FUNCȚII DERIVABILE PE UN INTERVAL

Teorema lui Fermat

Fie I  un interval. Dacă funcția f : I → are derivată într-un punct de extrem local x0 din interiorul
intervalului I, atunci f  ( x0 ) = 0 .

Observații:
1. Teorema nu este adevărată dacă x0 nu este punct interior.
Contraexemplu:
Funcția f :  0;1 → , f ( x ) = x are punct de minim x0 = 0 dar f  ( 0 ) = 1
2. Funcția f poate avea un extrem local într-un punct x0 în care nu are derivată.
Contraexemplu:
Funcția f : → , f ( x ) = x are punct de minim x0 = 0 dar f s ( 0 )  f d ( 0 )
3. Reciproca teoremei lui Fermat nu este adevărată.
Contraexemplu:
Funcția f : → , f ( x ) = x3 are f  ( 0 ) = 0 dar nu are puncte de extrem deoarece este strict crescătoare
Reținem:
Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem din interiorul lui I sunt puncte critice.
Contraexemplul 3 dovedește că există puncte critice care nu sunt puncte de extrem.
Interpretare geometrică
Dacă graficul unei funcții f are tangentă într-un punct de extrem din
interiorul domeniului său de definiție, atunci tangenta în acest punct este
paralelă cu axa Ox .

Teorema lui Rolle

Fie I  un interval și a, b  I , a  b . Dacă funcția f : I → îndeplinește condițiile:
i. f continuă pe  a; b
ii. f derivabilă pe ( a; b )
iii. f ( a ) = f ( b )
atunci există cel puțin un punct c  ( a; b ) astfel încât f  ( c ) = 0 .

Observație: Toate condițiile sunt esențiale.

Contraexemple:
1. Funcția f : 1; 2 → , f ( x ) = x 2 are f  ( x )  0 x  1; 2 ( f (1)  f ( 2 ) deci nu îndeplinește condiția iii)

2. Funcția f :  −1;1 → , f ( x ) = x are f  ( x )  0 x   −1;1 (nu este derivabilă în 0, deci nu îndeplinește

condiția ii)
 x, x   0;1)
3. Funcția f :  0;1 → , f ( x ) =  are f  ( x )  0 x   0;1 (nu este continuă în 1, deci nu
0, x = 1
îndeplinește condiția i)
Interpretare geometrică
Dacă graficul funcției f admite derivată în fiecare punct și dreapta
ce unește extremitățile graficului este paralelă cu axa Ox , atunci
există cel puțin un punct de pe grafic în care tangenta este paralelă
cu axa Ox

Corolar 1
Fie f :  a; b  → o functie derivabilă. Dacă f ( a ) = f ( b ) = 0 , atunci există cel puțin un punct c  ( a; b ) astfel
încât f  ( c ) = 0 .
Corolar 2
Fie f :  a; b  → o functie derivabilă. Dacă f  ( a ) = f  ( b ) = 0 și f  ( x )  0 x  ( a; b ) , atunci există cel mult
un punct c  ( a; b ) , astfel încât f ( c ) = 0 .
Corolar 3
Fie f : I → o functie derivabilă și x1 și x2 două soluții consecutive ale ecuației f  ( x ) = 0 .
a) Dacă f ( x1 )  f ( x2 )  0 , atunci există un singur punct x0  ( x1; x2 ) astfel încât f ( x0 ) = 0 .
b) Dacă f ( x1 )  f ( x2 )  0 , atunci funcția ƒ are semn constant pentru orice x  ( x1; x2 ) și deci ecuația f ( x ) = 0
nu are nicio soluție în intervalul ( x1; x2 )
Reținem:
Corolarul 3 este util pentru a determina intervalele în care sunt situate soluțiile reale ale unei ecuații si implicit
pentru determinarea numărului de soluții reale ale unei ecuații.

Metodă (șirul lui Rolle):

- se verifică derivabilitatea funcției f :  a; b  → pe intervalul ( a; b )
- se rezolvă ecuația f  ( x ) = 0 și se ordonează crescător soluțiile sale x1  x2  ...  xn
- se determină semnele pentru f ( xk ) ,1  k  n și pentru lim f ( x ) și lim f ( x )
x →a x→b
x a xb
- se realizează șirul lui Rolle:
x a x1 x2 ... xn b
lim f ( x ) lim f ( x )
f ( x) x →a f ( x1 ) f ( x2 ) ... f ( xn ) x→b
x a xb

semn    ...  
- numărul schimbărilor de semn din șirul lui Rolle este egal cu numărul soluțiilor reale ale ecuației
f ( x) = 0 .

