NOŢIUNI TEORETICE PENTRU BACALAUREAT

Formule de calcul
2 2 2
(a+b ) =a +2 ab+b
(a−b )2=a2 −2 ab+b2
2 2
a −b =(a−b )(a+b )
3 3 2 2
a −b =(a−b)(a +ab+b )
3 3 2 2
a +b =(a+b)( a −ab+b )
3 3 2 2 3
(a+b) =a +3 a b+ 3 ab +b
3 3 2 2 3
(a-b) =a −3 a b+3 ab −b
n n n−1
a −b =(a−b)( a +an−2 b+¿⋅¿+b n−1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R →R,f(x)=ax+b,a ¿ 0 , a,b ∈ R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A (α , β )∈Gf ⇔f (α )=β
Funcţia de gradul II
2
Definiţie:f:R → R,f(x)=ax +bx +c , a≠0 ,a,b,c ∈ R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
−Δ −b
=
, realizat
Dacă a<0 atunci f max 4 a pentru x = 2 a
−Δ −b −b − Δ
= , realizat )
Dacă a >0 atunci f min 4 a pentru x = 2a ;Vârful parabolei V( 2a , 4a
−b±√ Δ
2 1,2= , Δ=b2 −4 ac
Ecuaţia de gradul II:ax +bx +c=0 ;x 2a
−b c
1+ x 2= , x 1⋅x 2 =
Relaţiile lui Viete:x a a
Dacă Δ> 0⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă Δ=0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă Δ< 0⇒ ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă Δ≥0 ⇒ ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x −b
−∞ 2a ∞
f(x) −Δ
4a
a>0
x −b
−∞ 2a ∞
 f(x) −Δ
4a

Semnul funcţiei de gradul II

Δ> 0
x -∞ x1 x2 ∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
Δ=0
x 1= x2
x -∞ ∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
Δ< 0
x -∞ ∞
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II

−Δ
]
a<0,Imf=( −∞ , 4a
−Δ
,∞ )
a>0, Imf=[ 4a
Funcţii
Definiţii:Fie f:A → B
I. 1)Funcţia f se numeşte injectivă,dacă ∀ x 1 , x 2 ∈ A cu f(x 1 )=f ( x 2 )⇒ x 1=x 2
2)Funcţia f este injectivă dacă ∀ x 1 , x 2 ∈ A cu x 1≠ x2 ⇒ f ( x 1 )≠f ( x 2 )
3)Funcţia f este injectivă, dacă orice paralelă la axa 0x,dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel mult un punct.
4)Funcţia f nu este injectivă dacă ∃x 1 ≠x 2 a .i . f ( x 1 )=f (x 2 )
II.1)Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ∀ y ∈ B, există cel puţin un punct x ∈ A, a.î. ƒ(x)=y.
2) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă ƒ(A) =B.
3) Funcţia ƒ este surjectivă, dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei în cel puţin un punct.
III.1) Funcţia ƒeste bijectivă dacă este injectivă şi surjectivă.
2) Funcţia ƒ este bijectivă dacă pentru orice y ∈ B există un singur x ∈ A a.î. ƒ(x) =y (ecuaţia
ƒ(x)=y,are o singură soluţie,pentru orice y din B)
3) Funcţia ƒ este bijectivă dacă orice paralelă la axa 0x, dusă printr-un punct al lui B,
intersectează graficul funcţiei într-un singur punct .
IV.Compunerea a două funcţii
Fie f:A→B,g:B→C
g∘ f : A →C ,( g ∘f )( x )=g( f ( x ))

V. 1 A : A → A prin 1 A ( x )=x , ∀ x ∈ A .(aplicaţia identică a lui A)

Definiţie:Funcţia ƒ: A→B este inversabilă , dacă există o funcţie g:B→A astfel încât
g∘ f =1 A şi f ∘ g=1 B , funcţia g este inversa funcţiei ƒ şi se notează cu ƒ −1 .
Teoremă: ƒ este bijectivă <=> ƒ este inversabilă.

Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.

Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x ∈ R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x ∈ R
f:A→R(A ⊂ R) se numeşte periodică de perioadă T ¿0,dacă∀ x∈ A avem x+T ∈ A şi
f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.
n( A )
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al mulţimii A.
Numărul funcţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al mulţimii A.
k
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A n ,unde n reprezintă numărul de elemente al mulţimii
B, iar k al mulţimii A(k ¿ n )
Funcţia exponenţială
x
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a ,a>0,a ¿ 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Proprietăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1)⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Proprietăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a ∈(0,1)⇒ f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
m
4)log a
xy=log a x +log a y 5)log a x =m log a x ,m ∈ R
x
a =log a x −log a y log a x
6)log y 7)a =x
log b A 1
A= a b=
Schimbarea bazei:log
a
log b a ,log log b a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa oricăror
doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei aritmetice:a
n+1−an =r ,∀ n≥1

Se spune că numerele a 1 2
,a ,⋅¿⋅,a n sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii consecutivi
ai unei progresii aritmetice.
a n−1 + an+1
⇔a n = , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (an )n≥1 este progresie aritmetică 2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n =a1 +(n−1)r
a+c
⇔b=
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică 2
(a1 + an )n
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S 2

Trei numere x 1 , x 2 , x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :

x = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r ∈ R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x = u – 3r, x 2 = u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r ∈ R .
Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n 1
, b ≠0
în care raportul
oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei geometrice:
bn+1
=q
bn ,q ¿ 0
Se spune că numerele b 1 2
,b ,⋅¿⋅,bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii consecutivi
ai unei progresii geometrice.
⇔b 2 =b n−1⋅bn+1 , ∀ n≥2
Teoremă:şirul (bn )n≥1 este progresie geometrică n
n−1
Termenul general al unei progresii geometrice:b n =b1⋅q
2
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică ⇔b =a⋅c
n
b1 (q −1)
n=
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S q−1 ,q ¿ 1 sau S n =n⋅b1 , dacă
q=1
, x ,x
Trei numere x 1 2 3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
1= , x =u , x 3 =u⋅q , q≠0
x q 2
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
, x2 = , x 3 =u⋅q , x 4 =u⋅q3 , q≠0
x1 = q
3 q
Formule utile:
n(n+1)
¿⋅¿+n=
1+2+3+ 2
2 n (n+1)(2 n+1)
+22 + ¿⋅¿+ n2=
1 6
3 n(n+1) 2
+23 +¿⋅¿+ n3 =[ ]
1 2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:

|x|=¿ {x ,x≥0¿¿¿¿
x |x|
| |=
1. |x|≥0,∀ x∈R 2. |x|=|y|⇔ x=± y 3. |x|=|−x| 4. |x⋅y|=|x|⋅|y| 5. y |y|
6. |x|≤a⇔−a≤x≤a,a>0 7. |x|≥a⇔ x ∈(−∞,−a]∪[ a,∞),a>0 8. |x+ y|≤|x|+|y|
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, ∀ x ∈ R , [x] ∈ Z şi {x} ∈[0,1)
2. [x] ¿ x< [x]+1, [x] = a ⇒ a≤x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, ∀ x ∈ R ,k ∈ Z
4. {x+k}={x}, ∀ x ∈ R ,k ∈Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b ∈ R , i = −1, a=Re z , b=Im z
C- mulţimea numerelor complexe;C={a+bi/a,b ∈ R }
Conjugatul unui număr complex: z=a−bi
Proprietăţi:
1.
z 1 + z 2= z1 + z 2
2.
z 1⋅z 2 =z 1⋅z 2
n
3. z n =( z )

4.
( )
z1
z2
z
= 1
z2

5.z ∈ R ⇔ z=z
¿
6.z ∈ R i ⇔ z=−z
Modulul unui număr complex: |z|= √a 2+b 2
Proprietăţi:

