze
()3
2
−
8
27
3
.

3
log 2 3−log 2 .
6. Să se calculeze 2
1 2 9
lg +lg +.. .+lg =−1.
7. Să se verifice egalitatea 2 3 10
8. Să se calculeze
log 3 5+log 3 6−log 3 10.
9. Să se compare numerele 2 şi
2 log 2 32 .
3 log 2 8
10. Să arate că numărul ( √ 2) este natural.

11. Să se calculeze
log 5 25−log 3 9 .

12. Să arate că
log 2 4+log 3 9< √36 .
13. Să se calculeze
log 6 3+log 6 10−log 6 5 .
14. Să arate că numărul √3 27− √12+2 √ 3 este natural.
2 3 9
log 3 +log 3 +.. .+log 3 .
15. Să se calculeze 1 2 8

()
−3
1
−log 5 25.
16. Să se calculeze 2
17. Să se arate că
log 2 5+ log 2 12−log 2 30=1 .
log 5 18−log 5 2
=2 .
18. Să se verifice că
log 5 3
1 3
log 2 −√−8=0 .
19. Să se arate că 4
20. Să se determine valorile naturale ale lui n pentru care expresia E( n)= √10−3 n este bine definită.
30
 8! 9!
−
21. Să se demonstreze că numărul 3!⋅5! 2!⋅7! este natural.
3
√3 9− 3 .
22. Să se calculeze √3
23. Să se arate că
log 2 14 +log 2 3−log 2 6=log 2 7 .
1
b= .
24. Să se ordoneze crescător numerele a= √ 2 şi √ 3+ √ 2
25. Să se arate că
log 3 24=3 a+1 , unde
a=log 3 2.

2.Funcţii.

1. Se consideră funcţia f :[ 0;1 ]→ R ,f ( x )=−x 2 . Să se determine mulţimea valorilor funcţiei f.

2. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=x−3 . Să se determine f (−4 )⋅f (−3 )⋅. ..⋅f (3 )⋅f (4 ).
3. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2 x+1. Să se calculeze f (−2 )+f (−1 )+f (0 )+f (1).
2
4. Fie funcţia f : R →R , f ( x )=mx −8 x−3 , unde m este un număr real nenul. Să se determine m ştiind că
valoarea maximă a funcţiei f este egală cu 5.
5. Fie funcţiile f : R →R , f ( x )=x +3 şi g : R→ R , g( x )=2 x−1 . Să determine soluţia reală a ecuaţiei
2 f ( x )+3 g( x )=−5 .
2
6. Fie funcţiile f , g : R→ R , f ( x )=x −x+1 şi g( x )=x+ 4 . Să se calculeze coordonatele punctulului de
intersecţie al graficelor funcţiilor f şi g.
7. Fie funcţia f : R →R , f ( x )=3−4 x . Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei f ( x )−1≥4 x .
8. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2 x+1. Să se determine punctul care aparţine graficului funcţiei f şi
are abscisa egală cu ordonata.
2
9. Fie funcţia f : R →R , f ( x )=mx −mx +2 , unde m este un număr real nenul. Să se determine numărul real
nenul m ştiind că valoarea minimă a funcţiei este egală cu 1.
10. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2 x−1 . Să determine soluţiile reale ale ecuaţiei
2
f ( x )+2 f (x )−3=0 .
11. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=ax +b . Să se determine numerele reale a şi b ştiind că
3 f (x )+2=3 x+5 , pentru ∀ x ∈ R .
12. Să se determine m ∈ R , ştiind că reprezentarea grafică a funcţiei f : R →R , f ( x )=x 2 −mx+m−1 este
tangentă axei Ox.
13. Se consideră funcţiaf : R →R , f ( x )=x 2 −11 x+30 . Să se calculeze f (0)⋅f (1 )⋅.. .⋅f (6 ).
2
14. Fie funcţia f : R →R , f ( x )=x +5 x +m+6 . Să se determine valorile numărului real m ştiind că f ( x )≥0 ,
pentru ∀ x ∈ R .
15. Fie funcţia f :[ 0;2 ]→ R , f ( x )=−4 x+3 . Să se determine mulţimea valorilor funcţiei f.
16. Să se determine m ∈ R {1 ¿ ¿ , ştiind că abscisa punctului de minim al graficului funcţiei f : R →R ,
2
f ( x )=(m−1) x −(m+2) x+1 este egală cu 2.
17. Să se calculeze distanţa dintre punctele de intersecţie ale reprezentării grafice a funcţei f : R →R ,
2
f ( x )=−x +2 x +8 cu axa Ox.
18. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=x 2 −6 x+5. Să se determine punctul de intersecţie al dreptei de
ecuaţie y=−4 cu reprezentarea grafică a funcţiei f.

31
 19. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2+ x . Să se calculeze f (1)+f (2)+. ..+f (20 ) .
2 7
20. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=x +3 . Să se calculeze f (2)+ f (2 )+. . .+ f (2 ) .
2 2
21. Să se demonstreze că parabola funcţiei f : R →R , f ( x )=x −2 mx+m +1 este situată deasupra axei Ox,
oricare ar fi m ∈ R .

22. Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=2011 x−2010 . Să se verifice dacă punctul

A ( 2012
2011 )
;2
aparţine
graficului funcţiei f.
23. Să se determine coordonatele vârfului parabolei asociate funcţiei f : R →R , f ( x )=x 2 + 4 x−5 .
24. =Se consideră funcţia f : R →R , f ( x )=x 2 −3 x+1 . Să se determine numerele reale m pentru care punctul
A(m ;−1) aparţine graficului funcţiei f.
25. =Să se determine funcţia de gradul al II –lea al cărei grafic conţine punctele A(1;3), B(0;5) şi C (−1;11).
26. Să se determine valoarea maximă a funcţiei f :[−1 ;1]→R , f ( x )=−2 x +3 .
27. Să se determine punctele de intersecţie ale graficelor funcţiilor f , g : R→ R , f ( x )=x 2 −3 x−1 şi
g( x )=x+ 4 .
28. Să se determine funcţia f : R →R , f ( x )=ax +b al cărei grafic trece prin punctele A(2 ;7 ) şi B(−1;−2).

3. Metode de numărare.

2
1. Să se calculeze C 3 + P3 .
4 4
2. Să se calculeze C 5 + A 5 .
2
3. Să se rezolve ecuaţia C n =28 , n ∈ N .
4. Să se determine numărul tuturor submulţimilor de 2 elemente ce se pot forma cu elemente din mulţimea
{1,2,3,4,5}.
5. Se consideră 10 puncte, oricare 3 necoliniare. Câte drepte trec prin cel puţin 2 puncte din cele 10.
6. Să se calculeze numărul submulţimilor mulţimii {1,2,3,4}. care au un număr par nenul de elemente.
1 1
7. Să se determine numărul natural n ştiind că An +C n=10 .
(n−3)!
=6
8. Să se determine numărul natural n ştiind că (n−5)! .
9. Să se determine câte numere de câte trei cifre distincte se pot forma cu elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
10. Să se determine câte numere de două cifre se pot forma cu elemntele mulţimii {1,2,3,4}.
n+1
11. Să se rezolve ecuaţia C n+2=2 , n ∈ N .
0 1 2 3 4
12. Să se calculeze C 4 −C 4 +C 4 −C 4 + C4 .
2 2
13. Să se calculeze C 5− A 4 +6 .
2
14. Să se calculeze A5 −P3 .
2
15. Să se rezolve ecuaţia C x =21 , x ∈ N .
16. Se consideră mulţimea A={1,2,3,4}. Să se determine câte numere formate din 4 cifre distincte se pot forma cu
elemente ale mulţimii A.
17. Se consideră mulţimea A={1,2,3,4 ,5}. Să se determine câte numere formate din 3 cifre distincte se pot forma
cu elemente ale mulţimii A.
18. Să se calculeze numărul submulţimilor cu 2 elemente ale unei mulţimi cu 6 elemente.
2
19. Să se rezolve ecuaţia An =12 , n ∈ N .

32
 5 5 4
20. Să se calculeze C 7 −C6 −C 6 .
2 2006
21. Să se calculeze C 2008 −C2008 .
2 998
22. Să se calculeze C 1000−C 1000 .
2 2 1
23. Să se calculeze C 2008 −C2007 −C 2007 .
24. Să se calculeze 0!+1!+2!+3!.
1
25. Să se arate că C 5 +1=3 !.
2 4
26. Să se calculeze C 6 −C6 .
2 3
27. Să se calculeze C 4 +C 4 .
1 3 5 4
28. Să se verifice că C 5 +C 5 +C 5 =2
5 3
29. Să se calculeze C 8 −C8 .
P 2 +C 14
1
.
30. Să se calculeze A 3
2!+3!
1
.
31. Să se calculeze C 8
1 2
32. Să se calculeze 2 C3 − A 3 .
2 3
33. Să se calculeze C 4 +C 4 .
0 1
34. Să se determine valorile naturale ale numărului n astfel încât C n +C n =8 .

4.Probabilităţi. Procente

1. Se consideră toate numerele naturale de câte trei cifre scrise cu elemente din mulţimea { 1;2 } . Să calculeze
probabilitatea ca, alegând un astfel de număr, acesta să fie divizibil cu 3.
2. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 1 , √ 2 , √ 3 ,. . ., √ 30 } , acesta să fie număr
3 3 3 3

raţional.
3. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 2 , √3 , √ 4 ,. .. , √10 } , acesta să fie număr
raţional.
4. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea { √ 2 , √ 3 , √ 4 ,. .. , √ 11 } , acesta să fie număr
iraţional.
5. Să calculeze probabilitatea ca un element al mulţimii {0;1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatean !<50 .
2 2 3
6. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre numerele C 4 ,C 5 şi C 4 acesta să fie divizibil cu 3.
7. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii{1;2;3;4;5} acesta să verifice inegalitatea
n2 ≤2n .
8. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii{1;2;3;4} acesta să verifice inegalitatea n !≥n .
2

3 1
9. Să calculeze probabilitatea ca, alegând unul dintre numerele P3 , A3 şi C 4 acesta să fie divizibil cu 3.
10. Să calculeze probabilitatea ca, alegând un element al mulţimii {3; 4;5;6} acesta să verifice inegalitatea
n( n−1 )≥20 .
11. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al mulţimii A={1,2,3,4}, acesta să verifice inegalitatea
n !<5 .
12. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element n al mulţimii {11,12,...,20} acesta să fie număr prim.
13. Să se calculeze probabilitatea ca alegând un număr natural de două cifre acesta să fie cub perfect.

33
 F
14. Firma 1 are un capital iniţial de 10 000 lei şi în anul 2007 a realizat un profit de 5000 lei. Exprimaţi în raport
cu capitalul iniţial procentul pe care-l reprezintă profitul firmei.
15. Să se calculeze TVA-ul pentru un produs, ştiind că preţul de vânzare al produsului este de 238 lei (procentul
TVA-ul este de 19%
16. După o reducere cu 10% un produs costă 99 lei. Să se determine preţul produsului înainte de reducere.
17. După două scumpiri succesive cu 10%, respectiv 20% preţul unui produs este de 660 lei. Să se determine preţul
iniţial al produsului.
18. Prețul unui obiect este 180 lei. Cât va costa obiectul după o scumpire cu 20 % ?
19. Prețul unui obiect este 200 lei. Cât va costa obiectul după o scumpire cu 10 % ?
20. Prețul unui obiect este 300 lei. Cât va costa obiectul după o ieftinire cu 20 % ?
21. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după o ieftinire cu 30 % ?
22. Prețul unui obiect este 350 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % ?
23. Prețul unui obiect este 800 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 20 % ?
24. Prețul unui obiect este 200 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % respectiv 20 % ?
25. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după două scumpiri succesive cu 10 % respectiv 15 % ?
26. Prețul unui obiect este 400 lei. Cât va costa obiectul după două ieftiniri succesive cu 10 % ?
27. Prețul unui obiect este 800 lei. Cât va costa obiectul după două ieftiniri succesive cu 20 % ?
28. După o ieftinire cu 20 % prețul unui obiect devine 320 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
29. După o ieftinire cu 30 % prețul unui obiect devine 210 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
30. După o scumpire cu 20 % prețul unui obiect devine 660 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?
31. După o scumpire cu 10 % prețul unui obiect devine 198 lei. Care a fost prețul inițial al obiectului?

5.Progresii.
3
1. Să se determine valorile reale pozitive ale numărului x, ştiind că lg √ x , 2 şi lg x sunt trei termeni consecutivi
ai unei progresii aritmetice.
2. Să se determine al zecelea termen al şirului 1, 7, 13, 19, ... .
3. Să se calculeze suma primilor 5 termeni ai unei progresii aritmetice (a n ) n≥1 , ştiind că
a 1=1 şi a 2=3 .

4. Să se demonstreze că pentru orice x ∈ R numerele 3 x−1 , 3 x +1 x

şi 5⋅3 +1 sunt termeni consecutivi într-o
progresie aritmetică.
5. Să se calculeze suma 1+5+9+13+...+25.
1
6. Să se determine al nouălea termen al unei progresii geometrice, ştiind că raţia este egală cu 3 şi primul termen
este 243.
1 1 1 1
1+ + 2 + 3 + 4 .
7. Să se calculeze suma 3 3 3 3
x x x +1
8. Să se determine numărul real x, ştiind că 2 −1 , 4 şi 2 + 3 sunt trei termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
9. Să se determine numărul real x, ştiind că x−3 , 4, x +3 sunt trei termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
10. Să se calculeze suma 1+3+5+...+21.
11. Se consideră progresia aritmetică
(a n ) n≥1 în care a 3=5 şi a 6 =11 . Să se calculeze a 9 .
2 3 7
12. Să se calculeze suma 1+2+2 + 2 +. .+ 2 .
13. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care
a 1=1 şi a 5=13 . Să se calculeze a 2008 .

14. Să se determine raţia unei progresii aritmetice

(a n ) n≥1 , ştiind că a 10−a2 =16 .

34
15. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care
a 1=2 şi a 2=4 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
16. Se consideră progresia geometică (b n ) n≥1 în care
b 1=2 şi b 2=6 . Să se calculeze b 5 .
17. Să se determine numărul real x, ştiind că şirul 1,2x+1,9,13,... este progresie aritmetică.
18. Se consideră progresia aritmetică
(a n ) n≥1 în care a 1=6 şi a 2=5 . Să se calculeze a 7 .
19. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care
a 2=5 şi r =3 . Să se calculeze a 8 .

