Sunteți pe pagina 1din 5

Funcţii. Definiţii. Proprietăţi.

Aplicaţii

Ciorabai Sezen
Capitol 1

Funcţii. Definiţii.
Proprietăţi. Aplicaţii

1.1 Generalităţi asupra noţiunii de funcţie


Definiţie 1. Se numeşte funcţie definitită pe mulţimea A cu valori ı̂n mulţimea
B o lege de corespondenţa care atribuie fiecărui element din A un singur element
din B.
Terminologie şi notaţii
• Notăm f : A → B. Fiecărui x ∈ A ı̂i corespunde un singur element
f (x) ∈ B numit imaginea lui x prin funcţia f ;
• Mulţimea A se numeşte domeniu, iar mulţimea B se numeşte codomeniu.
Definiţie 2. Fie M ⊂ A. Mulţimea {f (x)|x ∈ M } se numeşte imaginea mulţimii
M prin funcţia f şi se notează f (M ). În cazul M = A, obţinem f (A) = Imf ,
numită imaginea funcţiei f sau mulţimea valorilor funcţiei f .
Definiţie 3. Spunem că funcţiile f : A → B si g : C → D sunt egale dacă:
A = C, B = D, f (x) = g(x) pentru orice x ∈ A.

1.2 Graficul unei funcţii


Fie o funcţie f : A → B.
Definiţie 4. Mulţimea {(x, y) |x ∈ A, y ∈ B, y = f (x)} se numeşte graficul funcţiei
f şi notăm Gf .
Observaţie 1. 1. Perechea (x, y) ∈ Gf dacă şi numai dacă f (x) = y;
2. Intersecţia imaginii geometrice a graficului cu axa Ox este reprezentată
de mulţimea Gf ∩ Ox = {(a, 0) |f (a) = 0};

1
CAPITOL 1. FUNCŢII. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI. APLICAŢII 2

3. Intersecţia imaginii geometrice a graficului cu axa Oy este reprezentată de


mulţimea Gf ∩ Oy = {(0, f (0))};
4. Intersecţia imaginilor geometrice ale graficelor funcţiilor f şi g este reprezen-
tată de mulţimea Gf ∩ Gg = {(x, f (x)) |f (x) = g(x)};

1.3 Paritatea
Definiţie 5. O mulţimea D ⊂ R se numeşte mulţimea simetrică dacă pentru
orice x ∈ D avem −x ∈ D.
Definiţie 6. Fie D o mulţime simetrică. Funcţia f : D → R se numeşte funcţie
pară dacă f (−x) = f (x), pentru orice x ∈ D. Funcţia f se numeşte impară
dacf (−x) = −f (x), pentru orice x ∈ D.

1.4 Periodicitatea
Definiţie 7. O funcţie f : A → R se numeşte funcţie periodică dacexistă T > 0
astfel ı̂ncât f (x + T ) = f (x), ∀c ∈ A. În aceste condiţii, numărul T se numeşte
perioada funcţiei f .
Teoremă 1. Fie f : A → R o funcţie periodică de perioadă T . Atunci f (x +
kT ) = f (x), pentru orice x ∈ A, k ∈ Z.

1.5 Monotonie
Definiţie 8. Fie A, B ⊂ R. O funcţie f : A → B se numeşte:
• crescătoare dacă pentru orice x, y ∈ A, x < y, avem: f (x) ≤ f (y);

• strict crescătoare dacă pentru orice x, y ∈ A, x < y, avem: f (x) < f (y);
• descrescătoare dacă pentru orice x, y ∈ A, x < y, avem: f (x) ≥ f (y);
• strict descrescătoare dacă pentru orice x, y ∈ A, x < y, avem: f (x) >
f (y);

• monotonă, dacă este crescătoare sau descrescătoare;


• strict monotonă, dacă este stric crescătoare sau stric descrescătoare.
Teoremă 2. Suma a două funcţii monotone de acelaşi tip este tot o funcţie
monotonde acelaşi tip.