1. |z|≥0,∀ z∈C 2.
|z|=|z| 3. |z1⋅z2|=|z1|⋅|z 2|
z |z |
n n | 1 |= 1
4. |z |=|z|
|z +z |≤|z 1|+|z 2|
5. z2 |z 2| 6. 1 2
Numere complexe sub formă trigonometrică
Forma trigonometrică a numerelor complexe:
√ a2+ b2 , tgt= ba
z = r(cos t + i sin t ) ,r = ;r-raza polară;t-argument redus,t ∈[0,2 π)
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1=r 1 ( cos t 1 +i sin t 1 ) , z 2 =r 2 (cos t 2 +isin t 2 )
n n
z 1⋅z 2 =r 1 r 2 [cos (t 1 +t 2 )+i sin(t 1 +t 2 ) ], z =r ( cosnt+i sin nt )
z1 r1
= [cos (t 1 −t 2 )+i sin(t 1−t 2 )]
z2 r2
t +2 kπ t+2 kπ
√n z=z k =n√ r (cos +isin ), k ∈{0,1 ,⋅¿⋅, n−1}
n n

Combinatorică
n!=1 ¿2⋅¿⋅n ,n ∈ N (0!=1) , Pn
=n! ,n ∈ N ¿
k n! k n!
n= n=
A (n−k)! ,0 ¿k ≤n;k ,n∈ N , n≥1 C k !(n−k )! , 0 ¿ k≤n ;k , n∈ N
k n−k k k k −1
Proprietăţi:1. C n =C n ,0 ¿ k≤n ;k , n∈ N 2. C n =C n−1 +C n−1 ,1≤k <n;k,n ∈ N
n 0 n 1 n−1
Binomul lui Newton:(a+b) =C n a +Cn a b+¿⋅¿+Cnn bn
k n−k k
Termenul general:T k+1=C n a b , k=0,1 ,⋅¿⋅, n

Proprietăţi:
0 1 n n
C n +C n + ¿⋅¿+C n =2 (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n elemente este 2 ).
n

1 3 5 0 2 4 n−1
C n +C n + C n +¿⋅¿=C n +C n +C n +¿⋅¿=2

Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi vectori
se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
⃗
AB=−⃗
BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt nenuli şi au
aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari.
Teoremă: Fie a⃗ şi b⃗ doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul ⃗v , există α , β ∈ R(unice )
astfel încât ⃗v =α⋅⃗a +β⋅b⃗
AB|=√( x B −x A )2 +( y B− y A )2 -modulul vectorului ⃗
|⃗ AB
⃗
AB( x B−x A , y B− y A )−coordonatele vectorului ⃗
AB
xA+xB y A+ yB
M= , yM=
Mijlocul segmentului AB:x 2 2
 x A + xB + xC y A+ y B + y C
G= , yG =
Centrul de greutate al triunghiului ABC:x 3 3
Adunarea vectorilor se poate face după regula paralelogramului sau triunghiului

Teoremă:Vectorii ⃗u şi ⃗v sunt coliniari ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗v = λ ⋅ ⃗u .

Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗
AB = λ ⃗
AC
AB ‖ CD ⇔ ∃ λ ∈ R a.i. ⃗ AB = λ ⃗
AC
Produsul scalar a doi vectori .

⃗u=x 1 i⃗ + y 1 ⃗j ,
√
⇒ u⃗⋅⃗v =x 1 x 2 + y 1 y 2 , |⃗u|= x1 2+ y 12
Daca ⃗u ,⃗v ≠0⃗ ,atunci ⃗u ⊥⃗v ⇔⃗u⋅⃗v =0
Ecuaţiile dreptei în plan
Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M ) ∈d ⇔a ¿ x M + by M + c=0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x B , y B )

x y 1
|x A y A 1 |
x y 1 =0
AB: B B
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A =m( x−x A )
⇔md =md2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele 1