20. Se consideră progresia geometrică (b n ) n≥1 în care

b 1=1 şi b 2=3 . Să se calculeze b 4 .

21. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1

a =7 şi a 2=37 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
în care 1
progresiei.
22. Se consideră progresia aritmetică (a n ) n≥1 în care 1
a =3 şi 3
a =7 . Să se calculeze suma primilor 10 termeni ai
progresiei.
23. Să se calculeze suma 1 + 11 + 21 + 31 +...+ 111.
24. Să se determine numărul real x ştiind că numerele x+1, 2x – 3 şi x – 3 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
25. Să se determine numărul real pozitiv x ştiind că şirul 1, x, x+2, 8, ... este progresie geometrică.
26. Să se determine suma primilor 6 termeni ai progresiei aritmetice (a n ) n≥1 , în care 1
a =2
şi 2
a =5 .
27. Să se determine numărul real x ştiind că numerele 5 – x, x +7 şi 3x +11 sunt termenii consecutivi ai unei progresii
geometrice.
1
28. Să se arate că numerele
log 2,
2 C 3 şi 5 sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
29. Să se determine suma primilor trei termeni ai unei progresii geometrice, ştiind că suma primilor doi termeni ai
progresiei este egală cu 8, iar diferenţa dintre al doilea termen şi primul termen este egală cu 4.
30. Să se calculeze al cincilea termen al unei progresii aritmetice ştiind că primul termen al progresiei este 7 şi al
doilea termen este 9.
31. Să se determine raţia progresiei geometrice
(b n ) n≥1 ştiind că b 1=3 şi b 2−b 1=3.
32. Să se demonstreze că şirul cu termenul general n
a =2n+3 , verifică relaţia a n+1−an =2 , pentru orice n ∈ N ¿ .
33. Să se arate că numerele 1,
log 3 9 şi √3 64 sunt termeni consecutivi dintr-o progresie geometrică.
34. Să se determine numărul real x, ştiind că numerele x – 1, 2x – 2 şi x + 3 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
35. Să se determine numărul real x, ştiind că numerele x – 1, x+1 şi 2x + 5 sunt termeni consecutivi ai unei progresii
geometrice.
36. Să se determine produsul primilor trei termeni consecutivi ai unei progresii geometrice (b n ) n≥1 ştiind că primul
termen este egal cu 1 şi raţia este q= – 2.
6.Ecuaţia de gradul al II – lea.

1 1
+ ,
1. Să se calculeze
x 1 x 2 ştiind că x 1 şi x 2 sunt soluţiei ecuaţiei x 2 −x−2=0 .
x +x +x x x x 2
2. Să se calculeze 1 2 1 2 ştiind că 1 şi 2 sunt soluţiei ecuaţiei x −2 x−2=0 .
3. Să se determine m ∈ R , ştiind că { x ∈ R|x −( m+2) x+ m+1=0 }={1} .
2

1
x 1+ =2008 .
4. Să se demonstreze că dacă
x 1 este soluţie a ecuaţiei x −2008 x +1=0 , atunci
2 x1
¿ 2
5. Să se demonstreze că, dacă a ∈ R , atunci ecuaţia ax −(2 a+1 )x +a+1=0 are două soluţii reale distincte.
6. Să se demonstreze că pentru orice a real, ecuaţia de gradul al doilea (1+cos a) x 2−(2sin a) x+1−cos a=0
admite soluţii reale egale.

35
7. Să se determine o ecuaţie de gradul al II –lea ale cărei soluţii
x 1 şi x 2 verifică simultan relaţiile x 1 + x 2 =2 şi
x 1 x 2=−3 .
¿
8. Să se demonstreze că ecuaţia x −2 x +1+a =0 nu admite soluţii reale, oricare ar fi a ∈ R .
2 2

9. Să se determine m ∈ R , ştiind că soluţiile

x 1 , x 2 ale ecuaţiei x 2 −(2 m+1 )x +3 m=0 verifică realţia
x 1 + x 2 + x 1 x 2 =11 .
2 2
x x
10. Se consideră ecuaţia x +3 x−5=0 cu soluţiile 1 şi 2 . Să se calculeze x 1 + x 2 .
2

2 x x
11. Se consideră ecuaţia x +mx +2=0 cu soluţiile 1 şi 2 . Să se determine valorile reale ale lui m pentru care
( x 1 + x 2 )2−2 x 1 x 2=5 .

12. Să se formeze o ecuaţie de gradul al doilea, ştiind că aceasta are soluţiile

x 1=2 şi x 2 =3 .
2 x
13. Se consideră ecuaţia x −x+ m=0 cu soluţiile 1 şi
x 2 .Să se determine numărul m pentru care
1 1 3
+ =− .
x1 +1 x 2 +1 4
2
14. Să se determine valoriele reale ale numărului m pentru care x=5 este soluţie a ecuaţiei m ( x−1 )=x−3 m+2 .
2
15. Să se determine m ∈ R astfel încât x −(m−3 )x +m−3>0 , pentru orice x real.
x x 2
16. Să se determine valorile reale ale parametrului m ştiind că soluţiile 1 şi 2 ale ecuaţiei x +(m−1) x+3=0
x =3 x 2 .
verifică egalitatea 1
17. Să se calculeze valoarea expresiei E( x )=x
2
−4 x−1 pentru x=2+ √ 5 .
2
18. Să se determine valorile reale ale parametrului m astfel încât ecuaţia x +mx +9=0 sadmită două soluţii egale.
19. Să se arate că soluţiile
x 1 şi x 2 ale ecuaţiei x 2 −x−1=0 verifică relaţia x 21 + x 22 =x 1 + x 2 +2 .
1 1
+ .
x x 2
20. Ştiind că 1 şi 2 sunt soluţiile ecuaţiei x −2008 x +1=0 , să se calculeze 1
x x2
x x
21. Să se determine valorile reale ale numărului m ştiind că soluţiile 1 şi 2 ale ecuaţiei x −mx−m−6=0
2

verifică relaţia 4 ( x 1 + x 2 )+ x1 x 2 =0 .
2 2
22. Să se demonstreze că pentru orice m ∈ R ecuaţia x +mx−m −1=0 are două soluţii reale distincte.
2
23. Ecuaţia x + px− p=0 , cu p∈R, are soluţiile
x 1 şi x 2 . Să se verifice dacă expresia x 1 +x 2 −x1 x 2 este
constantă.
2
24. Se consideră ecuaţia de gradul al II –lea x −x+ m=0 . Să se determine m ∈ R astfel încât ecuaţia să admită
soluţii de semne contrare.
¿
25. Să se arate că produsul soluţiilor ecuaţiei mx −2008 x−m=0 este constant, ∀ m∈ R .
2

2
26. Să se determine numărul real m astfel încât soluţiile ecuaţiei x −mx−1=0 să fie numere reale opuse.
2
27. Să se determine parametrul real m astfel încât soluţiile ecuaţiei x −3 x +m=0 să fie inverse una alteia.
¿
28. Să se determine m ∈ R astfel încât soluţiile ecuaţiei x −3 x +m=0 să aibă semne opuse
2

7. Ecuaţii iraţionale.

1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei √ 2+x=x .

2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei √ x+1=5−x .
3. Să se rezolve în R ecuaţia √ x−5=2.

4. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei √ x 2−x−2=2 .

36
 5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei √ 7−x =1.
6. Să se rezolve ecuaţia √ x+1=x−1 .
7. Să se rezolve ecuaţia √ x 2−x−2=x−2 .
8. Să se rezolve ecuaţia√ 5−x =2 .
2

9. Să se rezolve ecuaţia √ x −4+ √ x−2=0 .

2

10. Să se rezolve ecuaţia √ x +1=0 .

2

11. Să se rezolve ecuaţia √ 3 x+4=2 √ x .

12. Să se rezolve ecuaţia √3 x 3+ x +1=x
13. Să se rezolve ecuaţia √ x 2+2 x−3=2 √ 3 .
14. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia √ x−1= √ x 2−x−2.
15. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia √ x−1−2=0 .
3
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia √ 1−x=−2

8. Ecuaţii exponenţiale

1 √x
1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei
3
x−2
=() 3 .
x x+3
2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2 +2 =36 .
x x
3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 4 −3⋅2 + 2=0 .
x +3
4. Să se rezolve ecuaţia 2 −2 x=28.
1
125 x=
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 5.
x−1
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei 2 +2 x=12 .
x −x
7. Să se rezolve în R ecuaţia 2 −14⋅2 =−5.
2
x+2 +5
8. Să se rezolve în R ecuaţia 4 =2 x .
x x
9. Să se rezolve ecuaţia 9 −4⋅3 +3=0 .
x2 +3 x−2
10. Să se rezolve ecuaţia 2 =8.
√ x −1
11. Să se rezolve ecuaţia 2 =4 .
2
x +x +1
12. Să se rezolve ecuaţia 2 =8 .
1−x
13. Să se rezolve ecuaţia 3 =9 .
5
2 x +2− x= .
14. Să se rezolve ecuaţia 2
x x +1
15. Să se rezolve ecuaţia 3 +2⋅3 =7 .
1 4x
x
= .
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 2 8
x
2 3
x
= .
17. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3 2
x x
18. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3 ⋅5 =15 .

37
 1
x
=4 .
19. Să se rezolve ecuaţia 2
20. Să se rezolve ecuaţia (3+2 √ 2) =(1+ √2 )2 .
x

2x x
21. Să se rezolve ecuaţia 3 + 2⋅3 −3=0 .
log 2 x
22. Să se rezolve ecuaţia 2 =4 .
1
x
=9 .
23. Să se rezolve ecuaţia 3
9.Ecuaţii logaritmice.

1. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 5 (3 x+4 )=2 .

2. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 2 ( x+ 2)+log 2 x =3.
3. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 2 ( x+ 2)−log 2 ( x−5 )=3 .
2
4. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 3 ( x −6)=log 3 (2 x−3 ).
2
5. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 3 ( x −4 x +4 )=2.
6. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 2 ( x−3 )=0 .
2
7. Să se rezolve ecuaţia log 2 ( 2 x +5 )=log 2 ( x +3 x +3) .
2
8. Să se rezolve ecuaţia log 3 ( x −1 )=1 .
2 2
9. Să se rezolve ecuaţia log 2 ( x −4 )=log 2 ( x −3 x +2 ).
2
10. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 2 ( x −x−2)=2 .
2
11. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale pozitive ecuaţia log 2 x =2 .
12. Să se rezolve ecuaţia log 2 √ x +1=1 .
13. Să se determine soluţiile reale ale ecuaţiei log 5 (3 x+1 )=1+log 5 ( x−1 ).
2
14. Să se rezolve reale ecuaţia log 2 ( x −x−2)−log 2 ( 2 x−4 )=1.
x +1
15. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale eucaţia log 4 (2 −1 )=0 .
3
16. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţialog 2 √ x=1 .
2
17. Să se rezolve ecuaţia lg x −4 lg x +3=0 .
10.Inecuaţii.
2
1. Să se calculeze suma soluţiile întregi ale inecuaţiei x −5 x +5≤1.
2
2. Să se determine soluţiile întregi ale inecuaţiei ( x−1) +x−7<0.
2 x+ 3
2
≥1 .
3. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei x + x+ 1
4. Să se determine mulţimea valorilor reale pentru care −4≤3 x +2≤4 .
5. Să se determine elementele mulţimii A={ x ∈ N||2 x−1|≤1 } .
6. Să se arate că ( x−1)( x−2)>x−3 , ∀ x ∈ R .
2
7. Să se rezolve inecuaţia (2 x−1) ≤9 .
2
8. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei x −9≤0 .
9. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale inecuaţia (2 x−1)( x +1)≤−x+11.
2
10. Să se determine soluţiile reale ale inecuaţiei x −5 x +6≤0 .
11. Să se determine valorile reale ale lui x pentru care x ( x−1)≤x+15 .

38
12. Să se determine mulţimea valorilor lui x pentru care −4<3 x +2<4 .
2
13. Să se determine m ∈ R astfel încât x −(m−3 )x +m−3>0 , pentru orice x real.
2
14. Să se rezolve inecuaţia ( x −1 )( x+1 )≥0 .
11.Vectori în plan.

⃗ ⃗ ⃗
1. Fie punctele A(2;−1) şi B(−1;3). Să se determine numerele reale a şi b astfel încât AB=a i +b j .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A( 4;−8) şi B(6;3). Să se determine coordonatele vectorului
⃗
OA + ⃗
OB .
3. Să ase determine numărul real a ştiind că vectorii ⃗
u =2 i +a ⃗ ⃗j şi ⃗v =3 ⃗i +( a−2 ) ⃗j sunt coliniari.
4. În reperul cartezian
⃗⃗ u =−3 ⃗i +2 ⃗j şi ⃗v =5 ⃗i −⃗j . Să se determine coordonatele
(O , i , j ) se consideră vectorii ⃗
vectorului 5 ⃗
u +3⃗v . .
⃗ ⃗ ⃗ ⃗
5. Se consideră triunghiul echilateral ABC înscris într-un cerc de centru O. Să se arate că OA+ OB+ OC=0 .
⃗ ⃗
6. În reperul cartezian xOy se consideră vectorii OA (2;−3) şi OB(1,−2) . Să se determine numerele reale α şi β
⃗ ⃗
pentru care vectorul 3 OA−5 OB are coordonatele (α ; β ) .
AB
7.
⃗ ⃗ ⃗
Dacă AB+2 CB= 0 , să se determine valoarea raportului BC .

8. În reperul cartezian xOy se consideră vectorii

⃗
OA (2;−1) şi ⃗
OB(1,2) . Să se determine coordonatele vectorului
⃗
OM , unde M este mijlocul segmentului AB.
⃗
AB+ ⃗
9. Fie ABC un triunghi echilateral înscris într-un cerc de centru O. Să se calculeze AC−3 ⃗ AO .
v =2 ⃗i +3 ⃗j şi w⃗ =−⃗i +m ⃗j sunt coliniari.
10. Să se determine numărul real m pentru care vectorii ⃗
11. Se consideră triunghiul echilateral ABC de cnetru O. Dacă punctul M este mijlocul segmentului BC, să se
determine numărul real a astfel încât
⃗
AO=a ⃗
AM .
12. Să se arate că, dacă
⃗
AB=2 ⃗
AC , atunci C este mijlocul segmentului AB.