Teorema lui Lagrange (teorema creșterilor finite)

Fie I  un interval și a, b  I , a  b . Dacă funcția f : I → este continuă pe  a; b și derivabilă pe ( a; b )
f (b) − f ( a )
atunci există cel puțin un punct c  ( a; b ) astfel încât f  ( c ) = .
b−a
Interpretare geometrica
Dacă graficul unei funcții admite tangentă în fiecare punct, atunci
există cel puțin un punct de pe grafic (diferit de extremități), în care
tangenta este paralelă cu coarda care unește extremitățile.

Corolar 1
Dacă funcția f : I → are derivata nulă pe intervalul I, atunci este constantă pe acest interval și reciproc.
Observație:
Dacă domeniul de definiție al funcției f nu este un interval, atunci rezultatul de mai sus nu mai este adevărat.
x
Contraexemplu: f :  → , f ( x ) = .
x
Corolar 2
Dacă funcțiile f , g : I → au derivate egale pe intervalul I, atunci diferența lor este constantă pe acest interval
(altfel spus, funcțiile diferă printr-o constantă).
Observație:
Dacă domeniul de definiție al funcțiilor f și g nu este un interval, atunci rezultatul de mai sus nu mai este
adevărat.
  
tgx + 1, x   0, 2 
   
Contraexemplu: f , g : ( 0,  ) −   → , f ( x ) = tgx, g ( x ) = 
2 tgx − 1, x    ,  
  
 2 
Corolar 3
Fie f : I → o funcție derivabilă pe I.
i) Dacă f  ( x )  0 x  I atunci f este strict crescătoare pe intervalul I
ii) Dacă f  ( x )  0 x  I atunci f este strict descrescătoare pe intervalul I
Observație:
Dacă f este strict crescătoare respectiv strict descrescătoare pe intervalul I, din definiția derivatei rezultă că
f  ( x )  0 x  I , respectiv f  ( x )  0 x  I .
Reținem:
Funcția f este strict crescătoare pe un interval I dacă și numai dacă derivata sa este strict pozitivă pe I.
Funcția f este strict descrescătoare pe un interval I dacă și numai dacă derivata sa este strict negativă pe
I.
Corolar 4
Die funcția f : I → continuă pe I și x0  I . Dacă f este derivabilă pe I −  x0  și există lim f  ( x ) , atunci f
x→ x0

are derivată în x0 și f  ( x0 ) = lim f  ( x ) .

x→ x0

Observație:
Corolarul 4 reprezintă o condiție suficientă pentru ca o funcție să fie derivabilă, dar această condiție nu este și
necesară (există funcții derivabile care nu o îndeplinesc)
 APLICAȚII

1. Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru următoarele funcții:

a) f :  −3,3 → , f ( x ) = x 2 − 9 e) f :  −1,1 → , f ( x ) = x

2 x + 1, x   −1, 0 )  x 2 + 1, x   −1, 0
   f) f :  −1,1 → , f ( x ) = 
b) f :  −1,  → , f ( x ) =     x + 1, x  ( 0,1
 2 1 − 2sin x, x  0, 2 
     
  tgx, x  0, 4 
 x sin , x  ( 0,1     
c) f :  0,1 → , f ( x ) =  g) f : 0,  → , f ( x ) = 
ctgx, x    ,  
x  2

0, x = 0  4 2 

d) f :  −1,1 → , f ( x ) = x
2. Să se determine parametrii reali a, b, c astfel încât funcțiilor următoare să li se poată aplica teorema lui
Rolle:
ax 2 + 3x + b, x  0,1  x 2 + ax + b, x   −1,0
a) f :  0, 2 → , f ( x ) =  b) f :  −1,1 → , f ( x ) = 
cx + 1, x  (1, 2 cx + 4 x + 4, x  ( 0,1
2

( a − 1) x 2 + 3x + b, x   −2, −1)

c) f :  −2, e − 2 → , f ( x ) = 
ln ( x + 2 ) , x   −1, e − 2
3. Pentru fiecare dintre ecuațiile de mai jos, să se determine numărul soluțiilor și intervalele în care sunt situate
aceste soluții:
a) x3 − 3x + 1 = 0, x  e) x2 + x − ln x = 0, x  ( 0, + )
b) x3 + 3x − 15 = 0, x  f) x 2 + 1 − 3ln x = 0, x  ( 0, + )
c) x 4 − 2 x 2 − 1 = 0, x  g) 3sin x + 2cos3 x = 0, x  0, 2 
d) x 4 + 4 x + 10 = 0, x 
4. Să se discute după valorile parametrului real m numărul soluțiilor reale ale ecuațiilor:
a) x3 − 27 x + m = 0, x  c) x3 + m − 3ln x = 0, x  ( 0, + )
b) x 4 − 4 x + m = 0, x  d) sin x + cos x + m = 0, x  0, 2 
5. Se consideră funcția f : ( 0, + ) → , f ( x ) = 18x 2 − ln x . Să se determine numărul de soluții reale ale
ecuației f ( x ) = m , unde m este un parametru real.
1
− −2 → , f ( x ) =
x
6. Se consideră funcția f : e . Să se determine numărul de soluții reale ale
x+2
ecuației f ( x ) = m , unde m este un parametru real.
7. Se consideră funcția f : → , f ( x ) = ( x − 1)( x − 3)( x − 5)( x − 7 ) . Să se arate că ecuația f  ( x ) = 0 are
exact trei rădăcini reale.
8. Se consideră funcția f : → , f ( x ) = x + e− x . Să se determine numărul de soluții reale ale ecuației
f ( x ) = m , unde m este un parametru real.
x −1
9. Se consideră funcția f : → , f ( x) = . Să se determine numărul de soluții reale ale ecuației
ex
f ( x ) = m , unde m este un parametru real.
10. Se consideră funcția f : → , f ( x ) = x3 − 3x . Să se demonstreze că ecuația f ( x ) = m are exact trei
soluții pentru orice m  ( e,3) .