⇔md ⋅md 2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare 1 = -1

Distanţa dintre punctele A(x A , y A) ,B(x B, y B) :AB= √ ( x B −x A )2

+( y B − y A )2

Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:

|ax A +by A + c|
d(A,h)= √ a2 +b2
 xA yA 1
⇔| x B y B 1 |=0
Punctele A,B,C sunt coliniare
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A={1,2 ,⋅¿⋅, n} orice funcţie bijectivă
σ : A→ A .
σ= 1
( 2 ¿⋅¿ n
σ (1) σ(2 ) ¿⋅¿ σ (n) )
(
e= 1 2 ¿⋅¿ n
1 2 ¿⋅¿ n )
se numeşte permutarea identică de gradul n.
S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.
Produsul(compunerea) a două permutări:Fie
σ , τ ∈ Sn
σ ∘τ : A → A ,(σ ∘τ )(k )=σ ( τ (k ))
Proprietăţi:
1) (στ )δ=σ (τδ ), ∀ σ , τ , δ ∈ Sn
2)
σe=eσ =σ , ∀ σ ∈ S n
−1 −1 −1
3) ∀ σ ∈ S n , ∃σ ∈ S n a .i . σσ =σσ=e , σ −1 se numeşte inversa permutării σ
n n−1 ¿ 0
Puterile unei permutări: Fieσ ∈ S n −definim σ =σ σ , n ∈ N ( σ =e )
m n m +n m n mn
Prop.: Fie σ ∈ S n ⇒σ σ =σ ,( σ ) =σ , ∀ m, n ∈ N
Inversiunile unei permutări:
Definiţie:
Fieσ ∈ S n şi i,j ∈ {1,2,⋅¿⋅,n} , i¿¿ .Perechea (i,j) se numeşte inversiune a permutării σ

dacă σ(i)¿σ( j)¿ .Numărul inversiunilor permutării σ se notează cu m( σ ).

m(σ )
Definiţii:Se numeşte semnul permutării σ ,numărul ε( σ )=(−1)
Permutarea σ se numeşte permutare pară dacă ε( σ )=1
Permutarea σ se numeşte permutare impară dacă ε( σ )=−1
Propoziţie: ε( στ )=ε(σ )ε(τ ), ∀ σ , τ ∈ S n

Permutarea
(
δ ij= 1 2 ¿⋅¿ i j ¿⋅¿ n
)
1 2 ¿⋅¿ j i ¿⋅¿ n se numeşte transpoziţie.
Proprietăţi:
δ ij=δ ji 2 δ =δ ij
1) 2) (δ ij ) =e 3) ij−1 4) ε( δ ij )=−1

Matrice
 (a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿
A= ¿ -matrice cu m linii şi n coloane;
A=(aij )¿¿i=1,m ¿ j=1,n¿¿¿
A ∈ M m,n (C ) ,unde M m ,n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente
din C.
t
A ∈ M n , m(C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . ¿) ¿

A= ¿ - A ∈ M n (C )
Tr(A)=
a11 +a 22+¿⋅¿+a nn -reprezintă urma matricei A
Sistemul ordonat de elemente (a11 ,a22 ,⋅¿⋅,a nn ) se numeşte diagonala principală a matricei A,iar
sistemul ordonat de elemente (a1 n ,⋅¿⋅, an 1 ) se numeşte diagonala secundară a matricei A.

(10 ⋅¿ ⋅0¿)(01 ⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿ (0 0⋅¿ ⋅0¿)(0 0⋅¿ ⋅0¿)(¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿) ¿

In = ¿ -matricea unitate de ordinul n ;
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
Om,n = ¿ -matricea nulă

1)A+B=B+A , ∀ A , B∈ M m,n (C ) (comutativitate)