13. Să se demonstreze că în hexagonul regulat ABCDEF, are loc relaţia

⃗
AD=2(⃗
AB+⃗
AF ) .
14. Se consideră patrulaterul ABCD în care
⃗
DC +⃗ BC=⃗ AC Să se demonstreze că ABCD este paralelogram.
⃗ ⃗ ⃗ ⃗
15. Se consideră pătratul ABCD, de centru O. Să se calculeze OA+ OB+ OC+ OD .
⃗ ⃗
16. Se consideră paralelogramul ABCD. Să se calculeze AB+ CD.
17. Se consideră punctele distincte A, B şi C. Să se demonstreze că dacă ⃗
AB + ⃗
AC =2⃗
AM , atunci M este mijlocul
segmentului BC.
18. Fie punctele distincte A, B, C, D nu toate coliniare. Ştiind că
⃗
AB+ ⃗
CD=⃗0 , să se demonstreze că patrulaterul
ABCD este paralelogram
12.TRIGONOMETRIE
1. Se consideră triunghiul ABC având aria egală cu 15. Să se calculeze sin A ştiind că AB=6 şi AC=10.
2. Se consideră triunghiul ABC cu AB=4, AC= √ 7 şi BC=√ 3 . Să se calculeze cos B.
0
3. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AC=2, m(∠ BAC)=30 şi AB=4.
4. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AB= AC= √2 , m(∠ A )=300 .
0
5. Să se afle raza cercului circumcris triunghiul ABC ştiind că AB=3 şi m(∠C )=30 .
6. Fie triunghiul dreptunghic ABC şi D mijlocul ipotenuzei BC. Să se calculeze lungimea laturii AB ştiind că AC=6
şi AD=5.

39
 √
7. Se consideră triunghiul ABC cu AB=1, AC=2 şi BC= 5 . Să se calculeze cos B.
8. Se consideră triunghiul ABC cu AB=5, AC=6 şi BC=7. Să se calculeze cos A.
9. Să se calculeze aria triunghiul ABC ştiind că AB=2 √3 , AC=√ 3 şi m(∠ BAC )=600 .
0
10. Să se calculeze lungimea laturii BC a triunghiului ABC ştiind că AB=6, AC=10 şi m(∠ BAC )=60 .
0
11. Să se afle raza cercului circumcris triunghiul ABC ştiind că BC=8 şi m(∠ A )=45 .
12. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 6, cu AB=3 şi BC=8. Să se calculeze sin B.
13. Se consideră triunghiul ABC de arie egală cu 7. Să se calculeze lungimea laturii AB ştiind că AC=2 şi că
m(∠ A )=300 .
0
14. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că AB=2, BC=4 şi m(∠ B)=60 .
0
15. Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC, ştiind că AB=5, AC=4 şi m(∠ A )=60 .
0
16. Să se calculeze sin 135 .
2 0 2 0
17. Să se calculeze sin 100 +cos 80 .
2 0 2 0
18. Să se calculeze sin 130 +cos 50 .
19. Să se calculeze lungimea înăţimii din A în triunghiul ABC ştiind că AB=3, AC=4 şi BC=5.
3
20. Raza cercului cirmumscris triunghiului ABC este 2 , iar BC=3. Să se calculeze sinA.
2 0 2 0
21. Să se calculeze sin 135 +cos 45 .
22. Să se determine numărul real x pentru care x, x+7 şi x+8 sunt lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
23. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB=6, AC=8 şi BC=10.
0
24. Să se calculeze sinA, ştiind că în triunghiul ABC se cunosc AB=4, BC=2 şi m(∠C )=60 .
0
25. Să se calculeze sin 120 .
26. Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AB= √ 3 , AC=6 şi m( A^ )=1200 .
0 0
27. Să se calculeze sin 170 −sin 10 .
0
28. MN=3, MP=5 şi m(∠ M )=60 . Să se calculeze lungimea laturii NP.
29. Un triunghi dreptunghic are ipotenuza de lungime 6. Să se determine lungimea medianei corespunzătoare
ipotenuzei.
2 0 2 0
30. Să se calculeze sin 80 +sin 10 .
31. triunghiului.
32. Să se calculeze tg 2 300 +ctg 2 450 .
0 0 0 0
33. Să se calculeze cos 10 +cos 20 + cos 160 + cos 170 .
3
sin x= 0 0
34. Să se calculeze cos x, ştiind că 5 şi x ∈(0 ;90 )
13.ECUAŢIA DREPTEI ÎN PLAN

1. Să se determine ecuaţia dreptei ce trece prin punctele A(2;−1) şi B(1;−2).

2. Să se determine numărul real a ştiind că dreptele 2 x− y +3=0 şi ax +2 y +5=0 sunt paralele.
3. Se consideră punctele A(1,a), B(2,−1),C (3,2) şi D(1,−2). Să se determine numărul real a ştiind că dreptele
AB şi CD sunt paralele.
4. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctul A(1;1) şi este paralelă cu dreapta 4 x+2 y +5=0 .
5. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctul A(2;−3) şi este perpendiculara cu dreapta
x +2 y+5=0 .
6. Să se calculeze aria triunghiului ABC determinat de punctele A(1;2),B (−1;1),C(3;5) în reperul cartezian xOy.
7. Să se determine ecuaţia dreptei care conţine punctele A(2;3) şi B(−3;−2).

40
8. Să se calculeze aria triunghiului echilateral ABC ştiind că A(−1;1) şi B(3;−2).
9. Să se calculeze lungimea segmentului AB, determinat de puntele A(2;3) şi B(5;−1) , în reperul cartezian xOy.
10. Să se determine coordonatele punctului C ştiind că el este simetricul punctului A(5; 4) faţă de punctul B(−2;1
).
11. Să se deermine numărul real a, ştiind că lungimea segmentului determinat de punctele A(−1;2) şi
B(4−a; 4+a) este egală cu 5.
12. Să se determine distanţa dintre punctele A(3;−1) şi B(−1;2) .
13. Să se determine coordonatele mijlocului segmentului AB, ştiind că A(5;−4) şi B(−3; 6) .
14. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(1;2) , B(5 ;2) şi C (3;−1) . Să se calculeze perimetrul
triunghiului ABC.
15. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5;−1) şi B(3;1) . Să se determine coordonatele simetricului A
faţă de punctul B.
16. Să se determine numărul real pozitiv a astfel încât distanţa dintre punctele A(2;−1) şi B(−1; a) să fie egală cu
5.
17. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(−1;−2) , B(1;2) şi C (2;−1) . Să se calculeze distanţa de la
punctul C la mijlocul segmentului AB.
2
18. În reperul cartezian xOy se consideră punctul A(m ;m ) şi dreapta de ecuaţie d : x+ y+m=0 . Să se
determine valorile reale ale lui m pentru care punctul A se află pe dreapta d.
19. Să se determine m ∈ R pentru care punctele A(2;4), B(3;3) şi C(m;5) sunt coliniare.
20. Să se determine m ∈ R pentru care distanţa dintre punctele A(2 , m) şi B(−m,−2) este egală 4 2 . √
21. Să se determine lungimea înălţimii din O în triunghiul MON, unde M(4;0), N(0;3) şi O(0;0).
22. Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctul A(3;0) şi intersectează axa Oy în punctul de ordonată 4.
23. Să se determine valorile reale ale lui m astfel încât punctele A(1;3), B(2;5) şi C(3;m) să fie coliniare.
24. Să se determine coordonatele punctului B, ştiind că punctul C(3;5) este mijlocul segmentului AB şi că A(2;4).
25. Se consideră în reperul cartezian xOy punctele A(3;2), B(2;3) şi M mijlocul segmentului AB. Să se determine
lungimea segmentului OM.

41
 SUBIECT II.

Algebra Cl. A XI-a si a XII-a. Programa M_stiintele naturii, tehnologic

1.Matrice.

1. Se consideră matricele
( ) ( )
A= 3 4 , B= 1 2
2 3 1 1 şi
( )
I 2= 1 0 .
0 1
2 2
a) Să se calculeze matricea B , unde B =B⋅B .

b) Să se verifice că
A−1 = (3 −4
−2 3
. )
4 4
c) Să se arate că C =6 ⋅I 2 , unde C=B + A şi C =C⋅C⋅C⋅C .
2 −1 4

() ( ) ( )
1 1 1 0 0
X = 2 ,Y = 2 I 3= 0 1 0
2. Se consideră matricele
3 −3 şi
0 0 1 . Definim matricele A=X⋅Y t şi
B(a )=aA + I 3 , unde a ∈ R şi Y t este transpusa matricei Y.

( )
1 2 −3
A= 2 4 −6
a) Să se arate că matricea
3 6 −9 .
b) Să se calculeze determinantul matricei A.
1
∀ a∈ R ¿{ ¿ }.
c) Să se arate că matricea B(a ) este inversabilă, 4

3. Se consideră matricea 1 (
A= 2 −6 ∈ M 2 (R ).
−3 ) Se notează
An = ⏟ A⋅.. .⋅A
¿
denori , n ∈ N .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
2 3
b) Să se arate că A + A =O 2 .
2 10
c) Să se calculeze suma A+2⋅A +. ..+10⋅A .

4. Se consideră matricele
X =( x y ) , A= (a1 9a ) cu a , x , y ∈ R şi B=( 0 0 ).
a) Să se arate că dacă X⋅A= B , atunci ( a −9 ) x=0 .
2

b) Să se determine valorile reale ale numărului a pentru care determinantul matricei A este nenul.

c) Să se determine trei soluţii distincte ale sistemului de ecuaţii

{3 x+y=0¿¿¿¿
( ) ( ) ( )
1 1 1 1 0 0 0 1 1
A= 0 1 1 I 3= 0 1 0 B= 0 0 1
5. Se consideră matricele
0 0 1 ,
0 0 1 şi
0 0 0 din M 3 ( R ). Pentru
∀ X ∈ M 3 ( R ) se notează cu X 2= X⋅X .
a) Să se verifice că
A=I 3 +B .
2 2
b) Să se calculeze suma A +B .

42
 2
c) Să se calculeze inversa matricei A .

6. Se consideră matricea
A=( ) 5 0
0 1
∈ M 2 (R ).

a) Să se calculeze A2 +A , unde A2 = A⋅A . .

( )
n
n
A= 5 0 , An = ⏟
A⋅.. .⋅A
n n
b) Ştiind că 0 1 ∀ n∈ N , n≥2 şi denori , să se rezolve ecuaţia det ( A )=2⋅5 −125 .
2 2008
c) Să se determine matricea B= A+ A +. ..+ A .

7. Se consideră matricele
A= ( ) (
1 2
2 4
, B=
4 −2
−2 1 ) şi
I 2= ( )
1 0
0 1 în M 2 ( R ).
a) Să se verifice că AB=BA .
b) Să se calculeze A2 +B 2 , unde A2 = A⋅A . şi B2 =B⋅B .
4 4
c) Să se arate căC =5 ⋅I 2 , unde C= A+ B şi C =C⋅C⋅C⋅C .
4

8. Se consideră mulţimea
G= A= a+b
{ (−b a−b )
b |a , b ∈ Z , a2 =1 .
}
a) Să se verifice dacă matricele
I 2=
1 0
( )
0 1 şi respectiv
O2 =
0 0
( )
0 0 aparţin mulţimii G.
a+b
b) Să se determine matricea B∈ M 2 ( Z ) astfel încât −b a−b (
b =aI +bB ,
2 )
∀ a,b∈ Z .
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G este tot o matrice din G.

( ) ( ) ( )
3 1 1 0 3 4 1 0 0
A= 0 3 1 , B= 0 0 3 , I 3= 0 1 0
9. Se consideră matricele
0 0 3 0 0 0 0 0 1 şi funcţia
f : M 3 ( R)→ M 3 (R ) ,
f ( X )=X 2 −3 X + I 3 , unde X 2= X⋅X .
det ( I 3 + B ) .
a) Să se calculeze
b) Să se demonstreze că f ( A )=I 3 +B .
3 2
c) Să se arate că ( f ( A )) =I 3 + 3 B+3 B , unde ( f ( A )) =f ( A )⋅f ( A )⋅f ( A ).
3

( )
1 1 1
A( k )= −2 xk x 2k ,
−2 x2 x x =1 şi x 1 , x2 sunt soluţiile ecuaţiei x 2 + x−2=0 .
10. Fie matricea k k
cu k ∈ { 0 ,1 , 2 } , 0
a) Să se calculeze determinatul matricei A(0).
b) Să se determine matricea A(1 )+ A (2).
c) Să se calculeze suma elementelor matricei A(k) pentru fiecarek ∈ { 0,1, 2 } .

11. Se consideră matricele

O2 = ( 00 00 ) I =(10 01 )
,
2
şi
A= ( 0a 1b ) , unde a, b  Z .
2
a) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2

b) Să se verifice că A  aI 2  bA, unde A  A  A. .

2 2

c) Ştiind că X  M 2 ( Z ) cu AX  XA, să se arate că există m, n  Z astfel încât X  mI 2  nA.

43
  1 1 1  1  0 0
A   , B    O2   
12. Se consideră matricele  1 1   1  1  şi  0 0 .
2
a) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2

b) Să se verifice că AB  2 B  O2 .
c) Să se determine matricele X  M 2 ( R ) care verifică egalitatea AXB  O2 .
1 0  1  1
I 2    V   
13. Se consideră mulţimea M  aI 2  bV | a , b  R, unde  0 1  şi  1  1 .
a) Să se verifice că I 2  M .
b) Să se determine matricele inversabile din mulţimea M în raport cu operaţia de înmulţire din M 2 ( R ).
c) Ştiind că A, B  M , să se arate că AB  M .
14. În mulţimea M 2 ( R ) notăm cu A transpusa matricei A.
t

1 0
I 2   
a) Să se calculeze I 2  I , t
unde
2  0 1 .

b) Să se demonstreze că pentru A  M 2 ( R ) şi m  R are loc relaţia mA   mA .

t t

 0 0
O2   
c) Să se determine matricele A  M 2 ( R ) pentru care A  A t
 O 2 , unde  0 0 .
  2a  a  
M   Aa     a  R . A n  A ... A
  2 a  a   Pentru A  M se notează
15. Se consideră mulţimea denori , unde
n N .*

a) Să se arate că  Aa   aAa , a  R.

