5.

Funcţia de gradul doi, graficul şi proprietăţi ale ei

Definiţie: Funcţia de forma f : R ® R , f ( x) = ax 2 + bx + c , unde a ¹ 0 şi a, b, c Î R se numeşte funcţie de
gradul doi. sau funcţie pătratică.
2) Funcţia f ( x) = ax 2 + bx + c , unde a ¹ 0 poate fi reprezentată în următoarele forme:
2
æ b ö D
a) în forma canonică: f : R ® R, f ( x) = a × ç x + ÷ - (5.1) , orice delta.
è 2a ø 4a
b) în forma factorizată: f ( x) = ax 2 + bx + c = a( x - x1 )( x - x 2 ) , dacă D > 0 (5.2)

5.1 Algoritmul de construire (de trasare) a graficului funcţiei de gradul II

I. Prima metodă, folosind proprietăţile de bază
1) Dacă a>0, atunci graficul reprezintă o parabolă cu ramurile orientate în sus;
Dacă a<0, atunci graficul reprezintă o parabolă cu ramurile orientate în jos.
b D
2) Se determină vârful parabolei, adică punctul V (- ; - ) (5.3)
2a 4a
b
3) Se scrie ecuaţia axei de simetrie a parabolei: x = - f(x)=f(y) daca x=y sau x+y=-b/a (5.4)
2a
4) Se determină punctele de intersecţie ale parabolei cu axele de coordonate:
• Cu axa Oy: x = 0 Þ y = a × 0 2 + b × 0 + c = c Þ C (0; c) – punctul de intersecţie al parabolei cu axa Oy:
P Ç Ox = {C};
• Cu axa Ox : y = 0 Þ f ( x) = 0 Þ ax 2 + bx + c = 0 . Poate sa nu existe, sa fie un punct sau 2 puncte
Au loc 3 cazuri în dependenţă de semnul discriminantului D = b 2 - 4ac :
I. Dacă D < 0 , atunci parabola nu intersectează axa Ox: P ÇOx = Æ ;
b
II. Dacă D = 0 , atunci parabola intersectează axa Ox într-un singur punct V (- ; 0) – vârful parabolei, care este
2a
situat pe axa Ox: P Ç Ox = {V };
III. Dacă D > 0 , atunci parabola intersectează axa Ox în două puncte:
A( x1 ; 0) şi B( x2 ; 0) , unde x1 şi x2 sunt soluţiile ecuaţiei ax 2 + bx + c = 0 , adică zerourile funcţiei pătratice f.
5) Se trasează graficul G f al funcţiei, care reprezintă o parabolă P:

Fig. 5.1 Fig. 5.2 Fig. 5.3

1
 Fig. 5.4 Fig. 5.5
Fig. 5.6

5.2 Proprietăţi ale funcţiei de gradul doi f ( x) = ax 2 + bx + c, a ¹ 0

1) Domeniul (maxim) de definiţie al funcţiei este D( f ) = R .
2) Extremele şi punctele de extrem ale funcţiei:
b D
I. Dacă a > 0 , atunci funcţia are un minim (global): min f ( x) = f min = f (- )=- – minimul funcţiei
xÎR 2a 4a
pătratice;
• Vârful parabolei V (- b ; - D ) este punctul de minim (global) al funcţiei;
2a 4a
II. Dacă a < 0 , atunci funcţia are un maxim (global):
b D
max f ( x) = f max = f (- ) = - – maximul funcţiei pătratice;
xÎR 2a 4a
• Vârful parabolei V (- b ; - D ) este punctul de maxim (global) al funcţiei.
2a 4a
3) Mulţimea valorilor funcţiei (domeniul de valori al funcţiei) E ( f ) :
I. Dacă a > 0 , atunci mulţimea valorilor funcţiei este E ( f ) = é- D ; + ¥ ö÷ ;
êë 4a ø
II. Dacă a < 0 , atunci mulţimea valorilor funcţiei este E ( f ) = æç - ¥; - D ù .
è ú
4a û
4) Monotonia funcţiei de gradul doi (intervalele de creştere şi descreştere):
I. Dacă a > 0 , atunci:
a) funcţia este strict descrescătoare pe intervalul æç - ¥; - b ö÷ ;
è 2a ø

b) funcţia este strict crescătoare pe intervalul æç - ; + ¥ ö÷ ;