2)(A+B)+C = A+(B+C) , ∀ A , B ,C ∈ M m,n (C ) (asociativitate)
3)A+
Om,n = Om,n +A = A , ∀ A ∈ M m,n (C )
4) ∀ A ∈ M m.n (C ),∃(− A )∈ M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A=
Om,n , ∀ A ∈M m,n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A ∈ M m , n (C ),B ∈ M n , p (C ),C ∈ M p , q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A ∈ M m, n (C ), B , C ∈ M n, p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă de
adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B ,C ∈ M m ,n (C ), A ∈ M n, p (C )
7) AI n =I n A= A , ∀ A ∈ M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, ∀ a ,b∈ C , A ∈ M m ,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, ∀ a ,b∈ C , A ∈ M m ,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, ∀ a∈ C , A ,B ∈ M m ,n (C )
11)aA =
O m , n ⇔a=0 sau A= Om,n
t t t t t t t t t t
12) ( A )= A , ( A+B )= A+ B , ( aA )=a A , ( AB)= B A
Puterile unei matrice:Fie A ∈ M n (C )
0 1 2 3 2 n n−1
Definim A =I n , A =A , A = A⋅A , A =A ⋅A ,⋅¿⋅, A = A ⋅A , n ∈ N ¿

2
Relaţia Hamilton-Cayley: A −(a+ d ) A +( ad−bc ) I 2 =O2 ,unde
A= (ac bd )
Determinanţi.
a b
| |=ad−bc
c d (determinantul de ordinul doi)
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c
|d e f |=aei+dhc+gbf −ceg−fha−ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul
matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice care are
determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un element a,
obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci
determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de celelate linii(sau
coloane) atunci determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulţite
cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
|d+m e+n f +p |=|d e f |+|m n p |
9) g h i g h i g h i
10)det(A ¿ B )=det A⋅det B , ∀ A,B ∈ M n (C )
Definiţie:Fie A=(aij )∈ M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului ij
a , 1≤i , j≤n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează acest
minor cu
M ij .
i+ j
Numărul A ij =(−1) M ij se numeşte complementul algebric al elementului aij .

Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A ∈ M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată A
−1 −1 −1
∈ M n (C ) a.i. A ¿ A =A ⋅A=I n

Teoremă:A ∈ M n (C )inversabilă ⇔det A≠0

−1 1 ¿
= A
A det A ,A ¿ adjuncta matricei A. A ¿ se obţine din t A înlocuind fiecare element cu
complementul său algebric.
Dacă A,B ∈ M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A ) = A b)(AB) =B A
−1 −1 −1 −1

Rangul unei matrice

Fie A ∈ M m ,n (C ) , r ∈ N , 1≤r≤min( m, n)
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu elementele
matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A ¿ O m,n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un minor de
ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi minorii
de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei coloane)minorului
de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase
sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:

{a1x1+a12x2+¿⋅+a1nxn=b1¿{a21x1+a2x2+¿⋅+a2nxn=b2 {¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅ ¿⋅¿ ¿ , x2 ,⋅¿⋅,x n - necunoscute, b 1 ,b2 ,⋅¿⋅,bm -termenii liberi

a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1

(a1 a12. . a1n¿)(a21a2 . . a2n¿)(. . . . . . . ¿) ¿ (a1 a12. . a1nb1¿)(a21a2 . . a2nb2¿)(. . . . . . . ¿) ¿

A= ¿ -matricea sistemului, A = ¿ -matricea extinsă
 (b 1 ¿ ) (b2 ¿ ) ( . . ¿ ) ¿ ( x1 ¿) ( x2 ¿) (. ¿) ¿
B= ¿ matricea coloană a termenilor liberi,X=
AX=B -forma matriceală a sistemului
¿
.matricea necunoscutelor.

Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu numărul de
necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat Δ≠0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie unică x i =
Δi
Δ ,unde Δ i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici
sunt nuli.