2

b) Să se arate că dacă X , Y  M , atunci XY  M .

c) Să se determine a  R astfel încât  Aa    Aa   2 Aa .
2 3

  a b   1 0
M   Aa, b     a, b  R  I 2   
16. Se consideră mulţimea   b a  b  şi matricea 0 1 .
a) Să se calculeze determinantul matricei A1;1.
b) Să se demonstreze că dacă A, B  M , atunci A  B  M .
c) Să se arate că det I 2  A0, b   0, b  R.
1 0 1 1 a b
   
F   0 1 0 A  0 1 c 
M ( Z ) se consideră matricele 0 0 1 0 0 1
17. În mulţimea 3   şi  .
 2 3 4
 
A  F  0 2 5
 0 0 2
a) Să se determine numerele a, b şi c astfel încât   .
b) Să se arate că a = c=0 şi b= -1 pentru matricea A este inversa matricei F.
 1 2 3
 
F  X   4 5 6
7 8 9
c) Să se rezolve ecuaţia   , unde X  M 3 ( Z ).

44
  a b   1 0
M    a, b, c  R  I 2   
  b c   0 1 .
18. Se consideră mulţimea şi matricea
a) Să se arate că I 2  M .
b) Ştiind că A, B  M , să se arate că A  B  M .
c) Să se demonstreze că det  AB  BA  0, A, B  M .
1 1  1 0
A    I 2   
19. Se consideră matricele  1  1  şi  0 1 .
a) Să se verifice că A ,  2 I 2 , unde A  A  A. .
2 2

b) Să se determine x  R astfel încât det  A  xI 2   0 .

c) Să se rezolve în M 2 ( R ) ecuaţia AX  XA .
 a b c   0 0 0
    
M   0 a d  a, b, c, d  R  O3   0 0 0 
 0 0 a   0 0 0
20. Se consideră mulţimea    şi matricea  .

a) Să se arate că
O3  M .
b) Să se demonstreze că produsul a două matrice din M este o matrice din M.
c) Ştiind că A  M cu det  A  0, să se demonstreze că
A 3  O3 , unde A 3  A  A  A.
 0 0 a b 
O2    A   
21. Se consideră matricele  0 0  ,  c d  din M 2 ( R) . Se notează cu A t transpusa matricei A.
a) Ştiind că ad  4 şi bc  3 , să se calculeze det  A .
b) Să se calculeze A  A .
t

c) Să se demonstreze că dacă suma elementelor matricei A  A este egală cu 0, atunci det A  0 .

t

1 0 a b 
I 2    A   
22. Se consideră matricele  0 1  şi  c d  din M 2 ( R) . Se notează A 2  A  A. .
2
a) Să se calculeze A .
b) Să se verifice că A  a  d A  ad  bc I 2 .
2

c) Ştiind că a  d  0 şi M  M 2 ( R ) cu A M  MA , să se demonstreze că AM  MA .
2 2

2 1 1 0  0 0
A    I 2    O2   
23. Se consideră matricele  4  2  ,  0 1 ,  0 0 şi mulţimea
G  M x; y  | M x; y   xI 2  yA, x, y  R  M 2 ( R) .

a) Să se verifice că A  O2 , unde A  A  A. .
2 2

b) Să se determine inversa matricei M 1;1 .

c) Să se determine matricele inversabile din mulţimea G.
1 0 0  1 1 1
   
I 3   0 1 0  X   0 1 1
0 0 1  0 0 1 X n  X  X  ...
 X
24. Se consideră matricele   şi   din
M 3 ( R ) . Se notează denori pentru
n  N .*

2
a) Să se calculeze X .
b) Să se determine inversa matricei X.
c) Să se determine numărul real r astfel încât
X 3  3 X 2  rX  I 3 .

45
 1 a
M a   
25. Se consideră matricele de forma  0 1  , unde a  R .
a) Să se calculeze det M 1  M 2  .
b) Să se calculeze
M a2
, unde
M a2  M a  M a .
M X  XM a , a  R .
c) Să se determine matricele X  M 2 ( R ) pentru care a
 a b   1 0
M    a, b, c  R  I 2   
  c d   0 1 .
26. Se consideră mulţimea şi matricea
a) Să se arate că I 2  M .
b) Ştiind că A, B  M , să se arate că A  B  M .
c) Să se demonstreze că det  AB  BA  0 , A, B  M
 1 ln a 0 
 
H (a)   0 1 0 
0 0 a
27. Se consideră matricea   , unde a >0.
a) Să se calculeze detH (a )  , a  0 .
b) Să se arate că H (a )  H (b)  H (a  b) , a, b  0 .
c) Să se calculeze determinantul matricei H (1)  H (2)  H (3)  ...  H (2008) .
 4  6
A    A n  A ... A
28. În mulţimea matricelor pătratice M 2 ( R ) se consideră matricea  2  3  . Se notează denori ,
n N .
*

a) Să se arate că A  A  2 A .
2

 x 0
X   
b) Să se determine matricele X  M 2 ( R ),  0 x  , astfel încât det  X  A  2 .
n(n  1)
A  2 A 2  ...  nA n  A,
c) Ştiind că A  A, n  N , să se demonstreze că
n *
2 n  N * .
2 3 
A   
29. Se consideră matricea  1  2 .
a) Să se calculeze det  A .
b) Să se demonstreze că A  7 A, unde A  A  A  A .
3 3

c) Să se demonstreze că A  B  A , unde B  A  6I 2 şi A  A  A. .
2 2

1  5 x  2 x 
A( x)   
30. În M 2 ( R ) se consideră matricele  10 x 1  4 x , xR.
a) Să se calculeze A(1)  A( 1) .
 
b) Să se verifice dacă  Ax   A x  1  1 , x  R .
2 2

c) Să se determine inversa matricei A(1).

 1 1 0 1 0 0
   
A 1 0 0 , I 3   0 1 0 
 0 1 0 0 0 1
31. Se consideră matricele    .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se calculeze A ştiind că A  A  A. .
2 2

46
 I3  A
c) Să se calculeze inversa matricei .
 0 3 1 0
A    I 2   
32. Se consideră matricele  1 0  ,  0 1  şi mulţimea C  A  X  M 2 ( R) XA  AX 
0 a
A     I 2
a) Să se determine a , b  R , astfel încât  b 0  .
b) Să se demonstreze că A  B  A , unde B  A  2I 2 şi A  A  A. .
2 2

 a 3b 
X   
c) Să se arate că dacă X  C ( A) , atunci a , b  R astfel încât  b a .
 4 1 1 0
A    I 2   
33. În M 2 ( R ) se consideră matricele  4 1  ,  0 1  şi submulţimea
G  X (a) a  R; X (a)  I 2  aA
.
a) Să se verifice dacă I 2 aparţine mulţimii G.
b) Să se arate că X a   X b   X a  b  5ab , a, b  R .
1  a 
a X 
c) Să se arate că pentru 5 inversa matricei X a  este matricea  1  5a  .
  1 1 3 1 0 0
   
A    2 2 6 I3   0 1 0
  3 3 9 0 0 1  B  A  I 3
34. Se consideră matricele  ,  şi .
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se calculeze A  B , unde A  A  A. şi B  B  B.
2 2 2 2

1
B 1  A  I3
c) Să se arate inversa matricei B este 9 .
 1̂ 0̂ 0̂   1̂ 0̂ 0̂   1̂ 0̂ 0̂ 
     
A   0̂ 3̂ 0̂  B   2̂ 3̂ 0̂  I 3   0̂ 1̂ 0̂ 
     
M 3 (Z 8 )  0̂ 0̂ 5̂   3̂ 7̂ 5̂   0̂ 0̂ 1̂  . Se notează
35. În se consideră matricele ,
X  X  X , pentru X  M 3 Z 8  .
2

A2  I 3
a) Să se arate că .
A  X  I3 X  M 3 Z 8 
b) Să se rezolve ecuaţia matriceală , unde .
c) Să se calculeze B  A .
2

4 8 1 0
A    I 2   
36. În mulţimea M 2 ( R ) se consideră matricele  2 4  ,  0 1  şi X a   I 2  aA , unde a  R .
a) Să se demonstreze că A  8 A .
2

b) Să se calculeze det X a  .
c) Să se domonstreze că X a   X b   X a  b  8ab  , a, b  R .
 2 2 1 0  x y
A    I 2    B   
37. Se consideră matricele  0 2  ,  0 1  ,  0 6  cu x, y  R .
a) Să se determine numărul real x astfel încât A  B  B  A .
b) Să se verifice că A  4 A  I 2  , unde A  A  A. .
2 2

47
 c) Să se determine numărul real a astfel încât A  aA  4 A  O2 , unde A  A  A  A .
3 2 3

 2  1  1   1  1  1 1 0 0
     
A    1 2  1 B    1  1  1 I 3   0 1 0 
1 1 2    1  1  1 0 0 1
38. Se consideră matricele  ,   şi   . Se notează X 2  X  X .
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că  A  B    A  B   A  B .
2 2 22

c) Să se calculeze inversa matricei  A  B  .

2

1 2  3 
 
A  1 2  3 
1 2  3 
39. Fie măricea   . Pentru a  R fixat, definim B  aA  I 3 .
a) Să se calculeze det B  pentru a=1.
2
b) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2

c) Să se demonstreze că
2 B  B 2  I 3 şi să se determine B 1 .
0 0 a 1 0 0
   
A  0 a 0 I3  0 1 0
M 3 ( R ) se consideră matricele a 0 0 0 0 1
40. În   , unde a  R ,   şi submulţimea
G  X  M 3 R  AX  XA
.
a) Să se calculeze det  A .
b) Să se demonstreze că A X  XA ,
2 2 X  M 3 ( R) , unde A 2  A  A. .
aI  bA  G .
c) Să se arate că dacă a, b  R , atunci matricea 3
 4 2 1 0  0 0
A    I 2    O2   
41. În mulţimea M 2 ( R ) se consideră matricele  2 4 , 0 1  şi  0 0 .
2
 
a) Să se calculeze det A , unde A  A  A. .
2

14 13 
A 3  2 3  
b) Să se demonstreze că 13 14  , unde A 3  A 2  A. .
c) Să se demonstreze că matricea A verifică egalitatea A  8 A  12 I 2  O2 .
2

 x 1 1 0
Ax    I 2   
42. Pentru fiecare x  R se consideră matricele  1 x  şi  0 1 .
a) Să se determine valorile lui x pentru care
det Ax  0 .

b) Să se determine x  R astfel încât

Ax2  I 2
, unde
Ax2  Ax  Ax .

c) Să se demonstreze că
Ax2  2 xAx  1  x 2 I 2 .
 4  2  2   2  2  2
   
A    2 4  2 B    2  2  2
M ( R ) se consideră matricele  2  2 4    2  2  2
43. În mulţimea 3  ,   şi C  A  B .
a) Să se calculeze AB.
b) Să se demonstreze că A  6 A şi B  6 B , unde A  A  A.
2 2 2

c) Să se demonstreze că C  6  A  B  , unde C  C  C  C.
3 2 3

48
 2. Determinanţi.
Exerciţii tipice pentru bacalaureat:

1 x ab
D a, b, x   1 a bx
1 a ax
1. Se consideră determinatul , unde a, b şi x sunt numere reale
a) Să se calculeze D1,1,0  .
b) Să se demonstreze că Da, a, x  nu depinde de numărul real x.
c) Să se rezolve ecuaţia Da, b, x   0 , unde a, b sunt numere reale distincte.
2012  1 1
1 2012  1
2. a) Să se calculeze determinantul .
x1 x2
 x2 x1
, ştiind că x1 şi x 2 sunt soluțiile ecuaţiei x  4 x  2  0 .
2
b) Să se calculeze determinantul

a b c
d c a b
b c a
3. Se consideră determinatul , unde a, b, c  R .
a) Să se calculeze determinantul d pentru a=2, b=1, c= - 1.
d
1
2
 
a  b  c  a  b 2  b  c 2  c  a 2 , a, b, c  R
b) Să se verifice dacă .
2x 3x 5x
5x 2x 3 x  0.
3x 5x 2x
c) Să se rezolve în R ecuaţia
x1 x2 x3
d  x2 x3 x1 ,
x3 x1 x2 x R
unde x1 , x 2 , 3 sunt soluţiile ecuaţiei x  2 x  0 .
3
4. Se consideră determinatul
a) Să se calculeze
x1  x 2  x3 .

b) Să se calculez 1
x2  x2  x2.
2 3 .

c) Să se calculeze valoarea determinantului d.

x1 x2 x3
d  x2 x3 x1 ,
x3 x1 x2 x R
unde x1 , x 2 , 3 sunt soluţiile ecuaţiei x  3 x  2  0 .
3
5. Se consideră determinatul
a) Să se calculeze
x1  x 2  x3 .

b) Să se arate că 1
x 3  x 3  x 3  6
2 3 .
c) Să se calculeze valoarea determinantului d.

49
 1 1 1
D(a)  1 3 9
1 a a2
6. Se consideră determinatul unde a este număr real.
a) Să se calculeze valoarea determinantului D (9).
b) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D (a )  0.
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D (3 )  0.
x

a b c
 c a b
b c a
7. Se consideră determinatul cu a, b, c  R .
a) Ştiind că a  1, b  0 şi c  1, să se calculeze determinantul .
2 2
 2

b) Să se arate că   a  b  c  a  b  c  ab  ac  bc , a, b, c  R.
2x 1 1
1 2 x
1  0,
1 1 2x xR.
c) Să se rezolve ecuaţia
1 1 a
D(a)  1 a 1
a 1 1
8. Se consideră determinatul unde a este număr real.
a) Să se calculeze determinantul pentru a = -1.
b) Să se demonstreze că D(a )  a  1 a  2 , pentru orice a număr real.
2

c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia D ( a )  4 .

 1 1 0  0 0 0
   
A    1 0 0  O3   0 0 0 
 0 0 0  0 0 0
 . Să se arate că A  A  A  O3 , unde A 2  A  A. şi
3 2
c) Fie matricele   şi 
A 3  A 2  A.

3. Ecuaţia dreptei.

Exerciţii tipice pentru bacalaureat:

C n; n  cu n  Z .
1. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A2;1, B1;2  şi n
a) Să se scrie ecuaţia dreptei C 4 C 2 .
C , C n 1
b) Să se arate că n  Z punctele O, n
*
sunt coliniare.
ABC3
c) Să se calculeze aria triunghiului .
2. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A7;4 , B a; a  şi C 3;2  unde a  R .
a) Pentru a = 0să se calculeze aria triunghiului ABC.
b) Pentru a = - 2 să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele B şi C.
c) Să se determine a  R pentru care orice punct M x;2  cu x  R este coliniar cu punctele B şi C.
3. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele AB : x  2 y  4  0 şi BC : 3 x  y  2  0 .
a) Să se determine coordonatele punctului B.
b) Pentru A4;0 , B 0;2 , C 1;1 să se scrie ecuaţia medianei triunghiului ABC,duse din vârful C.
c) Pentru A4;0 , B 0;2 , C 1;1 să se calculeze aria triunghiului ABC.