11. Se consideră funcția f : → , f ( x) =

x
5
( )
− ln x 2 + x + 5 . Să se demonstreze că ecuația f ( x ) = 0 are

soluție unică.
12. Să se determine punctele de extrem local pentru următoarele funcții și să se precizeze natura lor:
a) f : → , f ( x ) = x 2 − 3x + 2 j) f : → , f ( x) = ex − x +1
b) f : → , f ( x ) = x 4 − 4 x3 k) f : → , f ( x ) = x3 + 1
3

x +1
c) f : 
→ , f ( x) = l) f : → , f ( x) =
x
x 1 + x2
d) f : → , f ( x ) = x 2e x ex −1
m) f : → , f ( x) =
x ex +1
e) f : → , f ( x) =
ex 1  ln x
n) f : ( 0, + ) −   → , f ( x ) =
ln x e  1 + ln x
f) f : ( 0, + ) → , f ( x ) =
x x
o) f : ( 0, + ) − 1 → , f ( x ) =
g) f : → , f ( x ) = x2 − 1 ln x
1− x
h) f : → , f ( x ) = e− x
2
+x p) f : ( −1,1 → , f ( x ) =
1+ x
1
i) f : → , f ( x) = q) f : ( −,1   2. +  ) → , f ( x ) = x2 − 3x + 2
1+ x 2

x 2 + 2ax + b
13. Se consideră funcția f : → , f ( x) = , unde a, b, c, d  . Determinați a, b, c, d astfel ca
x 2 + 2cx + d
funcția să admită pentru x = 1 un maxim egal cu 2, iar pentru x = ‒1 un minim egal cu 4.
x+a
14. Fie funcția f : → , f ( x ) = 2 , a  0, b  0 . Notând cu m și M minimul și respectiv maximul
x +b
funcției, să se determine relația dintre a și b astfel încât să avem 2m + M = 0.
ax
15. Se dă funcția f : D → ( D  ) , f ( x ) = 2 . Să se determine valorile parametrilor reali a și k
x + 3x + k 2
astfel încât punctele de extrem ale funcției să aibă ordonatele –1, respectiv –2.
16. Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru următoarele funcții:
 x 2 , x   0,1 x
a) f : 0, 2 → , f ( x ) =   + 1, x   −4, 0
c) f :  −4,3 → , f ( x ) =  2
2 x − 1, x  (1, 2  x + 1, x  ( 0,3

ln x, x  1, e
  x 2 + 4 x + 9, x   −3, −2 )
b) f : 1,3 → , f ( x ) =  x d) f :  −3, −1 → , f ( x ) = 
 , x  ( e,3
e cx + 1, x   −2, −1
17. Să se determine valorile parametrilor reali p și q astfel încât să se poată aplica teorema lui Lagrange
următoarelor funcții:
ln 3 ( x + 2 ) , x   −1, e − 2
a) f :  −1,3 → , f ( x ) = 
( p + 1) x + p + q, x  ( e − 2,3
 pe2 x , x   −1, 0
b) f :  −1,1 → , f ( x ) = 
sin 2 x + ( q + 1) cos 3x, x  ( 0,1
18. Determinați valoarea punctului intermediar din teorema lui Lagrange pentru funcțiile:
a) f : 1, 2 → , f ( x ) = x3 − x b) f : 1, 2 → , f ( x ) = x +
1
x
19. Aplicând teorema lui Lagrange, demonstrați inegalitățile:
bn − a n b−a b b−a
a) na n−1   nbn−1 , n   , b  a  0 c)  ln  ,ba 0
b−a b a a
1 1 b−a b−a 
b)  ln ( n + 1) − ln n  , n   d)  tgb − tga  , 0  a  b 
n +1 n cos2 a cos2 b 2
e) 3
2+35  33+34
20. Calculați următoarele limite:
 1 1   1 1 1
2 n c) lim 1 + + + ... + 
a) lim n e − e +1 
n
n→  2 3 n
n→  
 
 en+1 en 
b) lim n  − 
n→  n + 1 n 