Elemente de geometrie şi trigonometrie

Formule trigonometrice.Proprietăţi.
2 2
sin x+cos x=1, ∀ x ∈ R
-1 ¿sin x≤1, ∀ x∈ R -1 ¿cos x≤1,∀ x∈ R
sin(x+2k π )=sin x , ∀ x ∈ R,∀k ∈Z cos(x+2k π )=cos x, ∀ x ∈ R ,∀ k ∈ Ζ
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
2 2
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos x−sin x
π π
( −x )=cos x ( −x )=sin x
sin 2 cos 2
a+b a−b a+b a−b
cos cos
sina+sinb=2sin 2 2 cosa+cosb=2cos 2 2
a−b a+ b a−b a+b
cos sin
sina-sinb=2sin 2 2 cosa-cosb= -2sin 2 2
sin x cos x
,cos x≠0 ,sin x≠0
tgx= cos x ctgx= sin x
tg(x+k π )=tgx ctg(x+k π )=ctgx
 π π
( −x )=ctgx ( −x )=tgx
tg 2 ctg 2
tga+tgb tga−tgb
tg(a+b)= 1−tgatgb tg(a-b)= 1+tgatgb
2tgx
2
tg2x= 1+tg x
x x
2 tg 1−tg2
2 2
x x
1+tg 2 1+tg2
sinx = 2 cosx = 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0 π π π π π 3π 2π
6 4 3 2 2
sinx 0 √2 √3 1 0 -1 0
2 2
cosx 1 √3 √2 0 -1 0 1
2 2
tgx 0 √3 1 √3 - 0 - 0
3
ctgx - √3 1 √3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

π π
[− , ]
arcsin:[-1,1]→ 2 2 arcsin(-x)= -arcsinx
π π
∀ x ∈[− , ]
arcsin(sinx)=x, 2 2 sin(arcsinx)=x,x ∈[−1,1]
arccos:[-1,1] →[ 0 ,π ] arccos(-x)= π −arccos x
arccos(cosx)=x, ∀ x ∈[0,π ] cos(arccosx)=x, ∀ x ∈[−1,1]
π
,∀ x∈[−1,1]
arcsinx+arccosx= 2
π π
→(− , )
arctg:R 2 2 arctg(-x)= -arctgx
 π π
∀ x ∈(− , )
arctg(tgx)=x, 2 2 tg(arctgx)=x,
arcctg:R →(0 , π ) arcctg(-x)= π −arcctgx
arcctg(ctgx)=x, ∀ x ∈(0, π) ctg(arcctgx)=x, ∀ x ∈ R
π
,∀ x∈ R
arctgx+arcctgx= 2
Ecuaţii trigonometrice
k
sinx = a,a ∈[−1,1 ]⇒ x ∈ {(−1 ) arcsin a+kπ , k ∈ Ζ }
cosx = b,b ∈[−1,1 ]⇒ x∈ {±arccos b+2 kπ , k ∈ Ζ }
tgx = c,c ∈ R ⇒ x ∈{arctgc +kπ , k ∈ Ζ}
ctgx = d,d ∈ R ⇒ x ∈{arcctgd +kπ , k ∈ Ζ }
k
sinax = sinbx ⇒ ax=(−1) bx+kπ , k ∈ Ζ
cosax = cosbx ⇒ ax=±bx +2 kπ , k∈ Ζ
tgax = tgbx ⇒ ax=bx+kπ , k ∈ Ζ
ctgax = ctgbx ⇒ ax=bx+kπ , k ∈ Ζ
a b c
= =
Teorema sinusurilor: sin A sin B sin C =2R,unde R este raza cercului circumscris
triunghiului.
2 2 2
Teorema cosinusului:a =b + c −2 bc cos A
Aria unui triunghi:
b⋅h AB⋅AC sin( AB , AC ) a+b+c
Δ= Δ=
AΔ √
A 2 A 2 = p( p−a)( p−b )( p−c ) ,p= 2
xA yA 1
|Δ|
Δ ABC = , Δ=| x B y B 1| c 1⋅c 2 2
l √3
2
xC yC 1 Δdreptunghic = Δechilateral =
A A 2 A 4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= 4 S ,unde S este aria triunghiului
S a+b+c
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= p ,unde S este aria triunghiului iar p= 2
Grupuri
Definiţie:Fie ¿ : M ×M → M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M ,se
numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ¿ ”dacă ∀ x , y ∈ H ⇒ x∗y∈ H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie ¿ : M ×M → M lege de compoziţie pe M.
Legea “ ¿  “ se numeşte asociativă dacă (x ¿ y )∗z=x∗( y∗z ), ∀ x , y , z ∈ M
Legea “ ¿  “ se numeşte comutativă dacă x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈ M
Legea “ ¿  “ admite element neutru dacă exista e ∈ M a.i . x∗e=e∗x=x , ∀ x∈ M
Definiţie:Cuplul (M, ¿) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x ¿ y )∗z=x∗( y∗z), ∀ x , y , z∈ M
2) există e ∈ M a.i . x∗e=e∗x=x , ∀ x∈ M
Dacă în plus x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈ M atunci monoidul se numeşte comutativ.
Notaţie:U(M)={x ∈ M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ¿) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x ¿ y)∗z=x∗( y∗z), ∀ x, y , z∈G
2) există e ∈ M a.i .x∗e=e∗x=x , ∀ x∈ G
' ' '
3) ∀ x ∈G ,∃ x ∈ G a.i. x ¿ x =x ∗x=e
Dacă în plus x ¿ y= y∗x,∀ x , y∈G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
n
Definţie:Fie (G, ¿) un grup şi x ∈G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea x =e se
numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)