50
4. În reperul cartezian xOy se consideră dreptele de ecuaţii AB : x  2 y  4  0 şi CA : x  3 y  4  0 .
a) Să se determine coordonatele punctului A.
b) Să se calculeze aria triunghiului ABC, dacă A4;0  , B0;2  şi C 1;1 .
c) Să se determine a  R astfel încât punctele A4;0  , B0;2  şi D2; a  să fie coliniare.

 
A n;2 n , n  N .
5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se verifice dacă O, A1 , A2 sunt coliniare.
O, A0 , A1 , A2 .
b) Să se determine numărul dreptelor care trec prin cel puţin dau dintre punctele
An , An 1 , An  2 , n  N .
c) Să se calculeze aria triunghiului determinat de punctele
A n;2n  1, n  N .
6. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se determine ecuaţia dreptei A1 A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului OA1 A2 .
An n;2n  1, n  N
c) Să se arate că toate punctele sunt coliniare.
  1 
n

An  log 2   ; log 3 9 n 
 2  B  n;2n ,
7. În reperul cartezian xOy se consideră punctele   şi n n  N *.
a) Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele B1 şi B2 .
An  Bn , n  N *
b) Să se arate că .
A
c) Să se demonstreze că pentru n  N punctul n aparţine dreptei A1 A2 .
*

A n  1;3n  2 , n  N .
8. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
a) Să se scrie ecuaţia dreptei determinată de punctele A1 şi A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului
OA0 A1 .

c) Să se demonstreze că pentru n  N , n  3, punctele A1 , A2 şi n sunt coliniare.

A

9. Se consideră punctele
An n; n 2 , unde n  N .
A0 A1 .
a) Să se determine ecuaţia dreptei
A0 A1 A2 .
b) Să se calculeze aria triunghiului
Am An A p
c) Să se arate că pentru m, n, p  N , distincte două câte două, aria triunghiului este un număr
natural.
A n; n  2 , n  N .
10. În reperul cartezian xOy se consideră punctele O (0;0) şi n
A0 A1 .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei
b) Să se arate că punctele
A0 , A1 , A2 sunt coliniare.
OAn An 1
c) Să se arate că aria triunghiului nu depinde de numărul natural n.
 x y 1
 
M   1 2 1
 0 3 1
11. Se consideră matricea   cu x, y  R . În reperul cartezian xOy se consideră punctele A1;2 ,
B0;3, O(0;0) şi C n n  1;2  n  cu n  N * .
a) Să se calculeze determinantul matricei M.

51
 b) Să se arate că punctele A, B, C 2 sunt coliniare.
AOC n
c) Să se determine numărul natural nenul n astfel încât aria triunghiului să fie minimă.

4.Sisteme de ecuaţii.

x  y  z  2

2 x  y  z  3 ,
x  y  2z  a
1. Se consideră sistemul  unde a  R.
a) Să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
b) Pentru a =0 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine a  R astfel încât soluţia sistemului să verifice relaţia x  y  z .

a 1 1 ax  y  z  1
  
A( a )   1 a 1   x  ay  z  1
1 1 a  x  y  az  1
2. Pentru fiecare a  R , se consideră matricea   şi sistemul  .
a) Să se calculeze determinatul matricei A(a ), a  R .
b) Să se determine a  R pentru care sistemul dat poate fi rezolvat prin metoda Cramer.
c) Pentru a=0, să rezolve sistemul.
mx  y  z  m 2  3

5 x  2 y  z  2
(m  1) x  2 y  3 z  2
3. Se consideră sistemul  unde m este un parametru real.
m 1 1
5  2 1  12.
m 1 2 3
a) Să se determine m  R, ştiind că
b) Să se determine m  R astfel încât sistemul să admită soluţia (1;2;3) .
c) Pentru m = -1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
 x  2 y  3 z  3

2 x  y  z  4
mx  y  4 z  1
4. Se consideră sistemul de ecuaţii  unde m este un parametru real.
a) Să se determine m  R, astfel încât soluţia sistemului să fie (2;1;1) .
1 2 3
2 1 1  m 2  3m,
m 1 4
b) Să se rezolve ecuaţia unde m  R .
c) Pentru m = -5 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
x  y  z  1 1 1 1 
  
 x  2 y  az  1 A( a )  1 2 a   M 3 ( R ).
 1 4 a 2 
x  4 y  a z  1
2
5. Se consideră sistemul de ecuaţii şi matricea  
a) Să se calculeze det  A(4) .
b) Să se determine a  R pentru care matricea Aa  este inversabilă.
c) Pentru a  R \ 1;2să se rezolve sistemul.

52
  x  ay  a 2 z  a

 x  by  b z  b
2

 x  cy  c 2 z  c
6. Se consideră sistemul de ecuaţii  unde a, b, c  R, sunt distincte două câte două.
a) Să se rezolve sistemul pentru a = 0, b =1 şi c =2.
b) Să se verifice că det( A)  a  b b  c c  a , unde A este matricea asociată sistemului.
c) Să se demonstreze că soluţia sistemului nu depinde de numerele reale a, b şi c.
x  3 y  2z  b

 x  2 y  az  5,
x  y  4z  4
7. Se consideră sistemul  unde a, b  R.
a) Să se calculeze determinatul matricei asociate sistemului.
b) Pentru a= -1 şi b=2 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine numărul real b, ştiind că
x0 ; y 0 ; z 0  este soluţie a sistemului şi că x0  y 0  z 0  4 .
 x  4 y  4 z  15

3 x  a  4 y  5 z  22,
3 x  2 y  (3  a ) z  16
8. Se consideră sistemul  unde a  R.
a) Pentru a=1 să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
b) Să se arate că tripletul 7;1;1 nu poate fi soluţie a sistemului, a  R.
c) Să se determine soluţia
x0 ; y 0 ; z 0  a sistemului pentru care y0  z0  3
.
 x1  x 2  x3  2

1 1 1 1
   
 x1 x 2 x 3 2
 x x  x 2 x3  x3 x1  2
9. Se consideră sistemul  1 2 .
xx x.
a) Să se calculeze 1 2 3
x ,x ,x .
b) Să se determine a, b, c  R , ştiind că ecuaţia x  ax  bx  c  0 are soluţiile 1 2 3
3 2

c) Să se determine soluţiile sistemului.

 x  2 y  3 z  3

2 x  y  z  4 ,
mx  y  4 z  1
10. Se consideră sistemul  unde m este un parametru real şi A matricea sistemului.
a) Să se arate că pentru orice m număr real tripletul 0;3;1 este soluţie a sistemului.
b) Să se determine valorile parametrului real m pentru care sistemul admite soluţie unică.
c) Pentru m  3 , să se rezolve sistemul.
2 x  5 y  4 z  0

  3 x  y  z  1
2 x  z  a
11. Se consideră sistemul de ecuaţii  , unde a  Z şi notăm cu A matricea sistemului.
a) Să se calculeze determinantul matricei A.
b) Pentru a =1 să se rezolve sistemul.
c) Să se determine cea mai mică valoare a lui a  Z pentru care soluţia sistemului este formată din trei numere
naturale.
 x  y  3z  0

2 x  y  mz  0,
4 x  y  5 z  0
12. Se consideră sistemul  unde m este un parametru real şi A matricea sistemului.

53
 a) Să se calculeze determinantul matricei A pentru m=1.
b) Să se determine parametrul real m ştiind că determinantul matricei sistemului este nul.
c) Pentru m  1 să se rezolve sistemul.
ax  2 y  0  a 2
 A   
13. Se consideră sistemul 
4 x  y  0 , a  R şi  4 1  , A  M 2 ( R) matricea sistemului. Notăm
 0 0 1 0
O2    I 2   
A 2  A  A. ,  0 0 , 0 1 .
a) Pentru a = - 1 să se rezolve sistemul de ecuaţii.
b) Să se verifice egalitatea A  a  1A  a  8I 2  O2 .
2

c) Să se determine a  R ştiind că matricea A verifică egalitatea A  9I 2 ..

2

 x  ay  z  0 1  a  1 
  
 x  4 y  2 z  16 , A  1 4  2 
 x  2 y  2 z  6 1  2 2 
14. Se consideră sistemul  unde a  R şi matricea sistemului  .
a) Să se determine valorile reale ale lui a astfel încât matricea A să fie inversabilă.
2
b) Să se calculeze A , unde A  A  A. .
2

c) Să se rezolve sistemul pentru a =1.

x  y  z  0 1 1 1
  
ax  2 y  4 z  0 , A a 2 4
 2 a2 4 16 
15. Se consideră sistemul a x  4 y  16 z  0 unde a  R şi matricea sistemului  .
a) Pentru a =1 să se calculeze determinantul matricei A.
b) Să se determine mulţimea valorilor reale ale numărului a pentru care det A  0 .
c) Să se rezolve sistemul pentru a  R \ 2;4.

5.Legi de compoziţie. Grupuri. Inele. Corpuri.

1. Pe mulţimea numerelor reale definim operaţia x  y  xy  4 x  4 y  12 , pentru orice x, y  R .

a) Să se verifice că x  y  ( x  4)( y  4)  4 pentru orice x, y  R .
b) Să se calculeze x  (4).
c) Ştiind că operaţia „  ” este asociativă, să se calculeze:(-2020)
 (-2019)  ...  (-1)  0  1  ......  2019  2020.
2. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compozitie x  y  xy  7( x  y )  42.

a) Să se calculeze
2  ( 2 ).
b) Să se verifice că x  y  ( x  7)( y  7)  7 pentru orice x, y  R .
c) Ştiind că legea „  ” este asociativă, să se se rezolve în mulţimea numerelor reale, ecuaţia x  x  x  x.
3. Pe mulţimea numerelor întregi se definesc legile de compozitie x  y  x  y  3 şi x  y  ( x  3)( y  3)  3.
a) Să se rezolve în mulţimea numerelor întregi ecuaţia x  x  x  x.
b) Să se determine numărul întreg a care are proprietatea x  a  3, oricare ar fi numărul întreg x.
 x  ( y  1)  4
 ,
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii 
( x  y ) 1  5 unde x, y  Z .

4. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compozitie x  y  xy  5( x  y )  30.

a) Să se demonstreze că x  y  ( x  5)( y  5)  5 , x, y  R .
b) Să se determine elementul neutru al legii de compoziţie „  ”.

54
 c) Ştiind că legea de compoziţie „  ” este asociativă să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia x  x  x  x.
5. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compozitie x  y  2 xy  x  y  1 .
a) Să se arate că x  y  xy  (1  x )(1  y ) , x, y  R .
b) Să se arate că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
c) Să se rezolve în R ecuaţia x  (1  x )  0.
6. Pe mulţimea Z se consideră legile de compozitie x  y  x  y  1, x  y  ax  by  1, cu a, b  Z şi funcţia
f : Z  Z definită prin f ( x)  x  2.
a) Să se demonstreze că x  ( 1)  ( 1)  x  x, x  Z .
b) Să se determine a, b  Z pentru care legea de compoziţie „  ” este asociativă.
c) Dacă a  b  1 să se arate că funcţia f este morfism între grupurile ( Z ; ) şi ( Z ,) .

7. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compozitie

x  y  2 x y .
a) Să se calculeze 2012  ( 2012) .
b) Să se rezolve în R ecuaţia x  x  64.
2

Să se demonstreze că nu există x, y , z  R pentru care ( x  y )  z  2 .

z
c)

8. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compozitie

x  y  3 x3  y3 .
a) Să se calculeze x  0.
b) Să se demonstreze că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
x0  Q
xn  x0  xn1 , n  N  , să se arate că x7  Q.
c) Ştiind că şi

9. Se consideră mulţimea G  (0;) \ {1} şi operaţia x  y  x , x, y  G.

3 ln y

a) Să se determine mulţimea soluţiilor reale ale ecuaţiei x  e  1, unde e este baza logaritmului natural.
b) Să se demonstreze că x  y  G , pentru x, y  G.
c) Să se că operaţia „  ” este asociativă pe mulţimea G.
10. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie x  y  2 xy  4 x  6 y  21, pentru x, y  R .
a) Să se arate că x  y  2( x  3)( y  3)  3, x, y  R
b) Să se rezolve în R ecuaţia 5  5  11.
x x

c) Să se determine elementele simetrizabile în raport cu legea „  ”.

11. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie x  y  xy  3 x  3 y  6, x, y  R .
a) Să se arate că x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R
b) Să se determine elementul neutru, ştiind că legea de compoziţie „  ” este asociativă şi comutativă.
C n2  C n2  13.
c) Să se determine n  N , n  2 astfel încât
12. Pe mulţimea numerelor întregi definim legile de compoziţie x  y  x  y  3 şi x  y  xy  3( x  y )  12 .
a) Să se rezolve în Z ecuaţia x  x  12 .
b) Să se arate că 1  ( 2  3)  (1  2)  (1  3) .
( x  3)  y  2

c) Să se rezolve în mulţimea ZXZ sistemul 
( x  y )  4  10 .

13. Pe mulţimea numerelor întregi se defineşte legea de compoziţie x  y  x  y  11 .

a) Să se arate că legea de compoziţie „  ” este asociativă.
  x  1.
x  x ...
b) Să se rezolve ecuaţia de 6 orix

c) Să se demonstreze că ( Z ;) este grup comutativ.

14. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de compoziţie
x  y  xy  2 x  2 y  6 şi x  y  xy  3( x  y )  12.
a) Să se verifice că
( x  2)  (3  x)  1, x  R .