Definiţie 9. Numărul f (x)−f


x−y
(y)
definit pentru orice x, y ∈ A, x 6= y, se numeşte
raportul de variaţie al funcţiei f : A → B şi se notează cu Rf .
CAPITOL 1. FUNCŢII. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI. APLICAŢII 3

Teoremă 3. Funcţia f : A → R este strict crescătoare dacă şi numai dacă Rf >
0, pentru orice x, y ∈ A, x 6= y. Funcţia f : A → R este strict descrescătoare
dacă şi numai dacă Rf < 0, pentru orice x, y ∈ A, x 6= y.
Teoremă 4. Fie o funcţie f : A → R strict monotonă . Atunci ∀y ∈ R, ecuaţia
f (x) = y admite cel mult o soluţie x ∈ A.

1.6 Compunerea funcţiilor


Definiţie 10. Fie funcţiile f : A → B, g : B → C. Funcţia h : A → C definită
prin h(x) = g(f (x)) se numeşte compunerea funcţiilor f şi g. Notăm h = g ◦ f .
Observaţie 2. Compunerea funcţiilor este o operaţie asociativă, dar nu este
comutativă.

1.7 Funcţia de gradul I


Definiţie 11. Funcţia f : R → R, f (x) = ax + b, a 6= 0 se numeşte funţie de
gradul I.
Observaţie 3. Funcţia de gradul I este strict monotonă, fiind strict crescătoare
dacă a > 0 şi strict descrecătoare dacă a < 0.
Observaţie 4. Imaginea geometrică a funcţiei de gradul I este o dreaptă.
Semnul funcţiei de gradul I: Este extrem de util ı̂n soluţionarea inecuaţiilor.
Pentru o funcţie oarecare de gradul I f : R → R, f (x) = ax + b, a 6= 0, avem
tabelul următor:
x −∞ − ab ∞
f (x) semn opus lui a 0 semnul lui a

1.8 Funcţia şi ecuaţia de gradul al II-lea


Ecuaţia de gradul al II-lea
Forma generală: ax2 + bx + c = 0, unde a, b, c ∈ R, a 6= 0. Numerele a, b, c se
numesc coeficienţi, iar x reprezintă necunoscuta.
Rezolvare:
1. se calculează discrimantul ecuaţiei: δ = b2 − 4ac;
2. dacă δ > 0, atunci

ecuaţia admite două rădăcini reale diferite, dupa for-
−b± δ
mula: x1,2 = 2a ;
3. dacă δ = 0 atunci ecuaţia admite două rădăcini reale egale, după formula
x1,2 = −b
2a ;

4. dacă δ < 0 atunci ecuaţia nu admite rădăcini reale.


CAPITOL 1. FUNCŢII. DEFINIŢII. PROPRIETĂŢI. APLICAŢII 4

Relaţiile lui Vite: Sunt adevărate indiferent de tipul rădăcinilor:


−b c
S = x1 + x2 = − , P = x1 x2 =
a a

Funcţia de gradul al II-lea


Definiţie 12. Funcţia f : R → R, f (x) = ax2 + bx + c, unde a, b, c ∈ R, a 6= 0
se numeşte funcţie de gradul al II-lea.
Observaţie 5. Imaginea geometrică a graficului este o parabolă.
b
Definiţie 13. Dreapta de ecuaţie x = − 2a se numeşte axă de simetrie a grafi-
cului.
b δ

Definiţie 14. Se numeşte vârful parabolei un punct de coordonate − 2a , − 4a
care se numeşte punct de :
• minim dacă a > 0;

• maxim dacă a < 0.


Semnul funcţiei de gradul al II-lea: Este extrem de util ı̂n soluţionarea
inecuaţiilor. Pentru o funcţie oarecare de gradul al II-lea f : R → R, f (x) =
ax2 + bx + c, a 6= 0, δ > 0, x1 , x2 cele două rădăcini, avem tabelul următor:
x −∞ x1 x2 ∞
f (x) semnul lui a 0 semn opus lui a 0 semnul lui a