Subgrup
Definiţie:Fie (G, ¿) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al grupului (G,
¿) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) ∀ x , y ∈ H ⇒ x∗y∈ H .
'
2) ∀ x ∈ H ⇒ x ∈ H

Grupul claselor de resturi modulo n,

Z n =¿ ¿
(Z n ,+)− grup abelian
(Z n ,⋅) -monoid comutativ ,în care U ( Z n )=¿ ¿
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
' '
Definiţie:Fie (G, ¿) şi (G ,∘) două grupuri.O funcţie f:G →G se numeşte morfism de grupuri dacă
are loc conditia f( x∗y )=f (x )∘ f ( y), ∀ x, y ∈G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
' '
Prop. Fie (G, ¿) şi (G ,∘) două grupuri.Dacă f:G →G este morfism de grupuri atunci:
' '
1)f(e)=e unde e,e sunt elementele neutre din cele două grupuri.
' '
2)f(x )=[ f ( x )] ∀ x ∈G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ¿,∘) , unde A este o multime nevidă iar ,, ” şi ,, ” sunt două legi de
compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A, )este grup abelian
2) (A, )este monoid
3)Legea ,, ”este distributivă fata de legea ,, ”:
x (y z)=(x y) (x z),(y ¿ z)∘ x=( y ∘ x )∗( z∘ x )∀ x , y , z ∈ A
Inelul (A, ¿,∘) , este fără divizori ai lui 0,dacă ∀ x . y≠e¿ ⇒ x ∘ y≠e¿ ( e ¿ element neutru de la
legea ,, ”)
Un inel (A, ¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x ∘ y= y ∘ x,∀ x , y∈ A
Un inel (A, ¿,∘) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se numeşte,domeniu
de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ¿,∘) cu e ¿ ¿ e∘ se numeşte corp dacă ∀ x ∈ K ,x ≠e ¿ ,∃ x ' ∈ K a.i.
x ∘ x ' =x ' ∘ x=e∘( e¿ , e ∘ fiind elementele neutre )
Un corp (K, ¿,∘) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x ∘ y= y ∘ x,∀ x , y∈ K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
' '
Definiţie :Fie (A, ¿,∘),( A ⊕,⊗) două inele.O funcţie f:A → A se numeşte morfism de inele dacă :
1)f( x∗y )=f (x )⊕ f ( y ), ∀ x , y ∈ A
1)f( x ∘ y)=f ( x )⊗ f ( y), ∀ x , y ∈ A
e e
3)f(e ∘ )= ⊗ (e ∘ , ⊗ fiind elementele neutre corespunzătoare legilor ∘,⊗ )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
'
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
'
K ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
n n−1
Forma algebrică a unui polinom:f = an x +a n−1 x +¿⋅¿+a 1 x+a0 , a n≠0 ,
ai ∈ A un inel
comutativ.
Definiţie:a ∈ A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g ¿0, polinoame din K[X].Atunci
există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K ⇒ restul
împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f ⇔ X-a divide f.
¿
Definiţie:Elementul a ∈ K este rădăcină de ordinul p ∈ N pentru polinomul f ∈K [ X ] dacă (X-a)
p p+1