55
 b) Ştiind că
e1 este elementul neutru în raport cu legea de compoziţie „  ” şi e2 este elementul neutru în raport cu legea
e  e e1 e2 .
de compoziţie „  ” să se calculeze 1 2
c) Se consideră funcţia
f : R  R , f ( x)  ax  1 . Să se determine a  R astfel încât f ( x  y )  f ( x)  f ( y ) ,
x, y  R .
15. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie
x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R .
1 
( x  3)    3   4 
a) Să se arate că x  , x  R .
b) Să se arate că legea „  ” are elementul neutru e=4.
c) Să se determine elementele simetrizabile ale mulţimii R în raport cu legea „  ”.
16. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x  y  x  y  14, x, y  R .
a) Să se rezolve ecuaţia x  x  2 .
b) Să se demonstreze că legea „  ” este asociativă.
c) Să se demonstreze că
( R;) este grup.
17. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x  y  xy  10( x  y )  110 .
a) Să se verifice că
x  y  ( x  10)( y  10)  10 , x, y  R
1 1
b) Să se calculeze
C10  C 20 .

c) Să se rezolve ecuaţia
x  ( x  1)  10, unde x  R .
18. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x  y  xy  x  y  2 .
a) Să se demonstreze că
x  y  ( x  1)( y  1)  1, x, y  R .
b) Să se demonstreze că legea „  ” este asociativă.
1 2 2012
  ...  .
c) Să se calculeze 2 2 2
19. Pe mulţimea Z se consideră legile de compoziţie
x  y  x  y  2 şi respectiv x  y  xy  2 x  2 y  2 .
a) Să se demonstreze că
x  y  ( x  2)( y  2)  2 .
b) Să se determine elementele neutre ale fiecăreia dintre cele două legi de compoziţie.
 x 2  y 2  7
 2 2
 x  y  16
c) Să se rezolve sistemul  .
20. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legea de compoziţie
x  y  2 xy  8 x  8 y  36 .
a) Să se demonstreze că
x  y  2( x  4)( y  4)  4 , x, y  R .
b) Să se rezolve ecuaţia x  x  36 .

c) 1  2  3  ...  2012 .
Ştiind că operaţia „  ” este asociativă, să se calculeze
21. Pe mulţimea numerelor reale se defineşte legea de compoziţie
x  y  3 xy  3x  3 y  2 .
a) Să se demonstreze că
x  y  3( x  1)( y  1)  1 , x, y  R .

b) Să se determine perechile
( x, y )  RXR
pentru care ( x  2)  ( y  5)  1.
2 2

c) Ştiind că operaţia „„  ”.este asociativă, să se calculeze:(-2020)  (-2019)  ...  (-1)  0  1  ......  2019  2020.

22. Pe mulţimea numerelor reale se consideră legile de compoziţie

x y  x y3 şi respectiv
x  y  xy  3( x  y )  12 .
a) Să se verifice că
x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y  R .
b) Să se rezolve în R ecuaţia
( x  ( x  1))  ( x  ( x  1))  11 .

56
  x  ( y  1)  0
 , x, y  R.
c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii 
( x  1)  y  x  ( y  1)
 1 0 0
 
Ax   0 1 0 
G  Ax | x  Z , unde matricea  x 0 1
23. Se consideră mulţimea   , x  Z.
Ax  Ay  Ax  y , x, y  Z
a) Să verifice că unde .
b) Să se determine elementul neutru din grupul
(G;) .

c) Să se demonstreze că funcţia
f : Z  G, f ( x)  Ax este morfism de grupuri.
 2012 x 0 0
 
Ax   0 1 0
 0 0 1 
24. Se consideră matricea  , pentru x  R şi mulţimea
G  Ax | x  R M 3 ( R ).

1 0 0
 
I3   0 1 0
I  G, 0 0 1
a) Să verifice că. 3 unde  .
A  Ay  Ax  y , x, y  R .
b) Să demonstreze că x unde

c) Să se arate că
G  Ax | x  R este grup în raport cu înmulţirea matricelor.
( Z 6 ,,).
25. Se consideră inelul
( Z 6 ,,).
a) Să se calculeze numărul elementelor inversbile în raoprt cu înmulţirea din inelul
2̂ x  1̂  5̂ şi P produsul soluţiilor ecuaţiei x  x, unde x  Z 6 . Să se
2
b) Se consideră S suma soluţiilor ecuaţiei
calculeze S+P.
( Z 6 ,,), x 3  0̂.
c) Să se calculeze probabilitatea ca alegând un element din inelul acesta să fie soluţie a ecuaţiei
  xˆ yˆ   1̂ 0̂ 
G   X  M 2 ( Z 5 ) |   I 2   
M 2 (Z 5 )   2̂ yˆ xˆ   0̂ 1̂ 
 şi
26. În mulţimea se consideră submulţimea şi matricele
 0̂ 0̂ 
O2   

 0̂ 0̂ .
a)
I 2  G şi O2  G .
Să se arate că
b) Să se arate că dacă
A, B  G atunci A  B  G .
c) Să se verifice că mulţimea G împreună cu operaţia de adunare a matricelor este grup comutativ.
( Z 8 ,,)
27. Se consideră inelul claselor de resturi modulo 8.
Z8 S  1̂  2̂  3̂  4̂  5̂  6̂  7̂.
a) Să se calculeze în suma
Z8
b) Să se calculeze în produsul elementelor inversabile ale inelului.
2̂ x  5̂ y  2̂

Z8 3̂ x  2̂ y  5̂
c) Să se rezolve în sistemul  .

28. Fie mulţimea


G  a  b 3 a, b  Z , a  3b 2  1
2

a) Să se verifice dacă 0 şi 1 aparţin mulţimii G.
b) Să se demonstreze că pentru
x, y  G avem x  y  G.

57
 1
G
c) Să se arate că dacă x  G atunci x .
1 0  4  6
I 2    A   
29. În mulţimea
M 2 ( R ) se consideră  0 1  ,  2  3  şi X (a)  I 2  aA, unde a  R .
a) Să se calculeze A , unde A  A  A  A .
3 3

b) Să se verifice dacă
X (a)  X (b)  X (a  b  ab) , a, b  R.
c) Să se calculeze suma
X (1)  X (2)  X (3)  ...  X (2012) .
 1 0 0
 
Ax   0 1 0 , x  Z .
G  Ax x  Z   x 0 1
 
30. Se consideră mulţimea , unde matricea
A  Ay  Ax  y , x, y  Z .
a) Să se verifice x unde
b) Să se determine elementul neutru din grupul
(G;).

c)
f : Z  G, f ( x)  Ax este morfism între grupurile ( Z ,) şi (G,). .
Să se arate că funcţia
 a 0 a 
   
M   A(a )   0 0 0  a  R 
 a 0 a 
31. Fie mulţimea     .
a) Să se verifice dacă
A(a )  A(b)  A(2ab), a, b  R.
1
A 
b) Să se arate că  2  este element neutru faţă de operaţia de înmulţire a matricelor pe M.
c) Să se determine simetricul elementului
A(1)  M în raport cu operaţia de înmulţire a matricelor pe mulţimea M.
 a b  
G    a, b  Z , a 2  3b 2  1  M 2 ( Z ).
32. Se consideră mulţime  3b a  
1 0 0 0
I 2     G O2     G.
a) Să se verifice  0 1  şi  0 0 
b) Să se arate că pentru
A, B  G
are loc egalitatea A  B  B  A.
c) Să se demonstreze că inversa oricărei matrice din G aparţine mulţimii G.
  2a  a  
M   A(a )    a  R . A n  A  A  ...  A
 2 a  a  
33. Se consideră mulţimea   Pentru A M se notează denori , unde n  N .
 2
a) Să se arate că A(a )  aA(a ) , a  R .
b) Să se arate că dacă
X , Y  M , atunci XY  M .

c)
    2 3
Să se determine a  R astfel încât A(a )  A(a )  2 A(a ).

6. POLINOAME

1. Se consideră polinomul f  X  X  aX  bX  c, unde a, b, c  R.

4 3 2

a) Pentru a  c  1 şi b  1 să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la X  1.

2

58
 b) Să se determine numerele a, b, c ştiind că restul împărţirii polinomului f la X  1 este X, iar restul
2

împărţirii polinomului f la X – 1 este – 1.

1 
a   , ,
c) Să se demonstreze că dacă 2  atunci f nu are toate rădăcinile reale.

2. În mulţinea R[ X ] se consideră polinoamele f  X  X  X  X  1 şi g  X  X  1.

4 3 2 2

a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la polinomul g.

b) Să se arate că dacă y este rădăcină a polinomului g, atunci y  2 y  1.
3

c) Să se demonstreze că dacă y este rădăcină a polinomului g, atunci f ( y ) nu este număr raţional.

3. Se consideră polinoamele cu coeficenţi reali f  X  aX  28 X  bX  96 şi g  X  2 X  24 .

4 3 2 2

a) Să se scrie forma algebrică a polinomului h  ( X  2 X  24)( X  4).

2 2

b) Să se determine a, b  R astfel încât polinoamele f şi h  ( X  2 X  24)( X  4) să fie egale.

2 2

c) Să se rezolve în R ecuaţia 16  2  8  28  4  8  2  96  0.
x x x x

4. Fie polinoamele f  X  aX  X 1̂ şi g  X  3̂ din inelul 5

3 2
Z [X ]
.
a  Z5
a) Să se determine , astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g.
b) Pentru a  1̂, să se arate că f  ( X  1̂)( X  1̂).
2

( Z ,,)
c) Pentru a  1̂, să se rezolve în inelul 5 ecuaţia f ( x)  0̂.
f , g  Z 5 [ X ], f  (3̂a  3̂b) X 2  2̂ X  2̂a  3̂b g  2̂ X 2  2̂ X  3̂a  2̂b.
5. Se consideră polinoamele şi
a, b  Z 5
a) Să se determine astfel încât cele două polinoame să fie egale.
b) Pentru a  b  2̂, să se calculeze în 5 suma f (0̂)  f (1̂)  f (2̂)  f (3̂)  f (4̂).
Z

c) Pentru a  b  2̂, să se rezolve în 5 ecuaţia f ( x)  0̂.

Z

6. Se consideră polinoamele f  ( X  1)  ( X  1) 2012 şi g  X  1. Polinomul f are forma algebrică

2012

f  a 2012 X 2012  a 2011 X 2011  ...  a1 X  a 0 , cu a 0 , a1 ,..., a 2012  R.

a0 .
a) Să se determine
b) Să se calculeze restul împărţirii polinomului f la polinomul g.
c) Să se calculeze suma coeficienţilor polinomului f.
7. Se consideră polinoamele f , g  R[ X ], f  ( X  1)  ( X  2) şi g  X  3 X  2.
10 10 2

a) Să se descompună polinomul g în produs de factori ireductibili în R[X].

b) Să se demonstreze că polinomul f nu este divizibil cu polinomul g.
c) Să se determine restul împărţirii polinomului f la polinomul g.
8. Se consideră polinomul f  X  mX  n, unde m, n  R. Rădăcinile polinomului sunt 1 2 3 4
4 2
x ,x ,x ,x .

a) Să se determine m, n  R ştiind că polinomul f admite rădăcinile x1  0 şi x2  1.

b) Să se determine m  R astfel încât rădăcinile polinomului să verifice relaţia 1 2 3 x 2  x 2  x 2  x42  2.
c) Pentru m=1 şi n=1 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în R[X].
9. Se consideră polinoamele cu coeficienţi raţionali f  X  aX  bX  5 X  6 şi g  X  X  2.
4 3 2 3

a) Să se determine a, b  Q , astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g.

b) Pentru a  3 şi b  1 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în Q[ X ].

59
 2 x 1
c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia 3  3
3x
 3 x  5  6  3  x  0.
3 2
x , x .x  R.
10. Se consideră polinomul f  X  9 X  X  9 care are rădăcinile 1 2 3
a) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la X  1.
2

b) Să se verifice că
x13  x23  x33  9( x12  x22  x32 )  18.

c) Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia f (3 )  0.

x

3 2
S  x1n  x2n  x3n , n  N * ,
11. Se consideră polinomul cu coeficienţi raţionali f  X  aX  5 X  14 şi suma n
x1 , x2 , x3
unde sunt rădăcinile polinomului f.
a) Să se determine numărul raţional a astfel încât polinomul f să admită rădăcina x1  2.
b) Pentru a  4 să se rezolve ecuaţia f ( x)  0.
S  42  4 S 2  5S1 .
c) Pentru a  4 să se demonstreze egalitatea 3
f  3̂ X 5  3̂ X 3  3̂ X  4̂  Z 5 [ X ] g  3̂ X 3  3̂ X 2  2̂ X  3̂  Z 5 [ X ].
12. Se consideră polinoamele şi
a) Să se claculeze f (0̂)  f (1̂).
b) Să se rezolve în mulţimea 5 ecuaţia f ( x)  0̂.
Z
c) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la polinomul g.
13. Se consideră polinomul f  mX  11 X  7 X  m care are coeficienţi reali.
3 2

a) Să se determine m  R astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g  X  1.

b) Pentru m  9 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în R[ X ].
c) Pentru m  9 să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f.
14. Fie polinomul
f a  X 3  aX 2  aX  4 care are coeficienţii numere reale.

a) Să se determine aR astfel încât

x1  x2  x3  2, x1 , x2 , x3
unde sunt rădăcinile reale ale polinomului
fa
.
f
b) Să se determine a  R astfel încât polinomul a să fie divizibil cu polinomul X  2.
2

f
c) Să determine a  Z pentru care polinomul a are o rădăcină raţională pozitivă.
15. Se consideră polinomul f  X  aX  X  1, unde a  Z .
4 3

a) Să se determine a ştiind că x=1 este rădăcină a polinomului f.

b) Pentru a=1 să se determine rădăcinile reale ale polinomului f.
c) Să se demonstreze că f ( x )  0, x  Q \ Z .
z 3 [ X ].
16. Se consideră inelul polinoamelor
g  Z 3 [ X ], g  ( X  2̂) 2 ( X  1̂),
a) Pentru să se calculeze g (0̂).
f  Z 3 [ X ], f  X 3  2̂ X , f ( x)  0̂, x  Z 3 .
b) Dacă să se arate că
h  Z 3 [ X ],
c) Să se determine toate polinoamele care au gradul egal cu 3 şi pentru care h(0̂)  h(1̂)  h(2̂).
17. Se consideră polinomul f  4 X  4mX  (m  7) X  4mX  4, unde m  R.
4 3 2 2

a) Să se determine m  R ştiind că x =1 este rădăcină a polinomului f.

b) Să se determine m  R ştiind că suma rădăcinilor polinomului f este egală cu 0.
c) Pentru m  5 să se rezolve ecuaţia f ( x)  0.
18. Se consideră polinomul f  ( X  2 X  1)  a , unde a  R.
2 2 2

a) Ştiind că a =0 să se determine soluţiile ecuaţiei f ( x)  0.

b) Să se verifice că f  ( X  2 X  1  a )( X  2 X  1  a ) .
2 2

60
 c) Să se determine a  R pentru care polinomul f are toate rădăcinile reale.
19. Se consideră polinomul f  X  12 X  35  R[ X ].
4 2

a) Să se arate că f  ( X  6)  1.
2 2

b) Să se demonstreze că polinomul f nu are rădăcini întregi.

c) Să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în R[ X ].
20. Se consideră polinomul f  X 4  2 X 3  aX 2  bX  c  R[ X ], cu rădăcinile x1 , x2 , x3 , x4 .
x  x 2  x3  x 4 .
a) Să se calculeze suma 1
b) Să se determine rădăcinile polinomului f ştiind că a = – 1, b = – 2 şi c=0.
c) Ştiind că rădăcinile polinomului f sunt în progresie aritmetică, să se demonstreze că b  a  1 .
21. Se consideră polinomul f  X  2 X  aX  b cu rădăcinile 1 2 3 unde a, b  R.
3 2
x ,x ,x ,

a) Pentru a =1 şi b=0 să se determine

x1 , x2 , x3 .

b) Ştiind că
x12  x22  x32  2, să se arate că a=1.

c) Ştiind că
f  ( X  x12 )( X  x22 )( X  x32 ), să se determine numerele reale a şi b.