b
è 2a ø
II. Dacă a < 0 , atunci:
a) funcţia este strict crescătoare pe intervalul æç - ¥; -
b ö
÷;
è 2a ø
æ b ö
b) funcţia este strict descrescătoare pe intervalul ç - ; + ¥÷ ;
è 2a ø
6) Semnele funcţiei de gradul doi:
2
æ b ö -D
Se scrie funcţia f în forma canonică: f ( x) = ax + bx + c = ç x +
2
÷ + şi se se determină unul din cele 6
è 2a ø 4a
cazuri care areloc (de mai jos):
I. Dacă a > 0 şi D < 0 , atunci f ( x) > 0 pentru (") x Î R = (-¥; + ¥) şi f ( x) £ 0 pentru x Î Æ ;
ì b ü b
II. Dacă a > 0 şi D = 0 , atunci f ( x) > 0 pentru (") x Î R \ í- ý şi f ( x) = 0 pentru x = - ;
î 2a þ 2a
III. Dacă a > 0 şi D > 0 , atunci f ( x) > 0 pentru x Î ( -¥ ; x1 ) È ( x 2 ; + ¥ ) şi f ( x) < 0 pentru x Î ( x1 ; x2 ) ;
IV. Dacă a < 0 şi D < 0 , atunci f ( x) < 0 pentru (") x Î R = (-¥; + ¥) şi f ( x) ³ 0 pentru x Î Æ ;
ì b ü b
V. Dacă a < 0 şi D = 0 , atunci f ( x) < 0 pentru (") x Î R \ í- ý şi f ( x) = 0 pentru x = - ;
î 2a þ 2a
VI. Dacă a < 0 şi D > 0 , atunci f ( x) < 0 pentru x Î ( -¥ ; x1 ) È ( x 2 ; + ¥ ) şi f ( x) > 0 pentru x Î ( x1 ; x2 ) .

2
1) Cazul D < 0 (cazurile I şi IV de mai sus)
Semnul valorilor funcţiei f coincide cu semnul numărului a, pentru orice x Î R .
y
y a<0
-b Δ<0
a>0 2a
Δ<0 x
-D
4a
_ _ _ _
+ + + c + c

-D
4a
x
-b
2a

Fig. 5.7 Fig. 5.8

2) Cazul D = 0 (cazurile II şi V de mai sus)

2
æ b ö ì b ü
Semnul valorilor funcţiei f(x) = aç x + ÷ coincide cu semnul numărului a, pentru orice xÎ R\ í- ý .
è 2a ø î 2a þ
y
a>0 a<0
-b
Δ=0 y Δ=0
2a
x

_ _ _ _
+ + + +
c

x
-b
2a

Fig. 5.9 Fig. 5.10

3) Cazul D >0 (cazurile III şi VI de mai sus)

Semnul valorilor funcţiei f , cu zerourile x1 şi x2 , unde x1 < x2 , coincide cu semnul numărului a, pentru orice
x Î (-¥, x1 ) È ( x2 , + ¥) şi este opus semnului lui a, pentru orice x Î ( x1 , x 2 ) .
y
a<0
y Δ>0
a>0
Δ>0 -D
4a
+ +
x1 x2
-b x
+ + _ _ 2a __
-b
2a
x1 x2
_ _ _ x
-D
3
4a
 Fig. 5.11 Fig. 5.12

5.3 Trinomul şi ecuaţia de gradul doi

5.3.1 Descompunerea trinomului pătrat în produs de factori:
1) Dacă D > 0 şi a ¹ 0 , atunci ax 2 + bx + c = a ( x - x1 )( x - x 2 ) ;
2) Dacă D = 0 şi a ¹ 0 , atunci ax 2 + bx + c = a ( x - x1 ) 2 ;
3) Dacă D < 0 şi a ¹ 0 , atunci trinomul nu se descompune în factori pe mulţimea numerelor reale R.
4) Dacă D < 0 şi a ¹ 0 , atunci trinomul se descompune în factori pe mulţimea numerelor complexe C:
ax 2 + bx + c = a( x - x1 )( x - x 2 )

5.3.2 Forma canonică a trinomului pătrat:

2
æ b ö D
a) ax + bx + c = aç x +
2
÷ - , a, b, c Î R, a ¹ 0 .
è 2a ø 4a
2
æ pö D
b) x 2 + px + q = ç x + ÷ - , p Î R, q Î R .
è 2ø 4
1) x12 + x 22 = ( x1 + x 2 ) 2 - 2 x1 x 2 ; 2) x14 + x 24 = ( x12 + x 22 ) 2 - 2( x1 x 2 ) 2 ;
[
3) x13 + x 23 = ( x1 + x 2 )( x12 + x 22 - x1 x 2 ) = ( x1 + x2 ) (( x1 + x 2 ) 2 - 3x1 x 2 ) ; ]
1
6
2
2
1
2
2 [
4) x + x = ( x + x ) x + x - ( x1 x 2 ) .
6 4
1
4
2
2
]
5.4 Pozitia rădăcinilor trinomului de gradul II în raport cu un număr real a sau cu două numere
reale a şi b
Fie funcţia pătratică f : R ® R, f ( x) = ax 2 + bx + c , unde a ≠ 0 şi a, b, c Î R .
Dacă discriminantul ecuaţiei de gradul II ax 2 + bx + c = 0 este nenegativ, adică D = b 2 - 4ac ³ 0 şi x1 , x 2 sunt
rădăcinile ei, astfel încât x1 £ x 2 şi a , b sunt două numere reale, adică a Î R , b Î R , atunci au loc următoarele
cazuri de amplasare a rădăcinilor x1 şi x 2 în raport cu numerele reale a şi b :
ì
ïD > 0
ï
1) a < x1 < x 2 Û ía × f (a ) > 0
ï b
ï- >a
î 2a
ì
ïD > 0
ï
4) x1 < x 2 < a Û ía × f (a ) > 0
ï b
ï- <a
î 2a

ìD > 0
5) x1 < a < x2 Û í
îa × f (a ) < 0