divide pe f iar (X-a)
nu divide pe f.
¿
Teoremă: Elementul a ∈ K este rădăcină de ordinul p ∈N pentru polinomul f ∈K [ X ]
' ( p−1) ( p)
⇔ f (a )=0 , f ( a)=0 ,⋅¿⋅, f ( a)=0 şi f (a )≠0 ,unde f este fucţia polinomială asociată
polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f ∈R[ X ] ,f ¿ 0 .Dacă z = a+ib,b ¿ 0 este o rădăcină complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X−z )( X−z )/f
Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie f ∈Q[ X ] , f ¿ 0 .Dacă x 0 =a+ √ b este o rădăcină a lui f,unde a,b ∈Q,b¿0, √b∉Q¿
,atunci
1) x 0 =a− √ b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , 0 au acelaşi ordin de multiplicitate.
x
Obs. :
( X−x )( X −x )/f
0 0
Polinoame cu coeficienţi întregi
n n−1
Teoremă :fie f= an x +a n−1 x +¿⋅¿+a 1 x+a0 , a n≠0 ;f ∈ Z[ X ]
p
0= ( p,q
1)Dacă x q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0
=p
este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte reductibil peste
K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K ⇔ nu au rădăcini în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
n n−1
f = an x +a n−1 x +¿⋅¿+a 1 x+ a0 , a n≠0 .Dacă x 1 ,x 2 ,⋅¿⋅, x n sunt n rădăcini ale lui f în K atunci f =
an ( X −x1 )( X −x 2 )⋅¿⋅( X−x n ) şi
−1
x 1 +x 2 +¿⋅¿+x n=−an−1⋅a n
−1
x 1 x 2 + x1 x 3 +¿⋅¿+x n−1 x n =an−2 an
.......................................................
n −1
x 1 x 2⋅¿⋅xn =(−1 ) a 0 an
 a2
[ x 1 +x 2 +x 3 =−
a3
a1
[ x 1 x 2 +x 1 x3 +x 2 x3 = [
a3
a0
3 2 [ x 1 x 2 x3 =−
Dacă f = a3 x +a2 x + a1 x+ a0 , f ∈ C [ X ]⇒ a3
a3
[ x 1 + x 2 + x3 + x 4 =−
a4
a2
[ x 1 x2 +x 1 x 3 +¿⋅¿+ x 3 x 4 =
4 a4
4x +a3 x 3 +a 2 x 2 +a1 x +a 0 , f ∈C [ X ]⇒ ¿ [¿
a1
[ x1 x 2 x 3 + x 1 x 2 x 4 + x1 x 3 x 4 + x 2 x3 x 4 =−
a4
a0
[ x1 x 2 x 3 x4=
f=a a4
Ecuaţii reciproce
n n−1
Definiţie:O ecuaţie de forma an x +a n−1 x +¿⋅¿+a 1 x+a0 , a n≠0 pentru care
an−i=ai , 0≤i≤n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
4 3 2
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x +bx +cx +bx +a , a≠0
1 1 1
2
( x 2 + 2 )+ b( x+ )+c=0 + =t
Se împarte prin x şi devine a x x ;notez x x şi obţinem o ecuaţie de
gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (an )n ∈N un şir de numere reale.
Şirul (an ) este crescător dacă:
an ≤an+1 , ∀ n ∈ N .
a <a ,∀ n∈ N .
Şirul (an ) este strict crescător dacă: n n+1
a ≥a , ∀ n ∈ N .
Şirul (an ) este descrescător dacă: n n+1
Şirul (an ) este strict descrescător dacă:
an >a n+1 ,∀ n∈ N .
Şir mărginit
Fie
(an )n ∈N un şir de numere reale.
Şirul (an ) este mărginit dacă:
∃α , β ∈ Ra .i . α≤a ≤β , ∀ n ∈ N
n
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este diverge