22. În inelulR[ X ] se consideră polinomul f  X 3  X  5, x1 , x2 , x3

cu rădăcinile .
 1
f   .
a) Să se calculeze  2 
b) Să se determine numărul real a pentru care restul împărţirii polinomului f la X  a să fie  5.

x1 x 2 x3
x 2 x3 x1
x3 x1 x 2
c) Să se arate că valoarea determinantului este număr întreg.
23. Se consideră polinomul f  X  X  mX  1, m  R
3 2
şi
x1 , x2 , x3
rădăcinile sale. Se defineşte
S n  x  x  x , pentru n  N .
n
1
n
2
n
3
*

a) Să se determine numărul real m astfel încât x1  2 .

b) Să se arate că
S 3  S 2  mS1  3  0.
c) Să se arate că pentru orice număr par m  Z polinomul f nu are rădăcini raţionale.
24. Se consideră polinoamele f , g  R[ X ], f  X  X  X  X  1 şi g  X  X  X  1.
4 3 2 3 2

a) Să se demonstreze că f  X  g  1.
b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului g.
c) Să se calculeze f (a ), ştiind că a este o rădăcină a polinomului g.
f , g  Z 5 [ X ], f  3̂ X 3  4̂ X 2  3̂ X  2̂ g  X 2  2̂ X
25. Se consideră polinoamele şi .
a) Să se calculeze f (1̂)  g (0̂).
b) Să se verifice că f  (3̂ X  3̂)  g  2̂ X  2̂ .
Z5
c) Să se determine numărul rădăcinilor din ale polinomului f.
26. Se consideră polinoamele f  X  3 X  3 X  1, cu rădăcinile x1 , x2 , x3  R şi g  X 2  2 X  1, cu
3 2

rădăcinile y1 , y 2  R.
a) Să se calculeze diferenţa S – S’ unde
S  x1  x2  x3 S’ şi S '  y1  y 2 .
b) Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f la g.

61
 c) Să se calculeze produsul f ( y1 )  f ( y 2 ).
4 2
x , x , x , x  R.
27. Se consideră polinomul f  X  2 X  1, cu rădăcinile 1 2 3 4
a) Să se arate că polinomul f este divizibil cu g  X  1.
2

b) Să se calculeze produsul S  P unde

S  x1  x2  x3  x4 şi P  x1  x2  x3  x4 .

c) Să se caluleze suma
T  x14  x24  x34  x44 .

28. Se consideră polinomul f  R[ X ], f ( X )  ( X  1) 2012  ( X  1) 2012 care are forma algebrică

f ( X )  a 2012 X 2012
 a 2011 X 2011
 ...  a1 X  a 0 .
a0 .
a) Să se determine
b) Să se arate că f (1)  f (1) este număr întreg par.
c) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului f.
29. Se consideră polinomul f  X  aX  bX  c, cu a, b, c  R.
4 3

a) Pentru c=501, să se demonstreze că f (1)  f ( 1)  1004.

b) Pentru a =– 2 , b=2 şi c =– 1 să se determine rădăcinile reale ale polinomului f.
c) Să se demonstreze că nu există valori reale ale coeficienţilor a, b, c astfel ca f să se dividă cu polinomul
g  X 3  X.
x , x , x  R.
30. Se consideră polinomul f  X  aX  bX  c, cu a, b, c  R având rădăcinile 1 2 3
3 2

a) Să se determine numărul real c ştiind că f (1)  f (1)  2a  1.

b) Ştiind că a =– 3, b=1, c=1, să se determine rădăcinile reale ale polinomului f.
x1 x 2 x3
D  x 2 x3 x1 .
x3 x1 x 2
c) Să se exprime în funcţie de numerele reale a, b, c determinantul
31. Se consideră polinomul f  (1  X  X ) , cu forma algebrică
2 1006
f  a 0  a1 X  a 2 X 2  ...  a 2012 X 2012 .

a) Să se calculeze f (1).

b) Să se arate că
a 0  a1  a 2  ...  a 2012 este un număr întreg impar.

c) Să se determine restul împărţirii polinomului f la polinomul X  1.

2

62
 SUBIECT III.

Analiza matematica Cl. A XI-a si a XII-a. Programa M_ stiintele naturii,tehnologic

1.Derivate. Studiul functiilor cu ajutorul derivatelor.

3x  1, x  1
f :   , f ( x)   .
 ax  2, x  1
1. Se consideră funcţia
x0  1.
a) Să se determine valoarea parametrului real a astfel încât funcţia f să fie continuă în punctul
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la graficul funcţiei f.

c) Să se calculeze
lim
x 
 f ( x)  1  x .
1 x
  e  1, x  1
f ( x)   e
ln x, x  1
2. Se consideră funcţia f : R  R de forma .
x  1.
a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul 0
b) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la graficul funcţiei f.
c) Să se arate că funcţia f este concavă pe 1;  .

e x  1, x  0
f ( x)   2
f : R  R  x  x  a, x  0
3. Se consideră funcţia de forma unde a  R .
aR x0  0
a) Să se determine astfel încât funcţia f să fie continuă în punctul .
b) Să se scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul de abscisă – 1.
f ( x)  1
lim
c) Să se calculeze x   x2  x .

 x 2  x, x  1
f ( x)   2 .
f : R  R  x  x, x  1
4. Se consideră funcţia ,
x0  1.
a) Să se studieze continuitatea funcţie f în punctul
b) Să se calculeze f ' (0)  f ' (2).
x0  1.
c) Să se studieze derivabilitatea funcţie f în punctul
x2
f ( x) 
5. Se consideră funcţia f : R \  1  R, x 1 .
a) Să se calculeze derivata funcţiei f.
b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x)  4 pentru x  1 .

63
 x
6. Se consideră funcţia f : R  R, f ( x)  e  e .
x

f ( x)  f (0)
lim
a) Să se calculeze x 0 x .
b) Să se arate că funcţia f este crescătoare pe R.
c) Să se calculeze S  g (0)  g (1)  ...  g (2012), unde g : R  R, g ( x )  f ' ( x )  f " ( x) şi f " reprezintă
derivata a doua a funcţiei f.
x
7. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  e .
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R .
b) Să se arate că f este descrescătoare pe (;0] şi crescătoare pe [0;) .
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la graficul funcţiei f.
8. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  2012( x  1)  1 .
2012

a) Să se calculeze f (0)  f ' (0).

x0  1
b) Să scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul de abscisă .
c) Să se arate că f este convexă pe R.
9. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e  x .
x 2

f ( x)  f (1)
lim .
a) Să se calculeze x 1 x 1
b) Să se demonstreze că funcţia f nu are asimptotă către   .
c) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe R.
10. Se consideră funcţia f : 0;   R definită prin f ( x )  x  2 ln x.
a) Să se calculeze f ' ( x), x  0; 
b) Să se demonstreze că funcţia f este convexă pe intervalul 0;  .
e2
f ( x)  ln ,
c) Să se demonstreze că 4 x  0; 
ex
f ( x)  .
11. Se consideră funcţia f : R \ 1  R definită prin x 1
xe x
f ' ( x)  , x  R \  1
a) Să se verifice că x  12 .
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că f ( x)  1, pentru x  1.
ln x
f ( x)  .
12. Se consideră funcţia f : 0;   R definită prin x
a) Să se calculeze f ' (e).
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale spre   a graficului f.
c) Să se demonstreze că x  e pentru x  0 .
e x

13. Se consideră funcţiile

f n : R  R date prin f 0 ( x)  e  x  1 şi f n 1 ( x)  f n' ( x) pentru n  N .

a) Să se calculeze f 1 ( x), x  R .
 f0.
b) Să se determine ecuaţia asimptotei orizontale către a graficului funcţiei
f ( x)  x  1
lim 2 .
c) Să se calculeze x 0 x2
ex
f ( x) 
14. Se consideră funcţia f : R  R definită prin
*
x2 .

64
 a) Să se calculeze f ' ( x ), x  R.
b) Să se demonstreze că funcţia f este descrescătoare pe (0;2] .
c) Să se arate că 2e
3
 3e 2 .
x2  x  2
f ( x) 
15. Se consideră funcţia f : R \ 
1  R definită prin x 1
a) Să se calculeze f ' ( x), x  R \ 
1.
b) Să se demonstreze că funcţia f admite două puncte de extrem.
c) Să se determine ecuaţia asimptotei oblice către   la graficul funcţiei f.

16. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  2 x  1 e .
2 x

a) Să se calculeze f ' ( x ), x  R.
b) Să se determine numărul punctelor de extrem ale funcției f.
 f ' ( x) 
lim x  1
c) Să se calculeze
x  
 f ( x ) .
17. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e  x .
x

a) Să se calculeze f ' ( x ), x  R.
b) Să se demonstreze că f ( x )  1 pentru x  R.
c) Să se scrie ecuaţia asimptotei oblice către   la graficul funcţiei f.
18. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  e .
2 x

f ( x)  f (0)
lim
a) Să se calculeze x 0 x .
b) Să se arate că funcţia f este convexă pe R.
c) Să se rezolve în R ecuaţia f ' ( x)  f " ( x)  f ( x)  e  3 .
x

19. Se consideră funcţia f : 0;   R f ( x)  x ln x .

2

a) Să se arate că f ' ( x)  x2 ln x  1 , x  0;  .

f ' ( x)
lim
b) Să se calculeze x  x ln x .
1
f ( x)  
c) Să se demonstreze că 2e , pentru x  0 .
1
f ( x)  x  x
20. Se consideră funcţia f : R  R , e .
a) Să se calculeze f (0)  f ' (0).
b) Să se arate că funcţia f este concavă pe R.
c) Să se demonstreze că panta tangentei în orice punct graficul funcţiei f este mai mare decât 1.

21. Se consideră funcţia f : R  R f ( x)  x  2 x  3 e .
2 x

a) Să se calculeze f ' ( x ), x  R.
f ( x)  f (0)
lim
b) Să se determine x 0 x .
c) Să se demonstreze că funcţia f ' este crescătoare pe R.

x2 1
f ( x) 
22. Se consideră funcţia f : R  R , x2 1 .
a) Să se calculeze f ' ( x ), x  R.

65
 b) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f.
1
g ( x)  f ( x)  f  ,
c) Ştiind că g:R R *
este funcţia definită prin  x să se determine

lim
   
g ( x)  g x  g x  ...  g x
2 3
 2011
 x 2012

x 0 x 2011 .
2x  1
f ( x) 
23. Se consideră funcţia f : 1;   R , x 1 .
a) Să se calculeze f ' ( x), x  1;  .
f ( x)  f (2)
lim  1
b) Să se verifice că x2 x2 .
c) Să se arate că funcţia f este descrescătoare pe intervalul 1;  .
24. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  x  e .
2 x

a) Să se verifice că f ' (0)  1 .

b) Să se arate că funcţia f este convexă pe R.
f ' ( x)
lim
c) Să se calculeze x  ex .
25. Se consideră funcţiile f , g : R  R , f ( x)  x  1e şi g ( x)  xe .
x x

a) Să se verifice că f ' ( x)  g ( x) pentru x  R.

b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la graficul funcţiei g.
c) Dacă I  R este un interval, să se demonstreze că funcţia g este crescătoare pe I dacă şi numai dacă
funcţia f este convexă pe I.
f : (0; )  , f ( x)   x  2  ln x.
26. Se consideră funcţia
a) Să se calculeze f '( x ), x  (0; ) .
f ( x)  f (1)
lim .
b) Să se determine x 1 x 1
c) Să se arate că f ' este crescătoare pe (0; ) .
1  x , x  0
f :   , f ( x)   x .
27. Se consideră funcţia
e , x  0
x  0.
a) Să se studieze continuitatea funcţiei f în punctul 0
b) Să se determine ecuaţia asimptotei către   la graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că funcţia f este concavă pe intervalul (0; ) .
ax  6, x  4
f :   , f ( x)   ,

 x, x  4
28. Se consideră funcţia unde a este parametru real.
x0  4.
a) Să se determine valoarea reală a lui a, astfel încât funcţia f să fie continuă în punctul
b) Să se calculeze f '(9).
A 9;3 .
c) Să se scrie ecuaţia tangentei la graficul funcţiei f în punctul
3x 2  2 x  1
lim 2 .
29. a) Să se calculeze x 1 3 x  4 x  1
b) Să se determine intervalele de convexitate şi de concavitate ale funcției f :   ,
f ( x)  x 4  6 x 2  18 x  12 .

66
 g :  0;    , g ( x)   x 2  1 ln x.
c) Să se determine semnul funcţiei

ex
f :  0;    , f ( x)  .
30. Se consideră funcţia x
e x  x  1
f '( x)  ,
pentru x  0.
2
a) Să se verifice că x
b) Să se determine asimptota verticală la graficul funcţiei f.
c) Să se demonstreze că e  ex pentru x  0.
x

2.Primitive. Integrala definita

31. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  3  3 .

x x

 f ( x)dx
a) Să se calculeze 1 .
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei g : [0;1]  R ,
g ( x)  3  x .

c) Să se arate că orice primitivă F a funcţiei f este concavă pe (;0] şi convexă pe [0;) .

1
f ( x)  ln x 
32. Se consideră funcţiile f , F : [1;)  R , date prin x şi F ( x)  x  1ln x  x  1 .
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f, care se anulează în x  1 .
2

 f e dx
x

b) Să se calculeze 1 .
x
1
x  1 1
lim f (t )dt  f (1).
x 1
x 1
c) Să se arate că
2
I n   x n e x dx,
33. Se consideră integralele 1 n N .
I0.
a) Să se calculeze
b) Să se determine I 1 .

c) Să se arate că
n  1I n  I n1  e2 n1 e  1 pentru n  N .
34. Se consideră funcţia f : R  R definită prin f ( x)  xe .
x

67
 1

 f ( x )e
x
dx.
a) Să se determine 0

 f " ( x)dx  2e  1,
b) Să se arate că 0 unde f " este derivata a doua a funcţiei f.
f x 2 
2

 x
dx
c) Să se calculeze 1 .

x 2  2x  1
f ( x) 
35. Se consideră funcţia f : R  R , x2 1 .
1

 x 
 1 f ( x )dx
2

a) Să se calculeze 0

 f ( x)dx  ln 2e
b) Să se verifice că 0 .
1

 f ' ( x)  e
f ( x)
dx  ee  1
c) Să se arate că 0 .
1 1
ex
xe x
I  dx J  dx
x 1 x 1
36. Se consideră integralele 0 şi 0 .
a) Să se verifice că I  J  e  1 .
1
J
b) Utilizând inegalitatea e  x  1, adevărată pentru x  R , să se arate că
x
2.
1
e2 ex
I  dx
0 x  1
2
2
c) Folosind eventual, metoda integrării prin părţi să se demnostreze că .
n 1 n 1
f n : [0;1]  R f ( x)  f n ( x)  (1) x
definite prin f 1 ( x)  1  x , n 1 , unde n  N .
*
37. Se consideră funcţiile
1

 f ( x)dx 1
a) Să se calculeze 0 .
b) Să se determine volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f 1 .
1
2011
 x  1 f 2008 ( x)dx 
2010
c) Să se arate că 0 .
1
xn
In   dx
x 1
38. Pentru orice număr natural nenul n se consideră integralele 0 .
a) Să se calculeze I 1 .
1
I n 1  I n 
b) Să se arate că n  1 , n  N * .
xn xn
  xn
, adevărată pentru x  [0;1] şi n  N , să se demonstreze
*
c) Utilizând eventual inegalitatea 2 x  1
1
 2011  I 2010  1
că 2 .
39. Se consideră funcţiile f , g : 0;   R defintie prin f ( x)  x  x ln x şi g ( x)  2 x  ln x  1 .
2

a) Să se arate că f este o primitivă a funcţiei g.

68
 e

 f ( x)  g ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x  e.
 x  2, x  0
f ( x)   x .
40. Se consideră funcţia f : R  R definită prin e  1, x  0
a) Să se arate că funcţia f admite primitive.
1

 f ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
1
e
 xf ( x )dx 
2

2
c) Să se demonstreze că 0 .
2x
g ( x) 
41. Se consideră funcţiile f , g : R  R defintie prin f ( x)  ln x  1 şi  2
 x 1 .
2

 f ' ( x)dx  ln 2
a) Să se arate că 0 .

b) Să se demonstreze că  g ( x)dx  f ( x)  C.
2
g ( x)
f 2
dx
( x) .
c) Să se calculeze 1

 x  1, x  1
f ( x)   .
42. Se consideră funcţia f : R  R definită prin  x  1, x  1
2

 f ( x)dx
a) Să se calculeze 1 .
a

 f ( x)dx  1
b) Să se determine a  0;1 astfel încât a .
1

 xf e dx
x

c) Utilizând faptul că e  1 pentru x  0 să se calculeze

x
0 .
1
f ( x)  1 
43. Se consideră funcţiile f , F : 0;   R , x şi F ( x)  x  ln x.
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
2

 F ( x)  f ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinsă între graficul funcţiei F, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x  e.

44. Se consideră funcţia f : R  R , f ( x)  e  x.

x

1
3
 f ( x)dx  e  2
a) Să se verifice că 0 .
1

 xf ( x)dx
b) Să se calculeze 0 .

69
 f ln x 
e2

 x
dx  F (2)  F (1).
c) Să se arate că dacă F : R  R este o primitivă a funcţiei f, atunci e

ln x 1  ln x
f ( x)  g ( x) 
45. Se consideră funcţiile f , g : [1;)  R , x şi x2 .
a) Să se arate că f este o primitivă a funcţiei g.
e

 f ( x) g ( x)dx
b) Să se calculeze 1 .
a

 f ( x)dx  2
c) Să se rezolve în [1;) ecuaţia 1 .
3
xn
In   dx.
46. Pentru fiecare n   se consideră integralele 2
x2 1
1 3
I 0  ln
a) Să se arate că 2 2.
I.
b) Să se calculeze 1
3n 1  2n 1
I n 2  I n  , n  .
c) Să se demonstreze că n 1
3
1
In   x x n 2

1
dx,
unde n   .
1
47. Se consideră integralele
3 1
I0  I2  .
a) Să se verifice că 3
1 1 x
  2
b) Utilizând identitatea

x x 1 2
 x x 1 I
adevărată pentru x  0 , să se determine 1 .
 
1  1  , n  , n  2.
I n  I n2  1
n  1  n 1 

c) Să se arate că    3 

x 2
g ( x)  .
48. Se consideră funcţiile f , g : (0; )  , f ( x)  x  ln x şi 2x
a) Să se arate că funcţia f este o primitivă a funcţiei g.
4

 f ( x)  g ( x)dx.
b) Să se calculeze 1
4

 g ( x)  f "( x)dx  1,

c) Să se demonstreze că 1 unde f " este derivata a doua a funcţiei f.

49. Se consideră funcţiile f , g :   , f ( x)  e şi g ( x)  x.

2
x

 f( x )dx  e  1.
a) Să se verifice că 0

 f ( x)  g ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
4
e 1
 f (x )  g 2 n 1 ( x )dx  , n   .
n

c) Să se demonstreze că 1
2n

70
 x3
F ( x)  e   x 2  1.
x

50. Se consideră funcţiile f , F :   , f ( x )  e x

 x 2
 2 x şi 3
a) Să se arate că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.
1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
f ( x)  x 2  2 x
h( x )  ,
c) Să se calculeze aria suprafeţei plane mărginită de graficul funcţiei h :[0;1]  , ex  1
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1.
 x  1, x  0

f :   , f ( x)   1 .
 x  1  x , x  0
51. Se consideră funcţia
a) Să se demonstreze că funcţia f admite primitive pe  .
1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0

c) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinsă între graficul funcţiei g :   ,

g ( x)   xf x   , axa Ox şi
2

dreptele de ecuaţii x  1 şi x  2.
f m :   , f m ( x)  m 2 x 2  mx  1, 
52. Se consideră funcţiile unde m   .
fm 
a) Să se demonstreze că primitivele funcţiilor sunt funcţii cerescătore, pentru m   .
1

  f ( x)  x 
 1 e x dx.
2
1
b) Să se calculeze 0
 fm
c) Să se determine m   pentru care aria suprafeţei plane determinată de graficul funcţiei , axa Ox şi
dreptele de ecuaţii x  0 , x  1 are valoare minimă.

 x 3 , x  0
f :   , f ( x)   .
 x  x , x  0
53. Se consideră funcţia
a) Să se arate că funcţia f adimte primitive pe .
1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 1
b d

 f ( x)dx   f ( x)dx,
c) Să se demonstreze că dacă a c unde a, b, c sunt numere reale şi funcţia F :    este
o primitivă a funcţiei f, atunci numerele F (a ), F (b), F (c) sunt termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
f n : 0;1  , f n ( x)  x n e x
54. Pentru orice număr natural nenul n se consideră funcţiile şi integralele
1
I n   f ( x) dx.
0
1
1
e
x
f1 ( x)dx  .
2
a) Să se verifice că 0

I1.
b) Să se calculeze
c) Să se demonstreze că
I n  nI n 1  e, n  , n  2.

71
 1 1 1 1
f n : 1; 2  , f n ( x)     ...  ,
55. Se consideră funcţiile x x 1 x  2 x  n unde n  .
2

 f ( x)dx.
0
a) Să se calculeze 1
f ,
b) Pentru n   să se calculeze aria suparfeţei plane determinate de graficul funcţiei n axa Ox şi dreptele de
ecuaţii x  1, x  2.
f1 , G : 1; 2  ,
c) Ştiind că F este o primitivă a funcţiei să se arate că funcţia definită prin
5
G x  F x  x
6 este crescătoare.
x2  4x  5
f :[0; )  , f ( x)  .
56. Se consideră funcţia x2  4x  3
1 1
f ( x)   1
a) Să se demonstreze că x 1 x  3 pentru x  [0; ).
1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
c) Să se determine numărul real pozitiv k astfel încât ariei suprafeţei plane determinate de graficul funcţiei f,
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  k să fie egală cu k  ln k .

2
1
x 2
 2x
dx.
57. a) Să se calculeze 1
1
x
 x  1 dx  1.
a) Să se demonstreze că 0

1
f :  0;    , f ( x) 
b) Se consideră funcţia x şi numerele reale pozitive a, b şi c. Să se demonstreze că,
a b c

 f ( x)dx,  f ( x)dx,  f ( x)dx

dacă numerele 1 1 1 sunt termenii consecutivi ai unei progresii aritmetice, atunci
numerele a, b, c sunt termeni consecutivi ai unei progresii geometrice.
 x 1
 , x  (;1]
f :   , f ( x)   x  2 .
ln x  2, x  1;  
58. Se consideră funcţia 
a) Să se demonstreze că funcţia f adminte primitive  .
1

  x  2  f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
x
1
x  x 
lim  f (t )  2  dt.
c) Să se calculeze 1

2x  3
f :[0; )  , f ( x)  .
59. Se consideră funcţia x  3x  2
2

1 1
f ( x)   ,
a) Să se demonstreze că x  1 x  2 x  [0; ).

72
 1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei
1
h :[0;1]  , h( x)  f  x   f ( x  1)  .
x 1
f : 0;1  , f ( x)  x 2  x 2 .
60. Se consideră funcţia
a) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
1

 f ( x)dx.
b) Să se calculeze 0
x

 f (t )dt
0
lim .
c) Să se calculeze x 0 x2

f ( x)   x  1 e x .
61. Se consideră funcţiile F , f :   , F ( x )  x  e şi
x

a) Să se verifice că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.

b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei F, axa Ox şi dreptele x  0 şi x  1 .
1
F ( x)  f ( x)
 ex 1
dx.
c) Să se calculeze 0

f , g : 0;1  , f ( x)  2 x
şi g ( x)  x  e .
x
62. Se consideră funcţiile

a) Să se calculeze  f ( x)dx,
unde
x  0;1.
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele x  0 şi x  1 .
x

 f (t )dt
0
lim .
c) Să se calculeze x 0 x
1
f :  0;    , F ( x)  x  .
63. Se consideră funcţia x

a) Să se determine  f ( x)dx,
unde x  0.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia în jurul axei Ox, a graficului funcţiei
g : 1; 2  , g ( x)  f ( x), x  1; 2 .
e

 f ( x) ln xdx.
c) Să se calculeze 1
f , g : 0;1   x
definite prin f ( x)  e şi g ( x)  e  e .
x x
64. Se consideră funcţiile

a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0;1.

h : 0;1  ,
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei definită prin
h( x)  xf ( x) , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1 .
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei g.
1 1
f , F :  0;    , f ( x)  1  2
F ( x)  x  .
65. Se consideră funcţiile x şi x
a) Să se verifice că funcţia F este o primitivă a funcţiei f.

73
 b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x  2.
e

 f ( x)  ln xdx
c) Să se calculeze 1 .
f , g : 0;1  , f ( x)  e x 1 x
66. Se consideră funcţiile şi g ( x)  e .

a) Să se calculeze  f ( x)dx, unde x  0;1.

h : 0;1   h( x)  x  f ( x)
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei , , axa Ox
şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1 .
1
2

  g ( x)  f ( x)  dx  0
c) Să se arate că 0 .
f : 0; 2  , f n ( x)   2  x  .
n

67. Pentru n   se consideră funcţiile n
 f1 ( x)dx,
a) Să se calculeze
x  0; 2.
unde
g : 0; 2  
b) Să se determine aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei definită
g ( x)  f1 ( x)  e ,x
axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  2 .
f5
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei .
2
f : 1; 2  , f ( x)  x 
68. Fie funcţia x.

a) Să se determine  f ( x)dx,
unde
x  1; 2.
b) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei f.
2

 f ( x)  ln xdx
c) Să se calculeze 1 ..
f , g : 0;1  , f ( x)  1  x
69. Se consideră funcţiile şi g ( x)  1  x .

a) Să se determine  f ( x)dx,
unde
x  0;1.
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei g, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi
x 1.
1

 f ( x)  ln xdx
1
c) Să se calculeze e .
f : 0;1  
70. Se consideră funcţia definită prin f ( x )  x.

a) Să se determine  f ( x)dx, unde x  0;1.

g : 0;1  
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei defintiă prin
2
f ( x)
g ( x) 
x 2  1 , axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi x  1 .
c) Să se calculeze volumul corpului obţinut prin rotaţia, în jurul axei Ox, a graficului funcţiei
x
h : 0;1  , h( x)  e 2  f ( x), x  0;1.
unde
f : 1; e   
71. Se consideră funcţia definită prin f ( x)  ln x .

74
 a) Să se determine  f '( x)dx,
unde
x  1; e .
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  1 şi
x e.
e

e f ( x)dx  ee  e
x

c) Să se arate că 1 .
x3
f : 0;1   f ( x) 
72. Se consideră funcţia definită prin x 1 .

a) Să se calculeze   x  1  f ( x)dx,
unde .
x  0;1
b) Să se calculeze aria suprafeţei plane cuprinse între graficul funcţiei f, axa Ox şi dreptele de ecuaţii x  0 şi
x 1.
1   x  1  4 x  0;1
2

c) Folosind faptul că pentru , să se arate că volumul corpului obţinut prin rotaţia, în

 
 ; 
jurul axei Ox, a graficului funcţiei f, este un număr din intervalul  28 7  .

75